301 matches
-
harnic, la locul său; mai și răspunde la salutul câte unui trecător, mai salută el pe câte unul, care, din grabă nu-l observă. și viața i se scurge, liniar și liniștit, așa cum curge, de când lumea, pare-se, apa râului, clipocind, prietenos, pe lângă mărunta și anonima sa proprietate. Decesul Mesiei George Naghi era un om făcut. Provenea din zona lacurilor dunărene. Dintr-o familie nevoiașă. Cu mulți copii și cu avere puțină. Cu tenacitate și cu noroc, după numeroase orbecăieli, prin
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
forța, transformându-se într-o atmosferă densă și zăpușitoare. La căderea serii se ridică o briză ușoară, care se menținu vreo oră, lăsând apoi oceanul cufundat într-o nemișcare de moarte, în care totul era tăcut; nici macar apă nu mai clipocea, nici nu le mai șoptea vorbe dulci carenelor vasului. Urcară iarăși fantome din adâncuri și, după miezul nopții, Tapú Tetuanúi bagă de seamă că silueta firava a prințesei își părăsise ascunzișul și se îndreptase spre prova de la babord, unde rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de oțel, luminile din depărtare și albastrul de cerneală al nopții... Sau dacă decolezi cu avionul, ce amețeală plăcută să te desprinzi de la pămînt, să te înalți, ce certitudine a plutirii... iar cu vaporul, imensitatea apei și a valurilor care clipocesc pretutindeni în jur, legănarea ușor de trecut cu vederea în fața întinderii nesfîrșite de apă... sau viteza acaparatoare a schiurilor, a săniei, incomparabila adrenalină depășită doar de saltul cu parașuta... întotdeauna mi-am dorit să zbor cu deltaplanul, mai ales după ce
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
Édouard mă ține strâns. Cei doi supraveghetori au auzit zgomotul și Își Îndreaptă simultan lanternele spre noi. Încremenesc cu privirea spre scenă, atentă să nu mă dau de gol. Începe soloul de clarinet, iar pe urmă cel de oboi. Ceva clipocește dedesubt și mă descalț discret, pipăind podeaua cu vârfurile degetelor. E udă. Lanternele supraveghetorilor Încep din nou să se-agite și cei doi se Îndepărtează, astfel că sala rămâne cufundată În lumina difuză, gălbuie, a lămpilor de veghe. Privesc În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Din mal curgea țărîna printre rădăcini. În patru labe, broaște mîloase ieșeau la lumină. Peste cîmp fîlfîiau undele fierbințelii și, de departe, se vedea cum merge prin tăcere o țărancă. Răchițile începeau să se înroșască. Cu ochii plini de soare, clipoceam, pînă cînd bunica, cu glas aspru și vioi, începea a-și aminti. De departe ne înconjurau dealurile de la Tudora și Buda și se deschidea, sub livezi, zarea neștiută a satelor. Toate păreau muiate în clipirea albastră. * ...Mai des se abătea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
la nimic. N-aveam nici măcar unde să mă ascund pe malul acela de pământ, Înconjurat din toate părțile de apă. Cei din trunchiul cel mai mare cufundară În apă un fel de bâte late și se apropiară de mine. Balta clipoci gros, iar ei scoaseră un fel de behăit și, În clipa aceea, de sub luciul apei se ridicară alții și alții. - Tată din cer, am spus În gând, fără să reușesc să tac. Aceștia din urmă țineau câte o trestie În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
trimiteri inițiatice: Desenatorul deschide ușa - nu-i spune nimeni să n-o facă - scârțâitul se întinde de-a lungul coridoarelor, izbindu-se de ușile albe, tari. Dintr-o privire cuprinde totul: alunecă, frecându-se de vopseaua uleioasă și pantofii săi clipocesc ca îmbibați cu apă. Mă uit la el fără să-l aud. Îmi vine să-l ciocănesc cu degetul între umeri, să-i spun să nu fugă, n-o să mai întâlnească nimic nou și, oricum ar fi, n-o să scape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
însă surpriza la apogeu, a fost faptul că zona cu pricina se dovedi o cascadă de energii albe, pozitive. Radiesteziștii avansați descoperiră cu neastâmpăratele lor nuielușe de alun sumedenie de izvoare cristaline (probabil că de atunci datează și zicătoarea „frumos clipocește buna dimineață”). Finalmente, pentru Jean totul deveni limpede: ceea ce demarase el nu era o afacere, ci o misiune. Imediat după această Iluminare, au fost achiziționate două garsoniere alăturate. De acum încolo se putea vorbi, în plus, de o toaletă roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Sabinei pe cap, plafonare în toată regula! Adelina era așa de dulce și nebunatică! În gara din Roman am coborât și m-am târât cu valizele până în cimitirul Pielea și Osu’, la mormântul bunicului. Era patru dimineața. Ploua mărunt, candelele clipoceau în întuneric, un moroi cu buze vinete se holba la lună de pe vârful unei cruci. Ce bine că nu eram la Paris, ce bine că bunicul nu era înmormântat la cimitirul Père-Lachaise! Acolo n-aș fi putut veni după un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Hai să facem schimb! - Nu... mai bine veniți voi în ea... vă primește fiți fără grijă! Uitându-se la hainele de pe ele cu regret au găsit motiv, Nu... că e adâncă ! Băieții se apropiau de mal, apa se micșora continuu, clipocea în jurul lor și nivelul ei le atingea pântecul; ele aveau chef de vorbe. Ion, mai tânăr, a rămas în urmă rușinat și atunci Laur le-a spus dârdâind, - Sunt brusc supărat pe voi... plecați de aici! Nu vreau să vă
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Își ținea brațu-n jurul ei și se opreau la fiecare doi pași, se lipeau unul de celălalt și Jim o săruta. Nu se vedea luna și umblau prin praful până la glezne, printre copaci, spre doc, spre depozitul din golf. Apa clipocea printre piloni și promontoriul se-ntindea Întunecat peste golf. Era frig, dar Liz era Înfierbântată pentru că era cu Jim. Se așezară la adăpost, În depozit, și Jim o trase pe Liz mai aproape. Era Înspăimântată. Se trezi cu una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
genunchi, înspăimântat. — Ridică-te. Era un glas de femeie, dulce, fără să fie însă blând. Dimpotrivă, era tăios ca o lamă. Fantomele dispărură. Ausper se risipi. Vitellius își dădu seama că era îngenuncheat în zăpadă, pe malul unui pârâu ce clipocea ușor în liniștea adâncă. Își ridică privirea. Nu văzu pe nimeni. Listarius dispăruse. — Ridică-te. Trebuie să treci apa. După ce vei trece apa, mă vei vedea. Vitellius se ridică și, cu pași nesiguri, vru să treacă pârâul, care dintr-odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
garduri, posibil că era și câmp. Recurse la poziția stând în cap și începu numărătoarea sumei ideale a lui 9, adică 9999. Pe la 2009 meditația aritmetică îi fu întreruptă de un ușor clipocit. Din fericire nu era ceva personal. Se clipocea un maidanez ciobănesc care, asimilând aura energetică a maestrului, stătea tot în cap și cu piciorul în sus, pe cracul stâng, exact cel cu caiaua, continuând să... Să ne oprim aici fiindcă aici intervin cele două palme aparținătoare, cum avea
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
decorul. E real, e filmat de-adevăratelea, la trei, patru sute de metri sub pămîntul patriei. M-am gîndit imediat la miile de filme SF În spatele cărora echipe Întregi de tehnicieni fac minuni, grote, puțuri, totul gri, murdar și de undeva clipocește apa, construiesc schele pe care se tîrăsc aliens lipicioși după ce au atîrnat de niște conducte groase, ele Însele Înfricoșătoare mai ales dacă scapă aburi și scapă, porți masive de metal din viitor cu nituri cît pumnul, vagonete ce par să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
bătrâne, parc-ar fi căzut pe gheață. Ichim închise ușile spre cerdac, să nu mai intre nimeni să tulbure odihna casei. Un răstimp a privegheat el lângă boierul ucis, apoi bucătăreasa, apoi logofătul, apoi bărbatul bucătăresei. Acuma, de vreun ceas, clipocea Marioara pe jilțul din colț, în camera mortului. Îi era somn și, mai ales, frică. Nu se uita deloc spre canapeaua pe care zăcea Miron Iuga. O spăimântau de ajuns umbrele ce se legănau pe pereți ca niște stafii neostoite
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-ți se fac / Mai roșii decât floarea / Cea roșie de mac..."; Oh, dânsa-i și mireasă, și altar/ De carne, uns cu-aromele luminii./ Albeața ei împotmolește crinii/ În mâl. Privirea-i prinsă-ntr-un cleștar./ Ci-n preajmă-i clipocesc candele mici,/ Plâng îngeri longilini, râd fluturi groși./ Surparea dulce-a sânilor voioși/ Mustește-n prafuri. Roua-i ca un bici/ Căzut pe flori întredeschise iar/ Când melcilor le scoate din tălpi spinii./ Oh, dânsa-i și mireasă, și altar
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
insinuau pe cer, spre răsărit, când intraseră până la brâu În apă, trecând peste molozul podului cu ajutorul frânghiilor montate Întreaga noapte. Ajunși de cealaltă parte, când Începeau să urce un povârniș printre două coline, uzi de la talie În jos, cu picioarele clipocind În ghete, lumina cenușiu-albastruie era suficientă pentru ca Faulques, cu diafragma unei camere foto deschisă la maximum (expunere 1,4, viteză În obturator de 1/60), să-i fotografieze pe ostașii care se Împărțeau În grupuri, și urcau În urma ofițerilor spre
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
fost oportun. (verb predicativ la modul participiu 112); A cumpărat o mașină de spălat. (verb predicativ la modul supin); * complement direct: Voia mereu a-l determina să se implice.; Poate face orice.113 (verb predicativ la modul infinitiv); El aude clipocind. (verb predicativ la modul gerunziu); Terminase de desenat. (verb predicativ la modul supin); * complement indirect: Nu-și amintea a-i fi spus așa ceva. (verb predicativ la modul infinitiv); Se apucase de tehnoredactat. (verb predicativ la modul supin); * complement circumstanțial de
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
propus să scriu câteva cuvinte pentru finalul cărții sale carte la care lucram împreună de trei săptămâni deja am simțit că picioarele încep să-mi tremure... La propriu. De frică. Nu de frica omulețului verde al semaforului care începuse să clipocească în timp ce eu rămăsesem perplex pe mijlocul trecerii de pietoni, ci din cauza, sau poate datorită, acestor rânduri, pe care tocmai fusesem invitat să le scriu. În câteva clipe, mi-am amintit munca alături de domnul Visarion și numele celor prezenți în această
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Sala "Pruteanu" (Aglae, nu...) numai noi, eu și fabulosul Blehan, care, pentru mine, era tot Tisbeea, din acel travesti memorabil, rămăseserăm doar noi și... și... masa lungă, lungă, cu dezastrul ei post festum, cu bondoacele ei căni, în care mai clipocea vinul serii. Blehan îmi acorda, în exclusivitate, ca semn al proaspetei noastre cunoștințe, un mic-mare număr de mimică, ce mimică!, în care tot revenea, obsedant, reverența feciorelnică a Tisbeii, într-un picior, dreptul, celălalt îndoit, în spate, elegant, elegant, ca
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
1910. Sena se transformase într-o adevărată mare. Parizienii mergeau cu barca. Străzile semănau cu niște râuri, piețele - cu niște lacuri mari. Cel mai mult mă mira liniștea... În balconul nostru auzeam liniștea aceea somnoroasă a Parisului inundat. Niște valuri clipocind la trecerea unei bărci, o voce înăbușită la capătul unui bulevard scufundat. Franța bunicii noastre, asemenea unei Atlantide cețoase, ieșea din valuri. 2 - Chiar și președintele era nevoit să mănânce hrană rece! A fost prima replică ce a răsunat în
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
fericita oboseală a dragostei. Un trup al cărui reflex carnal se dezvăluie într-un șir de reminiscențe, de mirosuri, de lumini. Râul s-a umflat înainte ca vijelia să ajungă la locul unde eram noi. Ne-am dezmeticit auzind curentul clipocind deja la rădăcinile sălciilor. Cerul devenea violet, negru. Stepa, vâlvoi, încremenea în șocante peisaje livide. Un miros înțepător, acru, ne-a pătruns o dată cu prospețimea primelor răpăieli. Iar Charlotte, împăturind ștergarul pe care prânzisem, își termina expunerea: - Dar la sfârșit, în
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pereți abrupți, Încununat de un crater de 400 m În diametru, fiind activ permanent de la sosirea europenilor (1830). Pe unul din versanții Muntelui Tongariro, cu multe cratere, poate fi văzut izvoarele Ketetahi, aici gheizere de apă fierbinte, bălți cu noroi clipocesc ca În cazanul unei vrăjitoare, un peisaj variat, sol arid selenar, dar și păduri și orhidee. Egmont/Taranaki, situat În sud-estul Insulei de Nord, pe un promontoriu lat, este un uriaș vulcan singuratic ce se conturează maiestos, ascuns de ceață
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
agitat. La ora trei și jumătate ni se bate insistent În ușă pentru sculare. Tresărim agitat și ne frecăm buimăciți la ochi. Privim pe geam, afară este Încă Întuneric, selenara Doamnă, În lințoiul argintiu lasă dâre luminoase pe ulițe. Stele clipocesc somnoroase. Deodată, liniștea nopții este Întreruptă brusc de un dulău lânos cu urechi clăpăuge, trezit din dulcea-i amorțeală, ce latră furios de câteva ori, fără un motiv anume. Un bătrân cocoș Împintenat vântură aripile cu prestanța cuvenită unui majordom
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
a lui Buddha În bronz din Lantau. Nan Lian Garden (35.000 m2) este organizată Într-un stil elegant, Îmbinând tradiția clasică chineză, cu elemente peisagistice moderne, pavilioane cochete cu acoperișuri ce amintesc de epoca imperială, galerii, săli expoziționale, ape clipocind printre stânci, peșteri artificiale și cascade argintii, mici insule, podețe, arbori pletoși, flori exotice multicolore, cu 526 parfum diafan, o adevărată oază de verdeață, menită să destindă trupul și să inspire mintea artistului, iubitor de frumos, suprafață de, În formă
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]