3,215 matches
-
răspund. E o întrebare dificilă. (Avocatul apărării sare de pe scaun. Către auditoriu, timid...) Avocatul apărării: Protestez! Întrebarea este irelevantă pentru caz. Noua condiție tricornă a lui Philip nu interesează onorata asistență. Atât trigamia, cât și distrugerea panseluțelor au precedat apariția coarnelor. În plus, o consider o întrebare tendențioasă. (Judecătorul devine tot mai curios. Iarăși își scoate o cască.) Judecătorul: Și totuși, întrebarea se acceptă. E o întrebare ca oricare alta, de ce să nu vrea să știe onorata asistență despre condițiile apariției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
În plus, o consider o întrebare tendențioasă. (Judecătorul devine tot mai curios. Iarăși își scoate o cască.) Judecătorul: Și totuși, întrebarea se acceptă. E o întrebare ca oricare alta, de ce să nu vrea să știe onorata asistență despre condițiile apariției coarnelor. Poate ar trebui să ne răspundă chiar purtătorii coarnelor, dacă doamna Dora are dificultăți. (Philip se ridică în tandem și se așază cumva în fața Dorei. Sinele Mare face un pas în față.) Sinele Mare: Nu avem nimic de declarat, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
tot mai curios. Iarăși își scoate o cască.) Judecătorul: Și totuși, întrebarea se acceptă. E o întrebare ca oricare alta, de ce să nu vrea să știe onorata asistență despre condițiile apariției coarnelor. Poate ar trebui să ne răspundă chiar purtătorii coarnelor, dacă doamna Dora are dificultăți. (Philip se ridică în tandem și se așază cumva în fața Dorei. Sinele Mare face un pas în față.) Sinele Mare: Nu avem nimic de declarat, domnule judecător. (Dora răsuflă ușurată.) Pe noi nu ne mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în tandem și se așază cumva în fața Dorei. Sinele Mare face un pas în față.) Sinele Mare: Nu avem nimic de declarat, domnule judecător. (Dora răsuflă ușurată.) Pe noi nu ne mai afectează nimic. De aceea ne-au ieșit imediat coarnele. Noi ne manifestăm doar somatic, mai apoi fizic, psihicul nostru nu mai poate fi afectat. Coarnele au survenit pentru că am somatizat imediat, în loc să ne enervăm, să suferim, să ne revoltăm sau să acționăm în orice fel nebunesc. Masca: Ne iertați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Mare: Nu avem nimic de declarat, domnule judecător. (Dora răsuflă ușurată.) Pe noi nu ne mai afectează nimic. De aceea ne-au ieșit imediat coarnele. Noi ne manifestăm doar somatic, mai apoi fizic, psihicul nostru nu mai poate fi afectat. Coarnele au survenit pentru că am somatizat imediat, în loc să ne enervăm, să suferim, să ne revoltăm sau să acționăm în orice fel nebunesc. Masca: Ne iertați, domnule judecător, dar incidentul coarnelor este irelevant pentru caz și n-ar face decât să complice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
somatic, mai apoi fizic, psihicul nostru nu mai poate fi afectat. Coarnele au survenit pentru că am somatizat imediat, în loc să ne enervăm, să suferim, să ne revoltăm sau să acționăm în orice fel nebunesc. Masca: Ne iertați, domnule judecător, dar incidentul coarnelor este irelevant pentru caz și n-ar face decât să complice lucrurile și mai tare. Numărul trei este cifra magică a acestui proces, patru ar fi de-a dreptul de neconceput. (Sinele Mic împinge Masca și se propulsează el în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ar fi de-a dreptul de neconceput. (Sinele Mic împinge Masca și se propulsează el în față.) Sinele Mic: Rahat, domnilor! Să nu mai umblăm cu fofârlica. Parcă onorata curte nu știe ce e aia o pereche și jumătate de coarne? Scumpa noastră Dora ne înșeală pe toți trei deodată și pe rând cu un spuțer ce vine în lipsa noastră, de câte ori noi suntem în parc s-o întâlnim pe Philomena. Vaca! Cum ar putea să nu se simtă singură când e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Cum ar putea să nu se simtă singură când e cu noi și nu cu el? Doar că pe noi asta nu ne mai afectează. De altfel, nici înainte Philip nu era de felul lui prea gelos. Acum au ieșit coarnele și gata, asta-i tot! ( Se retrage mulțumit de sine.) Judecătorul: (Din ce în ce mai confuz, se uită la ceas) Domnilor, îmi pare rău, dar mai sunt exact opt minute și optzeci și opt de secunde alocate acestui proces. Trebuie hotărât imediat verdictul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nu a putut fi eradicat de nicio Revoluție (culturală sau politică) înflori excedentar, pentru că hibernase în bolul fertil, mustind de vicii ascunse, al brăileanului. Așa că folclorul adormit făcu ochi, moștenirea își încordă mușchii, dobitocul travestit în intelectual răbufni scuturându-și coarnele, își dezgoli fruntea și o înălță spre bolta cerului care nu i-a fost niciodată altceva decât tavanul opac al tavernei. Casele se strângeau în gradene, expunând o arhitectură în amfiteatru, precum viile în trepte de pe dealurile pietroase ale Dobrogei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și personajele sale. Foile deveneau fum negru, smog-ul dintr-o uzină de idei, din coșurile înalte, umplea străzile, casele, halbele cu bere, măicuțele catolice îmbrăcate în alb deveneau negre ca dracii, iar tichiile apretate ale preoților deveneau caschete cu coarne. Copiii plângeau pe băncuțele de pe Esplanada Dunării pentru că desenele animate mâncau din cuvinte. Caricaturile nu mai erau împuternicite cu frumos, iar printr-o cultă influență Ministerul Educației încâlci materiile școlare în așa fel încât cursul primar deveni greoi, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Siberia, cu Rusie cu tot, dacă se poate. Eram tânăr spuse Satelitu când am dislocat cătunul din pământul înghețat, elanii, mai mulți decât copacii, erau împușcați de soldați, nu pentru că vreun deportat încerca să evadeze legat cu metrul curelei de coarnele lor, ci pentru că prizonierii trebuiau să mănânce bine, ca să aibă forță la tractat și noi mâncam evadați fierți în fasolea lor multicoloră, iar rușii carnea divină de elan, așa cum divină era pentru ei fresca de pe zidul de granit din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de „schini”, de măceși pitici și de „carcadei”. Printre tufe creștea o iarbă sălbatecă, nu prea mare, dar suculentă și de un verde foarte intens pe care o pășteau vacile satului În fiecare zi, vaci slabe, mereu Înfometate și cu coarne mult mai mici decât ale Dumăniței Mamaiei, după aprecierea copilului. În cele mai secetoase veri, iarba tot verde rămânea pe o mare porțiune, grație Învecinării acesteia cu pădurea. Pădurea era o adevărată minune, atât pentru cei mici cât și pentru
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
nu făceau plajă la ... nudul gol, așa cum nici acum nu fac! Pe drumul către casă, Aneta Îi făcea toate moftulețele și toate poftele, l-a lăsat s-o țină pe Marțolea de funiuță, ba l-a săltat pentru ai mângâia coarnele-i mari și frumos arcuite, iar din timp În timp Îi amintea: Nu spui de secret, nu?! Acasă a smântânit o oală prinsă și l-a alintat cu „Nestematul neu”. Amurgise binișor când Aneta, numai ochi și urechi, a tresărit
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
fost În Cociobana! Aneta a tresărit străfulgerată de un nod În gât și l-a fixat cu privirea unui condamnat la moarte pe nedrept. Și? Și-am ținut pe Marțolea de funiuță! Și mai ce? ȘÎ-am pus mâna pe coarnele ei! -Ămâia mătii, Anetî, dacă...! Și mai ce-o făcut nepotu’ meu deștept?, mai Întrebă el pe Va, cu metodă și vădite calități de ofițer care interoghează un om simplu. Am văzut un ..., un ... țâștari! Au, au, au! Și pe
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
certat și nu l-a zgâlțîit, ci s-a mai apropiat un timp până ce vârful degetului mare de la picior a atins superficial necunoscutul. S-a mirat plăcut, dar nu s-a Înfiorat, a perceput o bucurie ca atunci când a atins coarnele Marțolii. Tratând Întâmplarea ca fără importanță (altfel ar fi stat treaba dacă ar fi putut pune mâna pe țîștar, ar fi chiuit de bucurie!), a clasat-o și a adormit la loc. Apoi a visat ori i s-a părut
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
dure, din care numele lipsea cu desăvârșire, copilul Înțelese câte ceva: Bine că s-o dus, neisprăvitul! Să se ducă unde-o dus surdu’ iapa și mutu’ roata, pi pustii să se ducă, să se ia de mână cu cel cu coarne, cu care bine mai seamănă la fapte! Numai tu ești de vină, Ileană! Ămâia mătii! Da’ tu ce-ai păzit, deșteptu’ pământului, tu care numa’ la muieri ai gându’?! Hai să nu ne sfădim, Ileană, mai bine să ne gândim
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
vară care dogorea, balta cu „peti” crescuse cât ograda și În ea Înota Vizanti care se gudura prietenos, Cristofor Îl invita să se suie În spinarea sa cu pene roșii ca și mărgelele, Marțolea Îi arăta cu capul pe care coarnele crescuse până În salcâm, o căniță cu lapte cu multă spumă, apoi În timp ce blănița lui Sinan Pașa și mustățile Îl mângâiau, acesta sforăia iar pe cerul senin-senin se auzea zgomotul monoton al unui avion nevăzut ... Sfor, sfor! Ca prin vis o
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
satul Fântâna Blanarului, aici pe râpele acestea este Șapte draci... Sunt, nu ...este!, Îi tăie vorba Va Începând cu corectura și dârdâind de frică la gândul că la câteva sute de metri sunt șapte draci „negri cum Îi ...catranu ’, cu coarne, cu coadă și cu ghiare lungilungi. Au ochii roșii și te fac neom cu ei!”, așa cum știa de la bunica Ileana și de la copiii din sat, atunci când aceștia voiau să-l sperie. Să nu mă mai Întrerupi iar atunci când ești cu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
revine totuși, în cele din urmă, la suprafața textului. Dar cade iar, într-o altă capcană: „Am fost în fața norului purpuriu, în fața - sau, mai exact, m am adăpostit - zidului care, moloz-moloz, picură sub asfalt, sub căpriorul care bate asfaltul cu coarnele.“ Ce e cu toată această fandoseală stilistică din volumul publicat în 2001 (la Editura Ramuri din Craiova) de Ioan Lascu? Titlul nu ne spune nimic: Sublima persiflare. Represalii 1984. Ce urmărește autorul desfășurând în fața noastră atâtea prețiozități? Aparent, este vorba
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cameră și tu cînd el mă vînzolea. Spunea că își dorește să mă spurce cu tine de față. Tu-i anafura mamii lui de jigodie. Tu dormeai, beat ca porcul și te mai și miri că vroia să-ți pună coarne de față cu tine. Îl omor, îl fac bucăți, îi tai fuduliile, strigă nervos Darie. Votează-l, să ajungă și mare. Averea nu-i ajunge și nici faptul că-i buhaiul satului.Puține femei i-au scăpat. Îl pîndesc noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
niciodată singur, avînd impresia că, în cazul că nevastă-sa făcea năstrușnicii, nici el nu este cheie de biserică. Deși se considera chit, în cazul că și nevastă-sa ar călca strîmb, totuși suporta greu imaginea că ar purta niște coarne de cerb. Oare îl strînge în brațe sau poate chițcăie oh-uri și ah-uri, cum fac profesionistele? se întreba oarecum ciudos Daniel. Era hîrșit în amorul cu necunoscutele și învățase în toate limbile să zică, atunci cînd fetele exagerau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și se pîrpîlea rău de tot. Deja el, omul cu care se aventurase în paradis, urca scările. Liana a înțeles totul chiar atunci, dar a verificat și după ce l-a pus la punct pe Șișu, dacă el, omul care pune coarne, mai vine pe la avocat. Și venea, chiar cu mai mare elan. Avocatul a strigat după Liana: Ce să cercetez, mă rog? Cine sosește de dimineață, ca să nu se răcească patul, aruncă femeia peste umăr. Începînd din acea clipă au început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pe cineva? Important este că te iubesc doar pe tine. Stai, că n-am înțeles bine. Adică tu îți rezolvi problemele... Dacă arde, da. Dar deocamdată, de cînd sîntem împreună, n-am apelat la... decît foarte puțin. Deci deja port coarne? Ți-am spus că-s mititele. Nu fi prostuț. Ne leagă spiritul și nu impulsurile animalice. Viorel își privește nevasta. Este superbă, este a lui și, în fond, ar fi o tîmpenie... Bun și așa, mormăie pentru el. Ce-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
v-a lăsat pe mâinile mele, hristoșii mamii voastre de târâturi! Faceți mofturi, nu vă ajunge, nu vă convine! Pentru 700, primiți cu vârf și îndesat! Auzi? Gogoși, gogoși, mar-me-la-dă, peș-te... Vă suflăm în borș, bă, vă scărchinăm între coarne! Futu-vă muma-n cur de răpănoși! La colectivă cu voi, la coada vacii, dacă nu vă convine! Tovarășul a spus clar: "Nicio masă fără pește!" Tovarășul vă alintă, partidul vă alintă, directorul vă alintă, iar voi, voi faceți nazuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
întreagă la gostat, cresc câte doi porci, viței, au și ce da, au și ce pune în strachină! Tu, o putoare, te-a prins iarna cu sfecla nescoasă, în grădină nu ai pus un strat, stai și le sufli în coarne "băieții mamei"! La muncă, putorilor, la muncă! Dar... Nici un dar, deshamă calul, dă-i apă, pune-i fân în iesle, un lighean de porție, cesală-l, vezi că cizmele mi-s ude, adu pachetele în tindă mai repede! Iar ouă, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]