552 matches
-
cursul Dunării aflat pe teritoriul ei, nu văd de ce nu ar putea face același lucru România, cu sectoare din Dunăre care se află în exclusivitate pe teritoriul român. Nu trebuie să pierdem din vedere că internaționalizarea fluvială are suișuri și coborâșuri; în perioada care a urmat după 1935, a avut loc o regresiune în internaționalizare, ca urmare a căderii spiritului de la Versailles, prevalând reglementările naționale ale fluviilor, inclusiv ale Dunării, prin desființarea comisiilor fluviale Acordul de la Sinaia din 1938 a stabilit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
ai noștri, care deveniseră puncte de referință, în care își găseau delectarea chiar și elitele lumii culturale. Nu priveam în urmă cu mânie sau cu regrete. Aveam peste 50 de ani, parcursesem un drum lung, accidentat, cu nenumărate urcușuri și coborâșuri, cu încercări dificile, dar și cu satisfacții deosebite. Aveam o familie frumoasă o soție bună, inteligentă, harnică; trei copii, care deja începuseră să ne aducă bucurii, cu dragostea lor pentru învățătură, condiție fundamentală creșterii lor intelectuale, cu sensibilitatea lor promițătoare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
a unei misiuni de curtoazie PETRE TĂNĂSIE 118 Prima mea misiune diplomatică ROMULUS IOAN BUDURA 131 Secvențe din politica externă a României (1959-1979) ION AVRAM 145 ISRAEL. Schimburile comerciale româno-israeliene GHEORGHE RUSU 155 Gânduri și fapte proprii în suișul și coborâșul relațiilor României cu lumea din Orientul Mijlociu (Partea a doua) VASILE PRUNĂ 163 II. DIPLOMAȚIE MULTILATERALĂ 171 La Comitetul special O.N.U. pentru definirea agresiunii (prezență românească) AUREL PREDA 173 Tratatul de la Varșovia LUCIAN D. PETRESCU 199 Susținerea la Comitetul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
nu-mi era drag deloc. Caii mergeau la trap înăbușit pe drumul de țârână, în cântecele amețitoare ale ciocârliilor, care tremurau cascade melodioase în lumina înălțimilor. Nemărginita câmpie plină de pâne adia ușor la suflarea vântului dimineții, întunecându-se în coborâșuri, sclipind ca aurul în coamele de val. Și treceam prin răzoarele umede de rouă, prin armata de secerători tăcuți, - și gândurile-mi pribegeau aiurea... Peste zi se lăsau călduri copleșitoare. Stam undeva, la umbră; îmi era sete și n-aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cea care l‐a purtat în pântece, l‐a legănat, i‐a vegheat și călăuzit gânguritul, călcatul primilor pași, primele cuvinte, primele litere sau cifre puse în operă, legătura și descifratul cuvintelor, a rugăciunii, drumul în viață. Cu urcușurile și coborâșurile lui. Bucurii când se întrevăd piscurile, îngrijorările și lacrimile coborâșurilor, nu întotdeauna anunțate ori prevăzute. De aici și secretul lacrimilor, nu întotdeauna mărturisite de mamele noastre care și la vârste înaintate vor să le știm tari, puternice ca și cel
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
i‐a vegheat și călăuzit gânguritul, călcatul primilor pași, primele cuvinte, primele litere sau cifre puse în operă, legătura și descifratul cuvintelor, a rugăciunii, drumul în viață. Cu urcușurile și coborâșurile lui. Bucurii când se întrevăd piscurile, îngrijorările și lacrimile coborâșurilor, nu întotdeauna anunțate ori prevăzute. De aici și secretul lacrimilor, nu întotdeauna mărturisite de mamele noastre care și la vârste înaintate vor să le știm tari, puternice ca și cel alături de care au plămădit viață. S‐ a înțeles cred, că
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
nepoate, femeia de mâin e. Mamei pentru că, au spus‐o înaintașii, o susțin și contemporanii, ca și subsemnatul, ea rămâne cel mai important om de lângă noi. Ființa care ne‐a dat viață, ne‐a alimentat ascensiunile încurajându‐ne, iar la coborâșurile întâmplătoare, adesea rezultat al pizmei răuvoitorilor, a suferit împreună cu noi, scoborâtorii. Poate și mai mult decât vict imizații. Selecționate din marea producție a creatorilor români, într‐ un moment când până și cei mai importanți dintre ei sunt din nou contestați
Mamă, lecții de viață. In: OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1070]
-
pe plan sentimental. Atenție la această zi, dar și la alte date. Luna nouă din 14 iulie cu coada Înfiptă În Rac și capul Într-o zodie necunoscută este prielnică călătoriilor și acumulării de noi experiențe. Energie cu suișuri și coborâșuri. Pluton este În continuare retrograd În Pește. O Întâlnire cu un prieten bun vă va ridica moralul. Un dram de mister nu strică. Aventurile inedite și senzațiile trăite În ascuns vă vor scoate din rutina zilnică. Zile faste: 20-30 iulie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
tâlhar o înșfăcase și dispăruse cu ea în bezna peșterii. Bradabanta, suflet nobil și curajos, a crezut numaidecât această minciună a trădătorului. Dornică să vină în ajutorul victimei, ea a privit în juru-i căutând un mijloc care să-i ușureze coborâșul și văzând un ulm cu coroană largă a tăiat dintr-o lovitură de spadă una dintre cele mai lungi crăci ale copacului, aruncând-o peste adâncitură, i-a spus lui Pinabel să apuce capătul cel mai gros, în vreme ce ea prinzându
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
cu mare plăcere gaz pe foc oricând mi se oferea ocazia, dar trebuia să ajungă singură la concluzia asta. —Ei, am spus rar, alegându-mi cuvintele cu cea mai mare grijă, e normal ca orice relație să aibă suișuri și coborâșuri, nu? De aceea oamenii se logodesc mai Întâi. E doar atât. O logodnă. Dacă afli despre el ceva ce crezi că nu poți suporta pentru totdeauna, ei bine, nu ești căsătorită și... —Bette, nu asta am vrut să spun, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
pâini deodată?" Mă uit și rămân uimit în fața indignării bătrânului învățător. Nu zic nimic. ― Pe seară veneam de la alde Geacă, mă întîlnesc pe drum cu Trafulică, reluă el cu acea voce hotărâtă și plină, înaltă și egală, fără urcușuri sau coborâșuri chiar și în indignare, și pe care i-o cunoșteam atât de bine. Avea un sac în spinare, abia îl ducea. "Ce-ai, bă, Trafulică, în sacul ăla?" " Păi niște pîine", zice. Cine ți-o dete?" "Păi, Pantazi." "Păi mie
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
de pământ, măsurat cu echerul și parcă tăiat cu un uriaș cuțitoi, a luat-o la vale așa de lin că, după vreo sută de metri, casa rudarului ce se afla drept În mijloc era Încă Întreagă. După Încă puțin coborâș, acoperișul de trestie a luat-o la sănătoasa și s-a prăvălit peste țarcul caprelor. Noroc că respectivele caprine erau la păscut, păzite de mezinul familiei. Acela le păzea nu ca să nu le piardă, ci ca să nu le vadă pândarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
desfăcură proviziile și începură să mănânce, în tăcere. În timp ce-și mestecau merindele, se auzeau multe șușoteli. Un număr de oameni se întrebau de ce-și refăceau puterile cu o masă într-un moment atât de nepotrivit, la jumătatea coborâșului. Mâncaseră deja o rație înainte de a fi plecat de la Capela Hachiman, în aceeași noapte. De ce nu urmau să mănânce la răsăritul soarelui, în Yamazaki sau Hashimoto, unde-și puteau priponi și caii? Deși erau nedumeriți, încă mai presupuneau că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Dacă vă gândiți la dezastrul de azi în comparație cu destinul omenesc, știți că a fi mândru de victorie e primul pas pe calea distrugerii, iar a fi complet învins e primul pas spre ziua victoriei. Ciclul etern al suișurilor și al coborâșurilor din viața unui om nu ține doar de bucuriile și de tristețile temporare. — Așadar, ceea ce regret nu e nici propria mea distrugere personală, nici necontenitul ciclu al schimbărilor, replică Shibata Katsuie. Nu regret decât că mi-am pierdut reputația. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
îmi iese pasiența, hotelul Existența va deveni realitate. Dacă nu... măcar se va chema că am murit cu arma-n mână. Nici unui bărbat nu i se poate cere mai mult, nu? Am șaizeci de ani și, după toate suișurile și coborâșurile carierei mele... oarecum îndoielnice, asta e probabil ultima șansă să dau cu adevărat lovitura. Și când spun lovitură, mă gândesc la o lovitură adevărată. Mai adevărată decât vă puteți imagina oricare dintre voi. Pauză de-o țigară La vremea respectivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
nu se mai purtase așa frumos cu mine și trăiam cu sentimentul incredibil că sunt apărată, că omul ăsta inteligent și cumsecade știe cu adevărat cine sunt. Eram amândoi niște supraviețuitori. Trecuserăm amândoi prin atâtea și, după atâtea suișuri și coborâșuri, stăteam amândoi pe picioarele noastre, pregătindu-ne să ne căsătorim... Într-o zi, m-am dus la New York, să-l văd pe Tom, și trebuie să recunosc că mi s-a părut puțin deprimant. Se îngrășase tare, se lăsase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Adam. Sunt oare nebună? mă întreb, în timp ce mă chinui să mă ridic de pe scaun. Să fii singură e mult mai simplu. Bine, nu ai parte de suișurile grozave pe care le ai atunci când ești într-o relație, dar nici de coborâșurile groaznice, când nu vrei decât să te bagi sub plapumă și să nu mai ieși zile întregi de-acolo. Deseori mi se pare că prietenele mele singure sunt mult mai ambițioase în ceea ce privește cariera decât cele „combinate“. Și asta nu pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
gură, când să dispară, și care mă tratează ca pe o regină. În final, obține ceea ce vrea. Înțelege avantajele de a fi modestă. În timpul celor douăzeci și șapte de ani cât soțul meu se află la conducere, în urcușurile și coborâșurile care transformă pe cineva, peste noapte, din erou în nelegiuit și invers, barca familiei Zhou nu se scufundă niciodată. Deng Yin-chao nu vine la petrecerile dansante ținute în Palatul Poporului. Din când în când, își face apariția doar ca să salute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
buza salinei, își întinse cu grijă capul și căută locurile pe unde se putea filtra umezeala. La urmă, petrecu mai bine de un ceas studiind cu atenție malul, pentru a găsi locul cel mai potrivit pe unde să-și înceapă coborâșul cu cel mai mic risc. Când avu certitudinea că făcuse alegerea bună, obligă mehari-ul să îngenuncheze, îi puse în față trei pumni de orz, își instală cortul și adormi pe loc. Patru ore mai târziu, în momentul când soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mic risc. Când avu certitudinea că făcuse alegerea bună, obligă mehari-ul să îngenuncheze, îi puse în față trei pumni de orz, își instală cortul și adormi pe loc. Patru ore mai târziu, în momentul când soarele își începea timid coborâșul, deschise ochii de parcă brusc un deșteptător ar fi sunat lângă el. După câteva minute, în picioare, în echilibru pe cămilă, scrută deșertul pe care îl lăsase în urmă. Nu zări nici o trâmbă de praf înălțându-se în aer, dar știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mișcare cu o zdruncinătură bruscă, printre pufnituri, fiare ce se ciocneau între ele și țipetele mecanicului, îi săltă inima din piept și trebui să se țină cu forță de banchetă ca să nu se arunce în cap pe peron. Iar la coborâșuri, cu aproape o sută de kilometri pe oră, cu aerul și fumul ce pătrundeau în voie pe fereastră, văzând cum treceau vertiginos pe lângă el stâlpi de telegraf, copaci și case, Gacel credea că moare și mușca marginea vălului, ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Valea însăși, largă mai bine de un kilometru, netedă ca-n palmă, cu pământul cel mai roditor, părea o nesfârșită panglică vrâstată cu grădini de zarzavat. Gârla încă nu se vedea nicăiri. ― Oprește, Ichime! strigă Iuga înainte de-a începe coborâșul. Și adăugă către Titu, puțin înduioșat și mișcat: Vreau să-ți arăt pământurile noastre, și care au fost, și care au mai rămas. De aici se văd toate ca pe o hartă... Dincolo de valea Teleormanului, ce se afla acum la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
o să stăm aici toată viața! Gabriel începu să coboare stâncile, prinzându-se cu mâinile de colțuri și ieșituri. La un moment dat alunecă, își rupse ciorapul și își zgârie rău pielea piciorului, dar aproape că nu observă și își continuă coborâșul poticnindu-se. — Ah, aici erai! strigă Brian, care se întorsese de pe plajă. Ah, Brian, scumpule! Gabriel se lăsă să lunece pe nisip, suflecându-și fusta. Dă-mi două lire, repede, te rog! Două lire? strigă Brian a cărui ușurare, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
speriat când dorm. Imi pun rucsacul în ordine și în câteva minute sunt în stradă, cu destinația Lodève. Sâmbătă, 11 august: Saint Jean de la Blaquière- Lunas: 32 km Până la Lodève, drumul de aprox. 15 km este un continuu urcuș și coborâș pe potecă de munte, cu peisaje foarte frumoase. Imi priește foarte mult aerul proaspăt al dimineții. In drum se poate vizita mănăstirea Grandmont, la 3 km sud de Lodève. In departamentul Hérault din provincia Provence, acest priorat este cel mai
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
acestui drum pe care foarte ușor poți să te rătăcești. Am mai pățit-o, așa că sunt cu ochii în patru. Intâlnesc apoi câțiva tineri pe bicicletă și un grup de vreo 10 tineri care stau tolăniți în iarbă și vorbesc. Coborâșul spre Saint Gervais este lung și la vreo 5 km înainte de destinație întâlnesc prima localitate, sătucul Mecle. Intru în bisericuța satului, dar aceasta este plină de scaune, cutii cu sucuri și alte lucruri. Apreciez însă faptul că este deschisă, așa cum
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]