958 matches
-
karmice ale dumneavoastră Înșivă sau ale altor oameni pe care i-ați afectat În acea viață, spre binele absolut. 7. După aceasta, mulțumind ghizilor și Îngerilor pentru ajutorul acordat, mergeți Înapoi de-a lungul punții create de Simbolul Distal și coborîți, Întorcîndu-vă cu fața spre aceasta. 8. Trimiteți un Simbol al Puterii de-a curmezișul punții pentru a pecetlui vindecarea, apoi imaginați-vă cum Simbolul Distal se Îndepărtează și devine din ce În ce mai mic sau se pierde În zare pînă cînd dispare cu
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
povestitor. Personajelor lui le place să relateze întâmplări, unele de-a dreptul spectaculoase. În același timp, el se relevă ca un înzestrat portretist, mai ales în chipurile de femei, știind să descifreze finețea și expresivitatea trăsăturilor, frumusețea sălbatică și senzuală, coborâtă parcă din Cântarea Cântărilor, din care autorul și citează. A. e un poet al iubirii cotropitoare, dezlănțuite, de care sunt animate unele personaje feminine enigmatice, ca Tuța din povestirea omonimă. De aici, echivocul, îmbinarea realului cu fantasticul, ce amintește de
ALBALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285215_a_286544]
-
mult sau mai puțin intensă, ce survine mai ales la efort; tuse seacă, uscată, chinuitoare. Semne generale - se evidențiază semnele de șoc sau asfixie, cum ar fi: fața palidă, apoi cianotică; respirație rapidă și superficială; puls mic, tahicardic; tensiune arterială coborâtă, anxietate. Din punct de vedere fizic, se observă: un hemitorace imobil, cu spații intercostale lărgite; vibrații vocale abolite; hipersonoritate la percuție și tăcere la auscultație. Tratamentul pneumotoraxului vizează două aspecte: când este bine tolerat și nu prezintă complicații, gimnastica respiratorie
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
Caesar acceptă orice fel de ono ruri. El însă a greșit când și-a făcut intrarea, pentru că nu s-a gândit că aici la Roma trebuie să-l adulezi altfel decât în restul Italiei sau în provincii. Pe sub genele cuviincios coborâte, îl cercetează la rândul său cu aviditate pe principe. Își stăpânește cu greu un suspin ironic la adresa celuilalt și în același timp compătimitor pentru sine. Acest bătrânel ratatinat de vârstă este nimeni altul decât împăratul Caesar Augustus. Omul aflat în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Gaius, Lucius și... Sforăie zgomotos prefăcându-se înfundat. Cum să-l aducă îna poi la Roma? Este încăpățânat și orgolios precum maică-sa. Se întoarce brusc și întâlnește privirea avidă a lui Fulcinius, care îl spionează curios pe sub pleoapele cuviincios coborâte pe jumătate. Suduie în gând, apoi își zice că măcar i-au trimis un mercenar cu suflet de slugă. Genul de individ ușor de corupt sau de șantajat. Se urnește cu greutate din loc și se apropie de el. Își
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
capăt al atriumului, un culoar duce spre interiorul casei. Odată ce-l străbat, se găsesc într-o curte înconjurată de coloane. Aici, o femeie cu părul ușor argintat, îmbrăcată într-o tunică cenușie ce-i cade până la glezne stă cu pleoapele coborâte și fața întoarsă către cer, de parcă ar dori să savureze căldura blândă a începutului de toamnă. Profilul ei impozant degajă un aer de inteligență și hotărâre. Auzind zgomotul pașilor, deschide ochii și le zâmbește. Un surâs veșted pe o față
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de infect ca aici? — Nu-i bună mâncarea? Întrebă calm Wilson. — A, nu-i mai rea decât restul chestiilor. — În locul tău m-aș calma, băiețaș. Unul din băieții care ne servesc Înțelege puțină engleză, continuă Wilson pe un ton foarte coborât. — Mai dă-l dracu’. Wilson se ridică de la masă și se Îndepărtă pufăind din pipă. Îi spuse ceva În swahili unuia dintre băieți, care-l aștepta În picioare. Macomber și soția sa rămaseră la masă. El se holba la cana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
le pierduse, ceea ce dusese la declinul tribului lor. Așteptau de o sută de ani s-o recupereze. Și, În sfârșit, venise băiatul cu cărțile. Era Cel Reincarnat, Fratele Alb Mai Mic, Regele Naților. Barcagiii discutară despre toate astea cu glasuri coborâte. Fratele Alb mai mic nu le dăduse nici un semn că Îi văzuse. Îl vor contacta ei În curând. Dar ceilalți care erau cu el? Erau oare suita lui? Peste câteva momente, Îl abordară pe Walter oferindu-i un preț suficient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
al fotografiei. A patra casetă conținea un carnețel învelit în hârtie albastră decolorată, pe care scria: JURNAL DE VISE. Bătrânul îl deschise la întâmplare și citi: "Visul al 37-lea Deșert. Cât văd cu ochii dune de nisip. Soarele foarte coborât îmi usucă trupul și gâtlejul. Nisipul încins îmi arde tălpile. Fug în neștire. Hămăit îngrozitor de câini. îmi schimb mereu direcția, părându-mi-se că mă apropii de ei. Mă împiedic și cad. Mă târăsc extenuat. Mă ridic și alerg din
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
nene struțule, că nu vrei să ai dureri de cap, dar atunci de ce te iei de mine, care încerc să întrevăd prin hățișurile ascunse și perfide ale politicii, direcția în care merge societatea omenească. Eu sunt un fel de nimeni, coborât trudnic de prin codrii Curseștilor, în ițarii mei rupți și peticiți cu necazuri, adunate de veacuri, nu pot să mă pun cu domniile voastre, care v-ați născut cu Politica lui Aristotel sub pernă. Pot doar în clipele mele de liniște
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
meu profet, Sub un semn de exclamare: Nu-s istoric, nici poet! Doar mâzgâlitor de foaie Sub impuls de fals talent Când sunt singur în odaie, Fără de echivalent. Mâine, poate, nici atâta, Tot mai mic la decăzut; Chiar și muza coborât-a Harul, cum am prevăzut. Totuși, mulțumit mi-i gândul. N-am pretins geniu că sunt, Ci doar umbră prinsă-n rândul Celor cu un țel mărunt. 1 martie 2004 REFLECȚII (CLII) Popor fără de lideri și fară de noroc, Trăind
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
croșeuri, pe care, de fapt, o așteptase, și, de îndată ce aceasta încetă, sări înapoi cu toată agilitatea pe care o avea, căutând punctul slab al lui Milone. Și iarăși se dădu înapoi, respirând cu gura deschisă și ținând intenționat garda ușor coborâtă, pentru a da impresia că era deja epuizat, în speranța că de această dată celălalt va mușca. Acela, împins de mulțimea care striga împrejur, incitându-l, se lăsă în jos cu hotărâre și îi expedie o directă grea în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
al fotografiei. A patra casetă conținea un carnețel învelit în hârtie albastră decolorată, pe care scria: JURNAL DE VISE. Bătrânul îl deschise la întâmplare și citi: "Visul al 37-lea Deșert. Cât văd cu ochii dune de nisip. Soarele foarte coborât îmi usucă trupul și gâtlejul. Nisipul încins îmi arde tălpile. Fug în neștire. Hămăit îngrozitor de câini. îmi schimb mereu direcția, părându-mi-se că mă apropii de ei. Mă împiedic și cad. Mă târăsc extenuat. Mă ridic și alerg din
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
spuse el, aș vrea să-ți spun un lucru: noi toți suntem mai vulnerabili în fața celor pe care-i iubim. Vultur-în-Zbor îl asculta doar cu o ureche. Virgil continua să vorbească, timp în care se uita pierdut la ceața nopții, coborâtă ușor peste câmpie, ce-i dădea orașului un aer imaterial și incert. Mă refer la tine, spuse Virgil. Sper că n-o să ajungi să-mi pricinuiești durere. Sunt într-adevăr vulnerabil la orice rană mi-ai provoca. Asta, după părerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cu frumoșii stâlpi și aerul acela de tainică și smerită măreție din preajma oricărui sfânt lăcaș te copleșeau cu frumusețea năruită, batjocorită acum, a bisericii de odinioară. Mirosea a grajd, a siloz de cartofi, a cereale putrezite, fermentate, un aer greu, coborât, nefiresc în curățenia ninsorii care tot cădea. Doi țigani se opinteau să ridice un bloc imens de piatră. Sau să-l tragă într-o parte, după cum icneau sub chingile cu care erau încinși. Au văzut că-i urmăream. Unul, masiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Încălzesc. Îi puteam simți sîngele călduț Îmbibîndu-mi hainele. Îi șopteam la ureche, spunîndu-i că ajungem Îndată, că n-are să se Întîmple nimic. Glasul Îmi tremura. Șoferul Îmi arunca priviri furișate din oglindă. — Auziți, eu nu vreau necazuri, eh? Dacă moare, coborîți. Dumneata accelerează și taci. CÎnd am ajuns În strada Fernando, Gustavo Barceló și Bernarda așteptau la poarta clădirii, Însoțiți de doctorul Soldevila. Văzîndu-ne plini de sînge și de noroi, Bernarda Începu să țipe, Într-un atac de panică. Doctorul Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mă minunez...” „Minunați-vă”, răspunse interlocutorul său cu impertinență. „Dacă-mi veți turna Încă un păhărel, vă veți minuna și mai mult...” „Nu zău”, murmură Noimann, „e În Înfățișarea dumneavoastră ceva bizar. Ceva inconsistent. Păreți, așa, cum să vă spun, coborât parcă dintr-o peliculă destul de cunoscută....” „Cine vorbește de bizarerii și de inconsistență”, se ofuscă musafirul. „Totul În jurul dumneavoastră e lichid. Trăiți Într-o lume Înconjurată de o peliculă subțire, pe care o Înțepătură din afară ar putea-o face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
funcționa. Totul era să reziste suficient de mult timp pentru ca o parte din răni să se Închidă. Iar ca să reziste avea nevoie de o evadare din timpul prezent. Gradul În care durerea acționa asupra spiritului trebuia să fie cât mai coborât. Așa Învățase demult, În antrenamentele Apărătorilor din munții Alpi, și era convins că spiritul e singura lui șansă. „Secretul victimei”, cum numea Angelo exercițiile de rezistență la lovituri. Cei doi războinici care Îl târâseră pe dalele reci de piatră Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de la Marele Maestru să vă salveze, pe tine și pe tatăl tău, vă va salva. Asta până când Apărătorii se decid să creadă și să lupte alături de noi. Angelo privi spre Giuliano, care privi spre observator. Brațul drept Întins lateral, apoi coborât. Brațul stâng ridicat Încet până la orizontală. „ Aripa stângă a ienicerilor eliminată de arcași. Atac silențios pe dreapta. Masacru.” - Deci e adevărat... murmură Angelo. Arcașii stepelor au salvat artileria Apărătorilor. Care s-ar fi salvat singură, de altfel... dar, oricum, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
la divan. Îi dăduseră lacrimile de la șuierul vântului și socotea, poate, că În curând coasta avea să se sfârșească, iar bicicleta urma să se oprească de la sine În câmp. Ce-o fi fost În sufletul lui când a văzut bariera coborâtă numai el poate ști. Spuneau unii că trosnetul coastelor sale În salcâmul noduros al barierei s-ar fi auzit În tot satul și că inima i-ar fi sărit din piept pe gură, s-ar fi prăvălit În țărână și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sunt lăsat să m‐odihnesc În moarte și în poala ta. Va veni apoi Învierea și din nou nu‐ ți va mai fi dat să ‐ nțelegi. Trei zile numai, Dar până atunci Mi - e atât de bine În poala ta coborât de pe cruce, Încât de nu mi‐ ar fi teamă că te‐nspăimânt, Lin mi‐ aș întoarce gura Spre sânul tău, sugând. Emil Botta n. 15 septembrie 1911, Adjud ‐ d. 24 iulie 1977, București) a fost un poet, prozator și actor
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
comandanți încercă să facă și el ce putea pentru a organiza oamenii. Trăgând zăvorul porții mari, o deschise larg. În regulă! Treceți! răcni el, mânându-i înainte. Se dăduse ordin să năvălească în liniște, fără strigăte de luptă, cu steagurile coborâte și împiedicând până și caii să necheze. Dar, de cum se repeziră pe porți, dând năvală în oraș, trupele clanului Akechi se însuflețiseră deja până la frenezie. — La Templul Honno! Prin tumultul general, din casele de ici și colo se auzeau uși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
foc la ceva. N-ar trebui să mai fi rămas nici un țăran în sate. Toți au fugit în munți. — Ei, atunci, poate sunt focurile de tabără ale dușmanilor staționați la Kinomoto. — N-aș crede. Într-o noapte când norii sunt coborâți ar fi altceva, dar e ciudat să vezi cerul colorat așa când noaptea e senină. Aici sunt prea mulți copaci care ne blochează vederea, dar ar trebui să putem vedea dacă ne cățărăm până pe marginea râpii de-acolo. — Stai! E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ei! Ca de obicei! Compania asta nenorocită mă stoarce ca o căpușă! În orice caz, asistenții tocmai au primit încă o sută de parai pe lună. Să vă bucurați de ei. Toți cei aflați în jurul mesei și-au ținut ochii coborâți, nedorind să se uite la ea. — Deci? a zis Vivian. Ce trebuie să știu despre săptămâna asta? Luați-o, în ordine, în jurul mesei și spuneți-mi ce-ați făcut. Ceea ce s-a întâmplat în continuare a fost șocant. Am privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
în ordine, în jurul mesei și spuneți-mi ce-ați făcut. Ceea ce s-a întâmplat în continuare a fost șocant. Am privit, nevenindu-mi să cred, cum un grup de profesioniști cu experiență și-au bâlbâit, pe rând, notițele, cu capetele coborâte. Era ca și cum întregul colectiv se ofilise sub privirea scrutătoare a lui Vivian. O singură femeie - o blondă splendidă cu nas acvilin, machiată meticulos și îmbrăcată cu un costum elegant negru a rămas complet relaxată, păstrându-și atitudinea profesională atunci când i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]