297 matches
-
formării și organizării Principatelor (1300-1400); • perioada luptelor pentru apărarea granițelor dunărene (1400-1600); • perioada decadenței politice (1600-1821); • perioada luptelor de libertate și unitate (1821-1919). Pragul simbolic reprezentat de anul 1600 își face apariția ca moment de fractură a istoriei românilor, marcând climaxul eroismului românesc și totodată începutul decadenței politice pe măsură ce statele române intră din ce în ce mai adânc în zodia dominației otomane, a cărei maximă expresia va fi în ceea ce R. David (1937) a numit "Culmea asupririi turcești: Epoca Fanarioților". Din nou, ponderea Transilvaniei este
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
reprezintă episodul cel mai tensional. Amorsarea și escaladarea conflitului interetnic din Târgu Mureș a făcut subiectul analizei întreprinse de C. Goina (2000), care a urmărit suita "punctelor de inflexiune" care au marcat procesul de etnicizare a politicii postdecembriste a cărui climax s-a exprimat prin luptele stradale dintre români și maghiari. Analiza procesuală a etnicizării relevă celeritatea cu care etnia s-a impus în mentalul colectiv și în discursul public ca schemă identitară supremă (identity frame). Dacă în toiul evenimentelor contestatare
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
intermezzo al anilor 1947-1964 în care patosul naționalist a fost substituit cu la fel de înflăcărata doctrină a internaționalismului proletar. Primul ciclu a debutat în epoca postpașoptistă, când memoria națională românească a prins cheag, evoluând pe parcursul unui secol pentru a-și atinge climaxul în interbelicul înstăpânit de crezul fanatic al ideii naționale (Goga, 1927). Al doilea ciclu, culminând cu dubla canonizare a lui Ștefan cel Mare și a lui Constantin Brâncoveanu, s-a încheiat după 1998, când modul de raportare la trecutul românesc
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
părinților lor. În ciuda reticenței inițiale și a tentației de eschivare morală care a marcat Germania postbelică, Holocaustul a fost recunoscut în cele din urmă ca reprezentând perigeul moral al umanității, fiind unanim acceptat ca eveniment caracterizat de unicitate istorică și climaxul atrocității umane. Reglarea conturilor cu trecutul nazist, un proces inițiat abia în anii '60, a condus către ceea ce ulterior s-a transformat în "obsesia față de trecut" care a introdus conștiința publică germană în "cămașa de forță a Holocaustului". În acest
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
sens vieții neexperimentate a cavalerului, devine o adevărată călăuză și protectoare, cum de altfel ne și așteptăm de la o donna angelicata: „În anii tinereții mele/ Ea m-a cârmit în toate cele.”667 Pletora de calități nu putea cunoaște un climax decât în această transcendere a ființei iubite, angelizarea, eterizarea ei, ridicarea pe un piedestal al perfecțiunii morale și al frumuseții absolute: „Cea mai frumoasă și mai bună,/ Desăvârșirilor cunună”668. Pierderea acestei minuni, prin moartea care răpește femeia iubită, duce
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
mai, cu îngemănarea funcțiilor simbolice ale adoptării Declarației de Independență din 1877 și ale instalării monarhiei europene reprezentată de Carol I de Hohenzollern, în 1866, ar fi fost o dată mai semnificativă), ziua de 1 Decembrie își păstrează funcția simbolică de climax al deciziei populare în privința Unirii, deși în realitate procesul istoric a cuprins mai multe etape: 27 martie în Basarabia, 28 noiembrie în Bucovina și 24 decembrie, decizia Parlamentului care a definitivat, de jure, procesul construcției statului românesc modern. Totuși, semnarea
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
este reprezentată aproximativ de toate ctitoriile brâncovenești. Pictura murală de la Hurezi - variantă postbizantină a stilului academic paleolog - dovedește un program iconografic foarte răspândit În mediul pictural atenian și cretan din secolele XVI-XVII, introdus și În pictura românească: Scara lui Ioan Climax, Scara lui Iacob, Viața adevăratului călugăr, Arca creștinătății, Moartea lui Efrem Sărul, Buna Vestire, imnuri de nuntă, Fecioara Protectoare. În plus, acești pictori, cu ajutorul unor iconografi renumiți, de exemplu arhimandritul Ioan sarețul mănăstirii și mare Învățat - au introdus În programul
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Gabriela Petronela Puiu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92318]
-
aflat că una din cititoarele ei cele mai înfocate și-a botezat proaspăta fiică Plectrude, s-a simțit ușor stînjenită... Mai apoi, deși există un dinamism foarte pronunțat al povestirii, urmărind, practic, etapele tensiunii dramatice din tragediile grecești, pînă la climaxul adesea surprinzător, dintr-o perspectivă narativă, nu se poate vorbi de vreo acțiune, sau de vreo evoluție a situațiilor. Un text de Amélie Nothomb e ca un basorelief, care face corp comun cu magma romanescă, nu poate fi detașat cu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în closet. Tot așa, în Augusta se prelucrează H.P. Lovecraft ș.a. Poetul continuă să fie prezent în text nu doar prin stil sau inaplicare la „barbaria” prozei, ci și prin mai multe poeme care joacă roluri variate, inclusiv acela de climax. Toate parabolele lirice ale lui Mihai Ursachi au ceva din fantastica și pasionanta îndeletnicire alchimistă; toate îmbracă aparența unui proces complicat, ezoteric, la capătul căruia alambicul verbal ne promite un rezultat fabulos. Dar aparențele sunt înșelătoare: nici o „piatră filosofală” nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
celor care au dăunat autorului lor; cel căruia adesea îi citeai scrierile tale pe care eu le admiram; cel, căruia i-a fost dată o soție din casa Voastră (de vestra cui data nupta domo: v. 137-138)". Există o gradație (climax) în această enumerare de legături prin care Ovidiu este legat de Maximus: de la cultivare (colui) la intervenția obișnuită în cadrul banchetelor festive ale lui Maximus, la recitarea himeneului, la schimbul reciproc de impresii asupra propriilor scrieri, și în sfârșit la înrudirea
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
with other historical sources) may offer the researcher an important scientific basis. Being an invention of the modern time, the press measures both the cultural level of a country and its degree of development. The Pope's authority at its climax may be understood only due to the existence of a European clergy with Latin knowledge and of a certain conception over the world shared practically unanimously; taking this into account, the bilingual intellectuality mediated between sky and earth using Latin
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
temele decadente, unde violența apare insidios, cel mai adesea conotată sexual, fără grandilocvența romantică din tablourile lui Delacroix, precum Moartea lui Sardanapal (1827), pictor care la rândul său servește de reper lui Moreau. Scena de dezastru somptuoar, grandios, care asigură climaxul căderii marilor imperii pentru care pictura lui Delacroix este reprezentativă, se regăsește în diferite registre, cel romantic, cu pictura deja amintită, cel academic, cu pictura lui Thomas Couture, Romanii decadenței (1847) care a cunoscut un succes deosebit -, dar și în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dreptul moderne; și rămânea, pentru totdeauna îndurerat, obsedat de simbolurile perversităților și iubirilor supraomenești, ale destrăbălărilor consumate fără uitare de sine și fără speranțe"43. Panegiricul huysmansian relevă permanenta și insuportabila tensiune a contrariilor care împing experiența umană către un climax devastator. În perspectiva lecturii decadente a lui Huysmans, tematizarea violării interdicțiilor devine la Moreau chiar sursa artei și a cunoașterii însoțită în mod obligatoriu de exacțiunile cele mai cumplite. În mod programatic, frumusețea decadentă se însoțește cu oroarea. Pe de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ilustrării unui volum de legende publicat în franceză cu titlul sugestiv, Le pic aux désirs, traducere adecvată a titlului tabloului. Confuzia, dacă despre confuzie este vorba, devine semnificativă, lectura plaisiristă, hedonistă, de un erotism tranșant, corespunde decupajului realizat de Mirea, climaxul ales de pictor nu este cel dramatic, al morții insolitate a păstorului, ci episodul pasional al seducției în spiritul Voiajului în insula Cytherei al lui Watteau. Citat cu un fragment din articolul său din Revue des deux mondes din iunie
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
posibile analogii, autoportretele lui Luchian din perioada accentuării maladiei sale fac loc unei anxietăți și trăiri nevrotice decelabile în tablourile lui Munch. Spre deosebire de acesta, intensitatea se concentrează nu în figurile de spaimă, relevând contururi de tigvă ale trecătorilor sau în climaxul unui țipăt însolitat, ci în intensitatea privirii care pare să dizolve totul în jur, ca și în tăietura crudă a buzelor împiedicând parcă un strigăt. Reflexul decadent se desprinde din transformarea maladiei în subiect estetic, prin portretizarea ei sub semnul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de o dublă mângâiere, cea a mâinii care-i atinge fața și cea a obrazului Salomeei, acolade pioase care configurează o circularitate maternală. Nu mai aveam acea confruntare de efect hipnotic, ca în cazul Apariției lui Gustave Moreau sau a Climaxului lui Aubrey Beardsley. Apropierea nu confruntă cele două chipuri, ci are ceva dintr-o consolare aproape maternă, acest cap este îmbrățișat cu delicatețe. Salomeea apare ca o soră care-și plânge fratele ucis, sau ca o femeie care-și jelește
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
subțire.” (B.P. Hasdeu)exclamație: manifestare bruscă și puternică a vocii: „N-avem oști, dară iubirea de moșie e un zid Care nu se-nfiorează de-a ta faimă, Baiazid!”(Eminescu). (exclamație patetică); „O, te-admir, progenitură, de origine romană!”gradație (climax): cunoaștere progresivă (ascendentă): „O, te văd, te-aud, te cuget, tânără și dulce veste.” (M. Eminescu) „Mă uit la vulturul din zare Cum zboară puternic și lin Acum e cât corbul de mare Cât pumnul abia, cât albina Și-n
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
suprapunere între trei dimensiuni ale unității: unitatea etnică, unitatea geografic-teritorială și unitatea primordial-politică a regatului dacic. Tema unității politice poate fi reperată în textele școlare într-o formă mai degrabă aluzivă decât explicită, revendicativă și programatică (așa cum devine ea în climaxul mișcării pașoptiste; a se vedea proclamația-manifest Dorințele Partidei Naționale din Moldova, care revendica explicit "Unirea Moldovei cu Țara Românească" [1883, p. 31]). De exemplu, Albineț sugerează utilitatea uniunii politice, care, dacă s-ar fi săvârșit, ar fi putut limita, sau
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
formării și organizării Principatelor (1300-1400); • perioada luptelor pentru apărarea granițelor dunărene (1400-1600); • perioada decadenței politice (1600-1821); • perioada luptelor de libertate și unitate (1821-1919). Pragul simbolic reprezentat de anul 1600 își face apariția ca moment de fractură a istoriei românilor, marcând climaxul eroismului românesc și totodată începutul decadenței politice pe măsură ce statele române intră din ce în ce mai adânc în zodia dominației otomane, a cărei maximă expresia va fi în ceea ce R. David (1937) a numit "Culmea asupririi turcești: Epoca Fanarioților". Din nou, ponderea Transilvaniei este
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
reprezintă episodul cel mai tensional. Amorsarea și escaladarea conflitului interetnic din Târgu Mureș a făcut subiectul analizei întreprinse de C. Goina (2000), care a urmărit suita "punctelor de inflexiune" care au marcat procesul de etnicizare a politicii postdecembriste a cărui climax s-a exprimat prin luptele stradale dintre români și maghiari. Analiza procesuală a etnicizării relevă celeritatea cu care etnia s-a impus în mentalul colectiv și în discursul public ca schemă identitară supremă (identity frame). Dacă în toiul evenimentelor contestatare
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
intermezzo al anilor 1947-1964 în care patosul naționalist a fost substituit cu la fel de înflăcărata doctrină a internaționalismului proletar. Primul ciclu a debutat în epoca postpașoptistă, când memoria națională românească a prins cheag, evoluând pe parcursul unui secol pentru a-și atinge climaxul în interbelicul înstăpânit de crezul fanatic al ideii naționale (Goga, 1927). Al doilea ciclu, culminând cu dubla canonizare a lui Ștefan cel Mare și a lui Constantin Brâncoveanu, s-a încheiat după 1998, când modul de raportare la trecutul românesc
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
părinților lor. În ciuda reticenței inițiale și a tentației de eschivare morală care a marcat Germania postbelică, Holocaustul a fost recunoscut în cele din urmă ca reprezentând perigeul moral al umanității, fiind unanim acceptat ca eveniment caracterizat de unicitate istorică și climaxul atrocității umane. Reglarea conturilor cu trecutul nazist, un proces inițiat abia în anii '60, a condus către ceea ce ulterior s-a transformat în "obsesia față de trecut" care a introdus conștiința publică germană în "cămașa de forță a Holocaustului". În acest
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]