2,043 matches
-
Sigur că n-o să-mi dea nici un telefon, în fine, asta este. Cât de firesc mi se păruse la început totul! N-a fost să fie. Am stat o jumătate de oră alături de el și nu am reușit să-l clintesc nici un milimetru măcar. M-a suportat cu politețe și nimic mai mult. Îi știu numele, îi știu în mare biografia, cum de nu am reușit să realizez o conversație interesantă, cum de n-am reușit să-l atrag? Nu înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
un han, se plictisise de decorul neschimbat al apartamentului, poate nici o clipă nu se gândise că ar fi bine să moară amândoi acolo în mașină, undeva pe șosea și aceasta fusese doar dorința ei ascunsă, rămasă nerostită? Așa cum arăta acum, neclintit ca o stâncă, ar fi fost imposibil să poată exista în el vreun dram de disperare. Prima senzație avută atunci când traversa plaja imensă către apă a fost aceea că marea și aerul, lipite de jur împrejur pe un semicerc larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
caz. O cafea? întreba el, zâmbind prietenos. Am niște cafea gata făcută în bucătărie, pe aragaz. — Mulțumesc, răspunse Fanny. — Cum o beți? — Fără lapte și fără zahăr. — O decizie foarte înțeleaptă, remarcă Adrian, îndreptându-se spre bucătărie. Fanny nu se clinti până când el reveni cu două cești cu cafea pe o tavă. — De fapt, spuse Fanny, ca și cum conversația lor n-ar fi fost deloc întreruptă, eu nu-l percep că pe un joc. Îl văd că pe-o tranzacție. Un troc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
capăt după sauna. Fără nici un interviu. Fără întrebări și răspunsuri previzibile. Fără măști. Fără ipocrizie. Să fie pur și simplu o conversatie ce-și urmează cursul firesc. Ce ziceți? Fanny îl sfredeli pe Adrian cu privirea. Lui nu i se clinti nici un mușchi al fetei. — O să vă aduc un halat de baie și-un prosop și-o să vă arăt unde să vă schimbați, zise el, ridicându-se în picioare. — Ce va face să credeți c-am acceptat invitația? întreba ea. — N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
de substantivul determinat: ,,Cartea, prieten nedespărțit la bine și la greu, ...”; pentru a despărți construcții gerunziale și participiale așezate la început de propoziție: ,,Eu, fiind ascuns în cămară, iute mă sui în pod ...”; ,, Ferită de orice adiere, apa lacului sta neclintită de veacuri”; pentru a despărți complemente circumstanțiale așezate între subiect și predicat: ,,Râul cel auriu, în șes, curgea pe sub perdelele de sălcii”; pentru a despărți cuvinte și construcții incidente: ,,Ascultă-mi, mamă, cântecul pribeag!” Nu se despart niciodată prin virgulă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
sau pai și în câteva săptămâni totul a fost gata. Apoi, am ouat zilnic câte un ou timp de o săptămână, total șapte ouă pe care le-am clocit cu mare grijă. Uneori ploua și iar ploua, dar eu stăteam neclintită în cuib, ca nu cumva să pătrundă vreo picătură de ploaie și să-mi răcească ouăle. După aproape trei săptămâni, mi-au ieșit niște pui drăgălași ca niște cofeturi, nu goi ca puișorii de vrabie. Ca o mamă iubitoare ce
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
te binecuvântează, ochiul care te veghează cu multă duioșie; ghiocei pe la tâmple; bunătate fără margini; privire blândă. Despre natură: un peisaj simbolic; decor straniu; vis albastru al naturii; taina liniștii înalte; priveliște ce primenește sufletele; zările îți sorb privirea; liniște neclintită de rai; ușoara întunecime viorie; limpezimea cerului; cer albastru ca o petală de miozot; văpaie de rubin; revărsare de strălucire; frumusețe nemărginită; diamante de rouă acoperă-n mii de luminițe; lumină verzuie; se înflăcăra răsăritul; zări ca de cicoare; miresme
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
în mijlocul podelei. Apoi nu făcu decât să șadă acolo, uitându-se la mine cu ochi mari, rotunzi și cinici. M-am uitat și eu la el, surprins. Credeam că va fugi dacă mă apropii prea tare, dar nici nu se clinti; continuă doar să se uite la mine, în timp ce eu îngenuncheam să citesc ce scria pe medalionul zgărzii: erau trecute un nume - Salut! Sunt Ian! - și o adresă completă, deși din primul rând am aflat tot ce trebuia să știu. Aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pe pervazurile ferestrelor și pe plintele podelei. Păianjenii și insectele își împărțeau teritoriile pe întinderea dușumelelor și tavanelor. Parterul casei nu era tocmai încremenit și nici tocmai tăcut în timpul nopții. La etaj, ușa încuiată rămânea solidă și familiară și de neclintit. Alături, ușa dormitorului meu - reală și funcțională și nu tocmai închisă. Între ea și canat era un spațiu cât să încapă o pisică, iar asta făcea ca pe palier, din podea până în tavan, veioza de pe noptieră să proiecteze o dâră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
locul drept ceea ce este și, când ești pregătit, aruncă o privire peste marginea bărcii. Apa e limpede și adâncă. Razele frânte ale soarelui decupează fâșii albastre jos, departe, în adâncurile reci și limpezi. Stai liniștit, așteaptă și privește. Nu te clinti. Rămâi absolut nemișcat. Se spune că viața e tenace. Că și numai cu jumătate din șanse sau mai puțin, viața se va dezvolta, va exista și va evolua oriunde, chiar și în cele mai neprimitoare și improbabile locuri. Viața va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
înroșiră o clipă, ca o baltă de sub o pojghiță de gheață. Culoarea se împrăștie în rotocoale și dispăru. Lampa își încetini mișcarea - înapoi și înainte și din nou înapoi și înainte. Cercul de lumină nu se mai mișcă. Totul era neclintit. Eram singur. Mi-am recăpătat ochii - Mark Richardson Mark Richardson Mark Richardson. Dar teama mă făcea să tremur și, în vreme ce repetam în gând numele iar și iar, buzele murmurau ceva ininteligibil. — Mmm, mm-mmm. Încercam să nu mă gândesc la podea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cărți cu coperte de carton, spărgându-se de perete și îngropând gaura prin care intrasem în așchii de lemn și maldăre de cărți rupte. O bubuitură puternică de cealaltă parte a zidului. Mormanul de cărți se clătină, dar nu se clinti din loc. Apoi Scout ieșind în pas alergător din spatele bibliotecii căzute, aplecându-se asupra mea albă la față și transpirată. — Iisuse, îmi pare rău, a trebui s-o fac... Doamne, Eric, ești teafăr? Dar eu săream deja în picioare, înșfăcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
jucînd morocco. Aruncai în sus, la nimereală, un mănunchi de bețișoare lungi, divers colorate. Pe urmă retrăgeai din grămadă unul, fără să le miști pe celelalte. Și altul, și altul. Apăsînd pe un capăt, cu grijă infinită, să nu le clintească nimic. Pierdeai rîndul dacă mișca alt bețișor. Pentru degetele magic de ușoare ale Lisellei, ce simplu era să joci morocco! N-ai vrea să ieșim în grădină, Șichy? E destul de cald pentru plajă, constată cam aiurea (ne aflăm la spartul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
îndelung la ele, mai mult decât ar fi fost permis. Sunteți surori sau mamă și fiică? întreabă arătând în același timp poruncitor către mormanul de plicuri de pe podea și degringolada de pe birou. Suntem și una și alta! răspund în cor, neclintite în postura lor țeapănă și rigidă. Aha! exclamă ca pentru el. Știam eu că ceva nu era în regulă, totul merge aiurea de la o vreme, numai așa se poate explica inexplicabilul. Se uită în ochii lor aproape transparenți, lipsiți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
casă ca o atletă și după ce cără singură afară șifonierul de 4 tone, plin cu haine de la strămoșii din urmă cu 200 de ani, patul, fără să dezmembreze niciun element: lada pentru lenjerie, tăblia, cadrul de brad, biblioteca, fără a clinti o carte, vitrina, fără a trezi din somnul de porțelan vreun bibelou sau pahar prăfuit. Când văzu golul perfect, își frecă palmele. Câteva fulgere bătrâne căzură cu trosnet sec pe podea. Mioara îi întinse pânza din cer foșnitor. Pregăti trusa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
se oprea privirea în grâu! spuse paznicul de sector al câmpiilor dintre Mogador și Albina. Colegul de la Baldovinești îi răspunse prin stație. Aici infinitul a ras tot. Văd până în Transnistria! Ciorile înghețaseră în cer. Țurțurii din nori nici nu le clinteau în ploaia de meteoriți. Un pilot din viitor se prăbuși la pământ chiar lângă paznicul din Mogador. Dacă nu erau airbag-urile cu aer cald, se făcea una cu pământul. Frate-miu, unde mă aflu? întrebă el pe paznic. Băi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pe vestoanele decolorate. În spatele lor, o bubuitură îi făcură să se lipească de pământul înghețat. Câțiva mutilați se opriră cu mâinile ridicate în fața soldaților. Se auziră câteva focuri de avertisment în aer, dar din stolurile de ciori înghețate nu se clinti niciuna. Paznicul înțelese că ceva nu e în regulă și asmuți din baracă dulăul care dormea lângă sobă. Străinii s-au oprit privind bestia. Un soldat trase un glonț. Glonțul trecu prin câine și ricoșă în pământ. Ăștia-s tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
câteva secunde de angoasă cardiacă. -Nu puteți fi Olaf Sildur, îmi spuse un glas monocord de bătrân. -Sunt Olaf Sildur, răspunsei fără a protesta. -Olaf Sildur a murit. Era cât pe ce să întreb: „De unde știți?” Mă mulțumii să repet, neclintit: -Sunt Olaf Sildur. Tăcere. -Ghicesc cine sunteți. Fiți foarte atent, domnule, nu devii Olaf Sildur chiar așa de ușor. Vocea sa dădea pe dinafară de insinuări ironice. Închise telefonul. Am fost tentat să-l sun din nou. Nu știu de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
cucerit Comitetul Central, să știți că cioroii și hahalerele străzii au făcut-o, chiar dacă n-au avut nici o organizare, eram prins în rîndurile lor. Începem noi să izbim ca niște berbeci în ușile alea înalte, care nici vorbă să se clintească, dar nu renunțăm așa ușor, și bum, bum, continuăm ciocăneala, închipuindu-ne că pînă la urmă o să cedeze, că o să pîrîie balamalele, dar tot degeaba, pînă cînd unul mai dezghețat ne strigă idioților, astea se deschid înspre exterior, nu mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
e ceva colosal, începe să-i explice, cu gîndul la Pistruiatul, Andrei, și Calu, tiparnițe, manifeste, ilegalitate, dărîmături. O experiență unică, e ca și cum ai avea cel mai mare teatru de operațiuni din lume desfășurat înainte, în care nimic nu se clintește de la locul său fără încuviințarea ta. Buftea, Fabrica de Cărămidă, strada 30 Decembrie, totul la un loc, își mai amintește, asta bineînțeles cu o singură condiție, să fii regizor adevărat, adaugă. — Cred că mă confunzi cu altcineva, începe să-i
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
decît la Baricadă despre cine era vorba. — Trebuia să-ți faci rost de niște fotografii cu toate figurile astea triste, zice Dendé, eu numai pe ăștia i-am urmărit cît am stat la Ceas. Cinci ore fix nu m-am clintit din locul ăla. Aproape toată lumea bună a Loviturii s-a perindat pe acolo mai devreme sau mai tîrziu. Am observat și am notat totul. Pe la și jumătate însă am fost nevoit să-mi iau tălpășița. La fix aveam întîlnirea. Mi-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
armele la piept, aliniați de-a curmezișul străzii. — Parchează aici, îi face semn domnul Președinte, indicîndu-i să oprească la marginea trotuarului. — Cu ăștia nu știu cum o scoatem la capăt, arată Sena înspre militarii care nu dau nici un semn că o să se clintească din loc. — Sînt de-ai noștri, zîmbește domnul Președinte cu gura pînă la urechi, apăsînd pe butonul centurii de siguranță, pregătindu-se să coboare. Sînteți sigur că v-au recunoscut? întreabă Sena trăgînd frîna de mînă. — în situații de-astea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
după ea, că trebuia să formăm și noi un grup așa cum aveau baptiștii sau reformații, eu habar n-aveam despre ce era vorba, și cu biserica cum rămîne? am întrebat-o pentru că ea se abătuse de la subiectul ăsta, nu se clintește nimic, ăla care ți-a adus vestea era un întîrziat, era clar, nu mai primisem nimic de la plicul cu vestea proastă, știa ceva ce eu nu aflasem încă, pentru că apele s-au liniștit imediat. — Ciulește-ți bine urechile Roja, simți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de înțeles? — Jur că, încă o vorbuliță dacă mai scoateți, vă treziți amîndoi pe lumea ailaltă, simți Tîrnăcop că începe din nou să-și piardă cumpătul, și asta e valabil și în cazul în care v ați gîndi să vă clintiți un pas din locul în care sînteți pînă mă întorc, e limpede? îi întrebă privindu-i țintă și aruncîndu-și arma la loc pe umăr cu o mișcare rapidă, dînd impresia că vrea să iasă din adăpostul oferit de piciorul turnului
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de anumite explicații și să ceri mai mult de la autorii care încearcă să te convingă de aplicabilitatea metodelor propuse. Să fii pseudo-sceptic însă presupune că ai din start convingerea că o metodă este inutilă și orice argumentație nu îți va clinti aceasta convingere or, aceasta poate constitui în mod clar un defect. Să refuzi din start ideea ca în România este imposibil sa faci un milion de dolari fără să asculți pledoaria lui Bodo Schäfer te transformă într-un pseudo-sceptic. Confortul
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]