588 matches
-
eu, naratorul. E drept că nu mi-am mai scos căpșorul gingaș la vedere, dar asta fiindcă am avut cu totul altă treabă. Eu sânt cel care se lăfăie acum călare pe oul de pe masă, ca și când ar vrea să-l clocească, eu sânt cel care-și agită lăbuțele invizibile (dar multe, multe!) prin odaie, gras și satisfăcut. Tot ce s-a petrecut în noaptea asta între cei doi prieteni ai noștri, care n-au fost prea cuminți, a trecut în burtica
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ea în cameră, se-apleacă gemând, înfundă soba cu cărbuni bine și lasă jos ușița deschisă : că el - nicio bază n-are pe el -, diseară, când o veni, poa-să-l găsească cu casa rece. — Ba nu, c-o să stau aici să clocesc, cum faci tu, și să mă uit la tine... Că nu mi s-o fi luat după patruj-de ani... I-a răspuns atât de târziu, încât el se uită doar, cu ochii holbați, și tace. Tace și se miră ce-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cioc în cioc, la vârsta noastră e o aberație, nu găsești, madam Delcă ? — Păi, chiar așa ! Io-i spui de la obraz la lighioana bătrână : mai du-te și tu până-n Cișmigiu, mai uită-te la ăia cu șahu, nu mai cloci la televizor, și tot cu gura la mine ! Io, să fiu ca el, aș plezni, tot în casă și tot în casă ! Așa, stau ce stau și la urmă ies să mă vântur : o zi la ăla, o zi la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
absolut toți o ignoră. Toți, dar absolut toți se poartă de parcă ar fi acolo din alt motiv, poate o șezătoare militară sau, cine știe, un obicei ciudat instaurat În armată În aceste vremuri de glorie socialistă - artileriștii trebuie să-și clocească singuri muniția. Nimeni nu face nici cel mai mic comentariu despre ceea ce se Întîmplă În televizor, despre discursul analfabet, plin de dezacorduri și de aproximări gramaticale hilare, despre minciunile absurde, despre Întreg spectacolul slugarnic oferit de aparatul de partid care
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și la profesorul lui de canto, domnul Hanway, căruia nu reușise să-i spună că are de gând să renunțe la lecții. „Dar cum să nu mai cânt niciodată?“ se întreba Emma. Uită-te la George cum stă acolo și clocește. Mă întreb la ce s-o fi gândind? De ce a venit? Ca s-o facă pe singuraticul și pe neînțelesul. Uită-te ce poză și-a luat! Vreau să stau de vorbă cu George, spuse Emma. Aș vrea să port
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
alăturată, patul în care dormise în copilărie. Nu îndrăznea să coboare la parter, de teamă că cineva ar putea să se uite la el pe fereastră. Și timp de aproape două zile după discuția cu Tom, își rumegă și își cloci furia. Știa că fetele nu vor face nici o mișcare până nu se va arăta el. Și nu-i trecu nici un moment prin minte că era o cruzime din partea lui să le lase să aștepte. Vanitatea rănită declanșează răzbunare: reafirmarea propriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu vene cu tot și i s-a învinețit, dar mai ales venele. Și doar atâta n-a fost clar, dacă înjurătura care i-a țâșnit pe gură în clipa următoare, porcoasă și rea, îi stătuse în gât ziua întreagă, clocindu-se pe încetul și abia acum găsise prilejul să răbufnească, sau a răbufnit pur și simplu, așa, ca o invenție de moment: pizda mă-tii de poponar nenorocit! Vrei să-ți mai dau și explicații! Probabil că Ion Schipor era
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cu examenul în care toți reconstituiau sufletul privighetorii / moartea noastră, colaje surprinzând ineditul percepției (acolo, fructele / stricate de sub pat, învelite în manuscrise / apocrife, / pătând și în centru un copac de apă de trandafir, la / rădăcină cu / un crocodil care își clocește / oul, aburind... ) sunt doar câteva scene din trecutul la care poetul se întoarce ca la paradisul pierdut fizic, dar care-i oferă șansa de a l perpetua în conștiință. Atașamentul față de propriul trecut, asumat, concomitent, cu nostalgie și patos - o
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
trecând grăbiți în sus și în jos. Din păcate, atunci când proprietarul casei făcea focul în sobă, tot fumul se ducea asupra păsării noastre. În primele zile își luă zborul și părăsi cuibul, dar după ce făcu ouă se puse să le clocească și nu putea părăsi cuibul ca să nu se răcească ouăle. La început, pasărea a fost foarte incomodată de fum, dar, treptat, s-a obișnuit să respire fumul toxic, corpul său devenind din ce în ce mai intoxicat. Puii de barza
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
și cumva legate de ea, în continuarea ei. 5. Goya zicea că somnul rațiunii naște monștri. Da, e adevărat, probabil. Dar și somnul dragostei naște monștri. Și somnul încrederii în ceilalți. Poate de aceea în golul din jurul meu și-au clocit ouăle niște întîmplări bizare, fără ca eu să bănuiesc ceva, să mă alarmez. Multă vreme nu mi-am dat seama, de pildă, că eram urmărit. Odată, aducîndu-mi aminte că uitasem la anticariat cartea pe care o cumpărasem, m-am întors din
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
o bună zi oamenii m-au făcut să aflu ce înseamnă cobra, ce înseamnă frica. Aici totul părea inofensiv. Mă speria numai golul din jurul meu. Pentru ca într-o zi să mă lovesc iarăși de cobre, să descopăr că orice pustiu clocește o cobră. În gara asta am aflat că frica de pustiu e și mai rea decât frica de oameni. Cu oamenii te mai înțelegi, te ferești, te explici, profiți de o licărire de compasiune. Uneori frica ațipește sau obosește. Deh
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
altădată trenurile în gară? Au suportat cât au suportat pustiul și zădărnicia până ce n-au mai putut. Atunci au îngenuncheat în fața capului de lup împăiat și s-au convertit la religia urii. S-au afundat în mlaștină, iar pustiul care clocise ura din ei a lucrat mai departe. Până ce din fibra lor omenească n-a mai rămas nimic și s-au ticăloșit cu totul. Aceasta era opera pustiului. Transformarea unui om în îmblînzitor. Dealtfel, s-au mai văzut cazuri de predicatori
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
marginea trotuarului, luându-l deoparte și dându-i chelfăneală pe care o merita din plin. Acest film, cu câteva variante, s-a desfășurat de sute de ori în închipuirea mea. Dar era prea târziu și timp de câteva zile am clocit în mine o ciudă plină de venin. Iar a început să plouă. Nu vreți să ne oprim sub acest portic? Așa. Ce spuneam? Ah, da! vorbeam despre onoare. Așadar, când mi-am amintit de această întâmplare, am înțeles exact ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
din cotețele din lemn aflate pe cîmpul din vecinătate. M-am dus agale pînă în bucătărie ca să-i spun cuiva. Acolo era fermierul, care mi-a explicat că uneori găinile ouă în altă parte în speranța ca ouăle să fie clocite și nu mîncate. L-am dus la ouă; le-a strîns în bască, m-a lăudat și mi-a dat o bomboană cu mentă. După aceea, ori de cîte ori mă simțeam singur, mă tîram în coteț prin una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu ea. — Foarte înțelept. Dar nu-mi dau seama cum să-i spun „La revedere“. — Nu te obosi. Nu-i mai spune „Salut“. — Nu, trebuie să-i arăt că nu mai e drum de întoarcere. — N-are rost să tot clocești, Duncan. Lumina asta o să dispară peste trei-patru ore. Haide să facem schițe. — Nu. McAlpin plecă și, după războiul civil, Thaw deveni șeful comitetului de reconstrucție. Artezienele te împroșcau cu apă, iar copacii creșteau pe fostele locuri ale băncilor. în curțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
găină, cu nasul ca un cioc moale atârnându-i peste gură, această scârbă de om mort, mărunt și slăbănog, cu părul totdeauna gominat, cu haine de o exemplară eleganță, acest produs desăvârșit al zonei de promiscuitate pe care Natura o clocește ca să se compenseze și o vomită, ca pe o taină, pe sub cealaltă față a ei, apăruse în viața mea, cam pe la optsprezece ani, poate din aceeași nevoie de compensare sau poate numai pentru că, printr-o ciudată coincidență, purtam amândoi același
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
eu și ne am ridicat amândoi de pe scândură, am intrat în casă, ne-am dus în odaia de sus. * O echipă de zoologi australieni a descoperit o specie de broască deosebită de celelalte prin faptul că e capabilă să-și clocească ouăle în propriul ei stomac și să nască pe gură puii complet dezvoltați. 4. În casă era mai răcoare, oricum, nu ne mai bătea soarele în cap, dar din cauza luminii prea puternice de afară acum abia vedeam, urcasem pe dibuite
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
stomacurile celor doi oameni aveau să iasă niște pui leit cu Ixtl, care vor crește hrănindu-se cu substanța acestor oameni. Satisfăcut, se întoarse sus, pentru a căuta și alte victime, alte cuiburi în care să-și poată pune la clocit ouăle. În timp ce el cobora în cala cu trupul celei de-a treia victime, oamenii lucrau la etajul al nouălea. Pe coridor se rostogoleau valuri de căldură, stârnite de un vânt drăcesc. Deși costumele spațiale erau prevăzute cu câte un dispozitiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
perii, Stă să crească iarbă-ntr-însa, s-îmble gâze ca puzderii. Nu mai ese sara-n prispă să stea cu țara de vorbă. (40) Ca un pomătuf de jalnic și tăcut ca o cociorbă, Ș-a uitat de mult luleaua și clocește tot pe gânduri, Doară plosca-l mai ochește de pe-a policioarei scânduri. Dar în satu cela-n care ședea Împăratul dornic Era și un om de samă, un fruntaș... fusese vornic; (45) Avea trei feciori din cari doi or
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
un tobultoc. 319 Badea cu ciubote nalte L-am trimis în târg la lapte, Ce pustia zăbovește? Șade-n drum și hărpăește. Badea cu ciubote nouă L-am trimis în pod la ouă, Ce pustia zăbovește? El șade și le clocește. 256 {EminescuOpVI 257} 320 Sărmanul bărbatul meu Mult e flăcău bădărău, De friptură-l doare-n gură, De plăcinte-i pic-un dinte. 321 Ea-și numără dinții-n gură Ca parii la curătură. 322 Nu-i condeiul Tot temeiul
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
dar n-aude, nări are dar nu mirosă, mâni are dar nu pipăe, picere are, dar nu îmblă. 275Ca oaea ce și te îmbracă, și te hrănește. 276Ca oul gogoneț. 277Ca oul roș la paști. 278Ca oul, până nu se clocește pui nu scoate. 279Ca oul ce nu poate sta în cur, până nu-l vei sparge. 280Ca lumina ochiului. 281Ca boul de jug, când i se îmflă ochii. 282Cu ochin pământ, ca mireasa când gobește. 283 Ocârmuirea cea rea, ca
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
frunte, iar ochii malițioși râdeau. ― Am să-mi cumpăr un harem. Celălalt îl măsură năuc. ― Un harem?! Ce să faci cu el? ― La asta încă nu m-am gândit. ― Hm, ești un tip ciudat. Eu cel puțin știu. Am să clocesc fluturi uriași, cu aripile colorate. Adică albastre cu pete roșii. ― O să fie formidabil. ― Bineînțeles. Numai să izbutesc. ― La urma urmelor, unde nu-ți iese figura mai tragi cu pensula o bulină roșie. Nu se cunoaște. Dascălu behăi. ― Ce idei caraghioase
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
hainele într-un spital. Mai târziu, m-am întrebat dacă n-am visat cumva totul și m-am certat: trebuia să ceri un bon pentru amintirile lăsate la arhivă, Danie] Petric! așa n-ai nici o dovadă, iar memoria ta poate cloci în golul lăsat alte amintiri!... Poate chiar așa a fost, dar nu jur nimic... Când am isprăvit, Arhivarul m-a condus până la ușă. Nu mai contenea cu mulțumirile. Camera ce-mi fusese repartizată era o încăpere îngustă, ceva mai mare
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
atenție acestor scrisori, le luase în derâdere, le arătase tuturor susținând că erau o glumă, proastă a cuiva dintre ei. Zicea că nu pricepe cum poate sta cineva închis într-o sală cu oglinzi, ca o cloșcă în cuibarul ei, clocindu-și într-un deșert gândurile și urmărind de-acolo prin gaura cheii ce făceau ceilalți. "De ce nu iese dacă are curaj? Să-l zărim la față. Spuneți că e atins de boala deșertului? Dar ce boală e asta? Nici un doctor
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
văzînd-o pe Moașa, vom asista la o scenă violentă, cu reproșuri amoroase. Când colo, în clipa aceea Arhivarul se fâstâcea, se înroșea tot, își recăpăta aerul supus și devotat, întorcîndu-se în camera lui plină de hârțoage și de praf unde clocea probabil în taină planuri de răzbunare și de mărire care să-l scutească definitiv de asemenea umilințe. Bătrânii o priveau cu un sentiment confuz. Ea era chipul imediat, concret, al constrângerilor administrative de care trebuiau să țină seama. Între ei
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]