799 matches
-
seu, Să plec când apusurile sub pași nu se trezesc. Trebuie să mai vin la nucul meu Cum se-ntorc ciobanii din transumanță. Poate sângele urcă în frunze din greu strălucind în cerul de faianță. Nici nucile nu mai au clinchetul lor verde, Fără pașii mei de cântec adus, Ca un colb de aur,din două veacuri se pierde Lumina,arzând în crengi spre apus. Numele meu ca un zbor în anotimp Rămâne cuvânt bolnav fără leac, Întoarcerea mea târzie speranță
ZIUA LUI DUMNEZEU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356047_a_357376]
-
siderale, Prin pulberi de stele strălucitoare. E muzica sufletelor-pereche Ce se caută prin veacuri Încă de la Începuturi, Străbătând orizonturi întinse Și Cerurile toate. Deși nu te văd, ți-aud chemarea Șoaptele sunt diafane Precum petalele trandafirilor galbeni Sub rouă-nfloriți, Clinchetele lor se aseamănă Cu vraja sonoră a Clopoțeilor Tibetani. Ți-aud chemarea Și- aripi îmi cresc să te urmez Când tu mă chemi, Prin Calea Lactee să zbor, Admirând Răsărituri de stele, Din lumi nevăzute, Lumi neștiute, Lumi fără durere. O
OMULE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 863 din 12 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354865_a_356194]
-
de necăutare;/ să fiu eu: / cădere și înălțare, / întuneric și lumină; / să nu uit că viața-i un dangăt de clopot / care ne ademenește în meandre obsesive,/ până-și stinge sunetele-n sufletele noastre./ Lasă-mă să-ți fiu / șoaptă, clinchet, amintire....” ( Lasă-mă...) Trăirile poetei sunt asaltate ( de multe ori) de neliniști, “pe cărările îndoliate de necăutare”... structura reflexivă, interogația făcându-și loc în arta scrierii. Viața este un “drum” cu mai multe ramificații și cărări ascunse “ochiului” neinițiat! Faci
NOTE DE LECTOR.VOLUMUL DE POEZIE BRODERIE DE GÂNDURI , AUTOR CURELCIUC BOMBONICA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 590 din 12 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355030_a_356359]
-
seu, Să plec când apusurile sub pași nu se trezesc. Trebuie să mai vin la nucul meu Cum se-ntorc ciobanii din transumanță. Poate sângele urcă în frunze din greu strălucind în cerul de faianță. Nici nucile nu mai au clinchetul lor verde, Fără pașii mei de cântec adus, Ca un colb de aur, din două veacuri se pierde Lumina, arzând în crengi spre apus. Numele meu ca un zbor în anotimp Rămâne cuvânt bolnav fără leac, Întoarcerea mea târzie speranță
NUCUL DINTRE DOUĂ VEACURI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355705_a_357034]
-
Te ridici dintr-o dată și te scuzi că sună telefonul. Rămân ghemuită lângă șezlongul imaculat și visele colorate. Te aștept în amintirea mea și în viitorul gândurilor. Termini repede convorbirea telefonică, dovadă că nu-ți suscită interesul. Apoi se aude clinchetul a două sticle de bere pe care le așezi fără niciun comentariu pe pragul terasei, mângâiat de ciucurile perdelelor dantelate, în adierea unei veri calde. E o invitație subtilă spre plăcere, răcorire, relaxare. În timp ce-mi întind mâna după
SLIPUL NEGRU ABSORBIND SOARELE DIN OCHII FEMEII de SUZANA DEAC în ediţia nr. 886 din 04 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346232_a_347561]
-
un cerc și privesc la mândra lună cu fața îmbujorată, ea privește spre pământ câte-o lacrimă îi cade, dar nu spune un cuvânt într-un colț, un grup de stele, parcă se îmbrățișau își șușoteau la urechi și în clinchete râdeau tot priveau la o steluță, ce părea așa de tristă și își ștergea pe furiș, ochii plânși, cu o batistă o chemară-n grupul lor și apoi o întrebară de ce e așa de tristă, într-o așa frumoasă seară
STEAUA LUI VADIM de DOINA COTESCU în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368952_a_370281]
-
tot ce am mai învățat, de atunci, de când ne-am luat rămas-bun de la ea. Să reînnodăm de fiecare dată firul poveștii pe care am început-o pe la vârsta de 6-7 ani aici, în acest palat fermecat. Unde glasurile elevilor și clinchetul clopoțelului animă și dau viață. În această clădire plină de istorie și povești minunate. Povești născute din condeiul elevilor și al dascălilor. Să ne oprim o clipă și să căutăm în istoria acestei școli, să ne reamintim de cei care
ŞCOALA GIMNAZIALĂ MOVILA MIRESII de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1019 din 15 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/370990_a_372319]
-
Parcă ne aflăm pe un tărâm mitic, unde senzațiile par realități, fiecare trăire având conotații arhetipale. E un timp imemorial, un spațiu care se sustrage legilor firești, un univers încărcat de emanații sufletești pure: Am ajuns să văd șoldul depărtării.../ Clinchetul umbrei stă lipit de picioare,/ Mă-nvăluie curcubeul de tămâioare,/ Când luna se piaptănă-n chipul mării.// Prin vise îți văd sânii - trofee.../ Dar am ajuns o piatră ce strigă,/ Și-n nopțile gri cu gust de ferigă,/ Dau bice la
PUIU RĂDUCAN SAU CĂUTAREA FEMEII DIN VIS DE PROFESOR DR. MIHAELA RĂDULESCU de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371013_a_372342]
-
a nins Păduri din cleștar. Șipoturi mărunte ascunse sub mantii lucioase de ghiață, cascade-mpietrite de o zână glumeață! E tot sclipitor...și Babe cărunte Când norii pictează cu pană măiastră argintia perucă,ce umple abisuri, ecoul se sparge în clinchet de visuri renăscând peste liniștea noastră Iar Viscolul care-i prea fin regizor, așază troiene în noi modele, fulgii veniți punând alte perdele ce schimbă veșmint în același decor Mireasă sosită în voaluri caste la mirele AN -eternul durabil- neabătută
IARNA ÎN BUCEGI de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1798 din 03 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369906_a_371235]
-
spre cer, Iar din văzduh să-l poleiesc cu smalț. I-am învelit coroana cu roșul din apus, În trunchi fierbeau inelele în spumă Și-ntr-o splendoare fundalul scânteia, Căzuse vălul argintiu de brumă. În ramuri - clopoței agață fără clinchet - Frunze stinghere, ruginii, de toamnă. La timpul prezent pădurea e la fel, Iar crivățul înspre apus întruna o destramă. Tabloul împlinit victimizează altul; El trebuie angelic înrămat, citit. Artiștii concurează prin zeci de galerii; Eu l-am expus, aici, prin
TABLOU DE TOAMNĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1673 din 31 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370316_a_371645]
-
suflet pentru veșnicie Și tivesc cu ele inimi, gânduri, vise. Cozonacii Bunei cu miresme fine, Îndulciți cu-arome de surâs zglobiu Erau copți în vatra dragostei divine, Slavă aducându-i Celui veșnic viu. Retrăiesc mirajul clipei de-odinioară, Primele zapezi, clinchetul angelic, Gustul de iubire, mâini de scorțișoară, Tandra amintire din regat mirific. Brazii cu beteala, globuri, feerie, Iz de mere coapte, cantul din Psaltire, Prunc născut în iesle, rod de pâine vie, Toate îmi vorbesc doar despre iubire. Sfânt e
DRAGOSTEA COLINDĂ de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1820 din 25 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370381_a_371710]
-
înalță vârfurile pe piscuri, la poala lor având tinere lăstare ce se-aștern lângă colțurile șerpuitoare ale unui râu. Ici colo, câte o casă imensă asemeni unui castel sau alta mai mică asemeni unei colibe ! Toată scena fiind aureolată de clinchetul păsărilor, de darurile primite și dăruite de către om, de soarele ce se arată ca o minune peste pământ. Rămâi cu mâna pe inimă și spui; ramurile felurite din petalele cromatice a frunzelor și arborilor slujesc ochilor și minții dăruindu-mi
,, POETICA ARBORELUI ,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370437_a_371766]
-
Popescu Stroe, stârnesc, incită la lectură. Ele se adresează deopotrivă consumatorului avizat de poezie sau profanului. Un parfum de toamnă cu miresme îmbietoare se revarsă din buchetul de metafore ce-ți încălzesc inima iar muzicalitatea versurilor te urmărește asemenea unui clinchet cristalin de stele, ca parte a unei cântări închinate lui Dumnezeu, mereu invocat de acest Drumeț la porți de toamnă. Fîrtat Ilie, bibliotecar Referință Bibliografică: Drumeț la porți de toamnă, Daniela Popescu Stroe / Ilie Fîrtat : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
DRUMEȚ LA PORȚI DE TOAMNĂ, DANIELA POPESCU STROE de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369487_a_370816]
-
nicio sărbătoare... Hana se apropie de pat și strânse copila cu putere la piept. - Pentru mine este, iubito! Mâine faci zece ani și unsprezece luni, frumusețe. Peste doar o lună este ziua ta și împlinești unsprezece anișori. Râseră împreună, iar clinchetul de clopoței al glasurilor lor atrase atenția bunicii. Aceasta își târâi picioarele grele. - Ce faceți voi acolo, maimuțelor?, întrebă ea vesel. - Stăm și noi de vorbă ca fetele..., răspunse Hana glumeț. Keiko veni și ea și se așeză de cealaltă
SAKURA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368111_a_369440]
-
ou, foarte delicioasă? - Vă rog să-mi spuneți Săndica. Prefer o băutură mai puțin alcoolizată. Nu sunt obișnuită cu alcoolul. - Desigur, aduce Maria sticla imediat. Există și pepsi cola. Masa a decurs într-o liniște în care se auzea numai clinchetul porțelanurilor lovite cu tacâmurile. La început s-a instalat o atmosferă glacială, de tatonare și studiere reciprocă. Săndica nu putea să nu observe cum era privită discret de ambii părinți. Parcă nu-i pria supa deosebit de delicioasa. Înghițea câte puțină
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362648_a_363977]
-
ale cărui trecători fuseseră acoperite de zăpadă. Începuse să îi fie frig, iar de la mijloc în jos nu își mai simțea corpul. Privea pierdut cerul înstelat. Ninsoarea se oprise de mult, iar sunetul văilor munților îl auzea acum ca un clinchet. Deodată, lângă el, se opri o sanie lungă și albă. Cu greu întoarse capul să vadă împăienjenit că de acolo, de unde se auzea scârțâitul zăpezii, cineva coborâse din sanie și se îndrepta grăbit spre el. Un tânăr, cu pletele în
TAINE ALE IDENTITĂŢII ÎN SĂRBĂTORILE POPULARE ROMÂNEŞTI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370040_a_371369]
-
aripilor în zborul prezentului nimicul. NEGRU ȘI ALB Petalele negrului trandafir legănate lasciv se răsfrâgeau peste întunecatul bor al pălăriei sub care alb surâzător chipul de văduvă-nflorea. . PARASTAS Stăruind să-nghită viii printre dumicați la parastas convivii ETERNUL Între clinchetul tăcut al stelelor ce pășesc peste bolta înghețată și tumultul fierbinte al sângelui doar inima însingurată țesându-și fără preget eternul vis. ILUZII Din fire de lumină plămădiți, azi ne privim și nu ne recunoaștem. Retina corodată de dogme și
NOCTURNĂ de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/353397_a_354726]
-
întinsă pe asfaltul ce păstra căldură de peste zi,simțea cum vibrația autostrăzi se unifica cu vibrația vieți ce pulsa în ea. Și deschise ochii și privi cerul înstelat întrebându-se cum va fi despărțirea ei de acestă realitate și auzind clinchetul brichetei Zipo folosită de bărbatul ce o privea sprijinit de mașină ei,Iulia se ridică de pe asfalt și cercetandu-l cu atenție,observă că-i un tip destul de drăguț iar barbă nerasa îi conferea un profund parfum de virilitate. Bărbatul
STRĂINUL de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352782_a_354111]
-
una singură. - Te înțeleg și ce pot să-ți spun decât că trebuie să fi fii puternică. Vei trece și peste acestea cum ai trecut și peste altele. - Mulțumesc, Mircea. Mai vorbim. Te sărut cu drag. - Și eu. Se auzi clinchetul telefonului închis de către iubită la celălalt capăt. Vestea cu accidentul vascular al mamei a căzut ca un trăznet. A rămas marcat de tragedia din familia iubitei. Urmările acestui accident sunt de lungă durată și starea de sănătate greu de recuperat
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353735_a_355064]
-
Prin pulberi de stele strălucitoare. E muzica sufletelor- pereche Ce se caută prin veacuri Încă de la Începuturi, Străbătând orizonturi întinse Și Cerurile toate. Deși nu te văd, ți-aud chemarea Șoaptele sunt diafane Precum petalele trandafirilor galbeni Sub rouă- nfloriți, Clinchetele lor se aseamănă Cu vraja sonoră a Clopoțeilor Tibetani. Ți-aud chemarea Și-aripi îmi cresc să te urmez Când tu mă chemi, Prin Calea Lactee să zbor, Admirând Răsărituri de stele, Din lumi nevăzute, Lumi neștiute, Lumi fără durere. O
POETE... de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1176 din 21 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353853_a_355182]
-
casa părintească va fi mereu în sufletul și în gândurile noastre, în fiecare părticică din noi, dacă nu o rază de soare... atunci o umbră după care se ascunde privirea și îmbrățișarea caldă a mamei, poveștile bunicilor, râsul ca un clinchet de clopoțel a fraților mai mici, mulțimea de jucării prăfuite de timp și uitare, zecile de șotii dosite pe rafturile de amintiri. Aveam doar 5-6 anișori cănd părinții mei erau foarte ocupați ca întotdeauna cu lucrările agricole ale pământului- sursa
CASA PĂRINTEASCĂ de IONEL CADAR în ediţia nr. 1863 din 06 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354011_a_355340]
-
antologie pentru a aduce un gând pios celui care a fost un martir al dragostei față de neam și față de Iisus Hristos și în calitate de medic nu a putut să nu remarce valoarea terapeutică pe care o are poezia religioasă, ca și clinchetul unei cădelnițe sau aroma tămâii asupra sufletului omenesc. Cei care au luat cuvântul au evidențiat valoarea antologiei în contextul literaturii religioase românești, relația poezie-Dumnezeu, efortul material și spiritual făcut de doamna Elena Armenescu pentru editarea acestei cărți, necesitatea reeditării antologiei
LANSAREA ANTOLOGIEI POEŢI ROMANI SLAVIND DUMNEZEIREA, COORD. ELENA ARMENESCU de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354057_a_355386]
-
din 24 august 2011 Toate Articolele Autorului Călător pe Strada Viselor ... pașii tăi răsună în liniștea nopții. Atmosfera e stranie. Îți place să te plimbi singur, învăluit de Taina lunii înșelătoare. Te afli în dreptul casei. Felinarul luminează roșiatic zidurile reci. Clinchetul clopoțelului răsună în noapte. Ți-a deschis în straie colorate strident, asortate cu machiajul gros. A întins mana, iți atinge obrazul. Ispita ți-a dat târcoale mereu, încearcă să te prindă în mreje cu fantezii meșteșugite. Nerușinată și îndrăzneață își
STRADA VISELOR de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354069_a_355398]
-
La capătul firului sunt secunde pe care timpul le înrămează spaima de a nu pierde zâmbetul bogat al toamnei desprinde silabe din carnea cuvintelor se naște strigătul de iarnă al fricii stăpâne din sânge întunericul iscălește vocale pe diapazonul vocii clinchetul metalic îmbracă stingher singura chemare stinsă în marea de foc a zborului Referință Bibliografică: Unsprezece Septembrie / Ovidiu Dinică : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1371, Anul IV, 02 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ovidiu Dinică : Toate Drepturile Rezervate
UNSPREZECE SEPTEMBRIE de OVIDIU DINICĂ în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353099_a_354428]
-
-l luăm din el o frântură de aur sufletesc ce-nbogățește infinit mai mult decât aurul încremenit în avere lumească! Naiul lui Gheorghe Zamfir scaldă inima într-un surâs sau un suspin și-o înflorește cu mărgeanul muzicii nemaicântate decât de clinchetele stelelor de argint pe care le aude dumnezeiește omul împresurat de vis! Cu voia maestrului publicăm o adresare afectivă a sa către iubitorii muzicii celei mai înălțătoare pe care și-o pot oferi în pragul sărbătorii Crăciunului: „Bună seara, dragilor
GHEORGHE ZAMFIR. ÎNGERUL DIN NAI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353202_a_354531]