1,296 matches
-
din casă. Revenindu-și în cele din urmă din șoc, Theo se repezi după ea: - Ce faci? E goală! Va îngheța! Diana se întoarse ca un robot. Era singura care nu țipa. Îl privi rece, înghitind ghemotoace furia care-i clocotea în vene. Iubirea pentru el fu înlocuită într-o clipă de o mare roșie de furie șuierătoare. - În acest moment mă abțin cu greu să nu vă spintec pe amândoi! Glasul îi sună înghețat, aspru și mai amenințător decât l-
(II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352209_a_353538]
-
apostrofat sălbatec, Că ești într-o relație deschisă... Atunci nu bănuiam că-n inimă Se cuibărise-un sentiment frumos, Cu o discretă adiere anonimă, Ma-nvăluit, el Cupidonul faimos! Mă întrebam... o simplă întâmplare Să-mi tulbure cugetul sobru?! Să-mi clocotească sângele, stupoare, Să-mi pierd liniștea, și-al minții echilibru?! Târziu, calm, am stat la sfat cu mine, M-am frământat, gândind să te urăsc, Privind, spre înălțimile tale alpine, Vulcanii, diamant neșlefuit renasc! M-am transformat apoi într-o
PRIETEN DE SUFLET de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352572_a_353901]
-
roiește împrejur; dincoace niște hârdaie cu struguri borșiti din cari un zaplan cu mâinile pline de zeama dulce și de praf își umple mereu teascul, pentru must, un fel de sirop ingrosat cu tarina: aci un alt vârtej de muște clocotește fără astâmpar; pe jos e noroi de struguri, de prune și de spălături de tingiri. Pe niște cotloane se prăjesc la tavă niște cârnați exalând un miros puternic de grasime arsă. Mai departe e zaanaua: miroase a hoit și sânge
CARTEA CU PRIETENI XXIX- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351452_a_352781]
-
derutantă: „M-aș întoarce să-ți sărut palmele / cuvintelor care mă îmbrăcau / prin seri de nudă singurătate / și-mi ostoiau scâncetele / sentimentelor orfane, / aș asculta simfonia tăcerilor / ascunsă în cuibul privirilor tale / înfierbântate de dorința / strânsă în interiorul inimii, / mi-ai clocoti sângele înghețat / prin albul trup / până când aș lua forma răsăritului, / explodând printre munți / în țipete de femeie șoim” (dacă ar exista mașina trecutului). De altfel, mulți poeți scriu la limita dintre sacru și profan ori amestecă aceste două dimensiuni ale
EDITURA INFORAPART, 2012, (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 719 din 19 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351553_a_352882]
-
direcția de mers... Când la scoc apă-i puțină, se rotește-ncetișor, Că în coș mălaiul curge de zici că-i un firișor De lumină-ngălbenită și cu praf amestecată; Mult necaz are morarul că se supără pe roată. Iar când apa clocotește și-mi iese din stăvilar, Roata-aleargă fără preget, că sare bietul morar Și ridică, plin de ciudă, o portiță de lemn veche; Roata mersu-ncetinește, și plăcut sună în ureche, Că s-aud boabele-n moară ronțăind la măcinat... - Neică, schimbă
ÎN CUMPĂNĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346665_a_347994]
-
necunoscută. - Ea e Tania, o prezentă scriitorul. Și... - Spune, ceru Maria. Nimic nu mă mai miră! Ștefan continuă: - E... sora ta! Câteva săgeți au pornit să-i brăzdeze inima. Un vulcan stătea să erupă în fiecare colț al sufletului. Misterul clocotea pe margine de cuțit, mereu mai pregătit de atac. - Imposibil! exclamă fata. Eu nu știu să fi avut vreodată o soră. Mama mi-ar fi spus. Ștefaaan, insistă Maria, cu siguranță nu face parte din scenariul tău? Tania îi privea
PROMISIUNEA DE JOI (VII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 797 din 07 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345529_a_346858]
-
mi-o pierd din nou”. Cu nea Brăilă s-a întâmplat însă altceva: fiind pe acea listă a suspecților, din precauție l-au trimis în Corsica, știindu-i, bineînțeles, istoria... Dar el se desprinsese de toate acele vremuri în care clocotea sângele în el și-i transmitea impulsuri de revoltă. A fost primit cum nu se poate mai bine de cei pe care-i cunoscuse din timpul primei sale șederi pe insulă. Era un om iubit de toată lumea. Devenise și mai
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356446_a_357775]
-
pentru a muri, eventual noaptea prin somn, așa cum se gândea el la acea vreme. În graba mare, Ioan Gabor alunecă într-o groapă adâncă de trei metri, de dimensiuni 1,3 / 1,3 metri. În acest bazin se ținea apă clocotită cu sodă caustică folosită la spălarea bazinelor chimice. În momentul căderii apa i-a ajuns până la înalțimea taliei. În contact cu ea a început să urle, în timp ce simțea cum îi ard picioarele. A reușit să le miște doar de trei
DUPĂ CE A EXPERIMENTAT TREI MORŢI CLINICE, SECURITATEA L-A BĂNUIT DE RELAŢII CU EXTRATEREŞTRII ! de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355790_a_357119]
-
seva în cană. Privesc la pulpele femeii visând la sânii nopții copți în palmă , cu gândul acesta îndrept coloana zilei ce devine înaltă și calmă. Metafora ruginii --------------------- Floarea ruginii fumurie Coagulează metafora la loc Și rădăcinile-ntoarse-n tăcerea azurie Clocotesc a sevă,fluierînd din soc. Gândește mersul osul de oxigen A măduvei umplută cu apus Spre ele alunecă flori fără polen Aripi urcând cu mine mai sus. Din motani coboară păsări către pădure Cu zborul întreg descătușat sub pene Și
ZIUA LUI DUMNEZEU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356047_a_357376]
-
mozaicurile de la Heracleea, glasurile lui Fuego și Mirabelei nu sunt tulburi, aspre, ori tari ca ciocanele crăpând nicovala de mătase a urechii. Așa cum se poate auzi o inimă bătând sub piatră, așa cum se poate legăna imperceptibil un lac sub care clocotește vulcanul, așa cum un prinț poate străbate drumul până la capătul lumii și se întoarce cu o mireasă, așa cum munții intră până la genunchiul țărmului în mare, așa cum vântul taie vârfurile Pământului, Fuego și Mirabela proiectează până în adâncul duhului cântecul lor, fără să
FUEGO ŞI MIRABELA, CONTRA CE PARE, FĂRĂ SĂ FIE, MUZICĂ...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 863 din 12 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354858_a_356187]
-
setea mea de viață! Așa nici o furtună sau crudă durere nu te va dezechilibra OMUL meu bun, OMUL meu iubit, OMUL meu sărbătoare! Din roșia-draga ta gură îmi voi face șirag gândului însetat de dezmierdări și alinturi în valul mării clocotind în iubire. Zălog gândului las firorul meu și brațele tale întinse pe cerul sensibilitătii înmuguririi inimii mele dragă dorului tău de viață! Referință Bibliografică: ECHILIBRU / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 865, Anul III, 14 mai 2013. Drepturi
ECHILIBRU de LIA ZIDARU în ediţia nr. 865 din 14 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354876_a_356205]
-
de dragoste. tocmai atunci îi venise, când soția nu mai prididea să-i facă mâncarea lui preferată: sarmale. se tot învârtea în jurul ei, ca un cocoș; ba o săruta, ba-i ridica șorțul, ba o mușca de coapse; biata femeie, clocotind, cu mâinile înmuiate în tocătura, ce-ți muta nasul din loc, îi zise numai așa, ca să scape de hormonii lui: mai du-te și tu, cu băieții, la o bere, că vezi ce zăpușeală e afară! atât i-a trebuit
SARMALE RECI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 872 din 21 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354912_a_356241]
-
cu valoare de introspecție, în veșmintele unei poeticități de o delicată sensibilitate. E poezia aproapelui îndepărtat, a fiindului auto-surghiunit dincolo de fruntariile nefiindului, a eului stingher și îndurerat, plecat în căutarea perechii sale nepereche. Așa cum e și poezia îndepărtării aproapelui, deznădejdea clocotind la poalele unui vulcan stins de lacrimile pogorâtoare din înaltul simțirii, pecetluind soarta magmei fumegânde a unei Iubiri imposibile... Căci poezia aceasta este ca un joc de puzzle, punând la grea încercare răsfățul întru poezie al lectorului dedicat genului. Dar
CE SPUN CRITICII DESPRE POEZIA LUI VASILE BURLUI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 877 din 26 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354929_a_356258]
-
lirism în accepția tradițională a cuvântului, care trădează sensibilitatea artistului plastic, a iconarului pe sticlă și mărgele, dar și inefabilul poeziei de care autoarea nu este străină. Mărțina este un personaj cu un aer exotic, nonconformist, care “aude Viața cum clocotește, cum curge bezmetica pe langă dansa. Nu îi pasă. Nu îi mai pasă! Ea își trăiește experiență solitara, ca în naștere, ca în moarte. Numai degetele-i tremura sub țesătura de danteală în culoarea tutunului”. Un personaj verific, foarte interesant
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356921_a_358250]
-
se adresează. Retrasă în altarul ființei sale, Ioana Stuparu privește mirată oamenii, urmărindu-le atentă fețele; căutându-le curioasă ochii, le citește privirile, încercând astfel să le descifreze înțelesurile și neînțelesurile existenței lor: „Fețe care exprimau năucire, disperare, derută. Ochi clocotind de viață, plini de biruință, ca ai cailor sălbatici după ce, în fugă nebună, au supus sub copitele lor preeria, ce părea fără hotare; ochi înroșiți, injectați ca ai animalelor hăituite, căzute în capcane; ochi plini de răzbunare; ochi senini; ochi
LANSAREA CĂRŢII DE TEATRU MINIONA DE IOANA STUPARU (RECENZIE DE FLORICA GH. CEAPOIU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356553_a_357882]
-
eram vreo zece, fete și băieți și nu plecam până când părinții noștri ne amenințau că ne pedepsesc. atunci se spărgea gașca, liniștea se lăsa iar noaptea visam numai îngeri. dimineața aveam gura plină de rugăciuni. toamna era forfotă peste tot. clocotea sângele în vene era un du-te vino: căruțe, tractoare, oameni, copii. curgeau crengile pomilor până la pământ de roade, câmpul era plin de grămezi de știuleți de porumb, viile gemeau sub greutatea boabelor de chihlimbar iar oamenii mai aveau timp
O POVESTE NEMURITOARE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 566 din 19 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355075_a_356404]
-
solemnă de a-mi gospodări răbdarea naște, în cazul meu, monștri, înspăimîntători, dar reumatici, igrasioși, munciți de o blîndețe degenerată. Și dacă totul s-ar povesti invers, ca un fel de apă care se împinge singură înspre izvor și rămîne, clocotind, acolo, istoria noastră comună ar putea reîncepe oricînd și, mai înainte de toate, cu gîndul lui Dumnezeu. Și cu văduvia noastră originară. O, frumoasa mea văduvă a celei mai bărbătoase iubiri ! Ne așteaptă șantierele de lucru, barajele suspendate și păstrăvii dulci
VECHIUL DRUM AL MĂTĂSII de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368840_a_370169]
-
bate Și-ntreaga mea ființă un fior o străbate. De câte ori te văd, asupră-ți privirea-mi ațintesc, Dar când privești spre mine, mă tulbur și roșesc. Aș vrea ca glasul meu în minte să-ți răsune Așa precum sîngele îți clocotește-n vine. Aș vrea ca al meu chip în fața sa- ți apară În somn ,dar și aevea să te gândești la mine. Ți-aduci aminte oare de despărțirea noastră La vârsta când unii copii deja-s eroi, Cănd inimile noastre
DE CÂTE ORI TE AUD de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370895_a_372224]
-
femei tinere și țândări mai mari sau mai mici din glumele care sunt aruncate la grămadă cu miză unor afaceri,- tot lucruri normale pentru un om normal și despre care nu se prea scrie la ziare. Mărțina aude Viața cum clocotește, cum curge bezmetica pe langă dansa. Nu îi pasă. Nu îi mai pasă! Ea își trăiește experiență solitara,- ca în naștere, ca în moarte. Singură. Numai degetele-i tremura sub țesătura de danteală fină. Mănușile o strâng, par a nu
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
-mpădurim dulci păduri cu vreascuri desăruturi să punem stampe calde pe reci trupuri apoi să scoborâm în deal la rău evlavios de mal curată să ne fie bucuria vieții să potolim suișuri iar blândul infinitu Necreatului văzduh să ne murmure clocotind Referință Bibliografică: PROMENADA 9 / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1971, Anul VI, 24 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florica Ranta Cândea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
PROMENADA 9 de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369954_a_371283]
-
rest ! Prin vis trecut-ai prea ușor , ca vântul , lăsând în urmă golul și regrete . Mă-ntreb acum , când regăsi-voi cântul aceleiași trăiri aprinse și discrete ? Comori de foc erup în dragi momente cu vâlvătăi de roze reaprinse , ce clocotesc de calde sentimente , dar ai plecat lăsând iubiri nestinse ! Ce amintiri trezesc astăzi arsura unui pârjol de suflet plin cu crini , și ce păreri mai dau acum măsura uitării acelor clipe când suspini ? Mă-ntreb dac-am trăit vreodată atâtea
A FOST UN VIS ?! de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369956_a_371285]
-
să-ți pese. Însă nu regreți,n-ai lacrimi sub pleoape și zâmbești știind că e o grimasă privirea ce vrea de tristeți să scape părând voioasă. Și totuși arar,uneori,din minte fulgeră idei,care poartă-n ele seve clocotind și-arzând în cuvinte care par stele. Un albastru Mi-amintesc de noi care-am fost odată, tineri și frumoși,cu priviri în care viața se-oglindea și era curată, fermecătoare. Nu sunt amintiri primele săruturi, visurile-n zbor spre
PLOUĂ CU IDEI UN ALBASTRU de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369380_a_370709]
-
gloduri de gemete înțepate, pe buzunarul nedemn al ageamiilor care-și atâta trupurile amorfe, cu fake-urile omologate de nepăsări carnale, în care viciul și boală plătesc infidelități puerile. Într-un timp viral șterg singurătatea din paharul cu ceață în care clocotește Iadul și, arunc cu toata nuditatea desfrâului, pe asfaltul în care am surescitat pentru o clipă moravul! Referință Bibliografica: Surescitarea moravului / Doina Bezea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1839, Anul VI, 13 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
SURESCITAREA MORAVULUI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369499_a_370828]
-
până în prezent, au o influență puternică prin destinul lor, conducând efectiv la transformarea scrisului și viziunii poetului printr-o metaforă propie cu semnificație, atrăgându-l irezistibil de frumusețea ei. ............................................................................... ,, așa cum iubirea nu se uită mâncând iar sângele în tine tot clocotește fericirea se arată doar atunci când sufletul cu visul se căsătorește. ,, - Iubirea are astăzi aripi de cretă - Aștept cu nerăbdare și alte cărți de poezie ale lui Sebastian Golomoz pe care le va edita, convinsă fiind, că ele vor trata același
de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370733_a_372062]
-
gânduri care-au stat în mine-ascunse printre necazuri mari și griji mărunte ce la tot pasu-au vrut să mă înfrunte. Și ne-ntâlnim la mijloc plini de sete, înfometați de-atâta așteptare, tu cu surâsul meu arzând în plete, eu clocotind de dor, de nerăbdare. Ce minunată-i clipa regăsirii când îngerii speranțelor frustrate înfig în noi săgețile iubirii și ne alintă cu eternitate. Și noul zbor se regăsește-n primul, dar parcă-i mai înalt ca niciodată, când atingând extazul
ZBURÃM de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1830 din 04 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369678_a_371007]