371 matches
-
că mă duce undeva. L-am întrebat ce se aude cu școala noastră. A făcut un gest, adică, ehe, mai e mult... - Nu începem după sărbători? - La întîi februarie... Și a schițat un surîs: - Avem ce sta, zice, bine pentru cleioși!... Ți-ai pus ochelari, zice, trebuia să ți-i pui mai de mult. - De ce? - Credeai că nu vede toată lumea cum dormi la chimie? O să rămâi corigent și n-o să poți să-ți iei capacitatea. - Nu numai la chimie dorm, ci
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
sare, piper, delicat, muștar, patru sau cinci castraveți murați și tocați cubulețe și doi gogoșari murați, tăiați cubulețe. Punem sosul de maioneză peste ouăle fierte, după care decorăm cu măsline și verdeață. OUĂ ÎN ASPIC CU ȘUNCĂ Se fierb ouăle cleioase și se aranjează pe un platou rotund. Pe un postament de șuncă tăiată, ouăle tăiate în jumătăți se aranjează în cercuri cu tăietura în sus, iar în centrul fiecărui gălbenuș se aplică pentru ornament o rondelă de șuncă. Se glasează
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
plouă mărunt, părul lui Vecu se udă, i se lipește de frunte, de ceafă, de urechi. Brusc, bătrânul se desprinde din împietrire, te scuipă, pentru că l-ai jignit? pentru că te disprețuiește?, și pleacă legănîndu-și în ploaie silueta deșirată. Scuipatul lui, cleios și galben, ți s-a lipit de obraz, ca un vierme, lângă gură. Te ștergi încet, aproape paralizat de surpriză; altfel ar trebui să fugi după Vecu și să-l obligi să înghită un pumn de mâl. Te urci în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ființat lângă mine barmanul (sau barmanița, are o sexualitate incertă), să mă întrebe dacă nu vreau un vin fiert, din partea casei. Chiar aș fi băut, numai că acolo fierb țuică din producția lu’ bunicu’, din ’56, îi pun ceva substanță cleioasă care are de-a face cu fruc tele și-i zic vin fiert. Nu părea să vrea să mă lase în pace, așa că i-am zis să-mi adu că un pahar. Am citit iar prima pa gină. E genul
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
vede decât el, o stranie arătare despre care nu știm cu precizie dacă este apariția unei fantome sau a unui mort înviat, ieșind din mormânt și umblând. Arătarea nu mai are ochi, părul îi este zbârlit „ca firele unei momeli cleioase, cu care ar vrea să-mi prindă sufletul din zbor”, spune cardinalul. Să fie oare Gloucester „revenit la viață” sau fantoma lui care bântuie printre cei vii? Oricum, nu există fantomă care să nu ceară sânge și răzbunare, care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
înghețat de portocale zbură printr-una dintre ferestre și era cât pe ce să mă lovească. M-am oprit și am ridicat-o ca să cercetez dacă micul cilindru gol nu conținea vreo comunicare. Dar nu se vedea decât un rest cleios de suc care mi s-a scurs pe mână. Să fi fost acesta un mesaj obscen? Pe când chibzuiam la această posibilitate, uitându-mă în sus spre fereastra de la care fusese aruncată cutia, un bătrân vagabond s-a apropiat de cărucior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pași era nevoit să se oprească, să se ghemuiască și să Închidă robinetele pe care le deschisese ea. Acestea erau făcute dintr-un material moale și umed, vâscos ca o meduză. Iar din ele nu curgea apă, ci un lichid cleios care i se lipi de degete ca gelatina de pește. Cu toată fuga sa, fugă de copil gras, astmatic, și cu toate chemările sale, care trimiteau ecouri nedeslușite În depărtările cenușii, Întretăiate uneori de un sunet acut și strident, amintind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
locu lui, am dat și noi, băieții, din hîrlețe și din lopeți cum ne-am priceput pînă cînd, Încet-Încet, un dîmbuleț galben, bine rotunjit a ajuns să umple carul. Ne-am cocoțat veseli deasu pra, Înfi gînd lopețile În lutul cleios și rece. Schimpf bácsi mîna mulțumit calul pe drumul de Întoarcere, iar noi spo ro văiam Înainte. Zoli s-a ridicat ușor ca să ne arate pe unde ar trebui să dregem noi coliba ca să putem locui ca lumea În ea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
țigani. Era o așezare de cîmpie netedă ca tabla mesei, cu ulițe largi, nisipoase, trasate geometric ca două cruci cu brațele orizontale unite. Din aceste drumuri, se mai desprindeau cîteva ulicioare lăturalnice. Ploile lăsau În urmă un noroi atît de cleios, că oamenii găsiseră cu cale să Întindă pe trotuare niște scînduri ce se Îmbucau la capete și pe care se putea merge Încălțat În zi de sărbătoare. Alergînd desculți, copiii lipsiți de băgare de seamă se răneau serios În capătul
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
lui, cu limba atârnându-i în praf; și când o ridicase, era de atât de puțin timp moartă, încât i se păruse că mai simte încă sângele pulsând sub pielea caldă. Și din micul loc umed de sub gât, câțiva stropi cleioși se prelinseseră pe blana strălucitoare. Deodată, cum stătea acolo, gândindu-se la stropii de sânge și la trupul lipsit de vlagă al antilopei, și la tânărul care râdea cu soția lui, simți cum mintea i se limpezește și i se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
nu un verb semiauxiliar, ci unul... activ, încărcat de substanță. Nu cred că Florin Piersic jr. este un actor experimental, nici un regizor experimental, fie în film, fie în teatru. Și experimentalismul ăsta mi se pare tot un timbru cu lipici cleios. Pe care, de câteva decenii, industriile culturale l-au inventat ca să se protejeze de gândire, și mai ales și de produsul ei net, libertatea. Cred, fără să-l fi cunoscut niciodată personal, că e pur și simplu un om viu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
Minți! Era foarte aproape, i se uita drept În ochi. Avea pe frunte o cica trice, o dungă alburiu-vineție pe pielea aproape strălucitoare, arsă de soare. Mirosul Înțepător al sudorii lui i-a umplut nările, aproape că-i simțea fierbințeala cleioasă a corpului. L-a privit și ea drept În ochi, bucuroasă că e la adăpost după ochelarii de soare. — V-am spus să mă lăsați În pace! Băiatul s-a strâmbat disprețuitor, buzele i s au Întredeschis și i-au
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
În hohote? — Păi, nu sunt sigur, a răspuns Adam În cele din urmă. Deși cald, era altceva decât plăcuta căldură din insule, parfu mată de vânturile suflate dinspre mare pe sub fâșiile rotitoare ale norilor, mai degrabă un soi de mortăciune cleioasă care i se lipea de piele pe tot corpul, o simțea până și pe pleoape. Umbra săracă din becak nu făcea față acelei agresiuni și nu simțea nici o adiere. I se părea că e strâns tot mai tare de gât
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
făcu decît să-l tragă și pe acesta după el și se prăbușiră amîndoi în mocirlă. Noroc de un strat mai gros de papură și de frunze moarte, care îi împiedică să se cufunde prea tare în mîlul negru și cleios. Se zbătură cîteva clipe acolo temîndu-se să nu-i înghită bahna de tot, apoi reușiră să iasă fără să spună nimic, dar murdari de noroi din cap pînă-n picioare. Se uitară nedumeriți unul la altul, apoi la restul grupului, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
în chin, nemuritoare. Iar amneziile sînt, poate, atavismele, blestemele de a nu ne putea mîntui.” Un alter ego viitor privește imobilizat în sticlă o uriașă pasăre violet care și-a prins aripa în marea întărită. Se zbate-ncet în aerul cleios și mișcările ei împrăștie, izbindu-se de magmă, în jur, sunete de bronz: bang, bang! E clopotul de-ngropăciune. Acum văd clar în viitor fiindcă nimic nu mă mai sperie. Clopotul răsună. Un oligofren îmi lovește creierul cu ciocanul și sunetul
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
era uscat și mirosea a caimac ținut în ulcele de pământ. Urcară o scară veche de lemn, fără balustradă, luminată din loc în loc. Vanghele stingea în urma sa opaițele adăpostite de nișele din zid. în spatele lor rămânea un întuneric negru și cleios. Sus era un coridor cu trei patru uși, ce dădeau probabil în odăile în care drumeții puteau rămâne peste noapte. Intrară în prima dintre ele, cu pereți văruiți, podea de scânduri, o masă lungă și două bănci de o parte
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cărare. Emil îl ascultă. Picioarele lui călcau lianele tăiate ca și cum ar fi plutit peste ape. Amândoi înaintau greu, dar încercau să nu-și julească mâinile și picioarele. Ploaia continua să cadă și să înmoaie pământul, care se făcea tot mai cleios și se întindea pe pantalonii și bocancii lor. Mai e mult? — Nu cred. Mergem de mai bine de șase ore și nimic. — Trebuie să fie pe aici pe undeva. Emil se opri și se întoarse spre Daniel. — Mi-e greu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
care stătea În mijlocul grajdului, cu găletuța Între genunchi și mâinile În poală. De fapt, și Mașa-Mașa, și Evlampia se roteau la rându-le, dar Într-un ritm mai lent, aproape imperceptibil, ca un grup statuar bizar, legănându-se În lumina cleioasă. Cele două rândunici suspendate-n aer dădeau și ele din aripioare deasupra coarnelor Evlampiei, dar aproape că nu se mișcau din loc. Trupul Mașei-Mașa plutea În amorțire, conservându-se În aerul bolnav ce avea acum consistența unui albuș de ou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
obsesiile lui Oliver Își găseau justificarea În realitate. Acum Noimann Îl Înțelegea. Nu era prea plăcut să ai de-a face cu astfel de creaturi... Noimann Încercă să-l desprindă, apucându-l cu cealaltă mână. Obiectul deveni Însă atât de cleios, Încât medicul văzu cum de pe suprafața sa lucioasă se desprinde un fel de mucus, care i se Întinse ca o gumă de mestecat, molfăită mult În gură, Între degetele sale năpădite de transpirație. Văzu și niște litere, care se Întindeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Împungând cu degetul arătător fiecare literă a etichetei: „Există nenumărate motive pentru care și noi, bărbații, merităm o zi a noastră...”. Prin urmare, arătarea din fața lui era de natură masculină. Păi, dacă era picior, de ce natură putea fi?! Literele erau cleioase, cuvintele se Întindeau. Puteai oare să ai bază Într-o astfel de inscripție? „Dacă ești mascul, de ce lași În urmă atâta mucus?” gândi Noimann. Între timp, pe tunică apăru un grup de cinci stele. Cuvântul Bergenbier se topi În aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cu vinișoare întunecate de henna i se odihnesc pe fiecare genunchi. La gât, un colier cu clopoței de templu scoate clinchete ușoare. Mama Natură aduce la bord o cutie de carton cu haine, în care sunt învelite sticluțe de uleiuri cleioase. Lumânări. Cutia miroase a ace de pin. Mirosul rășinii de pin din focul de tabără. Mirosul de busuioc și coriandru din sosul de salată. Mirosul de santal din piața de articole exotice. Părul lung, tăiat drept, i se leagănă în dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
și-a dorit! Doar mie, cînd se apropie carnavalul, mi se umple gura de o spaimă nobilă, ca atunci cînd ai trece pe un pod Îmbătrînit de apă. Nu-i semăn tatei, lui nu i-a fost frică de apa cleioasă, de grinda cea mare, de podul casei... Ținînd-o pe mama de mînă ― la bine și la rău, după jurămînt ― a Înhățat bîrna, ca pe o amantă, cu Încuviințarea mamei, să treacă apa: cu dreapta ținînd-o pe mama, cu stînga potrivindu-
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
și-am să-l dezmeticesc eu. Ceea ce mă Îngrijorează e că am informații că dumneavoastră ați angajat un borfaș ordinar, un indezirabil de cea mai joasă speță. — Nu știu despre cine vorbiți, domnule inspector. Fumero scoase chicotitul lui servil și cleios, de coterie și de comeraj. — Dumnezeu știe ce nume o fi Întrebuințînd acuma. Acum doi ani Își spunea Wilfredo Camagüey, as al mambo-ului, și se pretindea expert În voodoo, profesor de dans al lui don Juan de Bourbon și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Carax pe care i-l sustrăsesem doñei Aurora În dimineața aceea și pe care Îl aveam În buzunarul jachetei. L-am așezat pe masa de scris, sub fasciculul veiozei. Era un plic pergaminos, cu margini zimțate ce băteau În gălbui, cleios la pipăit. Ștampila poștei, ștearsă ca vai de ea, avea data 18 octombrie 1919. Sigiliul de ceară se desprinsese, probabil grație bunelor oficii ale doñei Aurora. În locul lui rămăsese o pată roșcată, ca o atingere de ruj ce săruta chenarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
rupse la fugă pe drumurile oarbe, croite prin harababura de zidării. Își căută cu înfrigurare ieșirea prin boarea fetidă a răsuflătorilor de pivnițe mascate, ce răbufneau suveniruri concave de negustorie cu smochine zbârcite și dulci din Țara Sfântă, cu sugiuc cleios și halva marmorată de Edirne, cu monstruoase căpățâni de zahăr, cu vinuri putrede de vechime în butii cu doage de stejar, cu roșcate coarne de mare și curmale aurii și cu alte mărfuri, precum cafeaua, untul, uleiul de calitate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]