330 matches
-
nimănui, de nici unde. Spre a nu pieri, ei și familiile lor, buhușanii, au Împuns lumea. Palma de tărâm În care se retrăseseră, temporar, a fost golită de locatari, Într-un timp scurt. Cumnecum, au nimerit pe niște coclauri italieni. Coclauri, vine vorba, căci, locurile, pe care unii dintre dânșii pretind că iau Înfiat, pe când, alții, că ele ar fi fost Înfiate, de către ei, devenindu-le extrem de Îndrăgite, de, parcă, ei ar fi fost ai pământurilor acelora, și pământurile acelea ale
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
am mutat și am locuit un timp, singur, pe un coridor destul de lung pe care îl străbăteam totdeauna în fugă, niciodată la pas, un coridor întunecos și cam sordid, pe dreapta, cum intrai, se înșirau odăile slugilor (femei, venite din coclauri de munți, le auzeam dimineața, înainte să coboare la lucru, povestindu-și în dialectul lor natal visele populate de tauri negri care își vârau coarnele prin ferestrele camerelor aflate la etajul opt sau nouă, nu mai știu), pe stânga se
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
vorba de dragoste. E drept, mai recunoaște și câteva excepții, le numeri pe degete, câte o pereche, ici-colo, la câteva milioane de oameni, le plângi de milă dacă îi compari. Niște amărâți, vai de mama lor, trăiesc retrași prin cine știe ce coclauri, fac dragoste acolo, în colibe, până îi vizitează zeii. Atunci devin copaci, cu atâta se aleg... Pe ăștia îi consideră aleșii, păstrătorii dragostei pe lume...“ „și dacă nu greșește ?“, l-am întrebat, într-o doară. „Nu cumva te crezi și
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
păreții, Și-un frig mă cuprinde - Cu cei din morminte Un gând mă deprinde... Și toamna, și iarna Coboară-amîndouă; Și plouă, și ninge - Și ninge, și plouă. Melancolie Ce chiot, ce vaiet în toamnă... Și codrul sălbatec vuiește - Răsună-n coclauri un bucium, Și doina mai jalnic pornește. - Ascultă, tu, bine, iubito, Nu plânge și nu-ți fie teamă - Ascultă cum greu, din adâncuri, Pământul la dânsul ne cheamă... Rar Singur, singur, singur, Într-un han, departe - Doarme și hangiul, Străzile
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
sentiment ciudat de panică. Simțurile îi erau încordate la maximum, niciun gând, însă, nicio dorință nu se articula. Se strecura printre oameni cu senzația că este urmărită. Nu mai avusese niciodată acest sentiment, chiar copilă fiind, umbla noaptea pe toate coclaurile satului. Nu putea spune că nu-i era frică de întuneric, dar putea să-și învingă frica, și de aceea își câștigase un titlu de glorie printre copiii de seama ei înfruntând întunericul și situațiile dificile. Și totuși, acum, la
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
care era evident că-i paște Alzheimerul, degenerescența musculară ori, cel puțin, anchiloza pretimpurie, li se agitase, deja, în subconștient, dorința furibundă, irepresibilă de a ieși din autocar și de a cutreiera apostolește, cu pași târșiți de bătrânei, pe apropiatele coclauri. Rosti cu voce melodioasă, pe cât posibil mai americănește, în corola de microfoane Philips, care alcătuiau laringofonul de la bordul elegantului autocar Porsche: Doamnelor și domnilor, dați-mi voie, cu tot respectul pe care Compania vestică de turism și subsemnatul, Corrado Hollofern
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
acasă și îl luau. Omul avea pretenții, ori caș, ori lapte și venea stăpânul, unul cu cinci, unul cu două. Aveam caiet și știam câte are fiecare. La 400 de oi mulgătoare ieșea 7-8 găleți de 10-15 kile. Umblam pe coclauri, pășteam oi, stăteam în băț de corn. Aveam câini cu noi. Aveam șapte ciobănești și doi care întorc oile, niște căței mici și dacă oile depășeau limita le aducea înapoi. Caprele depășeau limita, era pericol. În 96 a venit crima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
au fost împinși spre asta. Drept pentru care își hrănește urecheații cu iarbă amestecată cu carne tocată. „În final” - spune acesta - „vor sfâșia un câine!” Nici Căutătorul de aur nu este întreg la minte de vreme ce, de peste zece ani, umblă peste coclauri și, în afara unor pepite cât o paietă, nu a găsit, încă, nimic. Cât despre Romancier sau despre Eremit ce-ar mai fi de zis? Sau despre Erou? Poate Darling e ceva mai la locul ei, dar la ce te mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
aur! A făcut, în acest sens, o demonstrație uimitoare în fața unui străin, care - rătăcind drumul peste munte - nimerise, spre miezul nopții, la Domeniu. Încă nedezmeticit, necunoscutul îi povestise, a doua zi, Romancierului - preocupat, de la o vreme, mai mult să bată coclaurile decât de hârțoagele lui - că fusese martorul unor lucruri incredibile. Gazda sa atinsese câteva obiecte din fier cu o piatră roz, cam cât un ou de porumbel, și acestea deveniseră de aur; un șobolan mort, prins într-o capcană, atins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
de prefect! Îl strâng o țâră cu ușa, poate ciripește ceva, apoi îi fac papucii. Dumnezeii mami lui de baron, prea-i suflu în borș, am și eu un dram de demnitate. Sunt procuror, nu cioclu. Fac talpă peste toate coclaurile, iau decizii după cum mi se dictează de la centru. Nu am pace, nu am liniște, nu am satisfacție, pentru ce? Dacă are nevoie de mine, mă va numi la curte; dacă nu, să-mi belească pula! Îmi caut alt jupân. Eheeeei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
optimismului inconștient.” OK, până aici e bine, da’ noi cum atenuăm consecințele pesimismului inconștient al poporului nostru? Spunându-i „popor, cară-te unde vezi cu ochii”? Sau propunând să nu mai voteze? Disprețuindu-l? 8 noiembrie Primul Sfânt Mihai pe coclauri continentale. Psihanalitic este ca și când aștept și altele. Nu e așa departe. În afara dorului de familia mea și de câțiva prieteni, aproape nimic nu mai este o rațiune tare de nostalgie. Într-un fel, nici măcar casa, deși ea este foarte asemănătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
LA CÂTEVA PALME DEASUPRA PÂNTECULUI, SFÂRTECAT DE COPULAREA CU MISTERUL, NE PRIVEA, LUMINAT DE EXTAZ, MOȘ EVENIMENT. * * * D e bună seamă se striga întâi catalogul și chiar în clipa aceea Povestitorul se trezi. Își adună multiplele dedublări de prin toate coclaurile Pleistocenului și după ce și le încorporă deschise mecanic computerul. Văzu cele întâmplate după căderea sa în genunile somnului și se miră pentru prima oară de când inventase mirarea. Măruntaiele de homunculi se cred zei! bolborosi. Și își concentră focalizarea pe clasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
-am venit de la glie, activist la tineret, intrat În armată când s-a făcut reforma la Siguranță, dân grad În grad, pân-am ajuns șef la Direcția de Securitate și Gardă, să bat cu Șefu’, și ălalalt, și ăsta, toate coclaurile, la vânători! Să pune cu mine maimuțoiul ăsta, nedus la femei, doar la d-alea găsite de mă-sa?! Papagalicește cu vorbele alea furate când trăgea cu urechea la grupul de elitiști, parcă Îți vâră degetele În ochi când Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ciolan cu fasole, mă rog, tot acolo ajungi), piftie bine fiartă și usturoiată, prinsă așa de bine încât poți să dai cu strachina de-a dura, vinul casei adus de la cei care încă mai înfruntă viața asta pitiți prin satele coclaurilor mioritice. Gata, fiindcă azi de ziua celui mai sfânt dintre cei vreo cinșpe-șaișpe prea cuvioși sfinți Ioan cu care ne-a procopsit calendarul creștin ortodox, mai avem voie să mai tragem o harașpincă prelungită, ca să putem lua în piept de
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
explic eu ce-a fost aia rezistența anticomunistă, și cu se mânca la vremea aceea, fiindcă el n-ar fi văzut în film decât cum băieții ăia din gherila românească, în film nu fac nimic concret, doar se fâțâie pe coclauri și mai scot din pistoale câte un pac-pac, atunci când sunt prea stresați de nenorociții ăia de comuniști. Prin 1995 am stat de vorbă cu un colonel de securitate acum pensionar care după spusele lui luptase împotriva „bandiților” din munții Făgăraș
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
rog hatârul acesta și ascultă ce-ți spun. Acum, cu nenorocirea asta care s-a abătut peste noi, mi-e teamă să nu pățești ceva, îi explică Pop evitându-i privirea. Nu-i bine să umbli de unul singur pe coclauri. Ai venit la mine în casă și mă simt răspunzător pentru tine. Era clar, avea informația din altă sursă, nu de la Ileana. Altfel i-ar fi spus direct, nu l-ar fi luat prin învăluire. Ori într-adevăr locu itorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
gândește la nimic altceva. Se va năpusti după noi, ori de câte ori va crede că are cea mai mică posibilitate să ne găbjească. Asta vom face în fiecare noapte? Adică ne vom juca de-a v-ați ascunselea cu ea pe toate coclaurile? întrebă inspectorul plictisit. Atâta timp cât bestia iese la vânătoare, păzitorii trebuie să o împiedice să ucidă. Nu-i obligatoriu dar rostul nostru ăsta este, s-o închidem cât mai repede înapoi în bârlog. Și unde mă rog ai fost săptămânile trecute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și el acolo. Ca să ajungă pe Muntele Rău, avea nevoie de bătrânul comisar. Oricât de puțin îi surâdea această idee, nu avea încotro. Bine, spuse el după câteva clipe, hai să mergem! Sper numai să nu mă duci pe cine știe ce coclauri, vreau să ajungem acolo cât mai repede. No, hai! chicoti Simion Pop, întorcându-se pe călcâie și pornind vioi spre interiorul pădurii, acolo de unde venise. După scurtă vreme, lui Toma începu să i se pară cunoscute locurile. Aveau în stânga un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Ionel nu-ți place, că el nu e artist, ar trebui să zdrăngăne două butoaie ca să-ți fie pe plac. Băiat bun, locotenent, are viitor... Dar la cine îmi răcesc eu gura de pomană?... Fie-ta-i cu mintea pe coclauri, Mario...“ „Măritat, atâta vor de la mine... Ca să ajung ca femeile astea amărâte, să nu știu cum să alerg după mâncare pentru copii ori după un bărbat bețiv, să-l culeg de prin crâșme sau chiar mai rău...“ Brrr... gândul fugar îi înnegură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
mea și eu îl hrăneam, așa cum îi promisesem. Am învățat-o pe Ata să-i facă vreo două dintre felurile de mâncare care știam eu că-i plac. N-a pictat prea mult. Umbla de colo până colo pe toate coclaurile și se scălda în râu și ședea pe malul lagunei și o tot privea și la apusul soarelui cobora să privească insula Murea. Ba chiar ieșea la pescuit pe recifurile de corali. Îi plăcea să piardă vremea prin port stând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
să povestească o grămadă de lucruri cum nu mai putuseră să îndure viața grea de acasă, crescuți, vorba vine, de un unchi arțăgos, și de aceea luaseră hotărârea să plece în lume. Apoi, cum în ajun de Crăciun, pribegi pe coclauri, adăstaseră la fereastra luminată a unei căsuțe singuratice și, privind pe furiș înăuntru, jinduiseră după bunătățile primite în dar de doi copilași fericiți și câte și mai câte. Apoi trebuiau să răspundă ce își doresc să capete în dar de la
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
fi așa ceva, m-am dus acolo, să văd dacă găsesc vreo urmă de solzi. De fapt, totul pornise cu mult înainte de jocul cu chibriturile... începuse din momentul în care găsisem un solz auriu de dinozaur, în plimbările mele, hoinărind pe coclauri. Îl văzusem în iarbă, sclipind în lumina soarelui, însă după ce l-am luat în mână, solzul s-a destrămat, transformându-se în praf strălucitor. Am privit praful împrăștiindu-se peste câmp, Și am simțit o nostalgie inexplicabilă. Într-o seară
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
cu mine, de fapt. Altfel nu ar ieși niciodată. Nu o deranjează singurătatea. Îmbătrânește, a îmbătrânit, are nevoie de tot mai multă odihnă. Am fost împreună la munte și la mare, chiar și la țară, un sat prăpădit, pierdut printre coclauri, împrăștiat și inestetic. Peste tot s-a dovedit docilă, nu s-a blocat niciodată, așa cum i se întâmplă - rar, e drept - atunci când, nervos ori nerăbdător, pentru a nu pierde ideea, atingerea mea implică o anume duritate, imperceptibilă mie, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
și am pierdut. Totul, auzi, mata, totul. Da. Totul, e să nu pierdem speranța. Că bani mai sunt, că mâini și cap încă avem, că loc, unde să ne mutăm, vom găsi, poate, mai ferit și mai departe de catastrofice coclauri, ca acestea. Poate, a îngăimat bătrânul. Poate. Dar, nu tot pe aici, a precizat Covrigel. Dar pe unde? Vom vedea. Poate, mai încolo, către malul mării. Da. Poate. Cine știe. Vom vedea. OCEANUL FĂRĂ FUND ȘI MARGINI Lui Cercel Dumistrăcel
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
un an în urmă, la 20 iunie 1987, fusese scuturată ctitoria lui Udriște Năsturel, biserica Sfânta Vineri-Hereasca, doldora de icoane, chipuri cioplite, policandre și candelabre brâncovenești, pentru a nu sluji drept reper celor ce ar fi plecat în expediție. Scotocind coclaurile pe care se răsuciseră odinioară gurile de vărsare ale pârâiașului descântat. Pe ruinele ei, înțelept Marele Arhitect, mereu surprinzătorul Nicolae Ceaușescu, avusese înțelepciunea de prăvălise un bloc, 103 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI buldozerele se opinteau, din nou, să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]