325 matches
-
următoarea laudă pe care i-au adus-o generații de cărturari: „Dacă nu s-ar fi născut Confucius, am trăi și acum În Epoca Întunericului”. Se spune că a murit la puțin timp după ce a văzut un unicorn undeva pe coclauri, În provincia Shandong. Cun: Unitate de măsură folosită În presopunctură și În acupunctură. Este aproximativ egal cu lățimea degetului mare. Dantian: Este o zonă mică aflată la trei cun sub ombilic și Între rinichi. Este zona În care se află
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
consolez la gândul că o creatură cu un nume precum Periferigerilerimini nu poate fi, până la urmă, chiar antipatică. Trec peste întrebări precum „Ce caută o pădure la capătul unei străzi?“ sau „De ce șițar lăsa o mamă odraslele să umble pe coclauri?“ și citesc mai departe. Oricum, „cam așa spun întotdeauna copiii: «Da, mămico!», «Nu, mămico!». Dar fac tot ceea ce îi taie capul“. Periferigerilerimini Uriașul Periferigerilerimini are patruzeci de picioare înălțime și un singur ochi în mijlocul frunții, e îmbrăcat în frunze și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
la Bihor în munte, Crișul Negru și cîmpul de porumb din porci, Leș Bihor i-am spus, bă frate, poți să fii frate cu tata, poți să fii frate cu mine, că te topăsc! floarea-soarelui, miriște, limbajul bricolaj, parola cîțiva coclauri, turele astea de dimineață și de noapte! cu regret, mergem la Salonta, voi? un control de rutină, da' n-am apucat nici să ațipesc, țîgan la poartă, directorul american în poartă, nici mama nici tata că deja mă și sună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
gerul nu reușea să-și facă de cap. Ușa, neglijent făcută, nu etanșa încăperea și, cînd viscolea, omătul se așeza în suluri mici chiar în casă. Deși nu avea nici o obligație, Saldaru pleca zilnic cu pușca în spate și cutreiera coclaurile stepei moldave. Nimeni niciodată nu l-a văzut cu vreun iepure sau cu vreo altă jivină împușcată. Oamenii, mai ales vecinii, îl spionau în fel și chip, ca să-l toarne, dar efortul lor era zadarnic. Vînătorul Moldovei de Nord era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
a lua ce ar găsi la dânșii. Iar care s-ar pune împotriva domnii mele, bine să știe că se vor duce armași și vor fi de mare certare.” Imi imaginez, mărite Spirit, cum fluturau sutanele cuvioșiilor lor pe cele coclauri, în alergarea lor pentru a alunga pe cei care încălcau moșiile mănăstirii. Iată ce spune și diacul, mărite Spirit, într-un suret (copie) după „Un ispisoc gospod din anii 7221(1712 sept. 1-1713 aug.31) fără de lună, de la măriia sa
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
cotloagele ruginite ale bătrânii mele memorii. și am constatat, nu cu surprindere, că, atunci când te străduiești, găsești câte ceva. Chiar dacă este vorba de vremuri demult trecute. M-a ajutat, poate, și faptul că, uneori, mă trezesc hălăuind, în vis desigur, pe coclaurile din preajma natalului nostru Pungești. În calitatea, ca să zic așa, de copil (așa-i la bătrânețe, mai dai și prin mintea celor mici ). Însă constat uimit, că locuri, oameni sau situații pe care le credeam uitate cu totul, îmi apar în
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
dau un sfat: nu mă hutuchiți nici pe mine, nici pe confrații „de culoare“. Cu ritmul vostru de poluare, „mâine“ pisicile vor fi negre nu numai noaptea... Dacă vreți să nu vă podidească șoarecii și guzganii... Dacă ați ști câte coclauri bat pentru a fi prezent la microfon, n’ați lipsi niciodată vinerea, oleacă Înainte de ceasul 13, numai la Radio Iași. 6. „Mofturi“ Cei care mă cunosc pretind că sunt mofturos. Zic ei că, pe lângă că nu dorm - o preocupare de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dispuneau atunci părinții, se prescria. De cele mai multe ori i se păstra numai dreptul de a avea și el partea lui din casă, ca să aibă unde să tragă atunci când va mai veni vreodată prin sat când l-o apuca dorul de coclaurile copilăriei. Cam în felul acesta va apare primul învățător cu patalamaua la șerpar în Streza Cârțișoara, Pavel Monea, tânăr la 3 octombrie 1866, primește personal din mâna marelui cărturar, Andreiu Baronu de Siaguna, Decretu de Denumire pentru Postulu dăscălescu, eliberat
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
dintre ciracii acestora au căutat, și au găsit adăpost aci în habitatul nostru primitor. Ne povestește marele scriitor istoric Dumitru Almaș, în cartea sa «Alei codrule fârtate» că în perioada în care haiducul Bujor bântuia la început de secol XIX coclaurile moldovene, încercând să-i apere, atât pe cât îi era posibil, pe locuitorii năpăstuiți ai acelor vremuri, de rapacitatea boierilor cu sau fără rang, unul din voinicii cetei sale venea atunci, taman din Streza Cârțișoara. Era cel mai în vârstă din
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Bucurenci Traian, al lui Ilă. Vodă Elisabeta și Vodă Ana, surori, ale Cătanii. Budac Z. Elisabeta, a lui Zenovie. Dar la un alt anumit moment astral pentru sat, oamenilor din Cîrțișoara hotărâți să încerce să-și găsească norocul pe alte coclauri, li se deschid noi orizonturi, noi șanse. America începuse a fi cunoscută ca un pământ al făgăduinței, un El Dorado în care oamenii se îmbogățeau peste noapte, în care dolarii îți intrau singuri în buzunare ca pleava la îmblătitul secarei
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
aici, decât să lucri-n fabrici ; Nu e bosul lângă tine, nici nu te supără nime’. De mergi iute or încet nu-ți strigă nime „go het”». Pe de altă parte, în singurătatea cântecului său, ciobanul recunoaște că viața pe coclauri străine e grea și amară, lipsită de dragostea celor de acasă și de farmecul plaiurilor natale, trec uneori luni de zile și el nu întâlnește în drumurile lui suflet de om. Singurii săi tovarăși sunt câinii și fluierul prin care
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
venea la Suceava. Se înscria și făcea Facultatea de Inginerie Mecanică. Dar aproape nici un loc de muncă nu-i plăcea. La Câmpulung se obișnuise să se atașeze unor grupuri de vânători, pădurari și pensionari de pe Deea, umblând și colindând pe coclauri, după cai verzi să le ia potcoavele. Nu suferea să fie subalternul nimănui. Totuși, lămurit de Bițu, silit de Corina, la Suceava a acceptat, în cele din urmă, și s-a încadrat la I.R.E. Întreprinderea de Rețele Electrice din oraș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
acum cu puteri nelimitate În teritoriul său, prin statutul de om al legii afișat permanent la vedere. Hainele alea de popă de pe el Îl descurcau și-l făceau să fie bine primit. El circula și se plimba pe uliți și coclauri, pe unde-l trimiteau misiunile slujbei, poposind pe unde-i venea la-ndemână să-și tragă sufletul și să și-l Îndulcească cu ce mai pica. Ce și ce mai pică Încă, iar plutonierul Cosmescu are Într-adevăr greutăți care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
În Sagada, localitatea mică, cu construcții sărăcăcioase, prost luminată, dar cu oameni veseli și primitori. Nu există un hotel propriu-zis, de aceea ne cazăm la pensiunea unei misiuni creștine belgiene, stabilită aici de la Începutul secolului trecut. Ce căutăm În asemenea coclauri, ne Întrebam de zor? Aflăm că așezare este vestită datorită sicrielor suspendate de pe vârful stâncilor Înalte de calcar, mărturie a unei vechi 655 practici funerare foarte rar Întâlnite. Din cauza lipsei de confort și a infrastructurii proaste, puține mașini cu turiști
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
329 Intenția celor de la Casa Pogor era de a scoate un album „Ion Creangă” pe care până la urmă l-au editat în frumoase condiții grafice, fără să facă vreo mențiune în prefață că i-am condus 2-3 zile pe toate coclaurile, până la Rădășeni și Baia, pe urmele lui Creangă. Această omisiune nu m-a supărat. În iureșul treburilor, oamenii mai uită. Și ce clipe frumoase am petrecut la Lămășeni, în livada învățătorului Mihai Niculăiasa, unde Dl. Ion Arhip și-a uitat
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
făcându-i să fugă în locuri muntoase sărace, pentru a le lua terenurile. Astfel de acțiuni erau frecvente înainte de Unire, în toată Transilvania. „Cele trei națiuni” au până astăzi cele mai bune terenuri, iar românii sunt refugiați pe culmile și coclaurile munților. După 1920 românii din Craiva i-au atras pe cuceritori într-o cursă. S-au prefăcut că ies cu toții la lucrul câmpului, lăsând satul fără apărare, dar erau în pădurile din apropierea cetății. Când cuceritorii au pornit la atac, românii
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
acasă au încercat să protesteze, dar și-au dat seama că s-ar putea declanșa un război fratricid. Au cedat, nu înainte de a-i atrage atenția lui Generalului că prin această trădare a intereselor neamului floarea României va pieri pe coclaurile Rusiei, economia românească va subvenționa războiul pe care nemții îl vor pierde, pentru că lupta lor nu este de a aduce biruința crucii lui Hristos, ci de a câștiga un spațiu vital pentru ei, cu toate nedreptățile provocate statelor ocupate: Cehoslovacia
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
nouă. / Golit, paharu-mi pare un U rimbaldian... Mă-nvăluie Parisul într-un parfum d'antan! VASILE TĂRÂȚEANU ȚARA FAGILOR Desfrunzind amintiri Țara Fagilor renaște în muguri aceleași dorinți. Mlădițe noi bâjbâind spre lumină dinspre arbori părinți. Tăinuite poeni luminișuri de basm coclauri adânci. Dealuri și văi colțuri știrbite de stânci. Urme de urși lupi flămânzi populând văgăuni. Punți peste ele brazi răsturanați nord de furtuni. Lumini și umbre culori răsfrânte în aprigi priviri. Loc de cântec și dor ascunziș de haiduci destăinuite
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
măreție și frumusețe Valea Prahovei. Metalurgica din Aiud s-a închis. Puținii tineri au început să roiască pe lângă vetre, între disperare și resemnare. Nimeni nu are nici un tractor. Boii rămân principala forță de tracțiune. Cu ei se mai ară pe coclauri unde n-ar putea urca nici tractoarele cu șenile. Moții seamănă grâu de primăvară și pun cartofi. Tot cu boii cară lemne și fân. Paraschiva Toduță a crescut zece copii și toți îi trăiesc. Tamara a venit de la Alba să
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
a ajuns Dicetu lu’ Cătău?», o întreb pe Angela. Urcam cu ea și cu nepoții pe Tâmpa. S-a oprit, s-a uitat gâfâind spre oraș. Angela este o doamnă. Cam corpolentă, dar încă trădează farmece de fugărit capre pe coclauri. Se răcorește cu un evantai deasupra decolteului în acest august care nu se mai sfârșește odată... «Dicetu venea tot așa, singur, la țară, în fiecare primăvară. Tăia via, săpa ca prostu’, punea legume în straturi, semăna, prășea, alții lua... Stătea
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
Și ce titlu chisnovatic îi mai dădusem eu rubricii la care aveam acces! Nici mai mult nici mai puțin decât „Hoinar în jurul Iașului”. Sunt sigur că acest titlu o să-ți trezească plăcute amintiri despre timpurile când umblam teleleu pe toate coclaurile, numai de dragul frumosului din jurul Iașilor, și nici nu ne trecea prin cap că fiecare pas al nostru se suprapunea peste pașii atâtor înaintași celebri sau peste locuri unde istoria a lăsat urme adânci, de neșters. Ce ne păsa nouă atunci
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
muchea Repedii și Pietrăriei, lăsândune să respirăm în voie, cu gândul la pădurile Bârnovei și Dobrovățului. Dragă prietene, astăzi te voi duce prin locuri pe unde nu am călcat pe vremea drumețiilor noastre...Deschide-ți sufletul și hai să colindăm coclaurile, așa ca altădată. Urmăm neabătut creasta dealului Cetățuia, spre Hlincea. Pe stânga - o bună bucată de drum - ne însoțește un șanț anticar, dincolo de care, pe costișă, am descoperit urmele unei aducțiuni de apă prin olane ceramice, care pleaca din josul
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
dar de unul singur parcă nu-i chiar plăcut, așa că aștept ziua când poate vom lua în piept, cele dealuri albastre...Pe curând, iubite prieten. XV Numai tu, dragă prietene, puteai să spui: „Umblat-am noi de nebuni pe toate coclaurile, dar nu bănuiam că a existat și o moșie Nebuna”. Nu am bănuit noi multe, dar să încercăm a ne ostoi setea de cunoaștere, fie și la vârsta maturității. Așa că potrivește-ți pașii după ai mei, că astăzi am de
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
și cred că ți-ai mai alinat dorul de dealurile albastre ale Iașilor. Dar, pentru că este iarăși un dar, pentru data viitoare îți rezerv o mică delectare, cu priveliștea și istoria unor locuri pe unde, pe vremea când noi colindam coclaurile, nu am ajuns. Și ce locuri! Pe curând, dragă prietene. XIX Din scrisoarea ta se simte trepidând curiozitatea... Adică cum? Mai sunt locuri pe care nu le-am colindat? Mai sunt, iubite prieten, și încă multe, dar eu îți voi
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
a comparat cu un magician în probleme de preistorie. De câte ori pleca de acasă, în special duminica, folosindu-și bicicleta ca mijloc de deplasare în universul local, soția îl întreba pe domnul Barbu Ionescu dacă dorește să plece din nou pe coclauri, după cioburi, așchii de silex, ori alte obiecte preistorice. Locuitorii Olteniței, văzându-l cu rucsacul în spate, în căutare de vestigii, ale trecutului îndepărtat îl porecliseră ”Ciobarul”. Fiind de profesie contabil, Barbu Ionescu nu-și neglija locul de muncă, dar
Mari personalități oltenițene by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1699_a_3144]