2,055 matches
-
revendicare pulsională prea puternică, îndeosebi la apogeul atins de angoasele de castrare. Cele două reacții contradictorii care sunt, pe de o parte, realizarea dorinței de masturbare și, pe de altă parte, recunoașterea unei amenințări „se mențin ca nucleu al unui clivaj al eului”. Freud subliniază eficacitatea acestei apărări, deși „succesul său a fost atins cu prețul unei scindări a eului, al unei rupturi care nu se va mai vindeca niciodată, ci dimpotrivă, va crește o dată cu trecerea timpului”. Să remarcăm în trecere
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
eului, al unei rupturi care nu se va mai vindeca niciodată, ci dimpotrivă, va crește o dată cu trecerea timpului”. Să remarcăm în trecere că, împărțit în două, Freud (1938/1987) se află el însuși, în mod inconștient, într-o poziție de clivaj atunci când vorbește despre propriile ipoteze în legătură cu acest mecanism: „Pentru moment, mă aflu în interesanta poziție de a nu ști dacă ce vreau să comunic trebuie considerat un lucru de mult știut și de la sine înțeles ori un aspect absolut nou
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
confuzionale, o dată vindecați, bolnavii declară că, într-un colț al minții lor, după expresia folosită de ei, stătuse ascunsă o persoană normală, lăsând să se deruleze în fața ei, ca un observator dezinteresat, toată fantasmagoria morbidă”. Dacă, în viziunea lui Freud, clivajul eului aparține unei realități topice, M. Klein (1946/1980) va descrie, în prelungirea cercetărilor freudiene despre a doua teorie a pulsiunilor, o altă modalitate de clivaj, aflată la originea relației subiect - obiect și numită de autoare clivaj al obiectului. Este
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
în fața ei, ca un observator dezinteresat, toată fantasmagoria morbidă”. Dacă, în viziunea lui Freud, clivajul eului aparține unei realități topice, M. Klein (1946/1980) va descrie, în prelungirea cercetărilor freudiene despre a doua teorie a pulsiunilor, o altă modalitate de clivaj, aflată la originea relației subiect - obiect și numită de autoare clivaj al obiectului. Este cel mai primitiv mecanism de apărare împotriva angoasei, destinat să aducă eul la o mai mare coerență și să stabilizeze turbulențele relaționale care îl agită. După
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
viziunea lui Freud, clivajul eului aparține unei realități topice, M. Klein (1946/1980) va descrie, în prelungirea cercetărilor freudiene despre a doua teorie a pulsiunilor, o altă modalitate de clivaj, aflată la originea relației subiect - obiect și numită de autoare clivaj al obiectului. Este cel mai primitiv mecanism de apărare împotriva angoasei, destinat să aducă eul la o mai mare coerență și să stabilizeze turbulențele relaționale care îl agită. După M. Klein, dat fiind faptul că relațiile obiectuale există de la început
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
împotriva angoasei, destinat să aducă eul la o mai mare coerență și să stabilizeze turbulențele relaționale care îl agită. După M. Klein, dat fiind faptul că relațiile obiectuale există de la început, primul obiect, sânul mamei, ar cunoaște pentru copil un clivaj în „obiect bun”, sursă de plăcere păstrată în interior, și în „obiect rău”, sursă de frustrare proiectată în afară. De aici decurg idealizarea și persecuția care ar însoți viața fantasmatică a bebelușului, îndeosebi în timpul poziției schizoparanoide. Klein consideră astfel că
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
în „obiect bun”, sursă de plăcere păstrată în interior, și în „obiect rău”, sursă de frustrare proiectată în afară. De aici decurg idealizarea și persecuția care ar însoți viața fantasmatică a bebelușului, îndeosebi în timpul poziției schizoparanoide. Klein consideră astfel că clivajul obiectului este concomitent cu clivajul eului explicat de Freud: „Cred că eul este incapabil să realizeze un clivaj al obiectului - intern și extern - fără ca un clivaj corespondent să se producă în chiar interiorul său. Iată de ce fantasmele și sentimentele privitoare
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
plăcere păstrată în interior, și în „obiect rău”, sursă de frustrare proiectată în afară. De aici decurg idealizarea și persecuția care ar însoți viața fantasmatică a bebelușului, îndeosebi în timpul poziției schizoparanoide. Klein consideră astfel că clivajul obiectului este concomitent cu clivajul eului explicat de Freud: „Cred că eul este incapabil să realizeze un clivaj al obiectului - intern și extern - fără ca un clivaj corespondent să se producă în chiar interiorul său. Iată de ce fantasmele și sentimentele privitoare la starea obiectului intern influențează
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
afară. De aici decurg idealizarea și persecuția care ar însoți viața fantasmatică a bebelușului, îndeosebi în timpul poziției schizoparanoide. Klein consideră astfel că clivajul obiectului este concomitent cu clivajul eului explicat de Freud: „Cred că eul este incapabil să realizeze un clivaj al obiectului - intern și extern - fără ca un clivaj corespondent să se producă în chiar interiorul său. Iată de ce fantasmele și sentimentele privitoare la starea obiectului intern influențează fundamental structura eului”. Cercetările consacrate clivajului obiectului s-au dezvoltat pe baza studiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ar însoți viața fantasmatică a bebelușului, îndeosebi în timpul poziției schizoparanoide. Klein consideră astfel că clivajul obiectului este concomitent cu clivajul eului explicat de Freud: „Cred că eul este incapabil să realizeze un clivaj al obiectului - intern și extern - fără ca un clivaj corespondent să se producă în chiar interiorul său. Iată de ce fantasmele și sentimentele privitoare la starea obiectului intern influențează fundamental structura eului”. Cercetările consacrate clivajului obiectului s-au dezvoltat pe baza studiilor clinice, individuale și de grup, mai cu seamă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
că eul este incapabil să realizeze un clivaj al obiectului - intern și extern - fără ca un clivaj corespondent să se producă în chiar interiorul său. Iată de ce fantasmele și sentimentele privitoare la starea obiectului intern influențează fundamental structura eului”. Cercetările consacrate clivajului obiectului s-au dezvoltat pe baza studiilor clinice, individuale și de grup, mai cu seamă datorită contribuțiilor aduse de autorii de după M. Klein (Bion, 1950; Bick, 1964; Meltzer, 1972; Tustin, 1986), precum și de Winnicott (1962/1980). Exempletc " Exemple" Propunem două
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
baza studiilor clinice, individuale și de grup, mai cu seamă datorită contribuțiilor aduse de autorii de după M. Klein (Bion, 1950; Bick, 1964; Meltzer, 1972; Tustin, 1986), precum și de Winnicott (1962/1980). Exempletc " Exemple" Propunem două exemple, primul destinat să ilustreze clivajul eului, iar al doilea, clivajul obiectului. Balier (1988) relatează acest grăitor „fapt divers”: Un „om obișnuit”, soț și tată exemplar, muncitor bun, despre care nu se știa să aibă vreun trecut psihiatric sau judiciar, a strangulat mai multe prostituate într-
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de grup, mai cu seamă datorită contribuțiilor aduse de autorii de după M. Klein (Bion, 1950; Bick, 1964; Meltzer, 1972; Tustin, 1986), precum și de Winnicott (1962/1980). Exempletc " Exemple" Propunem două exemple, primul destinat să ilustreze clivajul eului, iar al doilea, clivajul obiectului. Balier (1988) relatează acest grăitor „fapt divers”: Un „om obișnuit”, soț și tată exemplar, muncitor bun, despre care nu se știa să aibă vreun trecut psihiatric sau judiciar, a strangulat mai multe prostituate într-un interval de câteva luni
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
lui mirare, întrucât nu credea să fi săvârșit o faptă gravă”. Acest bărbat avusese carențe familiale infantile și trecea prin unele probleme conjugale, ceea ce nu lămurea însă cu nimic motivațiile unor asemenea crime, pe care nici el nu le cunoștea. Clivajul eului poate explica parțial această conduită agresivă exagerată și absurdă. Se observă aici coexistența a două poziții antagoniste ce rămân străine una alteia: prima ține cont de realitate, iar cealaltă, sub influența pulsiunilor, „desprinde eul de realitate” (Freud, 1938/1987
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
citat de Balier (1988) demonstrează capacitatea de delimitare a pulsiunilor proprie acestui mecanism de apărare care, în cazul de față, a eșuat în cele din urmă, intenționând să separe prea net violența fundamentală de restul economiei psihice. Iată de ce un clivaj reușit ar trebui să mențină într-un mod cât mai flexibil și cât mai apropiate cele două componente aflate față în față. Distanța stabilită ar putea fi un criteriu pentru evaluarea caracterului său patologic. Prezentat de obicei în manieră spațială
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
mod cât mai flexibil și cât mai apropiate cele două componente aflate față în față. Distanța stabilită ar putea fi un criteriu pentru evaluarea caracterului său patologic. Prezentat de obicei în manieră spațială (punctul de vedere topic al metapsihologiei freudiene), clivajul poate face trimitere, ca în exemplul următor, și la aspecte care țin de un clivaj temporal între două moduri de funcționare a psihicului. Pentru a ilustra acest clivaj al obiectului, să ne inspirăm din rezumatul clinic al terapiei aplicate unui
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Distanța stabilită ar putea fi un criteriu pentru evaluarea caracterului său patologic. Prezentat de obicei în manieră spațială (punctul de vedere topic al metapsihologiei freudiene), clivajul poate face trimitere, ca în exemplul următor, și la aspecte care țin de un clivaj temporal între două moduri de funcționare a psihicului. Pentru a ilustra acest clivaj al obiectului, să ne inspirăm din rezumatul clinic al terapiei aplicate unui copil (Winnicott, 1977/1980): Gabrielle (doi ani și patru luni) are o soră mai mică
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de obicei în manieră spațială (punctul de vedere topic al metapsihologiei freudiene), clivajul poate face trimitere, ca în exemplul următor, și la aspecte care țin de un clivaj temporal între două moduri de funcționare a psihicului. Pentru a ilustra acest clivaj al obiectului, să ne inspirăm din rezumatul clinic al terapiei aplicate unui copil (Winnicott, 1977/1980): Gabrielle (doi ani și patru luni) are o soră mai mică, în vârstă de șapte luni. „The Piggle” („Chip frumos”), cum o supranumește cu
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
așa de bun (nice). Nu, Piggle, n-ai un pat bun. Nu, Piggle, n-ai un pat bun”. Winnicott remarcă faptul că, în timp ce face această evocare, Gabrielle, înfuriată împotriva mamei, se află în lumea ei imaginară. Este ușor să recunoaștem clivajul obiectului (așa cum l-a descris M. Klein) ca urmare a fricii de obiectul matern în chiar această reprezentare a unei „mame negre”, aspect „rău” contopind mama imaginară cu cea reală, partea „rea” separată de partea „bună” cu care copilul este
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
însănătoșește greu”. Astfel este necesar un „obiect bun”, salvator, care, în persoana lui Winnicott, ajută copilul să-și constituie niște bune imagini parentale. Pe măsură ce starea copilului se va îmbunătăți, vom asista la disiparea proiecțiilor acestor personaje fantasmatice înspăimântătoare rezultând din clivaj, care parazitau relația mamă - copil. Prin procesul clivajului, terapeutul poate deveni purtătorul unor aspecte negative ale obiectului, în scopul protejării părintelui „bun”, extern sau intern. Declarațiile Melaniei Klein (1932/1978), evocând experiența sa de terapeut cu micuța Ruth, sunt revelatoare
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
salvator, care, în persoana lui Winnicott, ajută copilul să-și constituie niște bune imagini parentale. Pe măsură ce starea copilului se va îmbunătăți, vom asista la disiparea proiecțiilor acestor personaje fantasmatice înspăimântătoare rezultând din clivaj, care parazitau relația mamă - copil. Prin procesul clivajului, terapeutul poate deveni purtătorul unor aspecte negative ale obiectului, în scopul protejării părintelui „bun”, extern sau intern. Declarațiile Melaniei Klein (1932/1978), evocând experiența sa de terapeut cu micuța Ruth, sunt revelatoare în această privință: „Când era lăsată singură cu
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
în această privință: „Când era lăsată singură cu mine, i se părea că mama cea «bună» o abandona, iar spaima față de mama «care o pedepsea» trecea asupra mea”. Meltzer (1967/1971) subliniază că, în anumite momente, tocmai din cauza acestui profund clivaj al obiectului, „psihanalistul este doar un W.C.” (toiled-breast, adică un sân-toaletă), în vreme ce toate elementele „bune” vin din partea mamei, a stăpânului, a fraților și surorilor, precum și din partea prietenilor copilului. Aceste diferite exemple tind să arate în ce măsură ambivalența iubire - ură este la
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
obiectului, „psihanalistul este doar un W.C.” (toiled-breast, adică un sân-toaletă), în vreme ce toate elementele „bune” vin din partea mamei, a stăpânului, a fraților și surorilor, precum și din partea prietenilor copilului. Aceste diferite exemple tind să arate în ce măsură ambivalența iubire - ură este la originea clivajului obiectului, oricare ar fi el. Relațiile cu alte mecanisme de apăraretc " Relațiile cu alte mecanisme de apărare" Clivajul se află la originea mișcării complementare a introiecției și proiecției (Heimann, 1952; Bion, 1962; Meltzer, 1967) și, în consecință, se găsește și
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
stăpânului, a fraților și surorilor, precum și din partea prietenilor copilului. Aceste diferite exemple tind să arate în ce măsură ambivalența iubire - ură este la originea clivajului obiectului, oricare ar fi el. Relațiile cu alte mecanisme de apăraretc " Relațiile cu alte mecanisme de apărare" Clivajul se află la originea mișcării complementare a introiecției și proiecției (Heimann, 1952; Bion, 1962; Meltzer, 1967) și, în consecință, se găsește și la baza refulării. De altfel, putem estima că acest ultim mecanism este în sine un clivaj al eului
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de apărare" Clivajul se află la originea mișcării complementare a introiecției și proiecției (Heimann, 1952; Bion, 1962; Meltzer, 1967) și, în consecință, se găsește și la baza refulării. De altfel, putem estima că acest ultim mecanism este în sine un clivaj al eului, demarcând conștientul de inconștient. Totuși, spre deosebire de refulare, clivajul poate antrena o dezintegrare a eului, pe când refularea excesivă antrenează doar formațiuni de compromis inofensive sau mai puțin periculoase, cum ar fi visul sau simptomul. Versantul patologic opune deci aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]