359 matches
-
fi fiind absolut la fel în miez de noapte? Mâine nu vei mai ști nimic. Dormi! Mâine nu mai știa nimic. Dar și mâine era la fel de pustiu. Însă, în vălătucii de abur de cafea, toate acestea nu durau decât o clipire, ca un fâlfâit ușor, le știa mult prea bine și nu erau amuzante, ea voia să revadă cu nerăbdare clipele care o înduioșaseră de câțiva ani încoace, să fi fost patru, să fi fost cinci, de când apăruse Andrei Vlădescu. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să creadă, dar obligată de ritmul vorbelor lui și de înlănțuirea ideilor ce părea logică Îlogica asta o s-o omoare pe ea!), să admită că ar putea fi nemaipomenit tot ce spune, numai să fie așa cum spune, timp de o clipire se străduia să se vadă pe acel platou și parcă preoți înveșmântați în alb pregătindu-se s-o purifice prin foc roiau în jurul ei, dar refăcea imediat imaginea, nu puteau fi preoți acolo, n-aveau ce căuta, era doar ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
n-aveau ce căuta, era doar ea singură, pentru fiecare trebuie să existe o piramidă separată, deci era ea singură și se pregătea să ardă, focul avea să iasă din ea, numai din ea, dar totul nu dura decât o clipire, până înțelegea că nici n-ar avea ce căuta pe acel vârf singură cuc, abia se stăpânea să nu râdă și doar glasul lui și gesturile lui o împiedicau, învăluind-o, chiar împotriva voinței ei, în ceva ca o căldură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
care galopase nechezând focosul armăsar pe care nimeni nu și-l mai amintea, un om nici tânăr, nici bătrân, mai degrabă îmbătrânit, ușor adus de spate, cu ochii tulburi, lipsit de zâmbet, s-a oprit în fața ruinelor potcovăriei doar o clipire, continuându-și drumul până la cârciuma din apropiere, unde a aruncat un pumn de bani de aur pe tejghea, cerând să se dea băutură la toți, lui și celor de față, și s-au strâns cu mirare în jurul lui, îi priveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
după aceea, care a făcut asta. Și poate fi ceva mai uluitor și mai profund decât privirea cuiva care e în stare să-ți meargă până în adâncul inimii și să se lase, la rându-i, la fel descoperită, fără o clipire, teamă, jenă, de parcă așa ar trebui să se întâmple - și, în fond, nu așa ar trebui să se întâmple? -, decât o asemenea privire, prin urmare, ce presupune încredere și pierderea mândriei și capitulare? Nu pentru asta suntem făcuți? Nu așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Încercarea lui de a menține lagărul În funcțiune. Totuși, așa cum știuse tot timpul, aprovizionarea cu alimente depindea de bunul plac al japonezilor. Propriile lui sentimente, hotărîrea de a supraviețui nu contau În final. Activitatea nu Însemna nimic mai mult decît clipirea ochilor belgiencei care păruse să se Întoarcă o clipă din morți. — O să mai fie mîncare, doctore Ransome? Sperăm că o să mai căpătăm cîte ceva. Dar japonezii nu se mai pot hrăni nici pe ei Înșiși. Submarinele americane... Jim se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de cuvânt. Ne-au chemat și am uitat să venim. Au vorbit - și am refuzat să le ascultăm. Cocorii s-au rotit - și au dispărut. Spuneți un cuvânt. Dați doar un semn mic, o aluzie, un capăt de ață, o clipire din ochi, și În clipa aia mă ridic și plec. Nu Întârzii nici măcar să-mi schimb cămașa. Mă scol și plec. Acum. Mă prosternez la picioarele tale. Cad În transă cu ochii larg deschiși. Afară vântul se Întețise. Rafale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
unei eline. Elena, în voia acelor mișcări, fu acum aplecată peste umărul lui Marcian. Involuntar mâna lui se strânse prin pled, pe ovalul genunchiului, căutând parcă un sprijin. Acum nici vale, nici clină de deal, un patinaj uniform! Cu o clipire nouă de lumină în ochi, Elena își apropie încet capul de al tovarășului ei: gest acum voluntar. Un spațiu mic, ca și inexistent, separa obrazul palid al femeiei de profilul rigid al muzicantului. Era senzația nesigură a unei atingeri sau
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
În depărtare, vreo două crîmpeie de București, Între care Floreasca, dimpreună cu lacurile ei. De Carmen Sylva nu aduc vorba, fiindcă acea ultimă rază din amintirea mea s-a potrivit să țîșnească din cioburile de oglindă ale mării, nu din clipirile orașului. Dar o pată pe fața pămîntului, una măruntă acolo, am zărit-o și de sus. 35 de lei pentru copii și 75 pentru părinți costa avionul de la Satu Mare la Cluj, cîțiva lei mai mult ca acceleratul. În jumătatea de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
care tocmai voia să-l salveze de viciul jocului la ruletă. Nu detaliile, oricum zgîrcite, ale acelei nopți mi le aminteam, ci lumina difuză din tripou, cu cercurile roșii și negre ale ruletei hipnotizîndu-l pe tînărul polonez, sorbindu-l În clipirea lor. Să le fi fost ochilor mei la Îndemînă filmul, nu mi-ar fi trebuit atîta timp pentru a recunoaște ruleta. Așa, În lipsa Hollywoodului Împănat cu flash-uri din Las Vegas, mi-a rămas de ajutor, ca-n secolul al
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
rapide, răsuciri, Întoarceri, surprindea mereu pozițiile nesigure sau ezitările adversarilor, ocupa, parcă, locul pe care l-ar fi putut ocupa zece oameni. Părea că e un miracol sau o pură Întâmplare care nu ar putea dura mai mult decât o clipire de ochi. Dar iată că dura. Undeva, În centrul Cuceritorilor, se formase o linie de arcași care scoseseră săgețile și ochiseră spre căpitan. Și abia atunci Alexandru descoperise că tatăl său nu era Întrutotul singur. Întreaga linie se prăbușise sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
în cazinou, să-și riște puținele economii, cu câștiguri sau cu mici pierderi. După ani, când, cum spunea el, îmi „făcusem un nume“, tata a afirmat că e mândru de fiul său în care, cum eram asigurat fără măcar o clipire a ochilor albaștri, el ar fi „crezut dintotdeauna“. Iar eu am spus: „Da, papa, ce aș fi eu fără tine“. După care nu ne-am mai întâlnit decât pașnic, de îndată ce ne-a vizitat pe noi și pe copii cu femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și la plăcerea de a parcurge drumul promis cu mașina. Plecase în toiul nopții cu gândul să întâmpine zorii zilei în șatră, înainte ca lichidul dimineții să cuprindă zările. Se vede că îi plăcea nespus de mult să vadă primele clipiri ale ochiului soarelui pe geana orizontului. Așa făcea de ani în șir. Era un copil liber, asemenea păsărilor cerului care-l salutau de cum îl vedeau cu trilurile lor vesele, în necontenite concerte matinale. Dată fiind particularitatea procesului, primul termen fusese
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
se întindă și să apuce portocala. Și mâna lui se întinde spre luna portocală, care coboară spre el și acceptă să fie apucată de un simplu muritor. Și degetele lui simt coaja lunii. Dar acest lucru du rează doar cât clipirea unui ochi de vrabie. Apoi totul îngheață. Buricele degetelor lui stau la un milimetru de porii deschiși ai portocalei, care le-a primit am prenta. La fel cum mâna mea e gata să atingă fruntea lui Cavanosa. Căderea reîncepe. Brusc
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
chef să Încerc să adorm. M-am ăndreptat spre balcon și am ieșit, pînă cînd am văzut lucirea vaporoasă revărsată de felinarele de la Puerta del Ángel. O figură se contura Într-un crîmpei de umbră Întins peste caldarîm, inertă. Slaba clipire de chihlimbar a jarului unei țigări i se reflecta În ochi. Era Îmbrăcată În culori Întunecate, cu o mînă adîncită În buzunarul jachetei, cealaltă Însoțind trabucul care Îi țesea o pînză de păianjen din fum albastru Împrejurul profilului. Mă urmărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de poftă. — E în afara oricărei primejdii? Se poate conta pe ele în cazul în care sunt descoperite de poliție? întrebă Kanai, ștergându-și fruntea. — Se ocupă domnul Sade de problema aceasta. Abia atunci observă omulețul clătinarea disperată a capului și clipirea din ochi a lui Gaston. — Nu-i e bine? întrebă el. — A! Domnul Sade suferă de o boală de nervi. Nu-și poate controla mușchii faciali... Dar, ce părere aveți? De fapt, am adus și două fete ca să le vedeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
gâtul, l-a legat cu o funie, l-a ridicat scripete, l-a slobozit ca pe o găleată plină în fântână. Tocul ușii trăda orice înscenare de suicid. Pufoaica mirosea a secetă. Tratamentul începea la 6. Diazepamul colora visele. O clipire de geană schimba scenariul. Porția de reverie două capsule 0,500 slobozea curelele. Cămășile de forță încorsetau pieptul haiducilor. Ultimele două șireturi pe degetele lui Dumnezeu. Păpușarul strunea funiile, deasupra cortinei, sperietoarele din cârpe mimau fericirea; păpușarul slobozea strânsoarea, închipuirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
va maturiza, iubirea îți va inunda inima cu Duhul Preacuratei, culoarea, forma, chipul de pe catapeteasmă sunt preludii ale unei armonii divine. Vei iubi, Petre! Dincolo de contur și de formă, memoria este contextualitatea principiilor, timpul șablon pentru intenții nedefinite, pământul o clipire de înger. (Plouă, genele heruvimilor aplaudă un spectacol în cer.) Vei iubi, Petre, dincolo de însemnările inimii. Nu ești singurul care se îndrăgostește de chipul blând. Și eu am fost ca tine, o visam mereu mai aproape: în genunchi, sub fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
identice, nici o diferență între un câmp de luptă și un lan cu grâu, atâta timp cât moartea și viața își succed în egală măsură cerul. Eu, posibil, într-o conștiință iresponsabilă de înger. Despre ce dragoste îmi vorbești, părinte Petru? Dorul, o clipire de pleoapă, de fluture, de frunză. Bate vântul a uitare în cer, pe pământ, în sânge. Mâine voi răspunde "prezent" într-un bob de nisip. Te rog, lasă-mă să repet memoria stâncii, memoria mării, memoria înecaților. Genia, părinte sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de ambulanță au răsunat în depărtare. Exclamațiile, confuze adineauri, s-au concentrat la marginea orașului, aproape de colina pietroasă. S-a auzit în același timp ceva care semăna cu o detunătură. Apoi tăcerea s-a așternut iar Rieux a numărat două clipiri de far. Briza părea sa capete mai multă putere și în același timp un suflu, venind dinspre mare, a adus un miros sărat. Se auzea acum, distinct, respirația surdă a valurilor lovindu-se de faleză. \ Pe scurt, spune Tarrou cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
altă parte, atîția bătrîni cu erecții Întîrziate ori neputincioși, de ce n-ar fi fost revigorați - fără a fi luați În rîs de unii dintre semeni - de atingerea, nu chiar păcătoasă, a unor femei mai tinere? Dacă existența era cît o clipire, de ce viața sexuală, și mai scurtă, trebuia să fie omorîtă de o morală nepotrivită? Judecînd așa, Își face loc stricăciunea! ar fi putut ricana, cîrcotașe, ultimele Antonii rămase, nu mai aveau mult până să ajungă În raiul lor mai rău
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
luminița aia verde! Da, așa... Vrei să fie numai a ta? Da, bine-nțeles! Așa că mai fă un pas și ia-o! Doar un pas, doi înăuntru și va fi a ta pe veșnicie. Dumnezeule, numai doi pași... Fascinat de clipirea regulată a indicatorului. Străinul trecut peste prag. Intră cu totul în sas. Nu era decât la un metru de intrare, dar dacă bănuia ceva? Sau se răzgândea? ― Acum, urlă. Acum! Ripley, pregătită să acționeze închiderea tambuchiului, era pe punctul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ca și conduita exemplară, organizația de bază l-a primit în rândurile Partidului. Sorin se străduiește să răspundă prin demne fapte de muncă încrederii ce i-a fost acordată.“ Dominic ridică privirea. Funcționarul zâmbea. Privirea lui neagră îl țintea, fără clipire. Și privirea albastră a ciufulitului din centrul holului și a vecinului său, ochelaristul care fuma cu furie. Dulcica dactilografă țăcănea fără întrerupere, un fel de misiune de acoperire a muțeniei. Secvență cu funcționari țepeni, nefăcând altceva decât să-l urmărească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o intercepta în fâșâitul lung al perdelelor, în bâzâitul unei muște trezite, în fiorul brizei bruște, toate păreau demascări flagrante ale respirației ei estompate, disipată prin toate colțurile, din care parvenea, ciclic, câte un stimul, un subterfugiu-avertisment, ca o grea clipire de gene a neantului... Poate, într-adevăr, în dimineața însorită de marți, doamna Veturia chiar întrebase, cum obișnuia: „Domnul profesor a închis ușa?“. Sau: „Parcă s-a auzit cheia, a plecat profesorul?“. Cuvintele rămăseseră în aerul umflat al tăcerii. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fiecare. Interpreți într-un scenariu necunoscut în care și regizorul improvizează în funcție de muzică, personaj și inspirație. Răsună acum vioara molto presto a lui Emmanuel Ax. Îngerii ascultau cu aripile strânse peste genunchi și fruntea lăsată. Era respirația muzicală a Domnului. Clipirea pleoapelor sale. Îngerii și-o însușeau cu pleoapele căzute pentru a o simți mai bine. Apoi, Lia, împreună cu prietena ei de aceeași vârstă, 16 ani și jumătate, fugea să facă poze la fântâna arteziană de la Primărie. Bine zise Mioara dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]