1,794 matches
-
altundeva.Nu-i cunoaștem, nu-i știm sau îi știm prea puținși pământul e gri, cimitirul mai plin,Îi vedem doar trecând, parcă nici nu au fost,Amintirea cu ei ne mai ține-adăpost.Cu un braț mai înalt, ca o coamă de munte,Cineva ne ucide-n stupide-amănunte;Suntem veșnici deodată, eram veșnici și ieri, Suntem victime oarbe și cerșim grațieri.Oameni buni și frumoși pleacă fără cuvinte,Lasă-n urmă tăceri și aduceri aminte,Oameni sinceri și blânzi, oameni care
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
de munte ? - Ei, domnule, dumneata ești mai tânăr și n-ai mai apucat vremurile acelea când negustoria la noi era în floare și cu care ne ajutam uneori foarte bine - începu să povestească Moș Damaschin. Plimbându-te pe aici, pe coama deasupra sălașului, desigur că dincolo de ea ai mai văzut o altă coamă de munte, ceva mai înaltă. Pe coama aceea era granița dintre noi și Țară. Dacă ar fi ziua și cum dumneata ai ochi buni, ți-aș putea arăta
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93275_a_94567]
-
apucat vremurile acelea când negustoria la noi era în floare și cu care ne ajutam uneori foarte bine - începu să povestească Moș Damaschin. Plimbându-te pe aici, pe coama deasupra sălașului, desigur că dincolo de ea ai mai văzut o altă coamă de munte, ceva mai înaltă. Pe coama aceea era granița dintre noi și Țară. Dacă ar fi ziua și cum dumneata ai ochi buni, ți-aș putea arăta cu degetul urmele cazărmii unde se adăposteau finanții regimului politic trecut și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93275_a_94567]
-
era în floare și cu care ne ajutam uneori foarte bine - începu să povestească Moș Damaschin. Plimbându-te pe aici, pe coama deasupra sălașului, desigur că dincolo de ea ai mai văzut o altă coamă de munte, ceva mai înaltă. Pe coama aceea era granița dintre noi și Țară. Dacă ar fi ziua și cum dumneata ai ochi buni, ți-aș putea arăta cu degetul urmele cazărmii unde se adăposteau finanții regimului politic trecut și cu cari am dus o luptă crâncenă
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93275_a_94567]
-
urechea tăiată.Am auzit că l-au ridicat cînd se oglindea într-o fîntînă.... XVIII. CÎNTEC PENTRU COPACUL UCIS, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2296 din 14 aprilie 2017. Cum stai, copac bătrîn, copac frumos, Înalt, pe-o coamă verde, solitară, Nu știi că undeva, puțin mai jos, Se pun la cale mari trădări de țară. Nelegiuți cu numele spurcat, Purtînd sămînța șarpelui în vene, Cu toți dușmanii țării-au pactizat, Punînd infam peceți pe anateme. De la Nădlac și
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
trunchi, Eu simt la mine-n oase lovitura, Și mi se taie vlaga din rărunchi, Și capul meu parcă o ia de-a dura. Căci tu mi-ești ... Citește mai mult Cum stai, copac bătrîn, copac frumos,Înalt, pe-o coamă verde, solitară,Nu știi că undeva, puțin mai jos,Se pun la cale mari trădări de țară.Nelegiuți cu numele spurcat,Purtînd sămînța șarpelui în vene,Cu toți dușmanii țării-au pactizat,Punînd infam peceți pe anateme.De la Nădlac și
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
mov cu cei douăzeci și șase de nasturi care acum zece ani stîrnea senzație și o pornești la piață. Te oprești la aprozarul din colț și constați dezolată că ceapa s-a terminat. Parcă-l vezi pe George Călinescu cu coama lui leonină, cu burta umflată de ciroză, clătinîndu-se pe picioarele subțiri, cu ochii lui mici, apropiați, de o mobilitate iscoditoare, auzi vocea lui sonoră, teatrală, trasînd acolade prin aerul amfiteatrului Odobescu: „Observați că Bălcescu folosea expresia, nu face nici cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și dobitoacele cu obligațiile și frica lor și din rîsul acelui Dumnezeu a aparul moartea rîsului și au apărut Întunericul și frigul și spectatorii au adormit zgribuliți În cojoace sub narcoza propriei lor respirații și au visat clovni uriași cu coame galbene zburînd deasupra pămîntului ca niște torțe Îndepărtate și cortul circului nu s-a aprins... și atunci a apărut În locul rîsului, acolo, În mijlocul arenei o carte cu foile subțiate și palide, aproape friabile, cu paginile mîncate de o lepră vineție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de guvernantă și-n față mereu semafoare roșii eu n-am mașină călăresc un cal al salvării totul e liber murim În al nouălea cer cu un drăgălaș asteroid de gît domnule Poldi n-ai un chibrit pentru frumoasa mea coamă argintie domnule Poldi de ce Îmi scoți limba din acest semafor care a uitat să-și schimbe culorile și tot plecăm și tot luăm startul magazine cu cărți biblioteci zeci de rînduri de piei nerușinarea cîtorva generații pierdute ce moșteniri fastuoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de pescari unsă cu catran, legată cu un otgon de un par putrezit. O femeie rotundă, rotundă și rumenită ca un purceluș la tavă, pe care cineva din joacă l-a Îmbrăcat cu slip roz și sutien. Are și o coamă blondă, numai zulufi căzîndu-i dezordonat pe ochi, peste urechi, și rîsul ei răgușit, gîdilat, spărgînd ritmul egal al locului ca Într-o compoziție de Pink Floyd. O nimfă de cincizeci de ani alergînd În jurul unui faun de șaizeci cu șapcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
sau se termină ceva. O pisică e un animal cu patru picioare și leul e un animal cu patru picioare, dar eu am o pisică cu trei picioare și leul poate avea trei picioare, dar eu am o pisică fără coamă și leul poate fi tuns și atunci trebuie să spui că e pisică și să ți-l pui pe canapea și să-l mîngîi În aplauzele generale, să pupi botul acela care peste două minute Îți va trozni țeasta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
odihnit pe un șezlong. Coada, atârnând pe o parte a domului părea atât de reală că te așteptai să se miște din când în când. într-o labă, leoaica ținea o mască. Era fața care se potrivea de fapt corpului. Coama făcea valuri peste fața cu nas cârn și mustăți; laba netedă o ținea lejer, dar sigur, ca și când în orice moment leoaica ar putea să-și pună masca pe față, să se destindă și să sară de pe coloană, ușor și agil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
până dincolo de gardul viu de pe partea cealaltă. Dinspre lacul, aflat acum în dreapta lor, se scurgeau cu viteză vălătuci groși care se lipeau de caldarâm. Avea senzația că merg prin apă, nu mai vedeau drumul și, dacă n-ar fi fost coama gardului de fier forjat de pe margine, ar fi putut pierde direcția de mers. Toma era un bărbat cu picioarele pe pământ. Meseria lui îl făcuse să aibă de a face o mulțime de lucruri, care mai de care mai ciudate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de frig. Toma se uită la el. Acum, pentru că îl atingea pe bătrân, putea și el să vadă ce se întâmplă în jur. Din nou percepea realitatea în lumina aceea verzuie. Atât cât se vedea de sub căciulița cu moțul lăsat, coama bogată a paznicului era udă leoarcă. Picături mari i se scurgeau din mustața pleoștită, peste barba adunată la un loc care mustea și ea de apă. În orice altă situație, figura lui Calistrat ar fi fost comică. Acum însă, moșul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pentru că, iată, nici solomonarul și nici vâlva muntelui nu au "identitate", întrucât vin din "Dacia hiperbo reeană"; vâlva din Hotarul zeilor e, cum ne învață Dicționarul, o "ființă fabuloasă din mitologia românească, de aspect feminin, umblând la miezul nopții pe coame de dealuri, considerată curent un duh nefast multiplicabil". Dan Tomorug își construiește edificiul epic pe acest raport tensional între un "decor" realist, cu repere foarte precise Baia de Sus e un "micuț orășel de munte, undeva, aproape de Deva", la 770
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Miriam și Berta (adică ea), trei surori de aceeași mamă și de același tată, și totuși atît de diferite. Hana și Miriam au, de pildă, părul negru ca tăciunele, iar ea, Berta, are părul arămiu, un arămiu Înfocat, prins În coamă, aidoma cozii de veveriță. Astfel gîndea fetița, călcînd pe frunzele umede, În timp ce În pădure se lăsa noaptea. Apoi, ca-ntr-un vis, dădu de niște ciuperci cu gîturi lunguiețe, o ditamai grămăjoara de ciuperci cu gîturi lunguiețe, de care - era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
dealul Trandafireștilor au fost treziți de o bufnitură, dar nu i-au dat atenție, s-au întors pe partea cealaltă. Ce s-a întâmplat? în partea pârâului Dunavăț, spre asfințit, dealul Trandafireștilor care vine spre Tureatca și Fântâna Anichii, de la coama dealului se face o crăpătură și ruptură lungă de aproape un kilometru, alunecând pământul și coborând între 15 și 30 m pe unele locuri. Această masă uriașă de pământ a început a se mișca încet la vale, făcând crăpături și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pe care le va realiza la școală, Încât considera respectiva vizită doar un plictisitor preludiu al marii aventuri. Altfel s-au dovedit Însă a sta lucrurile. Reședința lui Monsignor Darcy era o structură veche, cu nenumărate unghere, ridicată pe o coamă de deal, cu vedere spre mare. Proprietarul locuia acolo Între diferitele călătorii Întreprinse În toate colțurile lumii catolice, cam ca un rege exilat din dinastia Stuart, care așteaptă să fie chemat să-și ia țara În stăpânire. Pe atunci Monsignor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
diferite variante, jucând cu ea un fel de de-a prinselea mental - toate În forma nominală a dialogului. Froggy era fascinat și absolut ignorant de faptul că toate acestea nu erau pentru el, ci pentru ochii verzi ce străluceau sub coama de păr lucitor, grijuliu udat cu apă, aflată puțin mai la stânga - căci Isabelle Îl descoperise pe Amory. Așa cum o actriță, chiar și În cea mai puternică manifestare a propriului său magnetism conștient, percepe o imagine bine conturată a spectatorilor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a furișat aproape de Amory sub masca frumuseții, ultimul mister straniu care l-a prins În mrejele fascinației și i-a făcut zob sufletul. Cu ea, imaginația lui a luat-o razna și din această cauză au mers noaptea sus, pe coama dealului, și au privit plutirea Înaltă a maleficei luni, pentru că atunci știau că vor putea vedea diavolii din ei. Dar Eleanor... să fi fost ea doar un vis al lui Amory? După aceea fantomele lor s-au jucat, dar amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de-atâtea ceasuri de drum (Șoaptele se furișează În Întunecata seară, Tumultul din pomi o să moară.) Noaptea, acum, Sfâșie la pieptu-i ud bluza-mproșcată A zilei, lunecă În jos pe dealurile visătoare, cu luciu de lacrimă, S-acopere verdele straniu cu coama-i roșcată... Iubirea de ce vine după, iubirea de asfințit... Copacii, tăcuți până la ultimul vârf... fără patimă... Vânturi subțiri și, departe, un râset pierit...“ CAPITOLUL 4 ÎNFUMURATUL SACRIFICIU Atlantic City. La sfârșitul zilei, Amory se plimba pe promenada de scânduri, calmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
am ars. Mai avem Bioxiteracor? - Avem, da-i expirat. Stai să-ți aduc o foaie de varză. Sprintenă, doamna Popa se sui pe scaun în cămară să ia o varză. Pe geamul cămării de la parter i se păru că vede coama roșcată a doamnei doctor, dar doamna doctor știa că-l așteaptă pe bărba-su, o sfătuise chiar să-i facă trei cruci micuțe pe spate cu mâna, să-l lege. N-avea cum să fie doamna doctor. Foaia de varză îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Popa. Iar aici? își spuse el, încercând să-și aducă aminte ultimele evenimente. Era la nunta lui Mișu. Și acum, nu se știe cum, nimerise din nou la nebunii ăștia. De ce iubim femeile? îi trecu prin cap lui Popa privind coama blondă, dar gândul îi trecu repede și el se ridică șovăielnic în picioare, aproape călcându-l pe blond. - Iar tu! strigă Popa furios. Contesa aproape că scăpă pieptănul de abanos. Iar m-ați răpit, drogaților! Și pentru că drogatul plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
i nici fiu, nici fiică, pentru că e fiul unui neica nimeni. Prater‑ul pătat de lumina soarelui la prima oră a dimineții, iarba udă, frunzele ude, voluptatea de‑a te scula și tu o dată foarte devreme, calul care‑și scutură coama, zăpada proaspătă, pufoasă, zbârnâitul cârligelor de oțel înfipte în piscul acoperit cu zăpezi veșnice, chiote vesele când careva trântit la pământ, apoi o seară pe cinste, la cabană, cu punci sau vin fiert, muzică populară cu acompaniament de chitară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
când fiecare sloi E-o lâncedă clepsidră; când neguri grele, ploi, Dospesc încet pământul călâi, dar feciorelnic. Un strat lăptos de aburi mai stărui pe zare... Dar într-o zi se rupse și prin spărturi văzui Copacul despletindu-și în coame și frunzare Tot aurul lui verde și toată floarea lui. Orbit, plecat minunii, mi-am spus: să nu mai pregeți! El numai pentru tine și-a pus un alt vestmânt, Zorește spre belșugul miresmei și alege-ți Pat neted în
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]