352 matches
-
atâta silnicie, Încât văzul i se Înnegura În rumeniu și gălbui, În sineliu și rumeniu și verzui, Încât trebuia să țină ochii bine Închiși, căci de după pleoape stăruia bezna rumenie și caldă, de parcă și‑ar și Înfundat capul În sângele clocotitor al unei jertfe. 12. Precum pruncul În leagăn ori În brațele mamei, așa se legăna el acum pe umerii purtătorilor săi, un prunc picotind În brațele mamei, cu ochii Închiși de toropeală, simțind căldura soarelui pe piele, pe mădularele ostenite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
tău, cuprinsul Întregului dintâi, Din negura-Andromedii la sorii din Centaur, Stăpânitoare, soarbe tot cerul și rămâi Prin marea de funingini năvodul plin cu aur. RÎUL Din culmea unde mai presus de nor, Doar gheața își sculptează diamantul, Te prăvăleai, gigant clocotitor, Cât zarea-ntins, haotic ca neantul. În jurul tău, frânturi de stâncă, lut, Cadavre ale florei uriașe Monument au un nenturnat trecut... Și nicăieri în goana pătimașe Reflexul liniștit nu locuia Cu lumea lui năvalnicele ape... Dar anii au trecut... Din
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
băute, că la asta sunteți buni ! Amin! 02.01.2010 La masă cu filozofii Sandule, te rog frumos să taci și să Îmi permiți o zicere interesantă, asta chiar Înainte de a consuma acest dulce vin roșu și gros precum sângele clocotitor Cel mai mare om din lume nu este cuceritorul, ci acela care se stăpânește pe sine Însuși. Bagă bine la cap, că tu ne-ai luat cu Țuțea data trecută, Însă nici eu nu mă las. Am cotrobăit prin bibliotecă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
de har, se găseau Încă destule, ziua blestemau păcătoșii, Însă, noaptea, unele dintre ele aveau vise mult prea nelalocul lor, iar altele se uitau la filme deocheate, ce să facă, să spargă televizorul? - și prin vinele lor curgea sînge, cîndva clocotitor. Ultimele zeci de ani tot sterilizaseră virtuțile; viciile, În schimb, deveniseră mai rodnice ca niciodată. Dacă brusc s-ar fi pocăit toată America, pentru că acolo se zicea că sînt strînse toate relele lumii, s-ar fi ales praful de Întreaga
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
domol, nepăsători, de la un capăt la altul al străzii, ca și cum ar fi mânat o turmă de vaci întoarse de la păscut. Burtăncureanu îi povestea de una, de alta, iar Goncea, madama cu căruciorul, izbucnea din când în când în hohote năpraznice, clocotitoare de râs. Se oprea și, proptit în cărucior, sălta pătura, ascunzându-și fața hohotitoare în stofa ei aspră. Eventualii trecători izbucneau și ei spontan în torente hohotitoare, gâlgâitoare. Și erau mereu câțiva în preajma lor. Printre ei, nelipsit, Constandin F. Panaitescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
gurile de Rai, pe creste. Trag cu-aripa-ntre picioare nisipul auriu, fierbinte: senzații dulci, ispititoare încep vioi să mă alinte. Nu le-ocolesc, le trăiesc vraja, începe luna lui Cuptor, vara-i în toi și toată plaja e-un laic Rai clocotitor. Las sutienul și-a mirare ce soare se aprinde n trup când fagurii în stup se rup de mierea binefăcătoare. 1983 Versuri discrete, armonii În nesecatul iubirii izvor, aflăm al vieții noastre rost, reîntâlnim pe cei ce-am fost, le
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
Cu toate că eram salvată, asta nu mă împiedica să mă treacă toate căldurile de fiecare dată când mă gândeam la Luke. Ceea ce însemna cam tot timpul. întrebându-mă de ce fusese așa de crud cu mine treceam de la o stare de furie clocotitoare, în timpul căreia plănuiam răzbunări teribile, la o stare de confuzie schelălăitoare. Faptul că eram împreună cu ceilalți pacienți se dovedea neașteptat de straniu și liniștitor. Aproape toți îl condamnau pe Luke cu un entuziasm sălbatic și erau foarte afectuoși cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
oripilanta conștientizare, dar atunci când furia nediluată și otrăvitoare se abătuse asupra mea, nu fusesem deloc pregătită pentru ea. Desigur, când am luat-o razna în timpul ședințelor de grup, Josephine a adoptat atitudinea „A, Doamna Furie, vă așteptam“. Eram atât de clocotitor de furioasă pe ghinionul de a fi dependentă de droguri încât, temporar, am uitat de furia pe care i-o rezervasem lui Luke. Sunt prea tânără ca să fiu dependentă de droguri! am urlat la Josephine. De ce mi s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
CALE LUNGĂ... Înmugurești în mine cale lungă Prin unda ce coboară din izvor Și nu-i clipită care să m-ajungă Făr-a-și goli cuprins clocotitor... Mă însoțești și-ncerci ades prin visuri Să mă îndrumi spre tot ce e lumesc, Să rătăcesc, ascuns printre hățișuri, Și universu-n noapte să-l privesc... Înmugurești în mine cale lungă Precum sămânța-n rana unui zid, Zbătându-se zadarnic
CALE LUNG?... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83754_a_85079]
-
ce își mai amintea din copilărie că ar fi așa ceva. Dintr-o dată, mașina se eliberă de sub greutatea aceea uriașă și lumina lunii pătrunse din nou prin geamuri. Negura se retrăgea cu repeziciune. Acum se adunase din nou în fața peșterii. Sfera clocotitoare pulsa rar, mărindu-și și micșorându-și volumul. După o clipă, prinse a se rostogoli și se pierdu în viteză dincolo de pintenul de stâncă, spre podul de lemn. Răsuflă ușurat dar continuă să privească locul unde dispăruse bestia, ca și cum s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
încît îmi venea greu să cred în realitatea ei. Cu toate astea nu trebuia să mă mir de nimic pentru că această transformare avea toată îndreptățirea. Chiar de când ne despărțisem, Mihaela începuse să nu mai semene cu ea. Ce luminoasă, fragedă, clocotitoare o făcuse dragostea mea. Numai cu mine reușea să se realizeze, fără mine se dezagrega ca într-un mediu neprielnic, nociv. Dovada fusese făcută acum o dată pentru totdeauna. Și totuși, am descoperit destul de greu în colțul gurii surâsul ei de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
nu trebuie să fie, însă, de mirare pentru nimeni, căci, în ființa sinucigașilor, întotdeauna se învârt gânduri și sentimente dintre cele mai tari și mai neobișnuite unei inimi ușoare. Continuu, și tot mai haotic, în Adriana erau arderi și purificări clocotitoare, ce lucrau în ea cu vuietul turbat și imposibil de potolit al unei bătălii pe viață și pe moarte dintre ceea ce simțea că trebuie să facă ea - să moară și s-o sfârșească definitv cu sursa tuturor nemulțumirilor și a
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
era trecut acolo - de fapt era trecut chiar de două ori, o dată ca Martin, o dată ca M.L. Sunt unii care ar face orice numai să-și vadă numele tipărit pe undeva. Intrarea precipitată a Selinei în dormitor prevestea cheful ei clocotitor de a o lua prin magazine. Părul îi era vopsit și fierbinte. Jur că sunt clipe când părul Selinei se unduiește ca o apă vijelioasă - se unduiește din cauza alifiilor, a secretelor. Spunea că e obosită: spunea că e bolnavă. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
alta. Dacă socotea bine, erau chiar mai mult ca două surori. Apoi se porniră amândouă pe plâns, deslușindu se în această stare declanșarea acelei bucurii atât de mult așteptată. Se priviră și, numai după câteva momente, izbucniră într-un râs clocotitor. - Ce proaste suntem, Ina, îi spuse Olga, în loc să ne bucurăm, plângem... - Și de bucurie se poate plânge... fato, așa să știi... și-și șterseră lacrimile care nu conteneau să curgă nechemate. Cele două fete se despărțiră într-un târziu, după ce
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Cheiuri trainice de piatră vor atrage pacheboturile exagerate sau steamerele fremătînde, coșuri de uzine nenumărate se vor înălța ca niște semne de exclamație, un milion și jumătate de locuitori treziți din somnul lor de basm se vor întîlni în Bursele clocotitoare, pe piețele solemnizate de statui masive, departe de muzeele pustii, dormitoare melancolice ale trecutului. Și această viață nouă în Bosfor își va găsi poeții ei (...) artiști minunați vor privi, în titanica sforțare europeană de a clădi o cetate de beton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dorință neașteptată de a se arăta la fereastra chiliei pentru a le mulțumi, dar se simțea doborât de slăbiciune. Membrele refuzau să i se supună. Tot trupul parcă i se restrânsese la unica insulă a minții, Înconjurată de o mare clocotitoare de nimic, o mică stâncă pe o rută abandonată de orice corabie, părăsită până și de cântecul sirenelor. N-ar fi știut să spună de când dura acea tăcere deplină. Simțea În tâmple șuieratul surd al sângelui. Toate umorile se precipitau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Și exista oare Într-adevăr Înfricoșătorul promontoriu de stâncă despre care povestise Veniero, care asemenea unui uriaș se ridica din ape În fața navigatorilor, spre a le tăia calea, cu alaiul său de monștri? Un munte la antipozi, În mijlocul unei mări clocotitoare. Cine știe căror locuitori le hărăzise Dumnezeu o asemenea viziune? Silueta Antiliei prinse contur dinaintea ochilor săi. Poate că străbunii noștri dintru Început erau ca ea, se gândi. Poate că așa era paradisul pământesc. Mângâie cu mâna colierul de pietre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
M-ai pus în postura să-i spun mamei tale că nu putem să luăm cina cu ei! Randall și-a ținut neabătut ochii la drumul care se întindea în față. Preț de-un minut, am mers într-o tăcere clocotitoare, șerpuind pe alee, cu un sfert de lună deasupra capului. — Îmi pare rău, iubito. Nu știu unde mi-a fost capul, a zis el într-un final, sărutându-mi mâna. Dar din nu știu ce motiv (probabil din cauza paharelor cu vodkă), capitularea lui în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de frică sau din convingere, important e că au rămas pe poziții. Bieții legionari, zice Părințelul cu totul absent, au luat-o pe spinare de la toată lumea, au fost curva tuturor, zice gîndindu-se la Siguranță și la Securitate. Sînge tînăr și clocotitor, spune închipuindu-și o scenă dintr-o piesă de teatru celebră. Oricît ai vrea, nu-i poți băga pe toți în aceeași oală. Ne crezi fraieri, l-au luat și mai tare în șuturi, știm totul și, dacă va fi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ar putea găsi adăpost. A privit plin de entuziasm înspre Virgil și era gata să dea glas bucuriei sale neașteptate. Dar fața tovarășului său era înnegurată și împietrită. Ar fi fost mai bine să stea liniștit. Vultur-în-Zbor își înăbuși entuziasmul clocotitor. Acasă: iată cuvântul care declanșase totul. I se furișase în cap pe când privea orașul din luminișurile pădurii. Venise neanunțat, stecurându-se în el printr-o rază de lumină de la ferestrele îndepărtate. Acasă vine marinarul, acasă de pe mări, acasă vine și vânătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
către Vultur-în-Zbor în timp ce pășeau amândoi în urma lor: — Doar un sfat, domnule Vultur. Fii atent. Irina și Elfrida, două păpuși delicate din porțelan, pluteau înaintea lor, palide și rafinate. Vultur-în-Zbor se gândi la schimbarea rapidă survenită în viața sa, de la violența clocotitoare din Elbaroom la frumusețea la fel de clocotitoare a lumii celor două femei, și se întrebă dacă, la urma urmei, exista vreo diferență majoră între cele două lumi. Contele Aleksandr Cerkasov transpira foarte mult pentru cât era de arătos. Păstra câte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
lor: — Doar un sfat, domnule Vultur. Fii atent. Irina și Elfrida, două păpuși delicate din porțelan, pluteau înaintea lor, palide și rafinate. Vultur-în-Zbor se gândi la schimbarea rapidă survenită în viața sa, de la violența clocotitoare din Elbaroom la frumusețea la fel de clocotitoare a lumii celor două femei, și se întrebă dacă, la urma urmei, exista vreo diferență majoră între cele două lumi. Contele Aleksandr Cerkasov transpira foarte mult pentru cât era de arătos. Păstra câte o batistă ascunsă în fiecare manșetă. Una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
greoi, dar plin de semeție, arbore hărțuit de vânturi turbate. Apoi, dansul luă forma unui vârtej amețitor, tot mai amețitor. Mă roteam cu o repeziciune fantastică. Degetele Îmi amorțiseră și simțeam cum Întreg corpul Îmi este absorbit de iureșul acela clocotitor Într-un adânc fără fund. Cercuri verzi, luminoase, se perindau pe dinaintea mea. Linii fosforescente, conglomerate de pete roșii, aprinse, apăreau și dispăreau În valuri, rând pe rând. Beznă. Sete. Foame. Frig. Singurătate. Cumplită singurătate. Ziua a doua Martombrie irepetabil. Mă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
foc ale mâței Eleonor, o privea din când în când diavolul. De când i se umbriseră ochii, Omar presimțea înainte cu câteva ore furtunile, ploaia, zăpada și, câteodată, culcat în lan, auzea cum secara și rapița își trimiteau rădăcinile în bezna clocotitoare de sub țărână. Dintr-odată ajunsese la gândul că oamenii sunt doar un înscris între albul de sus și negrul pământului. Cineva citea slovele, dădea pagina, muind degetul când în umezeala din gură, când în sarea pe care o lasă, de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
precumpănitor celor din epoca sa1. Limfatic și nervos, În plictisul unei existențe trândave, tipic englezești, căreia dandysmul nu-i scapă decât pe jumătate, el căuta emoția acestei alte vieți, pe care o poți găsi pe fundul paharelor, mai intensă, tulburătoare, clocotitoare. Dar chiar și atunci, prins În vârtejul abisului beției, el rămânea același maestru al glumei fine, al eleganței, ca Sheridan, despre care se vorbește mereu, pentru că e prezent oricând se invocă măreția. Tocmai prin acest stil, Brummell a reușit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]