1,480 matches
-
însă, dimpotrivă, elementul care se afirmă politic, conform documentelor istorice, este cel românesc. Slavul dezarmat nu poate fi decât un „haidamac” cu sau fără balalaică, care duce dorul stepelor nesfârșite cu sălcii și mesteceni. Printre multe altele datorate slavilor din coabitarea slavo- română, le datorăm, în primul rând, pentru chiar secolele VII - VIII, lipsa prejudecăților în legătură cu proprietatea, cu averea. El caută o „nevastă” pe care o „iubește” și cu care face „dragoste”, face și copii care, oricum, nu semănă
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
forma de organizare a comunității sătești (obștean, obștea, obștesc), calitatea de a aparține la obște, situația socială, săracbogat, conflictele intracomunitare - pricină, jalbă, pâră, conducerea obștii prin sfat, unde toți sunt rude și în diferite grade de rudenie, fiind proveniți din coabitarea romano-slavă prin care s-au putut înlocui cuvintele din fondul preroman și roman, așa cum s-a întâmplat cu gint (plural - ginture) înlocuit cu termenul slav rod = rudă „în sens de comunitate a celor de același sânge”. Atunci când societatea românească de
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
39 a americanului eliberator. Acest joc Între realitate și iluzie, Între suferință și redempțiune, Între constrângere și eliberare recompune, la nivelul mentalităților și sensibilităților colective, mitul venirii americanilor. Fără Îndoială că experiențele-limită trăite de membrii grupurilor de rezistență anticomunistă favorizau coabitarea miturilor și acțiunilor propriu-zise, ficțiunii și realității. În perimetrul acelorași acțiuni strategice ale grupurilor de rezistență erau prevăzute și alte obiective: răscularea populației pentru eliberarea unor orașe sau centre urbane mari de sub dominația comunistă, așa cum se proiecta În cadrul grupurilor de
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
etapă făcea trecerea de la condiția de victimă la cea de călău, proaspătul reeducat trebuind să fie apt să conducă demonstrativ procesul de reeducare al celui mai bun camarad din celulă, pe care Îl va tortura exemplar. Referindu-se la această coabitare victimă-călău În aceeași făptură, Mihai Rădulescu 14 propune conceptul de complex Țurcanu. Demascarea exterioară era dublată de cea interioară, utilă pentru statuarea noului homuncul propus de comunism - neo-omul -, iar reeducații erau supuși pavlovian unor teste fizico-morale, fiind folosiți drept cobai
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
vitregă, mamă second hand, lipsită Însă de sentimente materne, dovadă faptul că despre fiul de la facultate al venerabilului prezident nu vorbește niciodată. Cuplul nu se transformă În familie, iar femeia Își caută fericirea, de cele mai multe ori, În afara căsătoriei sau a coabitării, mai ales dacă femeia e la vârsta promisiunilor amoroase. Cu totul diferit stau lucrurile În cazul coanei Efimița, consoarta atotștiutorului Leonida din Conul Leonida față cu reacțiunea. Efimița e soața unui pensionar, cu o viață molcomă În monotonia ei, depășind
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
latină...”). Divorțată sau văduvă, caută un soț (ca Zița) ori are un amant (ca Atenaisa Perjoiu sau ca Leanca, comersanta de băuturi spirtoase). Când găsește amantul «de pungă», care-i asigură traiul, dar nu face pentru el o pasiune, acceptă coabitarea, Însă Își află Împlinirea sufletească În iubirea pentru un altul (ca Mița Baston ori Didina Mazu). Unei aventuri prelungite Îi anexează obișnuit o alta, mai incitantă. Triunghiul sentimental-amoros e modul obișnuit de existență pentru eroina caragialiană din comedie și schiță
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
domn destul de burtos”) și suferind, preocupat, se pare, mai mult de propria sănătate decât de temperamentala și tânăra lui soție. Călătoria «de nuntă» a celor trei: soț, soție și amant - ÎnsoțiȚi de mama Miței, se transformă În prologul unei dulci coabitări; așteptările le sunt Însă diferite: „domnul cel În vârstă”, soțul, intenționează să urmeze un tratament, Mița - să petreacă „la Franțisbat” alături de Mișu „vreo două, trei luni”, „cocoana Sofița” - să salveze aparențele: „Și iar sărutările... Apoi, din adâncul sufletului: - Off!... Mișule
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
să vorbească atunci când era privit. Dintre toate expresiile care i-au permis să cucerească simpatia sinceră a publicului, preferata lui era, incontestabil, " Omul este bun", repetată la infinit, finisată prin grija mea (deși nu pot garanta nimic) încă de la începutul coabitării noastre, în speranța că astfel avea să se instaureze mai repede între noi un climat de încredere. Și această replică a fost, poate, cea care l-a salvat într-o duminică de toamnă, când l-am luat cu mine în
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
hristoitii cu circulație apocrifă până în epoca lui Anton Pann încorporau un ansamblu de reguli de conviețuire creștină în esență. începând însă cu Turcocrația din veacurile XVII și XVIII, deci culminând cu fanariotismul, ieșirea de sub autoritatea cenzurii divine a condus la coabitarea sentimentelor de cuvenit și necuvenit. Astfel, "respectarea exterioară a convențiilor devine o problemă detașată de convingerile interioare și sub condiția menținerii aparențelor totul începe a fi îngăduit"7. Mai mult, în condițiile opresiunii turcești, devenită seculară, produsul uman al acestei
[Corola-publishinghouse/Science/85095_a_85882]
-
caustic radiografiate de către Paul Zarifopol și nu numai 14. Portretul robot al lui homo duplex ar însuma, sub raportul atitudinii, următoarele componente, cu distribuție diferită în reprezentările literare: scepticism funciar, adaptibilitate câteodată absolută, hazul de necaz, toleranță, versatilitate, comportament umoral, coabitarea stărilor contrastante, împinse uneori la limită, spirit tranzacțional, amoralitate. Să reamintim faptul că trăsăturile enumerate, ce intră în alcătuirea abstractului homo duplex, sunt doar un segment din așa-zisa "mentalitate balcanică" și prin care înțelegem, în acord cu Paschalis Kitromilides
[Corola-publishinghouse/Science/85095_a_85882]
-
care au instituit un gen literar sui-generis. Dar Bizanțul nu clasicizează, literar vorbind, numai această dispută, el impune un dualism esențial, con stitutiv medievalității răsăritene. Aulicul și popularul, sacralul și terestrul, idealul ascetic și implicarea în viața cotidiană precipită în coabitarea hieratismului extern cu dinamica interioară. Ea este decelabilă în spațiul plastic (mozaicul, icoana) dar și în genul parenetic, precum în învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie 20. Răceala desenului și vioiciunea cromatică, mixajul de sfânt și cavaler, literatura
[Corola-publishinghouse/Science/85095_a_85882]
-
exigențele predicării ar fi sufocat talentul poetic al lui Roman sau că el s-ar fi folosit de predici pentru scopuri străine de poezie. Și la Roman, firește, ca și la Grigorie din Nazianz înaintea lui, avem impresia că această coabitare între poezie și predică este periculoasă, pentru că vedem cum uneori poetul pune în versuri o predică fără o convingere intimă, însă această oscilație între necesitățile practice și activitatea literară liberă a fost una din constantele întregii producții literare creștine, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cerebrale arhaice), sunt bine constituite, fac parte din zestrea ereditară a individului și corespund nevoilor fundamentale ale acestuia. De aici și modul diferit de manifestare a emoțiilor prin mobilizarea brutală a organismului În realizarea unor necesități de subzistență, apărare sau coabitare, cărora aceste emoții le corespund. Astfel intuiția genială a lui Spencer că viața omului ca entitate biologică se derulează Într-o confruntare permanentă Între lumea ideilor și lumea emoțiilor a fost pe deplin demonstrată cu instrumentele științei. Interrelația dintre cele
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
manifestări diferite de la individ la individ. Este de fapt un răspuns la violența extremă printr-o violență extremă. Nu mai puțin important ca sursă de violență este și instinctul de reproducere, instinct care stă la baza tendinței de apropiere și coabitare Între doi indivizi de sex opus. La vârsta adolescenței și la cea de adult tânăr acest instinct poate degenera oricând Într-o stare conflictuală, cel puțin pentru ultimele două etape (selecția sexuală și dragostea sexuală), pentru că alegerea irațională (prima etapă
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
de la rostul lor firesc. Cu toate acestea, poate cel mai frumos exemplu pe care datul natural al omului ni-l oferă totuși, este sentimentul iubirii, al cărui substrat biologic este instinctul de reproducere și perpetuare. Prin urmare resortul biologic al coabitării, urmată de constituirea familiei, este de natură instinctuală și are la origine sentimentul de iubire cu derivatele sale (iubirea conjugală, iubirea părintească, iubirea filială, iubirea frățească), pentru că numai iubirea determină echilibrul, armonia și pacea sufletească Într-o comunitate indiferent de
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
la violență. Fac din nou mențiunea că aceste devieri nu se Întâlnesc decât la om și nicidecum În lumea animalelor care, fără excepție viețuiesc sub imperiul instinctelor, aspect sub care ne oferă exemple de-a dreptul minunate. Așa de exemplu coabitarea (instinctul de reproducere) este unică și definitivă la păsări - moartea unuia dintre parteneri este urmată imediat de dispariția celuilalt, violarea unui perimetru pe care un cuplu și-l adjudecă (instinctul de proprietate) este sancționată prin luptă până la sacrificiu (păsări, animale
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
a altera prima latură, cea de-a doua s-a modificat cu timpul În strânsă corelație cu gradul de cultură, civilizație și progres economico-social al societății umane În general. Astfel rolurile ierarhice În cadrul familiei s-au modificat față de societatea tradițională. Coabitarea celor trei generații (părinți, copii, bunici) se Întâlnește din ce În ce mai rar. Integrarea socială a femeii, care a devenit partener În viața socială, este o realitate a societății industrializate și informatizate și a contribuit și ea la slăbirea coeziunii familiei. Însuși percepția
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
reflectarea puterii economice a unei țări. Nimeni nu a instaurat dolarul ca principală monedă internațională. El a devenit astfel în urma slăbirii lirei sterline, proces care reflecta declinul puterii britanice. Iar anii '20 ai secolului trecut au reprezentat o perioadă de coabitare între cele două valute. Este adevărat că, după cel de-al Doilea Război Mondial, rolul dolarului a devenit covârșitor (el a și fost consacrat astfel prin înțelegerile de la Bretton Woods), pentru că economia americană reprezenta aproape 50% din economia lumii. Astăzi
by Paul Dobrescu [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
suferință, ceea ce motivează supă‑ rarea pe Dumnezeu 147. Cel suferind poate găsi În Cuvântul lui Dumnezeu toată mângâierea, căci „Domnul Dumnezeu Mi‑a dat Mie limbă de ucenic, ca să știu să grăiesc celor deznădăjduiți” (Isaia 50, 4). Lungul drum al coabitării cu Dumnezeu Începe prin acceptarea voii Lui de către cei ce vor să devină gazde ale lui Dumnezeu, după modelul Fecioarei Maria care a știut să răspundă afirmativ când Dumnezeu Tatăl a cerut găzdu‑ ire pentru Fiul Său. Bolnavul, lăsându‑se
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
se reunesc, neașteptat, Încă o dată" Întrebat de Virgil Ierunca În 1953 care este raportul dintre literatură și erudiție, dintre imaginația narativă și travaliul științific, Eliade va oferi pe larg unul dintre răspunsurile cele mai concludente ale acestei enigmatic de productive coabitări Între două universuri care mai degrabă se exclud. Dubla sa apartenență la cele două lumi Îi era conaturală Încă de la primele texte publicate la Începutul anilor ’20. Dar consacrarea unor punți Între știință și literatură va fi, În cazul său
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
pagini, tratat comentat pe larg prin experiența clasică a lui Zerlendi 2. Pentru comentatori, această mărturisire pare concludentă și suficientă. Partea a doua a nuvelei fantastice e schițată așadar la capătul și sub influența discursului științific din Yoga. Eliade numește coabitarea extrem de clar: (inter)dependență. Dar ultimul studiu de indianistică Înainte de SDH e abia din 1937 (data apariției 3), iar din 1937 până la plecarea În Anglia, cu excepția mai multor pagini din Zalmoxis ( În toate cele trei volume 4), nu va mai
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
sau mai bine spus, într-un punct în care cele două - din confuzie, din insuficientă raționalizare sau pur și simplu din entuziasmul specific unei culturi emergente - își împart încă aceleași spații. În cele din urmă, ceea ce se vede aici e coabitarea celor două moduri de reprezentare a "chemării" pentru literatură, măsura în care au fost silite să ocupe aceleași domeniu, chiar dacă nu s-au hrănit din aceleași resurse. Și în fond, unde altundeva era să se forjeze o vocație singularizantă pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
înseamnă o prefigurare a doua instanțe ale aspectualizării: incoativa (începutul corupției) și durativa (corupția trebuie să aibă un caracter reiterativ pentru a putea fi calificată astfel). * Pe de altă parte, la nivelul semionarativ, corupția prezintă anumite roluri patemice și o coabitare între structurile contractuale și polemice. Procesul corupției prezintă anumite roluri tematice/ patemice în reconfigurarea să cognitivă: un agent volitiv, care folosește puterea pentru a obtine anumite avantaje materiale și care neagă de obicei propria să stare de a fi corupt
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
Această definiție sugerează că spațiul este inclus în experiența corporală a unei persoane, deoarece interacționează fizic cu alte persoane și lucruri. * o absență parțială a corpului votanților (corpul implicit al alegătorilor care împart același teritoriu cu insectele/ animalele distrugătoare). Această coabitare dintre insecte/ animale și ființe umane poate fi explicată printr-o trecere de la percepția vizuală către o implicită percepție tactila universală, astfel demonstrând că "fiecare domeniu al percepției în care corpul uman este un element esențial devine parte a sistemului
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
el susține o poziție asemănătoare cu cea a lui Rousseau. Pentru el, monadele "nu au ferestre", nu desfășoară nici o relație între ele. Dar atunci, se poate întreba, cum se face că nu e haos în lume? Foarte simplu, răspunde Leibniz: coabitarea lor este reglată printr-un principiu transcendental, armonia prestabilită care este opera lui Dumnezeu. Această explicație va fi reluată de Adam Smith (mîna invizibilă), Mandeville (manipularea vicleană), Hegel (șiretenia rațiunii), dar în continuare se va căuta a se ști dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]