1,639 matches
-
Cum înfloresc crinii serafici Din țărâna de pe morminte opacă? Cum cresc din cenușă aripile De foc ale Pasărei Phoenix, Înveșmântând cu lumină Cerul întreg și pământul? Pe jeratecul crugurilor celeste S-au topit sorii și galaxiile Și s-au umplut clepsidrele Cu nisipul de aur al stelelor. Râurile de sânge ale veacului S-au vărsat în ocean amurgind. Pe pământ au rămas însingurate, Încremenite în rugăciunea De seara doar oasele fragile Ale sfinților mărturisitori Să se albească precum varul Precum fosforul
PASĂREA PHOENIX de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/382898_a_384227]
-
DESPRE DUHUL SFÂNT Autor: Marin Mihalache Publicat în: Ediția nr. 2344 din 01 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Dacă nu găsim harul Sfântului Duh, energiile divine, puterile care mișcă sorii, planetele, galaxiile și inimile noastre, cadelnițe cu fum de tămâie, clepsidre de pământ cu precizie de ceas atomic, dacă nu găsim acest duh și în noi înșine sunt puține șanse să găsim acest duh altundeva. Problema este nu că nu există evidență, ci că Sfântul Duh este prezent pretutindeni. Ne-am
DESPRE DUHUL SFÂNT de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382899_a_384228]
-
poveste răsărită, pe răzorul dimineții, și mă simt floare înflorită. Îmi las gândul s-adulmece închipuita-poveste, emoția mă cuprinde, chiar de n-am nicio veste, florile iubirii au doar, parfum nu conjugă timpul, dar cuget la cum se scurge-n clepsidră nisipul. Timpu-a adâncit ridul de pe fruntea-ngândurată și totuși, mai cred într-o poveste... ca niciodată, sper ca pașii destinului să poarte iubirea vieții, iar zâmbetul să se cuibărească prin ridul frunții. 17 Aprilie 2017 Referință Bibliografică: POVESTEA VIEȚII / Maria
POVESTEA VIEŢII de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382964_a_384293]
-
o adopt. Încerc să te urăsc, dar nu ai nicio șansă, Iubesc până și rama tabloului din hol, Cu zâmbetul tău trist, pierdut, ca într-o transă, Ori până și spătarul la scaunul cel gol. Îmi curg prin vene lent clepsidre înfundate, E-un timp ce nu se-ntoarce, rănit pe-un țărm târziu, Se sparg bucăți întregi din clipele blocate Pe-o stradă a speranței, într-un decor pustiu. Mi-e trupul un izvor cu râu ce curge-n lavă
ULTIMUL RONDEL de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383108_a_384437]
-
lume... III. TEOLOGUMENA - DESPRE DUHUL SFÂNT, de Marin Mihalache, publicat în Ediția nr. 2344 din 01 iunie 2017. Dacă nu găsim harul Sfântului Duh, energiile divine, puterile care mișcă sorii, planetele, galaxiile și inimile noastre, cadelnițe cu fum de tămâie, clepsidre de pământ cu precizie de ceas atomic, dacă nu găsim acest duh și în noi înșine sunt puține șanse să găsim acest duh altundeva. Problema este nu că nu există evidență, ci că Sfântul Duh este prezent pretutindeni. Ne-am
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
prin lumina revelației pe cei aflați pe drumul Damascului. Revelațiile sunt totuși excepțiile de la regulă. Citește mai mult • Dacă nu găsim harul Sfântului Duh, energiile divine, puterile care mișcă sorii, planetele, galaxiile și inimile noastre, cadelnițe cu fum de tămâie, clepsidre de pământ cu precizie de ceas atomic, dacă nu găsim acest duh și în noi înșine sunt puține șanse să găsim acest duh altundeva. Problema este nu că nu există evidență, ci că Sfântul Duh este prezent pretutindeni. Ne-am
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
Cum înfloresc crinii serafici Din țărâna de pe morminte opacă? Cum cresc din cenușă aripile De foc ale Pasărei Phoenix, Înveșmântând cu lumină Cerul întreg și pământul? Pe jeratecul crugurilor celeste S-au topit sorii și galaxiile Și s-au umplut clepsidrele Cu nisipul de aur al stelelor. Râurile de sânge ale veacului S-au vărsat în ocean amurgind. Pe pământ au rămas însingurate, Încremenite în rugăciunea De seara doar oasele fragile Ale sfinților mărturisitori Să se albească precum varul Precum fosforul
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
Autor: Mihai Mircea Matei Publicat în: Ediția nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului A trecut ora exactă, Eu fac tic,tu taci, Numărăm doar clipele, E bine că le numărăm, Și nu le numără alții în locul nostru. Clepsidra-mi este goală, La partea de jos, Mai este încă vreme, Stăm în repaosul relaxării, Ascunzându-ne de soare, Ni se zăresc doar umbrele, Acum stăm să renaștem. Eu fac tic,tu taci, Facem ceva cu noi, Hai să ne
CLIPE VEȘNICE ,DIN VOLUMUL ÎNTÂLNIRE CU ASTRUL de MIHAI MIRCEA MATEI în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383132_a_384461]
-
spiritul să audă vocile celor pe care i-a cântat. Poate ne influențează să nu mai semănăm un asemenea tip de pesimism. Sorii călători: „Nu ne mai așteaptă mările eminesciene, să ne prăbușim în ele. Valurile lor au inundat nisipul clepsidrelor și noi vedem cum timpul curge mai repede prin sufletul omului.” Luceferii și cetina: „Brazii eminescieni au fost duși la căpătâiul dalbilor pribegi. Noi nu mai răsărim din umbră de cetini. Ne e deschisă mai larg calea spre mlaștina umană
EMINESCU S-A VRUT TROIENIT «CU DRAG DE ADUCERI-AMINTE. AZI MULŢI VOR SǍ AIBǍ AMNEZIE, FIINDCǍ ÎŞI AMINTESC PREA DES DE LUCRURI NECUGETATE! de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385319_a_386648]
-
venin. Poate, lumina i-a Șters asfințitul, Și ceru-i doar cântec Și flori și senin. Poate, valul se Zbate năpraznic! Și marea-i furtună Și geamăt cumplit! Își plânge aleanul, Pe-un petic de plajă Și-și cerne nisipu-n Clepsidre de-argint. Poate-i viață! Și aripi de îngeri! Un zâmbet sclipind Pe obraji de copil! O dulce-cireașă, O floare de lotus, Un fluture galben, Un spic auriu. Citește mai mult Poate și-n clipaCe-și cerne apusul,Au fost
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
ilustrație și primul vers: Crepusculo della Sera - Prier! Rotund mi te rostește gura!; Curiosita - De nimeni nu mi-e dor decât de tine; Datio overo Gabella - Mă iartă, Doamnă, candela greșelii; Debito - Ce singură mi-e inima-n veghere; Decoro - Clepsidra a uitat să-ntoarcă ceasul?; Democratia (n.n. în mâna dreaptă, înălțată, ține mărul mușcat, al păcatului primordial, iar în stânga, lăsată în jos - trei șerpi/ ispite ce se zbat aidoma unor fulgere) - Nimb al iubirii, palimpsest de-o clipă; Desiderio verso
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
al consultărilor prelungite și al ascultării doleanțelor conaționalilor săi, ar da atenția cuvenită DECLARAȚIEI UNIUNII SCRIITORILOR DIN REPUBLICA MOLDOVA PRIVIND REUNIFICAREA CU ROMÂNIA, inserată, pe prima pagină, de prestigioasa publicație LITERATURA ȘI ARTA ar înțelege că s-a scurs nisipul din clepsidra răbdării patrioților dintre Prut și Nistru. Citeste mai mult: adev.ro
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92956_a_94248]
-
ninge peste nopțile-argintii. Iar pe cărări se văd îngemănate Tălpile goale tropăind de zor Când peste gerul nopților surate Luna își scutură aripile în zbor. Și soarele se-nalță ca o floare În dimineți cu zorii cenușii Acolo unde doar clepsidra are Să se ciobească-n timpuri străvezii. Tu stai alături ca în veșnicie Și-n gândul meu ce-n vreme s-a oprit Purtând o lună albă pe tărie Și-alt soare peste sufletul zdrobit. Dar țipă corbii prinși între destine
STIHURI (1) de CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383158_a_384487]
-
ÎNTÂLNIRE CU ASTRUL, de Mihai Mircea Matei , publicat în Ediția nr. 1795 din 30 noiembrie 2015. A trecut ora exactă, Eu fac tic,tu taci, Numărăm doar clipele, E bine că le numărăm, Și nu le numără alții în locul nostru. Clepsidra-mi este goală, La partea de jos, Mai este încă vreme, Stăm în repaosul relaxării, Ascunzându-ne de soare, Ni se zăresc doar umbrele, Acum stăm să renaștem. Eu fac tic,tu taci, Facem ceva cu noi, Hai să ne
MIHAI MIRCEA MATEI [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
starea, Cea binecuvântată , Transfomându-ne în clipe veșnice. Eu fac tic,tu faci tic, ... Citește mai mult A trecut ora exactă,Eu fac tic,tu taci,Numărăm doar clipele,E bine că le numărăm, Și nu le numără alții în locul nostru.Clepsidra-mi este goală,La partea de jos,Mai este încă vreme,Stăm în repaosul relaxării,Ascunzându-ne de soare,Ni se zăresc doar umbrele, Acum stăm să renaștem.Eu fac tic,tu taci,Facem ceva cu noi,Hai să ne
MIHAI MIRCEA MATEI [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
se Întindea spre Apus, aparent nesfârșită. Pe hartă era Însemnat limpede malul celălalt, o cărare de pământuri, de insule și de golfuri ce mergea paralel cu țărmurile Europei și ale Africii. Un tărâm fără hotar, o insulă În formă de clepsidră: două mari mase legate Între ele printr-un istm. A cincea parte a lumii. In pentagono secretum mundi. Tărâmul către care se Îndrepta uriașul În mișcare. La Apus, În punctul către care Îi convergea privirea. Acesta era secretul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
o cascadă firavă, ce se mărea din ce în ce mai mult, pe măsură ce treceau minutele. Afară, sclavul însărcinat să-l ajute pe cel de jos nu auzi lovitura surdă și nici nu observă ceva ciudat. Nisipul continua să se scurgă ca într-o implacabilă clepsidră care măsura timpul ce-i mai rămăsese nefericitului băiat. Mai întâi îi acoperi picioarele, apoi genunchii, iar în cele din urmă, mijlocul. Moartea, care arătase atât de puțin interes când totul fusese ușor, se întoarse din drum, pentru că aceea părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
de lapte, dune care foșnesc amețind toate formele, aneantizînd culorile Într-o singură lumină albă, spectrală. Mă clatin Într-un craniu, sînt creierul lui uscat, scîrțîitor. Produc idei de praf care se scurg lent undeva În adînc, pe fundul unei clepsidre ce nu mai poate fi răsturnată. Un timp de praf Înaintînd continuu În jos și fără ieșire, depozitîndu-se, crescînd În mine, nemaiîncăpînd - neputința evacuării, neputința nașterii - un plod moare lent În viscerele Înfundate și gura care se cască să apuce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
vremea când trăia. E cald. E frig. E noapte și astfel arată Moartea. Dar dacă cineva ar mai fi fost acolo, ar fi văzut trupurile celor doi prieteni scurgându-se prin crunta și incredibila melasă, moarte. Căzând lin, pe lângă mirabile clepsidre din carne albă, netedă, ale căror baze, titanice fiind, se aflau pe chiar tărâmul curții lui Aquarelin, stăpânul nuanțelor și servitorul morții, principele unui ținut pe care tinerii nu aveau să-l mai vadă niciodată. Dar ce-ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
plajă a serenității apărură primii spectatori. Pășeau încet, încercând să nu perturbe activitatea celor șase Ionescu. Sute de mici mecanici asigurau trecerea infinitelor cabluri pe sub Marea Aerului, scufundându-se rând pe rând, în timp ce mulți alții ridicau boxe cu forme de clepsidre și statui celebre în cele mai neașteptate și mai îndepărtate locuri ale Lumii de Deasupra, pentru a asigura o sonorizare demnă de Lumea de Sus. Norii și vântul adăugară rapid un reverb cosmic, atât de puternic, încât Ioneștii păreau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
E ceasul. Timpul. Ceasul de la una din mânile la care tocmai mi-am desfăcut venele, oferindu-le înapoi vieții. Asta nu e în regulă. El, timpul, nu avea cum și nici de ce să existe, iar cel care a delapidat planurile clepsidrei într-un moment de supremă inconștiență ar fi făcut bine să nici nu se fi născut. Cine să fi fost acela?... Ce făptură fremătând ca și mine de durerea existenței, bolborosind blesteme împotriva celor de deasupra lui, asemenea cărora nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
și inevitabilitate mă făceau să cred că sentimentele mele cele mai umane sunt legate, parcă cu o ață, de sentimentele mele ticăloase și că tensiunea maximă, adică pierderea unora, atrage după sine ieșirea la lumină a celorlalte, ca-ntr-o clepsidră în care golirea unei jumătăți înseamnă umplerea celeilalte jumătăți. Se pune deci întrebarea: definește oare această alternanță de sentimente doar o calitate a cocainei care se transmite organismului meu sau ea relevă un atribut al organismului meu care devine mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
și croată la Universitatea din Strasbourg. 1962 -debutează În volum cu microromanele Mansarda și Psalm 44 (Mansarda/Psalm 44). 1965 - Îi apare romanul Grădină, cenușă (Bašta, pepeo). 1969 - publică volumul de proză scurtă Suferințe timpurii (Rani jadi). 1972 - apare romanul Clepsidra (Peščanik) publicat În limba română de Editura Univers În anul 1987, și volumul de eseuri Po-etica. 1973 - i se decernează Premiul revistei NIN pentru romanul Clepsidra. 1973 - este numit lector de limbă sîrbă și croată la Universitatea din Bordeaux pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pepeo). 1969 - publică volumul de proză scurtă Suferințe timpurii (Rani jadi). 1972 - apare romanul Clepsidra (Peščanik) publicat În limba română de Editura Univers În anul 1987, și volumul de eseuri Po-etica. 1973 - i se decernează Premiul revistei NIN pentru romanul Clepsidra. 1973 - este numit lector de limbă sîrbă și croată la Universitatea din Bordeaux pentru o perioadă de trei ani. 1976 - Îi apare unul dintre cele mai apreciate romane, Criptă pentru Boris Davidović (Grobnica za Borisa Davidoviča). 1978 - publică volumul-pamflet Lecția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Grand Aigle d’Or“. 1983 - Editura Globus din Zagreb și Editura Prosveta din Belgrad Îi publică seria de Opere complete În zece volume: vol. I - Mansarda; vol. II - Psalm 44; vol. III - Suferințe timpurii; vol. IV - Grădină, cenușă; vol. V - Clepsidra; vol. VI - Noapte și ceață (Noć i magle); vol. VII - Criptă pentru Boris Davidović; vol. VIII - Lecția de anatomie; vol. IX - Homo poeticus; vol. X - Enciclopedia morților (Enciklopedija mrtvih). 1984 -marele premiu literar „Ivo Andrić“ pentru volumul de povestiri Enciclopedia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]