34,665 matches
-
însumi de fapt pentru că Numai visul îmi aduce claritatea Altfel sînt obligat să trăiesc Mereu de față cu acest Etcaetera Care poate fi un domn cu capul de piatră Un șir de măști Să-mi treacă pe dinainte Ca bicicletele coborînd Mont Blanc Valuri care se schimbă mereu în altceva Zvîcnind fără niciun surîs Fără nicio zădărnicie Asta e situația domnule Destul de confuză Dar plină de rime care pun launloc Ce a fost mai bine prin lume Și cimitirul plin de
Poezie by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/3576_a_4901]
-
copilărie de asta! De unde să știu că un biet căruțaș poate fi atît de pompos botezat de masoreții epocii... Vara la scaldă cu el am fost pe Olteț și acolo era să mă-nec în vreme ce retrăia fericit copilăria. Cu toții am coborît măcar o dată sub pămînt în viață. Tata a fost artificier - pușca în zonele unde se credea că sînt zăcăminte necesare poporului mi-a povestit cîndva că i-a trecut prin cap să-l împuște pe Ceaușescu. Avea permis de port
Poezie by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/3649_a_4974]
-
de aproape dar nu aveam pistol Și în general nici un gînd bunicul meu l-a văzut și el pe Ceaușescu cum te văd Și cum mă vezi cînd a venit cu elicopterul la Osica într-o vizită de lucru. A coborît din cer pe stadionul comunal de fotbal în apropierea căminului cultural de unde împrumutam Boccaccio la 12 ani (eram băiețelul din Decameronul care se uita pe sub fustele literaturii) Și a vizitat ferma de vaci de la CAP-ul unde bunicul meu, Coande
Poezie by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/3649_a_4974]
-
proaspătă își așează brațul peste ochii obosiți ai cerului... Încă un poet al naturii repede amiaza se scurge spre noapte, e ora când așezi îngrijit genunchiul în scrum tot ce a fost urlet se-nmoaie în șoapte înjuri printre dinți, cobori tot mai rar privirea în praf sunt mereu acum clipele când vulpea dă rotocoale bucății de carne rezerva de iarnă pulsând tot ce-a fost joacă trece curat și schimbat în urale, în fapte înjuri printre dinți, printre flăcări ochești
Poezii by Bogdan Alexandru Stănescu () [Corola-journal/Imaginative/3711_a_5036]
-
Jurebie ferește amsterdamul! dar în poemul minții și al nebuniei n-ai cum să-l ocolești. visez că mă plimb în times square. când merg pe wall street sunt neliniștit. dar pe tamisa e cel mai rău, învăluit în ceață cobor spre infern. sena e un coșmar. trebuie să mă fi înecat în apele ei cândva. vom hoinări în lume gândindu-ne la trista românie la niciodată învingătoarea învinșilor la poeții ei care și-au lăsat aripile prin biblioteci. cine spune
the road by Anton Jurebie () [Corola-journal/Imaginative/3920_a_5245]
-
Gheorghe Vidican în odihna de sine în odihna de sine trupul tău coboară alene bărbații vin glasuri răzlețe de împotrivire singura tulburare e piatra aruncată în lacrimă cercuri concentrice obsesia trupului îngemânează în tine străzi înguste pline de nechezat o nevoie bolnavă de iubire aruncă zarurile carnea încremenită-n exilul tău sunetul acela
Poezie by Gheorghe Vidican () [Corola-journal/Imaginative/3416_a_4741]
-
și de arșiță de propria-ți neliniște varul și bârnele - o paradigmă dar cine îți scrie pe prag cu încețoșate culori aici nu stă nimeni Esențe Golaș, anotimpul de toamnă spre iarnă se risipesc nori cromatica-i stinsă peste nopți coboară neputința destinderii o dorință de care te lepezi o imagine ce-ți stârnește privirea stoluri de gânduri îmbracă veșmintele vechi împletite cu nodul tăcerii în urma lor esențe de tuberoze târzii undeva o lumină de veghe aprinde steaua cea neagră din
Poezii by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/3943_a_5268]
-
măcar un surâs Sărutul De la un capăt la altul stridențe culori isterice învăpăiate pe țărm duc marea la buze întru liniștire vremelnică somnul ce va să vie cândva să-și deschidă ferestrele doar bătaie a pleoapei atât și o umbră coboară pe lume încheieturi de case și poduri se subțiază pe dig Parcele îmi îngână vaporoase nimicuri duc marea la buze etc., etc. Licăr E nedrept să trăiești într-o casă a semnelor lângă lampă o pagină albă mâinile mele se
Poezii by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/3943_a_5268]
-
le va găsi în acest muzeu în aer liber cu biserici și multe cimitire țara mea nu mai e în lumea aceasta *** cineva merge pe tocuri prin cer se plimbă de colo-colo caută o nouă destinație neștiută de nimeni să coboare printre alți nori și sori să trezească alți copii să adoarmă alți bătrâni să facă alte planuri mai nesortite eșecului să se mai amuze preț de câteva civilizații cineva merge pe tocuri prin cer când îl așteaptă pe El cel
Poezii by Eliza Macadan () [Corola-journal/Imaginative/3916_a_5241]
-
să vorbească dintr-odată, forțînd cu o clipă mai repede ziua de sîmbătă căci azi este luni. Dumnezeu întoarce roata la punctul zero care e cel de start. Înainte de a-i vedea fața îi aud vocea pe Muntele Tabor de unde cobor singur cu zece porunci, doar atît cît să te iau de mînă precum pe un bătrîn la trecerea străzii unde întotdeauna ajung numai eu.
Săptămîna de lucru by Vasile Dan () [Corola-journal/Imaginative/4201_a_5526]
-
-ți faci casa pe o colină. Să nu adormi. Nu. Rămâi cu ochii deschiși, privind în tavan. De sus Va începe să curgă o pulbere albă care te va-mbrăca-n ghips, Lăsând doar ochii și gura afară. Apoi va coborî O femeie de aur, cu patru mâini, patru picioare și sexul cu dinți de oțel. Se va opri la un metru deasupra ta. Iar sexul ei Cu voce răgușită îți va spune: „E timpul, Domn al Durerii!” „Dar eu nu
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/3877_a_5202]
-
rup foile din calendar cu nerăbdare”. îi furam Morții bicicleta și pedalam îndrăcit până sărea lanțul. *** eram tineri și ne convenea să vorbim despre moarte. *** să desfaci o conservă de pește cu gândul la o posibilă declarație de dragoste. să cobori dintr-un autobuz în care, fără ca tu să pricepi, urcase și ea. să treci fluierând peste un câmp minat până la refuz, apoi să mori de plictiseală în fotoliul de-acasă. să te uiți la chiloții unei femei de parcă ai vedea
Poeme noi by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/4633_a_5958]
-
dascăl Pe măsură ce creta se isprăvea bunii mei colegi îmi puneau în palmă iscusita unealtă de scris adusă de nu se știe unde și ca-n transă posedat de o frenetică energie ajunserăm cu ficțiunea arborescentă pe scări și treptat le coborârăm umplând peretele oblic cu un graffiti de noi semne și inscripții revelatoare smulse din bănuțul unui ou ancestral îngropat în măruntaiele unui biet elev corigent la mate Praful de cretă mânjind unicul costum ponosit și ros în coate al profesorului
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/4115_a_5440]
-
s-a părut că citesc, scris cu roșu, sub „S.R.L. Pământ”, că se semnează numai cu sânge. O umbră mare căzuse dintr-odată pe foaia elegant imprimată a acelei Societăți cu, totuși, o răspundere limitată. CÂNTEC SIMPLU Mâna ta albă coborând spre umărul meu lasă o tandră umbră, - un mic nor oprit în dreptul soarelui ce-ți sclipește în ochi. Nu o mișca. Aș vrea să mai stau o clipă sub acel nor. Așa, nu prea sigur de mine, deși știindu-mă
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/4188_a_5513]
-
stea se-mbracă toată în straie de mireasă, Visând să vadă semnul și-n ceasul de nuntire Din pulberea de stele să fie cea aleasă; Și iar privesc spre boltă, din pacea ei deplină Aștept să-nceapă lumea, minunea să coboare, Pe drumuri neștiute un crainic nou să vină, Vestind o altă fire, alți oameni, sub alt soare; Înaltul se scufundă în marea lui de șoapte, Crâmpeie de mișcare se sparg și se adună; Poate e doar o umbră neliniștită-n
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
cuib de viespi care urcă spre noi când se face noapte eu mă retrag să le povestesc și copiilor cum în desenul meu acum părăsit pe asfalt un mic suflet stă în picioare lângă un cadavru în zori soarele va coborî din nou prin fereastra noastră cu un șir de viori întinse pe sfoară care în bătaia vântului se întorc de la dumnezeu Weekend în plină amiază un fluture zboară peste colină un bărbat își trece orele decapitând maci o femeie trage
Poezii by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/4913_a_6238]
-
soare azi-noapte mi-a explodat într-un ochi lumea De pe gura închisă a unui portret toată luna septembrie copiii din cartier au călcat numai pe rândunici moarte în timp ce se jucau cu o mască de aur prinzând în ea frigul abia coborât de pe culmi apoi îl lăsau liber și tăceau în schimbul unei frunze uscate ce cădea dintr-un frasin despre un câine care și-a început râsul în ochii unei statui fără bucurie mă pregătesc de un an să vă spun câinele
Poezii by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/4913_a_6238]
-
Un călăuz, cântăreț, fiul popii din lumea poveștilor A răsărit ca un mag, după drumuri prin nemărginirea pustie. Cuprins de neliniști, într-un octombrie umbros, potrivindu-mi pașii Cu vedenii și gânduri, sub cobilițe-nclinat ori după butoiul cu braga, Coboram pe Vitan, bănuind nu departe sub zidiri Călărașii, Când apăru ca din zariște numele lui lăcrimat, Lucian Blaga. Nu, nu eram deloc în suferința unor impresii confuze, Ajuns aici dintre dealuri în necuprinderi de șesuri. La numele lui opreau, în
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
fac cruce în care mîini nevăzute bat cuie în palme, în tălpi - iubitul meu, iubitul meu, de ce m-ai părăsit - mîine, le spune celor nevăzuți, veți fi cu mine în barul din colț, unde voi fi și eu, crucea mea coborînd ca o umbră după apus în trupul care i-a dat naștere - voi dormi la nesfîrșit în brațele ei.
Pustia by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/4927_a_6252]
-
când se uită la cele două prietene sisi are privirea unei surde. ucăi nu i se pare nimic ciudat. atacul de panică îi produce hiperventilație așa că respiră precipitat în pungă. cum stă în capul oaselor pieptul îngust se ridică și coboară cu precizie de metronom. lumina tăioasă cade peste sisi ocolindu-le pe irma și pe julie. die seltsame frau femeia ciudată în rochie neagră închisă până la gât. cu ghete negre și pălărie neagră cu voal des dat pe spate peste
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
mi-am tatuat o ancoră albastră pe umăr. a văzut-o. l-a umplut de dezgust. cum să stai dreaptă în loja imperială când marea îți murmură cu limbă de moarte în urechea ușor aplecată spre umărul stâng. cum să cobori în fugă treptele capucinilor „ca un înger negru care trebuie să-și apere paradisul” - zice christomanos - și să-ți lovești pieptul cu pumnii pentru că moartea a luat sânge din sângele tău tocmai când aștepți să-ți îmbraci jerseul de marinar
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
fac cruce în care mîini nevăzute bat cuie în palme, în tălpi - iubitul meu, iubitul meu, de ce m-ai părăsit - mîine, le spune celor nevăzuți, veți fi cu mine în barul din colț, unde voi fi și eu, crucea mea coborînd ca o umbră după apus în trupul care i-a dat naștere - voi dormi la nesfîrșit în brațele ei.
Pustia by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/4945_a_6270]
-
puterea prin umăr cei patru ochi ai lor doar la sfârșit pot să împartă luminițe întotdeauna cu mersul de rac se mișcă femeia fără să știe cine se află în dâra ei perfectă cu aerul din plămâni înălțat cu șoldurile coborâte în glezne spini uriași se sparg în tulpini vrăjite dar dacă sunt șlefuiți ei vor da la iveală un ocean de coapse. 5. respiri ca o magnolie bărbătească și mă aștepți să te ajung cu piciorul pe coapsă glezna mea
Poezie by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/4565_a_5890]
-
Ljubica Raichici Astăzi e ziua mea. Vă scriu vouă, iubiților. Căci inima mea, odată aruncată din piept, a produs multe cercuri. Însă eu știu numai de voi. M-am născut de Bobotează. După calendarul care a deschis cerurile și ne coboară Lumina. Cu cea mai evidentă predestinare... M-am născut vinerea. În cel mai cumplit ceas de doliu dumnezeiesc... Din cauza acestor indescifrabile semne ochii mamei nu au secat niciodată. Eu în copilărie am avut mamă. Mama mea era de meserie mamă
Orfan de Dumnezeu by Ljubica Raichici () [Corola-journal/Imaginative/4818_a_6143]
-
verii. Nu-l văzuseră, deși afară era o lumină albă o lumină de zăpadă, o avalanșă ce acoperea ziua cu un fuior de raze un animal de lumină uitat într-un colț însorit. Ar fi putut măcar să-nțeleagă: era abia coborât dintr-o sferă argintie, cu aripile arse de un foc alb; ploua mărunt iar ei, nici n-au văzut scânteile ploii fiorul ei de febră străvezie. Dar acum când vorbesc lumina e neagră stă sprijinită de ușorul ușii gata să
Nu-l văzuseră by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/5251_a_6576]