335 matches
-
cerea să se întoarcă la periferia Parisului pe timpul haussmanizării nu aveau nici o tragere de inimă să o facă se explică și prin acest atașament față de centrul orașului și față de "orașul deschis". Mulți dintre ei au preferat să se înghesuie în cocioabele din centru decât să se ducă în periferie. Această populație a secolului al XIX-lea rezumă Michelle Perrot are foarte puternicul sentiment că spațiul public îi aparține. Tot ceea ce cere este să-l poată utiliza după bunul plac, nediferențiat, acceptând
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
pentru personalul lor. Numărul important al locuințelor muncitorești construite de angajatori a atenuat parțial incapacitatea sectorului public al locuințelor sociale"32. Cât despre moștenirea lăsată de Republica a III-a, Louis Houdeville apreciază: "450 000 de locuințe insalubre, 300 000 cocioabe declarate ca nelocuibile, un deficit de 700 000 de locuințe"33. Urbanizarea s-a desfășurat pe timpul industrializării, fără ca statul să elaboreze o politică veritabilă de intervenție în problema locuinței. Dar epoca nu a fost lipsită de doctrine și de proiecte
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
dăunător [...] de aici noile îndatoriri de igienă publică"41. Primăriilor li se impun obligații față de chiriașii ce locuiesc în condiții proaste. Prevenirea tuberculozei se substituie celei a epidemiilor. Lupta împotriva bacteriilor înlocuiește teama de aerul stătut. Era ora denunțării impactului cocioabelor asupra tuberculozei. Pe scurt, igiena devenea socială. Lupta împotriva tuberculozei și a alcoolismului a deschis calea spre tentațiile eugeniste 42, dar a făcut apel în aceeași măsură și la crearea serviciilor colective. Cât despre bursa muncii, capabilă să susțină greve
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
198. Opinia favorabilă a unui subiect provenit din clasele populare ținea mai mult de gust decât de acceptarea rațională a unei constrângeri. Marele ansamblu întruchipa pentru el o soluție la lipsa locuinței, a cărei duritate o resimțise. Trecerea de la o cocioabă la confortul standardizat al HLM era pentru el un progres, și atunci respingea stereotipul "cuștilor de iepuri" (așa cum porecleau cei din clasele mijlocii și superioare aceste grupuri de blocuri). Cei care reprezentau mâna de lucru și angajații, la sfârșitul carierei
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
întâlnisem cu ea și la talcioc, uriașul târg de vechituri din apropierea Capitalei, unde oamenii se duceau să-și vândă obiectele personale. În timpul anilor ’50, talciocul a funcționat fără întrerupere într-o groapă, adică pe un uriaș teren viran înconjurat de cocioabe. Oameni de toate originile, reduși la mizerie de proletarizarea generală, se duceau duminica cu tramvaiul, ca să vândă de toate și orice, sub privirea nepăsătoare a autorităților. Prin intermediul talciocului și al Consignației, care se afla în centrul Bucureștiului, România a fost
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
lucraseră pentru ei. Aceasta a fost și soarta tatălui lui Vlad Stolojan, alungat de pe domeniul său horticol de la Herești, pe care-l făcuse celebru în toată România și chiar în străinătate, datorită calității fructelor și legumelor sale. Instalat într-o cocioabă din București, a fost aprovizionat pe ascuns de țăranii din satul lui, care îl iubeau pe bătrânul moșier, om cu vederi largi și generos. Pământurile astfel expropriate aveau să intre în proprietatea statului și să formeze nucleul sovhozurilor și al
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
franceză, pentru poșta din Valladolid. "Acest portofel aparținuse unui ofițer francez căruia îi văzuserăm cadavrul întins în drum. În consecință, procesul acestor doi guerillas nu a fost lung. "Comandantul de Vérigny îi făcu să se așeze în genunchi în fața peretelui cocioabei în care fuseseră prinși caii lor. Un pluton al detașamentului luă armele și cei doi căzură împușcați după ce și-au făcut semnul crucii și au rostit aceste cuvinte: "Să mori pentru Dumnezeu, să mori pentru patrie, aceasta este moartea oricărui
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
în lupta împotriva violenței. La Champfleury, niște oi erau într-o stare lamentabilă, cocoțate pe 1,5 m de paie, cu capul atingînd bîrnele. În plus, niște cai ale căror copite măsurau mai mult de 20 cm trăiau în niște cocioabe minuscule, fără nici o posibilitate de a se mișca. Animaux magazine, nr. 193, iulie 1991 Nu știm nimic altceva despre aceste oi, despre acești cai sau despre aceste cocioabe minuscule decît că aparțin clasei oilor, a cailor sau a cocioabelor minuscule
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
ale căror copite măsurau mai mult de 20 cm trăiau în niște cocioabe minuscule, fără nici o posibilitate de a se mișca. Animaux magazine, nr. 193, iulie 1991 Nu știm nimic altceva despre aceste oi, despre acești cai sau despre aceste cocioabe minuscule decît că aparțin clasei oilor, a cailor sau a cocioabelor minuscule. Interpretări generice și specifice De fapt, există două interpretări pentru un + substantiv: - o interpretare numită specifică, cea pe care tocmai am evocat-o. Ea permite desemnarea unui obiect
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
niște cocioabe minuscule, fără nici o posibilitate de a se mișca. Animaux magazine, nr. 193, iulie 1991 Nu știm nimic altceva despre aceste oi, despre acești cai sau despre aceste cocioabe minuscule decît că aparțin clasei oilor, a cailor sau a cocioabelor minuscule. Interpretări generice și specifice De fapt, există două interpretări pentru un + substantiv: - o interpretare numită specifică, cea pe care tocmai am evocat-o. Ea permite desemnarea unui obiect particular. Acesta poate fi un obiect care există ("Am cumpărat un
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
Cantitatea" informației Metafora jurnalistică este puntea de legătură dintre ceea ce știm și ceea ce vrem să se știe, mai ales în dinamica titlului. În enunțul: "Cenușăreasă de România: la 11 ani a primit cadou un super palat, dar locuiește într-o cocioabă" (Jurnalul.ro, 2012), metafora "Cenușăreasă de România" - o descripție nedefinită, incompletă, sub aspect pragmatic - actualizează o mare cantitate de informație în titlul articolului, fie că facem apel la mijloacele lingvisticii, fie la cele ale pragmaticii. Observăm cum cantitatea de informație
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
avea palate și grădini, mese și vinuri, trăsuri și haine scumpe și sute de servitori, dar cu condiția să nu am niciodată cărți de citit, n-aș vrea să fiu rege. Mai bine aș vrea să fiu sărac într-o cocioabă cu o grămadă de cărți alături, decât rege căruia să nu-i placă să citească.” Thomas Macaulay 151. „Cele mai bune cărți nu sunt tocmai acelea care ne învață, ci acelea care ne fac a cugeta peste cele cuprinse în
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
nu erau deosebit de călduroase... Poate totuși se găsea acolo vreun călugăr care să vrea s-o ajute? Adelheid petrecu toată ziua privind pe fereastră și sperând Într-o minune. Dar locurile erau pustii. Departe jos, În vale, se vedeau câteva cocioabe mizerabile. Erau șerbii amărâți ai lui Adalbrecht, care-și trăiau zilele chinuite aștep tând În fiecare zi să-și sfârșească traiul nefericit, fie sub spada, fie În jugul stăpânului lor. Cruzimea și neomenia lui deveniseră proverbiale chiar În acele timpuri
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
greu de închipuit cu ce stare de spirit am intrat în "sat”. Satul era o pădure adevărată, prin care drumul brăzdat de urmele neuniforme și adânci ale roților de căruță, era un chin și pe lângă bicicletă. Pe margini zăream cocioabe cu garduri (mai degrabă schelete de garduri) din leațuri strâmbe din loc în loc, întărite de unul-doi copaci, dar și ăia cu frunzișul rar. Mergeam la deal. La o adică, n-aș fi putut fugi nici înapoi, la vale, din cauza neregularităților
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
a unui desen celebru; meserie pe care o înveți, cu atestat, numai într-un atelier sau într-o facultate de specialitate. Ca să devii membru al Uniunii Arhitecților, trebuie să știi să proiectezi o casă din beton și piatră, nu o cocioabă din chirpici și paie. Ca să devii, azi, membru al Uniunii Scriitorilor, nu ai nevoie nici măcar de ... paie. Până nu de mult, exista o critică de întâmpinare deajuns de dură. Acum, sunt declarați "genii" toți cei care copie inscripționările din pasajele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
bilete la ibovnicele profesionale ale domnului ministru. Statul socialist are grijă de voi, de văduvele și de urmașii voștri, de odihna voastră, de sănătatea voastră. Așezăminte somptuoase vă așteaptă, ca pe toți muncitorii, pretutindeni... Creangă, de pildă, scria într-o cocioabă mucegăită, Caragiale vindea bere cu paharul, Gherea era birtaș. Eminescu gemea închis și brutalizat în mizeria sordidă a unui balamuc. Sufletească, munca inspirată a bătrînilor voștri a fost, bineînțeles, dăruită, dar cu ea se făcea negustorie: pentru scriitori ea a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
termopane și împrejmuită cu sârmă ghimpată; înăuntru, în fața unui perete plin cu ecrane video, un gardian cu kippa tocmai termina de controlat camerele de supraveghere instalate pe scări și pe străduța în pantă. De fapt, nu atât neverosimila amestecătură de cocioabe aflate în dispută te pun pe gânduri, cât drapelul fluturând aproape peste tot pe acoperișuri. Este oare drapelul unui stat sau al unui credo? Răspunsul ar fi ambiguu, pentru că, cel puțin aparent, ține de ambele. Steaua lui David între cele
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
într-un cartier elegant, o vilă de la periferie. De mărime mijlocie, decor mic-burghez. Desigur, altceva decât palatele arabo-maure, cu stolul lor de servitori și cu grădinile lor feerice, în care trăiesc nababii războiului. Mergi mai repede la cer dintr-o cocioabă decât dintr-un palat", spunea Francisc din Assisi. N-am niciun complex. Sunniți, șiiți, i-am cunoscut și pe unii și pe alții. Ați greși dacă i-ați judeca pe oameni numai după îmbrăcăminte. Nu turbanul și vălul fac din
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ani aici, devale, cu una Ileana, femee urâtă și foarte simplă. Giovanni nu-i prost și a făcut în Italia lui și oleacă de școală. A naufragiat aici l-au luat nevoile și vinul înainte și trăește mizerabil, într-o cocioabă, cu acea Ileană, care din când în când îi face câte-un copil. Giovanni, acasă, își face uneori o petrecere ciudată. Stă de vorbă cu Ileana, mistificând-o și bucurându-se singur. Într-o zi, Botoi i-a rupt haina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
con cluzia populară a acestei exhibiții. Bună e? Educație pentru viitoarele cocote și îndemn. Iar o bucătăreasă: «Ce să mă duc să dau 20 lei ca să văz palatul Lupeascăi; apoi, doar nu era regele să-și ție țiitoarea într-o cocioabă la mahala».“ Peste câteva zile, într-adevăr, s-au închis casele Lupeascăi și s-a dat ordin la propagandă să mai domolească pe a legionarilor. Două zile s-a potolit, dar pe urmă au luat-o ei înainte și scandalul
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ei, ori noi! Nu exista alternativă. Pentru a supraviețui, eram constrânși să ne apărăm. Atacurile lor deveniseră tot mai repetate și tot mai violente. Ar fi trebuit să ne mutăm. Dar unde? Cu chiu cu vai, moș Danilov ne găsise cocioaba asta afurisită. Eram mulți copii; nu ne primea nimeni în gazdă; parcă eram ciumați. Copiii sunt florile pământului? Mai degrabă blestemul pământului! Așa că ne-am pregătit de război. În curte era o fântână, iar alături un butoi de tablă ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ajungea în dreptul gospodăriei respective, proprietarul se prezenta la poartă, îi plătea, iar acesta introducea mortăciunea în sicriul ambulant, plecând mai departe, la altă poartă, și la altă poartă, până când termina de străbătut toate ulițele satului, după care se retrăgea spre cocioaba lui dărăpănată de la marginea satului. Aceasta era activitatea lui zilnică de pe urma căreia își asigura la limita de jos existența lui mizerabilă. În ziua despre care vreau să vă vorbesc, noi tocmai finalizaserăm activitatea de înfrumusețare din fața căsuței noastre, când liniștea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
care cei care o loveau credeau că le răzbună; în sărăcimea lui, tot atât de nefericită ca și propria noastră țărănime (la acea epocă mai ales) la ridicarea căreia nimeni dintre agitatori nu se gândea. Privind, în noaptea aceea grozavă, la bietele cocioabe devastate, la mizerabilele gospodării distruse, la tristele urme ale violențelor săvârșite, îmi aminteam cum, ori de câte ori noaptea târziu (cât de târziu să se fi întâmplat) mă-ntorceam de la vreun spectacol, de la vreun bal, de la vreo petrecere, fără greș trebuia să întâmpin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
clădirea, mai simplă, a teatrului din Cernăuți; teatrul din Sofia; Colonada Sprudelului din Carlsbad, etc.). (Colecția Socec et Co., Iași) Pag. 172. "În unele cartiere sărace, mai ales la periferie, mizeria aceasta e de neînchipuit" (pag. 208). (Foto-Regal) Pag. 173. Cocioabă nu departe de centrul orașului. (Foto-Regal) Pag. 174. Ionel Teodoreanu. Pag. 174. Casele de altădată se deosebesc de cele de azi, prin gustul, armonia și simplicitatea lor. (Foto-Regal) Pag. 175. Casele Jokey-Clubului, fost pe vremuri Hotel d'Angleterre. (Foto-Regal) Pag
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
să continui să-ți scriu. Te sărut. Sâmbătă, 7 iulie [1950] [...] Draga mea, tocmai mă întorc de la surorile Delavrancea, ca și cum m-aș întoarce din altă lume. Nu mi-aș fi putut închipui că sunt în stare să trăiască așa. O cocioabă strălucitoare. Cocioabă, din cauza neîngrijirii, strălucitoare, datorită tablourilor. Nu, refuz să-ți descriu amănunțit acea înspăimântătoare dezordine, acele canapele și divanele desfundate, covoarele uzate sau scoase, parchetul ascuns sub un strat de praf și, în același timp, acea inexplicabilă eleganță care
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]