647 matches
-
politică; e prietena cea mai bună, cea mai si ncer ă și mai plină de afecțiune; ține mult la bibliotecă, la pian și la inteligentul și vioiul prieten al casei: Ralf.” Onorându-și promisiunea, la 14 noiembrie, publica profilul Doamnei Clemența Lupu Kostaki, pentru care „literatura românească... se încheia în numele lui Eminescu, Creangă, Maiorescu și Gherea.” Fără să facă politică, Doamna aprecia că „cei mai deștepți oameni ai timpului erau junimiștii: cel mai mare om politic al României era socot it
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
pentru a ne asigura fericirea. "Punctul Omega" are puterea fizică de a-i învia pe toți cei care au trăit vreodată și de a le oferi viața veșnică. De ce face El asta? Pentru că ne iubește, deci din "bunătate personală și clemență gratuită pentru om", cum arăta Karl Rahner. Mecanismul fizic al învierii individuale constă afirmă Tipler în emularea persoanelor decedate în calculatoarele viitorului îndepărtat. Așadar, fiecare dintre noi va trăi din nou "într-un Cer nou și un Pămînt nou". Spre deosebire de
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
cu ostilitate pe cei credincioși, aceștia din urmă reprezintă greutatea unei conștiințe morale prea rigide, privirea inchizitorie pe care ceilalți o îndreaptă asupra lui. Personajele religioase sunt adesea reprezentări ale tatălui, ale autorității morale. În funcție de scenariul visului, subiectul beneficiază de clemență și de bunăvoință sau, dimpotrivă, suportă desconsiderarea personajelor influente. Participarea la o ceremonie religioasă sau la un ritual simbolizează un proces inițiatic: subiectul este în plină transformare interioară, în plină dezvoltare afectivă, psihică sau spirituală. Dispută, conflict Sensul disputei și
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
moment al judecății, împricinații acceptă compromisul impus de mitropolit, și este de ajuns ca o parte să fie de acord cu soluția oferită, fiindcă cea de-a doua parte poate fi convinsă cu ușurin ță prin mijloa ce deja experimentate. Clemența se impune atunci când „păcătosul“ își recunoaște păcatele în fața soborului, a sfintelor icoane și se căiește. Promisiunea lui de îndreptare este acceptată și i se acordă o nouă șansă, ba chiar este iertat de pedeapsa politiceasă ce i se hotărâse, nu
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
va recidiva. Ea este scrisă, citită și recitită în fața soborului și în au zul inculpaților pentru a le aduce aminte că doar indulgența nețărmurită a mitropolitului i-a ajutat să scape. Re căderea în păcat îi va îndepărta de această clemență și le va aduce, pe lângă pedeapsa canonică, și pe cea „politicească“. Dealtminteri, amenințarea cu pedeapsa politică și cu judecata domnească funcționează ca un fel de sperietoare, fluturată pe sub nasul subiecților ori de câte ori nu vor să se supună compromisului oferit. Soborul se
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
com promis: zapisul de împăcare cu angajamente de îndreptare din partea ambelor părți. Pentru a-l impune se utilizează trei tipuri de amenințări: rapor tul între prevederile pravile lor și avantajul soluției oferite, coerciția, puterea domnească. Prima amenințare scoate în evidență clemența clericilor care trec cu vederea gravitatea fapte lor și oferă cu generozitate iertarea în schimbul unui angajament de schimbare a atitudinii. Firește că bărbatul, de regulă, nu se lasă convins numai cu atât, și pentru a-l înspăimânta i se citește
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
sau a mutilărilor de orice fel. Firește că această politică s-a răsfrânt și asupra sistemului juridic și treptat-treptat închisoarea devine o „soluție detestabilă“, dar necesară. Consiliul ecleziastic s-a adaptat și el foarte repede, mai ales că iertarea și clemența sunt atribute esențiale ale justiției creștine. Spre deosebire de sistemul de încarcerare francez, descris de M. Foucault, cel românesc nu are în spate o ideologie, nici teoreticieni, dar starea închisorilor este practic aceeași. Lipsa fondurilor necesare întreținerii sau construirii altora reprezintă justificarea
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
al obligațiilor fiscale, a adus locuitorilor Antiohiei amenințarea cu exterminarea totală. Era atunci un spectacol jalnic: păgânii fugeau din oraș, iar creștinii așteptau moartea îngroziți. Din prima săptămână a Postului mare, episcopul Flavian a plecat la Constantinopol spre a cere clemență împăratului, iar Sfântul Ioan a rostit, de-a lungul întregului post, 21 de omilii, numite Omiliile despre statui, în care consolează și încurajează pe credincioșii îngroziți, dar face și operă morală, combătând plăcerile și arătând deșertăciunea lucrurilor de aici. Omilia
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur. In: Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
monotonie"367. Este și concluzia istoricului ceh Vaneček: "în țările coroanei cehe, în ultima perioadă de dezvoltare a vechiului regim rolul istoric al stărilor constă numai în aceea că servesc ca instrument suveranului în executarea mai ușoară a legilor. Numai clemența și protecția absolutismului regal mai menține Adunările de stări; se cuvine să știm că absolutismul vede în ele suportul convenabil de apărare a ordinii feudale"368. * Dezvoltarea instituției prezintă o serie de aspecte particulare în Austria și Prusia. În ceea ce privește Austria
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
pe piața afectată de încălcarea săvârșită de asociație. În ceea ce privește contravenția constând în încălcarea prevederilor art. 5 din Legea 21/1996 precum și a prevederilor art. 101 din T.F.U.E. Consiliul Concurenței va stabili condițiile și criteriile de aplicare a unei politici de clemență, care poate merge până la absolvire de răspundere pecuniară. Individualizarea sancțiunilor se face ținând seama de gravitatea și durata faptei. Se va ține seama de: natura restricțiilor aduse concurenței, de numărul și importanța întreprinderilor participante, de partea de piață pe care
Dreptul concurenţei by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1417_a_2659]
-
degrabă fie asupra realismului obiectiv, fie asupra esopicului sau parabolicului, care, în sine, ca expresii alegorice, nu puteau acționa în direcția consolidării ori reformării unui asemenea model beletristic. Deși, la limită, ar fi posibilă identificarea câtorva texte corelabile, cu mare clemență critică, terifiantului narativ, prefer să nu abuzez de eticheta terorii și să nu mă opresc asupra lor. Oricum, afectate de cenzură și, mai pernicios încă, de autocenzură, prozele respective nu constituie, din punctul meu de vedere, decât realizări artistice deformate
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
aceasta că se cere aflată cauza pentru care, botezul fiind dat Bisericii (adică membrilor Bisericii - n. n.) pentru iertarea păcatelor, este dat ca regulă și pruncilor. Desigur, dacă în prunci nu ar fi nimic care să trebuiască a obține iertarea și clemența, harul botezului ar părea inutil”<footnote Origen, Omilii la Levitic, omilia a VIII-a, Studiu introductiv, traducere și note de Adrian Muraru, Editura Polirom, Iași, 2006, p. 313. footnote>. Să notăm aici că aceste declarații asumă în mod evident o
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
cu oricare alt „cleric”. BERNARDI THESAURARII, Liber de acquisitione Terrae Sanctae, BBT, I, 13-14. Fragment latin al compendiatorului fr. Francesco Pipino bolognese, O.P., din 1320, după originalul francez al lui Bernard Trezorierul (1229-1230). 1. Referitor la sentimentele umane și clemența sultanului Corradin, același Bernard relatează următoarea întâmplare. În timpul asediului cetății Damietta, în tabăra creștină se aflau doi clerici care, înflăcărați de zelul credinței, și-au propus să meargă la sultan și să-i vestească Evanghelia. După ce au cerut permisiunea (cardinalului
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
De altfel, în această luare de poziție D'Elia se află pe urmele altor istorici, dar, mai ales, ale lui Boissier, care și el împărțise domnia lui Augustus în două: în prima parte, Augustus ar apărea plin de înțelegere, blândețe, clemență și bunătate, într-o societate aproape idilică, evocată cu plăcere de penița lui Boissier și, în parte, și de D'Elia; în a doua, în schimb, lumina începuturilor s-ar fi stins gradual pentru a face loc unei umbre din ce în ce mai
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
retorice, spuse de dragul de a spune, și, prin urmare, trebuie privite cu maximă rezervă. Poetul nu putea avea "toate vinile", la fel cum nu se putea "să nu aibă nici o vină": în primul caz, oricât de mare ar fi fost clemența lui Augustus, poetul ar fi trebuit să primească pedeapsa capitală; în al doilea caz, nu ar fi fost pedepsit deloc. Există și alte afimații de la care trebuie să plecăm, dacă vrem să facem puțină lumina asupra cauzelor exilului lui Ovidiu
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
pentru a deveni formularea unei realități concrete. Pentru vina lui Ovidiu, reală sau inventată, Cezarul ar fi putut să-i aplice sulmonezului pedeapsa cu moartea. Ovidiu se grăbește să ne aducă la cunoștință acest lucru: Când mi-a dat pedeapsa, clemența sa a fost atât de mare, încât pedeapsa a fost mai blândă decât mă temeam. Mi-a fost acordată viața; furia ta s-a oprit dincoace de moarte 113, o principe, ai fost cumpătat în ceea ce privește folosirea puterii tale. În plus
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
pregătit să ierte, care adesea tună fără să arunce fulgere, care se întristează, când decide ceva trist, pentru care e o durere personală să-i pedepsească pe ceilalți. Și totuși Ovidiu are o remușcare propria-i culpă i-a câștigat clemența, înfrânându-i mânia. Deoarece poetului nu îi este permis să cadă personal în genunchi în fața împăratului, Messalinus, ca un mare sacerdot, trebuie să ducă mesajul ovidian zeilor, adăugând la acesta și rugăciunile poetului. "Nu încerca, totuși, o astfel de intervenție
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
însă meritele lui Sextus Pompeius, ar fi însemnat să-l pună într-o situație jenantă în ochii împăratului. Poetul o face cu multă discreție. "Nicicând favoarea sa de a se ocupa de problemele poetului nu a fost tardivă. Și acum clemența sa, deloc știrbită (territa!) de dizgrația neașteptată a poetului, îi sprijină și îi va sprijini existența". Lui Ovidiu ultima afirmație i se pare cam îndrăzneață. S-ar putea spune că el își justifică această încredere în viitor printr-o reflecție
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
îl abandonează? Nu mai există ancoră care să-i țină în loc nava. Se gândește atunci să se refugieze personal la altarul sacru al împăratului (poate un fel de amenințare cu scop de șantaj), căruia îi aduce elogii pentru moderație și clemență. Ar merge bucuros de la Tomis în oricare alt loc din lume, până și în Styx; mai mult, s-ar resemna să fie ars de flăcările devoratoare ale Etnei sau să fie aruncat în mare din vârful stâncii Leucada: cel puțin
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
știe răuvoitorul că Ovidiu nu este exilat, ci relegat: pluta sa e încă la suprafață, chiar dacă e în derivă... De aceea, poetul se alătură poporului pentru a-i ura viață lungă Cezarului și-i cântă cu toatele forțele sale laude pentru clemență și generozitate: "pentru ca zeii să țină încă închise porțile cerului și să permită ca Cezarul să fie zeu fără ei!" (v. 25-26). La sinceritatea sau nesinceritatea asocierii lui Ovidiu la voti quinquennali ale poporului pentru sănătatea lui Augustus s-au
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
dintre Augustus și Metellus, într-un vers care dădea impresia că trebuie izolat: Augustus nunc est, ante Metellus erat. 433 Mai mult, Ovidiu însuși nu îndrăznește să adauge numele unor anumiți destinatari de-ai săi, chiar dacă în scrisorile respective proslăvește clemența lui Augustus. 434 Cf. și R. MARACHE, op. cit., p. 412-413. 435 Cu privire la această descendență îndepărtată a lui Augustus, evocată de Vergiliu, cfr. W.F. JACKSON KNIGHT, Virgilio, Longanesi & C., 1949, p. 104. 436 G. M. COLUMBA, op. cit., p. 50, 59
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
deosebire aici, anume, atitudinea lui Socrate în fața morții, cum comentează propria-i moarte, cu voce tare, în fața instanței, a adepților, a oficialităților; mai ales că existau posibilități de salvare: i s-a oferit șansa evadării. A refuzat. Putea să ceară clemență, iertare, dar a motivat că nu este de demnitatea lui să se umilească; îi era deschisă calea exilului. Socrate credea că nu salvarea lui avea însemnătate, ci scoaterea semenilor din ignoranță, înnobilarea cu virtuți înalte. Se cerea sacrificiul suprem, în
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
iertat. Marelui spătar nu-i venea să-și creadă ochilor și urechilor. În timp ce vorbea voievodul, marii demnitari otomani își mișcau afirmativ capetele într o pendulare continuă a turbanelor, iar acesta își asumase rolul de mare suveran bizantin, împărțind cu înțelepciune clemența. Știa că fiul Stancăi are stofă de suveran, dar la atâta stăpânire de sine nu se așteptase. — Bine, bine, Constantin bei, ai dreptate în ce-l privește pe beiul Constantin Duca, nu este vina lui că nu a fost dăruit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
tatăl lui, să ceară azil la curtea lui Peleu). Putem crede - deși, firește, Homer nu spune asta explicit - că omorul săvârșit din imprudență i-a rămas, pentru toată viața, lecție de stăpânire, care apoi a luat forma bunătății și a clemenței. De aici de bună seamă și repulsia lui față de îndârjire și violență, care se manifestă fățiș în ceea ce îi spune lui Ahile ca să-l înduplece să renunțe la inactivitatea ofensată în care acesta se retrăsese și rămânea retras chiar și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
legile și cu făpturile ei. Ostenit de atâtea fantasmagorii, la un pas să creadă în însăși inconsistența universului, el numește toate acestea this rough magic, vrăjitoria asta grosolană, și o abjură, pentru a se întoarce, bătrân, la condiția obștească. Iar clemența lui, capacitatea de iertare și de împăcare, care crește în el cu trecerea vremii și cu o sporită 155 înțelegere a oamenilor și a întâmplărilor, este, cum spune Benedetto Croce (în Ariosto, Shakespeare, Corneille), o „Indulgență elevată, pentru că era în
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]