299 matches
-
timpan și este introdusă materialul tematic principal. După o introducere orchestrală intră pianul cu o secțiune solo ce introduce o nouă melodie ce va prezentă în întreaga primă parte. De aici muzica alternează în secțiuni contrastante de grandiositate și delicatețe. Climaxul este atins în "Grandioso" în care orchestra preia melodia pianului acompaniată de solist. A doua parte amintește de genul blues - începând cu o melodie elegantă interpretată de trompeta solo acompaniată de un trio de clarinete. Urmează o porțiune mai rapidă
Concertul pentru pian (Gershwin) () [Corola-website/Science/328341_a_329670]
-
principală este din nou reluată de către flaut. Partea se termină într-o cadență pașnică și introspectivă. Ultima parte este pulsantă și energică cu câteva elemente ale muzicii ragtime ce include atât material nou cât și melodii din părțile precedente. Un climax fals este întâlnit în secțiunea "Grandioso" identică cu cea din prima parte ce evoluează spre momentul maxim al concertului, dominat de pian, după care lucrarea se încheie. Premiera a avut loc în interpretarea Orchestrei Simfonice din New York sub bagheta lui
Concertul pentru pian (Gershwin) () [Corola-website/Science/328341_a_329670]
-
best-of "Light of This World" din 1987. Alte patru au fost numite (unele cu titlul diferit) drept sample-uri MP3 gratuite oferite de Demby pe pagina sa oficială începând cu 2001: această listă de piese parțială avea următoarele titluri "Ascent", "Choral Climax" (acum "Exultate"), "My Heart Doth Soar", "The Flying Bach", "Certainty" (acum "Trust"), și "Stargate" (acum "Through the Stargate").
Novus Magnificat () [Corola-website/Science/327201_a_328530]
-
neîndestulător". Tamara Weston de la "Time" a apreciat că Ariel este mai puțin pasivă și are o voință mai puternică în comparație cu predecesoarele ei, dar că tot "își oferă vocea pentru a fi cu un bărbat", ce vine în salvarea ei la climaxul filmului. Hal Hinson ("The Washington Post") a considerat că le va fi greu copiilor să se recunoască în dorința ei pentru altă lume și că "nu are prea multă personalitate". Totuși, acesta a și apărat-o, considerând că a fost
Ariel (personaj Disney) () [Corola-website/Science/327382_a_328711]
-
include două sau trei chitări, o chitară baș, sintetizator, tobe și vocal. În general sunetul este heavy-bass, cu chitarele fiind reglate la B″ sau mai jos, echivalentul unei chitări cu 7 coarde. Sunetul post-metal tinde să evolueze în crescendo sau climax.
Post-metal () [Corola-website/Science/330557_a_331886]
-
au loc săptămânal, prima zi de proteste fiind duminică 1 septembrie 2013. Până în prezent, protestele majore au avut loc duminică, în zilele din timpul săptămânii având loc proteste locale mai mici, iar sâmbătă fiind rezervată răspândirii de informații despre proteste. Climaxul manifestării are loc duminică, oamenii protestând în orașele mari, numărul acestora crescând de la începutul acestei mișcări. Protestele au fost organizate în orașe din întreaga țară, mii de oameni participând în special în București și Cluj-Napoca. Proteste au avut loc și
Protestele împotriva Proiectului Roșia Montană din 2013-prezent () [Corola-website/Science/330144_a_331473]
-
coda sfidătoare a primei părți. Variațiunile ulterioare îmbină momente de meditație frumoasă cu momente jucăușe dar tensiunea primei părți nu este departe și contribuie la sentimentul permanent de neliniște. Ultima variațiune integrează tema cu violența primei părți, ducând la un climax inevitabil. Simfonia se încheie cu o reluare a temei interpretate de oboi. Simfonia a avut premiera la Paris pe 6 iunie 1925 sub bagheta lui Serghei Koussevitzki, căruia îi este dedicată lucrarea, dar nu a fost bine primită. După premieră
Simfonia nr. 2 (Prokofiev) () [Corola-website/Science/330191_a_331520]
-
se pierde iar violele repetă tema introductivă. Cu puține variațiuni adagio-ul de început este repetat și dezvoltat cu o intensitate ascendentă. Și aceasta dispare făcând loc unor variațiuni a celei de-a doua teme. Aceasta se dezvoltă spre un climax: a variațiune extrem de puternică a primei teme. Această puternică repetarea culminează cu o disonanță terifiantă. După această izbucnire muzica devine foarte tăcută și nu sugerează nicio rezolvare a întunecimii climaxului. A doua parte, prima din cele două Scherzo-uri, constă
Simfonia nr. 10 (Mahler) () [Corola-website/Science/328591_a_329920]
-
celei de-a doua teme. Aceasta se dezvoltă spre un climax: a variațiune extrem de puternică a primei teme. Această puternică repetarea culminează cu o disonanță terifiantă. După această izbucnire muzica devine foarte tăcută și nu sugerează nicio rezolvare a întunecimii climaxului. A doua parte, prima din cele două Scherzo-uri, constă în două idei principale, prima fiind marcată de numeroase schimbări ale metrului care ar fi fost o provocare pentru stilul dirijoral al lui Mahler dacă ar fi trăit să dirijeze
Simfonia nr. 10 (Mahler) () [Corola-website/Science/328591_a_329920]
-
este o serie de jocuri video din seria "Assassin's Creed". Seria constă din trei jocuri dezvoltate de Climax Studios și publicate de Ubisoft. Jocurile conțin noi protagoniști și un design nou pentru serie, precum și o lume 2.5D inspirată din picturi tradiționale în pensulă. Primul titlu a fost ": China", lansat în data de 21 aprile 2015, pentru platformele
Assassin's Creed Chronicles () [Corola-website/Science/335389_a_336718]
-
Creed Unity". Pe 31 martie 2015, a fost anunțat că "Assassin's Creed Chronicles: China" face parte dintr-o trilogie, împreună cu "Assassin's Creed Chronicles: India" și "Russia", care urmează să fie lansate la o dată viitoare. Trilogia este dezvoltată de Climax Studios împreună cu Ubisoft Montreal. "China" a fost lansat în data de 21 aprilie 2015 în America de Nord și pe 22 aprilie 2015 în restul teritoriilor, pentru platformele Microsoft Windows, PlayStation 4 și Xbox One. "Assassin's Creed Chronicles: China" este primul
Assassin's Creed Chronicles () [Corola-website/Science/335389_a_336718]
-
ori în prima secțiune. Prima dată este auzită la corni și viole și continuă cu clarinetul, a doua oară în unison de coarde și mai poi la instrumentele grave de alamă, caz în care este augmentată. După atingerea momentului de climax urmează Trio, fără nici un fel de pauză. Aici, instrumente de suflat din lemn interpretează solo o nouă melodie lirică, în scriitură de canon. Ea este preluată de coarde, care adaugă prin aceasta o nouă secțiune. În mijlocul trioului, Copland a introdus
Simfonia a treia (Aaron Copland) () [Corola-website/Science/335520_a_336849]
-
fi găsit locul chiar și în "Rodeo"” . Recapitularea primei secțiuni implică tema de scherzo, care se distinge de data aceasta prin implicarea pianului solo și care conduce printr-un material episodic la o recapitulare în tutti. Acest nou moment de climax este urmat de o reluare a temei din trio, interpretată de această dată în canon și cu implicarea întregii orchestre în fortissimo. Începutul părții a treia face referire la cel de-al doilea subiect din prima parte și mai apoi
Simfonia a treia (Aaron Copland) () [Corola-website/Science/335520_a_336849]
-
alămurilor ies în evidență iar partea capătă din nou energie. Mahler prezintă motivul inițial în alămuri, de această dată în Re major iar cornii interpretează în forță o versiune modificată a tiparului de la începutul simfoniei, ca și când lucrarea se apropie de climax. Totuși, acest climax încă nu este realizat iar momentul se pierde într-o altă secțiune lirică, readucând fragmente din prima parte, inclusiv fanfarele. Este inclus de asemenea și material din "Blumine" înainte ca tema primară să revină în minor pentru
Simfonia nr. 1 (Mahler) () [Corola-website/Science/328471_a_329800]
-
evidență iar partea capătă din nou energie. Mahler prezintă motivul inițial în alămuri, de această dată în Re major iar cornii interpretează în forță o versiune modificată a tiparului de la începutul simfoniei, ca și când lucrarea se apropie de climax. Totuși, acest climax încă nu este realizat iar momentul se pierde într-o altă secțiune lirică, readucând fragmente din prima parte, inclusiv fanfarele. Este inclus de asemenea și material din "Blumine" înainte ca tema primară să revină în minor pentru ultima dată interpretată
Simfonia nr. 1 (Mahler) () [Corola-website/Science/328471_a_329800]
-
readucând fragmente din prima parte, inclusiv fanfarele. Este inclus de asemenea și material din "Blumine" înainte ca tema primară să revină în minor pentru ultima dată interpretată de către coarde, ducând la repetarea sa în Re major de către alămuri, ajungând la climaxul adevărat. Simfonia se încheie cu materialul de fanfară de la început.
Simfonia nr. 1 (Mahler) () [Corola-website/Science/328471_a_329800]
-
în Do minor. Se deschide cu două lovituri scurte și puternice de timpane. Este urmată de două lovituri mai ușoare, urmată de lovituri și mai ușoare care oferă tempoul părții care include referințe din muzica folclorică evreiască. Mahler a numit climaxul părții, care apare aproape de final, un "strigăt al disperării" și uneori un "țipat de moarte". Partea a patra, "Urlicht", este un cântec "Wunderhorn" interpretat de o solistă alto care servește ca introducere pentru final. Cântecul, în Re bemol major, ilustrează
Simfonia nr. 2 (Mahler) () [Corola-website/Science/332898_a_334227]
-
și tonalități, mare parte din material fiind preluat din părțile anterioare, deși urmărește în linii mari principiile sonatei. Noile teme introduse sunt repetate și modificate. Partea se deschide cu o introducere lungă, începând cu "strigătul de disperare" care a fost climaxul celei de-a treia părți urmată de o prezentare tăcută a unei teme ce reapare ca muzică structurală în secțiunea corală printr-o strigare a cornilor din afara scenei. Prima temă reia tema "Dies Irae" din prima parte apoi introduce tema
Simfonia nr. 2 (Mahler) () [Corola-website/Science/332898_a_334227]
-
un pol țiganului”. De mult nu mi se mai spusese țigan; în schimb, putea să mi se dea polul drept compensație...” Această primă suită pentru orchestră este considerată a fi o scriitură ce îmbină stilul neoclasic cu cel neobaroc. Însă climaxul acestei îmbinări de stiluri, îl atinge următoarea suită, "Suita pentru orchestră nr.2 op. 20". Numărul de instrumente propus de autor pentru prima parte este de 64 de coarde, fără contrabas și un timpan. Partea a doua adaugă contrabasul și
Suita I pentru orchestră, op. 9 - George Enescu () [Corola-website/Science/336383_a_337712]
-
puțin egală a Preludiului. Ideea centrală a acestei părți se regăsește în măsurile: Tema este în La bemol major însă aceasta se încheie pe treapta a șasea, strategie specifică folclorului românesc. Procesul elaborării tematice în această secțiune a lucrării atinge climaxul în zona de extremă concretizare tematică și anume repriza contrapunctică pe cinci voci reale (7 măsuri înaintea reperului 12). Aceasta este construită tot în tehnica secțiunii de aur. Atacul sff al violoncelelor și violelor ce declanșează dezvoltarea contrapunctică ce pregătește
Suita I pentru orchestră, op. 9 - George Enescu () [Corola-website/Science/336383_a_337712]
-
și tratamentul împotriva depresiei poate avea același efect. Diferite studii au scos la iveală că antidepresivele au ca efect scăderea dorinței sexuale atât la bărbați cât și la femei. De asemenea, mai pot cauza și anorgasmie - inabilitatea de a atinge climaxul. 3: Din ce în ce mai des nu poți menține erecția Ce poate însemna? O problemă la inimă (nu una romantică, ci cardiovasculară). Să presupunem că ești un bărbat de vârstă mijlocie, cu o sănătate relativ bună și puțin supraponderal și începi să ai
Ce spune viața sexuală despre sănătatea ta () [Corola-website/Journalistic/105109_a_106401]
-
care s-a încumetat la o asemenea blasfemie) la aparenta luare în seamă care ascunde o nepăsare funciară (recent s-a trecut la spălarea cu detergenți a Porții Sărutului, ceea ce a dus la modificări chimice ale rocii), totul are un climax în refuzul Academiei Române a anilor ’50 de a prelua operele marelui artist, pe care acesta le lăsase prin testament României. Desigur, Franța a fost mai mult decât încîntată să devină posesoarea unor lucrări de o uriașă valoare financiară și de
Avem cu ce ne mândri de-a pururi! – Constantin Brâncuşi – drumul spre esenţe by Eugen Uricaru () [Corola-website/Journalistic/296372_a_297701]
-
muzical „face” povestea fundamentală a dramei filmate, ori cel puțin îi fundamentează, adâncește, susține și potențează tot spiritul. Titlul românesc subliniază doar stratul extrinsec, povestea „vulgară”, omenescul banal/comun al acțiunii, și anume faptul că Cvartetul „The Fugue”, a cărui climax, destrămare, ceartă și reînviere o vedem preț de aproape două ceasuri, își pregătește o ultimă reprezentație. Dar, insist, atributul „a late” (din titlu), nu înseamnă ultimul (concert), ci cea din urmă lucrare muzicală. Ba mai mult: nu ultima reprezentație a
A Late Quartet/ Un Ultim concert by Marin MARIAN [Corola-website/Journalistic/83461_a_84786]
-
și audibilă. Tema fugii cu care Cvartetul de Coarde Opus 131 debutează apare de mai multe ori, ea este eficient discutată la un moment dat (ca și multe alte date despre lucrare), în final revenind și ca un fel de climax didactic, impunându-și profunzimea și rezonanțele psihologice. Oricum, Cvartetul Opus 131 este cântat aici, pe fragmentuțe - unele demonstrate, repetate și comentate -, cât și în fragmente de amploare (de la final), lucru rarissim „permisibil” (?!) într-un film, fie el de artă. Insist
A Late Quartet/ Un Ultim concert by Marin MARIAN [Corola-website/Journalistic/83461_a_84786]