1,591 matches
-
numele lui Mihai Brudașcă, din Ciucea. Horea, datorită activității sale, fusese adus, cu un fel de domiciliu forțat, pe raza localității Ciucea, înaintea începerii propriu zise a răscoalei. Aici, ca să poată trăi, construia case și biserici, iar vara lucra la coasă pentru familiile avute din sat. Familia acestui înaintaș al meu, care a fost și primar aici, a fost una dintre cele pentru care a lucrat Horea. Ca să ajungă la o asemenea stare de bunăstare, trebuie să fi avut, vreme de
INTERVIU CU PROFESOR DOCTOR DAN BRUDASCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361199_a_362528]
-
văd tortul Locul II - Corneliu Beldiman dăruindu-și flori - pe strada îngustă doar pomii și vântul Locul III - Doina Bogdan In coada sapei, pălăria la uscat - clopot de amiaz’ Mențiune - Corneliu Traian Atanasiu c-un smoc de iarbă cosașul șterge coasa - soarele-n zenit Mențiune - Dan Norea seară de-ntâi mai - printre peturi și hârtii o păpădie Mențiune - Valeria Tamaș o cruce nouă - câinele groparului tot mai așteaptă... Mențiune - Victoria Chitoveanu Un corn de lună tremurând printre frunze - în rest doar
HAIKU, PREMIANŢII CONCURSULUI SĂPTĂMÂNAL de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361424_a_362753]
-
pufoși în orgă iernii plânge, Acoperind cu alburi și petele de sânge A toamnei frunzà prinsà-n joc de geruri. Acoperind cu alburi fir de grâne, Ne dà speranța plinelor hambare, Cănd câmpul auriu în plin de soare Sub secere și coase, va naște nouă pâine. Azi câmpul auriu este alb, ca vărul Și dà speranța zilei, cănd țàranul La sfatul vetrei sale, socotește anul Și foaia de tutun, aprinde cu amnarul. La sfatul vetrei sale, clàdeste noi iluzii Cu socoteli pripite
IARNA de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363790_a_365119]
-
din altar și-n sfinți, În ale facerii dureri, În nopți de veghe și suspin, În floarea morții-n primăveri, În blidul niciodată plin, În sângele vărsat pe-ogor, În pruncul smuls de lângă sân, În lacrimile din ulcior, În lama coasei ruptă-n fân, În carnea lemnului ucis, În rodul necules, uscat, În negrul doliului din vis, În piatra de izvor secat, În clopotul a foc bătând, În frunza codrilor de jar, În fumul satelor arzând, În flacăra din felinar, În
ÎN TOT CE FACI ŞI EŞTI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363895_a_365224]
-
un cățel când treceau pe lângă tine mirosind a lavanduri străine nu-ți mai plăcea sudoarea mea nu mai mirosea a rouă și a pâine caldă palma mea nu te mai putea mângâia devenise aspră și bătăturile de sapă ori de coasă nu te mai alintau așa că și eu m-am lăsat sedus de cucoane perverse profitam de averea lor iar ele de carnea mea ecologică înnebuneau de nechezatul de armăsar pursânge prea sătule de saloanele reci de marmoră și de minciunile
MĂ UIT LA POZA TA ŢARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 923 din 11 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363903_a_365232]
-
forma unei rame a ubui tablou ideatic (colț de suflet omenesc) pictat în cele mai mici detalieri al trăirilor oricărui locatar al planetei albastre. Ați putea să vă imaginați cum "inima ierbii îl strângea de mână și suferea de dorul coasei" când roua dimineții îi prevestea o zi de vară caldă, dar și speranța (chiar dacă iarba e secerată) că în următoarele zile "cu stropi dătători de viață" , câmpia va fi din nou un lan unduitor în bătaia vântului, își va primi
CU GÂNDU-N BUZUNAR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363889_a_365218]
-
data aceasta călușarii nu mai sunt îmbrăcați în frumoasele lor costume ci se travestesc, încât nimeni nu îi recunoaște, realizând un adevărat teatru satiric: unul se îmbracă preoțește, altul ca doctorul, unul îmbracat în negru poartă o mască și o coasă prefigurând Moartea, altul se travestește în femeie gravidă etc. La acest spectacol participă tot satul. Bineînțes că ei fac tot felul de referiri la păcatele ori proastele obiceiuri ale celor din comunitatea respectivă, care se cunosc între ei, recunosc cu
CĂLUŞUL, DANS TERAPEUTIC STRAVECHI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364021_a_365350]
-
-n om ca și în câine ați infectat păduri - izvor și munți cu monștrii insolenței - șerpi cărunți de când - de unde-atâția demoni primitivi? sub care lespezi lâncezeați - parșivi? religia lui Càin - molimă hidoasă ne-atârnă lepră și ne-a-mpins sub Coasă... ...fără cruțare - Crist va 'tinde braț: „ajunge!” satanic Templul în genuni s-a scurge... ISTORIA ARDEALULUI DACIC câte-ai răbdat - Ardeal pe frunți de daci crestat! te mângâiai: ești viu - nu-i totul scăpătat... e tare greu - pentru cezàr să
MĂREAŢA IMPERFECŢIUNE (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364043_a_365372]
-
probleme, calul răspunzându-i liniștit la comenzi. Emanuela îi vorbea cu voce joasă tot timpul, mângâindu-l în timp ce îi lega curelele la hlube. După ce a terminat, i-a pus hățurile și i-a așezat ușor zăbala în gură. A căutat coasa, furca, cutea pentru ascuțit coasa, care acum era în stare pefectă, fiind probabil pregătită de tatăl ei. Pe Emanuela o mulțumea aspectul acesta, deoarece surpriza va fi deplină... Zâmbind mulțumită, așeză scaunul, perna de burete, se urcă în căruță, trase
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
la comenzi. Emanuela îi vorbea cu voce joasă tot timpul, mângâindu-l în timp ce îi lega curelele la hlube. După ce a terminat, i-a pus hățurile și i-a așezat ușor zăbala în gură. A căutat coasa, furca, cutea pentru ascuțit coasa, care acum era în stare pefectă, fiind probabil pregătită de tatăl ei. Pe Emanuela o mulțumea aspectul acesta, deoarece surpriza va fi deplină... Zâmbind mulțumită, așeză scaunul, perna de burete, se urcă în căruță, trase de hățuri și conduse calul
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
deplină... Zâmbind mulțumită, așeză scaunul, perna de burete, se urcă în căruță, trase de hățuri și conduse calul cu căruța astfel încât să o tragă la portiță. - Domnul tăticu, este gata? Permiteți să raportez: Provocare-am acceptat/ calul este înhămat,/ furcă, coasă am luat, / în căruță am urcat.../ și n-am timp de așteptat! Părinții Emanuelei au făcut ochii mari, amuțind. Nu le venea să-și creadă ochilor. La orice s-ar fi așteptat, dar la asta, nu. Tatăl Emanuelei s-a
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
întruna, au dat fru liber calului, să tot tragă căruța după el pe ulițele satului, spre locul de unde aveau să aducă iarbă. Au ajuns repede și Emanuela și-a rugat tatăl să ducă dânsul calul în pripon. Ea a luat coasa și a început o brazdă. Avea mișcări regulate, precise și menținea ritmul fară un efort prea mare. Se întorcea înapoi unind brazda când, trăgând cu coada ochiului în urmă, observă cum tatăl ei, care priponise calul ceva mai sus, căuta
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
Acasa > Impact > Analize > COASA ȘI TOPORUL, UNELTE EMBLEMATICE ALE GUVERNULUI BOC Autor: Ioan Ciorca Publicat în: Ediția nr. 1699 din 26 august 2015 Toate Articolele Autorului COASA ȘI TOPORUL, UNELTE EMBLEMATICE ALE GUVERNULUI BOC În 2008, la aproape două decenii de la „revoluția” din decembrie
COASA ȘI TOPORUL, UNELTE EMBLEMATICE ALE GUVERNULUI BOC de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/362967_a_364296]
-
Acasa > Impact > Analize > COASA ȘI TOPORUL, UNELTE EMBLEMATICE ALE GUVERNULUI BOC Autor: Ioan Ciorca Publicat în: Ediția nr. 1699 din 26 august 2015 Toate Articolele Autorului COASA ȘI TOPORUL, UNELTE EMBLEMATICE ALE GUVERNULUI BOC În 2008, la aproape două decenii de la „revoluția” din decembrie 1989, România avea să fie subjugată de un guvern profund antisocial. În fruntea lui a fost instalat Emil Boc - primarul de Cluj - cel
COASA ȘI TOPORUL, UNELTE EMBLEMATICE ALE GUVERNULUI BOC de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/362967_a_364296]
-
de domeniul amintirilor... este o pată - o rană adâncă - în istoria României. Trebuie să învățăm din greșelile trecutului, pentru ca astfel de personaje să nu mai ajungă să ne conducă destinele. Din păcate, memoria românului este scurtă... Ioan CIORCA Referință Bibliografică: COASA ȘI TOPORUL, UNELTE EMBLEMATICE ALE GUVERNULUI BOC / Ioan Ciorca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1699, Anul V, 26 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ioan Ciorca : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
COASA ȘI TOPORUL, UNELTE EMBLEMATICE ALE GUVERNULUI BOC de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/362967_a_364296]
-
firul printre întâmplări. Privea frumos natura, se interioriza în ea. Cânta într-un chip melodios, întrucâtva înnădușit, ca pentru sine, ca un murmur. Nu producea o melodie gâtuită, ci un susur melodios. La optzeci de ani când încă mai bătea coasa sub un nuc fredona vechi cântece dobrogene, poate descântece. Era o fire extrem de emotivă. Nu mă lăsa să îl înregistrez. Zicea că se „fiește” și uită, că nu știe ce să mai spună. „Dacă vrei să cânți trebuie să furi
ŞTEFAN VLAD, NUFĂRUL DOBROGEI. MITUL FLORII DE NUFĂR. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363389_a_364718]
-
puteri tămăduitoare lacrima înlătură plânsul, durerea se scutură de semnele suferinței din trecut, vindecă trupul de slăbiciunile lui până se întrupează din nou vindecat înlăuntrul cu solzi protectori. Seducțiile tale de mentă sălbatică intră sub piele ca iarba în gura coasei, inima se plimbă prin piept deschizând zăvoare ascunse, să intre calul troian. Treptat cetatea din mine se dărâmă. Referință Bibliografică: Treptat / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2225, Anul VII, 02 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright
TREPTAT de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362542_a_363871]
-
Nu-mi dau seama ce-am vrut să văd făcând acest gest. Lumea plângea. Eu, nu. Și această imagine mă urmărește. O simt ca o profanare. N-a fost așa, dar, copil fiind și ea, am perceput efectele ”doamnei cu coasa” mai dureros. Nu era în curtea mea, dar mi se părea nedrept. Învățam din marea carte a vieții constantând că nu toate poveștile au un final fericit.
URSULEŢUL DE PLUŞ III. PASĂREA de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362549_a_363878]
-
Mărășteanu. Auzi la ei, proprietate privată! --E nebun, bă, Ion ăsta lu’ Mărășteanu. L-au dat afară după unde-a lucrat, că o fi furat. Doar sunt de neam. --L-am văzut pe câmp, pe o bicicletă cu remorcă. Taie cu coasa, fel de fel de buruieni. --Pelin, bă, pelin strânge. Ce dracu o fi făcând cu el, nu știu. --Ca să-l mănânce, bă! Ha, ha, ha! Că ăștia n-au nici după ce bea apa. --Da’...zise unul care nu râsese
S.R.L. AMARU -5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1606 din 25 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/361026_a_362355]
-
remorcă-două. --Lasă-mă în pace cu fierătaniile tale! Nu mă interesează afacerea ta. --Nici dacă ți-o dau gratis, mă? --Nici! Am alte treburi. Dar Tache nu s-a lăsat. L-a pândit când a plecat de acasă cu bicicleta și coasa și s-a dus la maică-sa: --Tușă Anico, am vorbit cu Ionel să-i aduc camioneta aia. Zice că vrea s-o repare. Femeia a rămas derutată și uimită: --Ți-a spus Ionel așa ceva? --Da, tușă Anico, așa m-am
S.R.L. AMARU -5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1606 din 25 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/361026_a_362355]
-
ocupate. Cu cîte un păhărel de “ceai” în față, bărbații se simțeau bine, flecăreau, uneori cu ironie, își spuneau păsurile sau își povesteau viața. Pe cîțiva îi știam din vedere. Oameni harnici, cu mulți copii acasă, cu umerii rupți de coasă, cu spinările frînte de poloagele răsturnate cu furca, bărbații aceștia se plîngeau de munca grea cu o mîndrie nedisimulată și nu se lamentau de greutățile vieții. Unul dintre ei, ars de soare, cu mușchi de atlet, povestea cum frînează căruța
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
auzit din toate camerele. Prăvălia era mare, cu tijghele masive cu geamuri, iar în cutii erau expuse mărfurile. Galantare mari, rafturi înțesate cu marfă diversificată, încălțăminte agățată de șireturi, opinci din talpă și cauciuc, vopseluri, textile, nasturi, șuruburi, topoare, furci, coase, cuie toate mărimile. „Făceam prăjituri în casă, ruladă cu magiun sau nucă, cozonac, clătite cu dulceață de vișine și le scoteam la vânzare”. - Aveam în prăvălie, continua bunica cu povestirea, și cuptoare, sobe din tablă, burlane, fărașe de gunoi, fărășele
O FILĂ DIN ALBUMUL CU AMINTIRI de ION C. HIRU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360773_a_362102]
-
noapte și-i târziu.Țăranul nostru doarme, În somn el simte mângâierea spicelor de grâu În unduiri ca valuri de pârâu, De rodu-o fi bogat, va fi ferit de foame. Cu pielea arsă , mâinile zdrelite Cu umerii ca munții, din coasă și secure Prin trudă cată vieții să ii fure Pentru ai săi doar zile liniștite. Ce liniște.Ce bine îi dorm pruncii Alături i-e muierea ca o floare O strânge-n brațe ca pe-un boț de soare De-
POEM MIROSIND A PÂINE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360852_a_362181]
-
poate că de aceea se însoțește cu nostalgia idilicului, cu pastelul: Te caut în căldura poveștilor de iarnă (p.51); Am colindat apoi înverșunată/ Meleaguri de povești cu prinți și zmei (p.87); Pe poteca îngustă dintre dealuri: / Miroseai a coasă,/ Miroseam a fân...(p.70); În vatră, cărbunii de mult s-au răcit,/ Mai stăruie-n aer scântei colorate,/ Din margini de lume, un aspru vânt bate...(p.81); Ninge peste oraș,/ Ninge antarctic,/ Iar în suflet se face frig
DESPRE IMANENŢA ATRIBUTULUI de IULIAN CHIVU în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360927_a_362256]
-
mai ales că în magaziile din curte fusese încartiruit un pluton de soldați din armata sovietică, când au intrat în Dobrogea, iar gloanțe se găseau peste tot prin grădină, când se săpa pământul. În loc de nicovală, tata folosea, când își ascuțea coasa, o ghiulea de tun, care, bineînțeles că avea explodată capsa detonatoare. La sfârșit, din vârful unei tulpini de porumb, mi-a improvizat o plută legată cu ață. Mai rămânea să taie o tulpină de stuf de pe lac și undița ar
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]