726 matches
-
a lui Robert. Deși europeană, este îmbrăcată cu un sari. Mai tânără decât pastorul, care, din cauza părului grizonant și sârmos, pare să aibă vreo șaizeci de ani de luptă, femeia, cu părul de culoarea paiului, strâns la spate într-un coc, îl privește lung. — Chandra? strigă ea. — Poftim, Ambaji, răspunde Robert. — Ți-ai terminat îndatoririle? — Da, Ambaji. El mai are nevoie de tine? Pastorul Macfarlane mormăie: — Spune-i că am nevoie de tine. A sosit echipamentul cel nou. Vreau să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
va fi reținută doar patruzeci și opt de ore, o asigură personal de acest lucru, și-și dă cuvântul de onoare.. Ea îl ignoră, stând țeapănă și încercând să-și aranjeze șuvițele de păr grizonant care i-au scăpat din coc. În cele din urmă, căpitanul lasă vorba și sare din camion. Se adresează scurt mulțimii, cerându-i să se disperseze repede, să se întoarcă în liniște la casele lor, să lase ofițerii regelui-împărat să-și facă treaba. Apoi, trântește portiera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
țesut cu fir de aur și de argint și are pe el mănunchiuri mari de jad, perle și alte pietre. N-am mai purtat niciodată ceva atât de frumos, nici atât de greu și neconfortabil. Părul meu este strâns într-un coc foarte înalt împodobit cu perle, jad, coral și diamante. În partea din față sunt trei bujori mari proaspăt culeși, de un roz violaceu. Mă tem că tot părul o să se desfacă și ornamentele o să cadă. Nu îndrăznesc să mă mișc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Apus de Primăvară; Chun-yueh, Lună de Primăvară; Chun-meng, Vis de Primăvară. Toate sunt plăcute la înfățișare și curate. Răspund prompt chemărilor mele și nu afișează nici o caracteristică anume. Părul lor este aranjat la fel. În vreme ce eunucii poartă cozi, doamnele au cocuri strânse la ceafă. În prezența mea, își țin mâinile pe lângă trup și ochii ațintiți în pământ. Aștept atât de mult așezată la imensa masă, înconjurată de eunuci și de doamne de onoare, încât stomacul meu începe să protesteze. Cina nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Dar dacă stau să mă gîndesc, ce contează o sută de lei. Am făcut-o din dragoste. Prinsă în dans, femeia ajunse lîngă mine. Împrăștia fierbințeală în jur iar coapsele ei răspîndeau miros de soc înflorit. Cu părul strîns în cocul ruginiu, Madlen mă privi cu ochii subțiați. Își juca deasupra capului rufa roz cînd, deodată, toți izbucniră în hohote. Mi-am dat seama de năuceala mea. Punîndu-mi „batista” după gît, femeia mă tîra către paravan. - Să nu faci nasoale, îmi
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
fete bune. Să fiu însă atent la tovarășul Fărocoastă. Cînd plecă, se oferi să mă introducă la magazin, unde era nevoie de pilă. Însoțit de noua mea cunoștință, chiar a doua zi am ieșit în sat. Cu fruntea teșită și cocul înnodat pe vîrful capului, domnișoara Cornelia avea înfățișarea unui șobolan ghebos. În timp ce dînsa se rostogolea în față, mi-am dat seama că întregul sat aflase de prezența mea. Curioși, copiii zîmbeau și, plină de respect, lumea mă saluta. Printre case
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
o sfîrlează. Se desfăceau în evantai, lăsînd să curgă printre dînșii rîuri de femei ce ondulau în curbe luminoase. Din umbra unui cort liliachiu țîșni, fragilă și slabă, Sulamita. Era Aneta Gărgăun în chipul unei fetișcane cu fruntea albă sub cocul albăstrui și buzele răsfrînte. Ridicînd nara străvezie, călcă pe vălul ce-o acoperea. Goală, și-a întins brațul cu oasele subțiri. Sclipea. Cu palmele întoarse, mișcă din degetele prelungi, sunînd ca niște brățări. Ca o mie de năpîrci, trupul ei
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
complet și iremediabil jidovite, alături de maghiarime stau cu vărguța ridicată să plesnească la timp, poporul acesta atât de copilăros la funduleț, ca să nu cumva să le vină în minte ideea de a milita în favoarea națiunii române. Și în acest timp, coc la foc mic tezele potrivit cărora, România să devină prin Constituție stat multinațional, multietnic, multicultural și mai puțin teritorial. Iar hușeanul Gheorghe Chiper, de undeva de sus, unde este el acum, ne spune sentențios: „Așa vă trebuie, doar eu vam
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
așa că puteam considera că nici măcar nu era cu adevărat de la el. Asta mă făcea să mă simt mult mai bine. M-am uitat În oglindă. Părul meu arăta bine, cu o serie de șuvițe ondulate lăsate să cadă libere din cocul improvizat. Nu m am mai machiat, apelând În schimb la vechii mei ochelari de soare - niște prostii de lentile cu zero protecție, dar arătau bine - și am coborât jos, unde mă aștepta Maria. ― Arăți grozav! zise Maria când mă văzu
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
hatman, care la 15 februarie 1652 (7160) dăruiește mănăstirii lui Barnovschi vodă două fălci de vie ce se află „în obârșie Văii Ursului”; vie cumpărată de la Gavrilaș Talpă, care „Au lăsat cu limbă de moarte” să fie pomenit de Gheorghe Coci. Apoi de dania lui Gheorghe Roșca, fost vistiernic, care la 18 februarie 1652 (7160) dăruiește mănăstirii „Lui Barnovschie vodă” patru fălci de vie „Pre Valea Urșulii, la obârșie”. Cred că îți mai amintești de „niște dughene... cu pivniță de piatră
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
gândesc pentru a mia oară pe ziua asta. Amândouă ne uităm la mireasa din oglindă. Tipa arată exact așa cum trebuie să arate orice mireasă: are un păr întunecat, de culoarea mahonului, care e tras în spate și strâns într-un coc elegant pe ceafă, are un machiaj fără cusur, o piele de porțelan și niște diamante care picură în prelungirea fiecărui lob al urechilor. Mă învârt puțin, ca să văd dacă Mireasa Perfectă din oglindă o să se ia după mine - și sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Vivian Grant? Din tot ce auzisem despre Vivian, nimeni nu-i făcuse dreptate, descriindu-i frumusețea de star de film. Arăta mult mai tânără decât cei cincizeci de ani pe care îi avea. Cu părul strâns la spate, într-un coc lejer, și cu pielea ca dintr-un alabastru fără cusur, femeia era amețitor de frumoasă. Vivian Grant s-a așezat pe un scaun, în capul mesei de conferințe. — Randall vorbește foarte elogios despre tine, mi-a spus ea, întinzând mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
-mi ajungea până la nivelul umerilor. Ultima dată îl spălasem în urmă cu trei zile (o stare de igienă precară, semi-justificată de cantitatea zdrobitoare de muncă) și m-am decis că era cel mai indicat să mi-l strâng într-un coc prins cu un pix. Apoi, uitându-mă în jos, am realizat că, fără să gândesc, în dimineața aia, îmi pusesem pe mine prima cămașă pe care o înșfăcasem de pe fotoliu - aceeași cămașă neagră, cu nasturi până jos, pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
data viitoare când ajung în New York. Era clar că eram pe punctul să vomit. — Claire e chiar genul tău, a intervenit Vivian, ca să umple tăcerea mea dezgustată. Are picioarele până-n gât și aerul ăla de bibliotecară sexy, cu tot cu ochelari și coc. Ar trebui s-o inviți în oraș când vii încoace. Corzile vocale îmi paralizaseră. șefa mea făcea pe codoașa pentru mine? În fața iubitului ei de ocazie? — Are picioare frumoase, ha? Da, mi-ar face mare plăcere, a răspuns Carl. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
obosită cu mâna, în direcția mea. După care a luat-o în jos, pe hol. — Cineva trebuie să muncească pe-aici. Mi-am surprins reflecția în monitorul calculatorului: stăteam prăbușită, pe scaunul meu rotitor, părul îl aveam prins într-un coc neglijent, iar fața îmi era iluminată de lumina albastră a monitorului. și-apoi am mai văzut ceva: întregul Manhattan - sclipitor, plin de viață, vibrând de energie și freamăt - care se întindea afară, de partea cealaltă a ferestrei. Cinci luni, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
și să ne pregătim pentru cină. Înapoi, în cameră, eu și Randall ne-am îmbrăcat în tăcere. El s-a ras cu grijă și și-a pomădat părul, în timp ce eu m-am machiat și mi-am strâns părul într-un coc simplu. Stând în fața oglinzii, îmbrăcată doar cu un furou, am văzut, pentru prima dată, cât de mult slăbisem de când începusem să lucrez la Grant Books. Mama avea dreptate - eram, de-a dreptul, scheletică. Cum de nu mai observasem asta înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
să divulge mai mult, dar fostul coleg se grăbește. Accelerează pașii, se grăbește să prindă din urmă cometa. Degeaba, superba dispăruse. În fața teatrului, aglomerație. Spectatorul se îndreaptă spre ghișeu. În spatele ghișeului, o păpușă cu zulufi vorbește cu o păpușă cu coc. Spectatorul bagă capul în vizor. Păpușa nu se sinchisește. Spectatorul tușește, provocator. — Ce doriți? Când să răspundă, jucăria rotise deja capul, spre cea de alături. Să-mi spuneți cine este, de fapt, Fănică Olaru, era gata să bâlbâie spectatorul. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o treaptă de beton, un comutator, filamentul, soneria, e vineri, ca și mâine, ca acum o sută de ani, alt veac, parcă nici n-am fost. Ușa se întredeschide sfios. Se deschide, iată, cu totul. În ramă, femeia. Privire spălăcită, cocul strâns, trupul îndesat, înclinat pe stânga, mâinile mici, plinuțe. — Doamna... doamna... bâlbâi necunoscutul. — Poftim? — A, mă iertați. Ușa... Cușa, vreau să spun. Aicilocuiește familia Cușa, nu? Sunteți doamna Cușa, nu-i așa? — Nu, nu-s doamna Cușa. Doamna Cușa nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
neașteptată oră. Însemna că se trezise devreme. Era în alb complet, însemna că azi avea zi liberă. Perfect ras, catotdeauna. În brațe, un uriaș buchet de flori roșii, ca o coroană de înmormântare. Gazda mulțumi printr-o scurtă înclinare a cocului. Luă coroana din brațele matinalului interlocutor, o sprijini de cuierul din vestibul, așteptând ca domnul Vancea să-și scoată geanta de pe umăr, cum obișnuia, s-o atârne pe cuierul din fața oglinzii. Profesorul rămase o clipă locului. Din oglindă, îl scruta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
-l. În ușă, o cu totul altă persoană. Mătușa Venera aceeași și alta, de necrezut. O doamnă între două vârste, elegantă și, de ce nu, întinerită, cumva, de o nouă mască, o bizară concentrare si grimasa cu o alură festivă, stridentă. Cocul negru, lucios, în contrast cu chipul alb alb, buzele roșii în roșul de buze, ochii adânciți, genele vopsite, ce mai... Rochie fină, nisipoasă, strânsă într-un cordon verde-închis, ca și ochii. Detectivul rămase locului, împușcat. Doamna zâmbi și luă, cu o mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Ionel, bravo. Să vii vineri. Vivi Ionel revine vineri la consult. Acum, să intre Vlădescu Dragoș. Ușa deschisă inchisa, a intrat Vlădescu Dragoș: nepoata lui Gulliver. Fața enormă, dospită, rotundă, umedă. Gura mare, roșie, ochii holbați. Părul cânepă, strâns în coc. Fusta trasă sus, peste burtă, dezgolind coloanele abundente ale picioarelor albe și umflate. Sandale, laba piciorului imensă. Piciorul, un corp în sine, independent. — Dumneata? — Pentru soț, Vlădescu Dragoș. Doctorul Marga caută dosarul Vlădescu Dragoș, îl găsește, se adâncește în lectură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
îmbrăcată în uniformă doar ca să pot dormi mai mult dimineața. Și acum, din când în când, după ce mă întorc de la serviciu, pur și simplu cad lată pe pat, complet îmbrăcată, și dorm dusă. Mă pregătesc să-mi desprind părul din cocul oribil pe care mă obligă să-l port la lucru, când intră mama val-vârtej pe ușă. — Bună, scumpa mea. Arăți epuizată, îmi spune zâmbind și uitându-se atent la mine. Și trebuie să-ți vopsești rădăcinile. Arată groaznic. — Ieși naibii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
am bluza călcată. Pfiu! Îl rog pe tata să-i spună taximetristului să mă mai aștepte zece minute, iar eu mă dau de-a bușilea jos din pat și arunc te miri ce în valiză. Îmi strâng părul într-un coc ce nu-mi vine bine și îmi dau cu fond de ten pe față. Îmi împing lentilele de contact în ochii roșii și trag pe mine niște dresuri maro, urâte. În mai puțin de zece minute sunt în taxi, cerându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
de cafea și statura îi permite să vadă prin geamul înalt fără să fie văzută), înaltă, osoasă și cu tenul smead, într-o blană rusească, trăgând de lesa cu ruletă un șoricar. Femeia elegantă, cu părul sur strâns într-un coc tare pe care nu putea să stea nici un acoperământ, pleca în oraș fără nici un bagaj la vedere, cu o fixitate a tabieturilor curat de nebună. Trebuie să fie nepoata Anei Pauker, zic, stă în fundul aleii la numărul patru. Soțul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
câteva lecții de la Micul Dragon, sunt în stare să călăresc singură. Cu un pic de exercițiu, devin curând foarte sigură pe mine. Împrejurimile Yenanului sunt perfecte pentru călărie, teren deschis și în pantă lină. Îmi strâng părul sus într-un coc și mân calul în galop. Călăresc peste dealuri și pe malul râului. Vântul care îmi adie pe față mă face să simt primăvara. Zâmbind în vânt, mă gândesc în sinea mea: Sunt o fată-bandit! Călăresc până când nările calului se lărgesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]