661 matches
-
scârbită și fascinată. ― Ucide-mă, se rugă vocea. ― Ce... ce ți-a făcut? Dallas încercă încă o dată să articuleze sunete, dar în van. Își întoarse atunci încet capul spre dreapta. Ripley orientă raza luminii în direcția aceea. Un al doilea cocon atârna din plafon, diferit de cel al lui Dallas în privința culorii și texturii. Era mai mare și mai întunecat. Era Brett! Se întoarse spre nefericitul prizonier. ― Vă scot eu de aici! (Ea murmură aceste cuvinte, cu fata scăldată în lacrimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ei coleg, căpitanul ei. Acesta își coborî pleoapele. Buzele-i tremurară un moment de parcă se pregăteau să slobozească un strigăt de oroare și suferință. Nu ar fi avut curajul să-l suporte. Țeava lansatorului de flăcări își îndreptă gura spre cocon. Ripley apăsă pe trăgaci, convulsiv; curând corpul celui care fusese Dallas dispăru în vâlvătaie. Arse fără nici un vaiet. Cu sălbăticie apăsă pe trăgaci de mai multe ori, în toate direcțiile, carbonizând totalitatea antrepozitului. Focul vuia sub ea când escaladă barele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
că eram apropiați ca vârstă, iar ea a văzut în mine pe tânărul care-i poate fi aproape de suflet. Eu nu știu dacă am sedus-o, dar ea m-a prins într-o vrajă, precum viermele de mătase își țese coconul în care se va transforma. La început, ne-am împrietenit, apoi la vârsta adolescentă s-a declanșat acel sentiment al iubirii pure, neîncărcat de doruri și patimi trupești. Chiar după vreo două săptămâni, stăteam alături pe o bancă din apropierea locului
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
de general mercurul termometrelor. De cînd l-am aflat pe Dumnezeu În mine, crescînd ca un prunc, m-a cuprins și febra asta blestemată. De cînd a trosnit Dumnezeu În mine, ca o ramură ruptă, de atunci a spart și coconul febrei. Larva febrei a născut În mine un iepure șchiop pe care ai mei l-au numit mai tîrziu Dumnezeu. Mama mi-a povestit că atunci cînd mă purta În pîntecea auzit o pocnitură ca de os rupt. Nu mai
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
prăjină, în postura lui de veteran al războiului din Coreea, fără să audă nimic. — Trei bărbați înainte de majorat și o femeie la scurt timp dup-aia. Copiii stăteau pe bancheta din spate, traumatizați. Aproape tot drumul, Mark se retrăsese în coconul lui, sprijinit de mânerul ușii, și șușotise cu prietenul lui secret, domnul Thurman. Sutele de kilometri de șoapte confidențiale dintre băiețel și fantasmă o înfuriaseră pe Karin; ea n-o putea vizualiza nici pe prietena ei făcută din carne și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de pietre mari cât pastilele de naftalină, explodând și izbind mașina închiriată suficient de tare încât să lase urme. Mark își întinse gâtul, uitându-se în sus prin parbriz. Ce ne mai lipsește aici? Lăcuste. Broaște. Primii născuți. Amuți înăuntrul coconului cenușiu luat cu asalt. — Mă rog, poate că aia a fost deja. Grindina se transformă la loc în ploaie electrizată, destul de slabă ca să-și recapete curajul. Totuși, Weber nu porni mașina. Deci spune-mi și mie o chestie despre tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vechea maternitate din Deva, o zonă rarefiată în aer, ca și cum acolo s-ar fi petrecut ceva important (pentru mine), așa simt acum, în spitalul ăsta cristalin din centrul Elveției, cum se deschide o breșă semnificativă în plictiseala apăsătoare, ca un cocon de vată, a ultimelor luni, un interval distinct care ne cuprinde pe toți trei și care se luminează semnificativ în jurul micului pat cu geamuri de sticlă prin care Dora mă privește ca pe singura ființă din lume care contează. E
Baby blues (jurnal pentru Dora). In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Sora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1782]
-
o vreme, apoi se depărtă spunînd apăsat: — Oricum, nu contează. Nu contează. Lanark plecă în grabă trîntind ușa în urma lui. CAPITOLUL 5. Rima Afară era ceață. Lumina de la ferestre o satura în asemenea măsură încît conacul părea învăluit într-un cocon de lumină lăptoasă, dar dincolo de acesta, Lanark mergea într-un întuneric total, dibuind găsea drumul pe alee după scîrțîitul felinarului pietrișului și atingerea rămurelelor înghețate pe față și mîini. Pe trotuar puteai să te orientezi prin obscuritate cu ajutorul felinarului care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
modestă, în visul canin al lui Milou - un os uriaș își făcea apariția din pământ, iar vocea sa omenească îl îmbia pe cățel să se apropie de el. În vis fiind, Haddock și Milou erau amândoi ocrotiți ca într-un cocon de sunete și mirosuri familiare. Capitolul 4, în care se recapitulează datele unei evadări și se urmărește traseul unui submarin Ceea ce nici Tintin și nici prietenii săi nu bănuiau era că spre aceeași destinație se îndrepta, în adânc de ocean
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
tulburate de patimi și cariate de taine. În acest colț de Spanie pe care poate avea să nu îl mai abandoneze spre a ieși către ocean, Corto era înconjurat de visele sale și adeseori fumul viselor îl înconjura ca un cocon. Cine știe, în cele din urmă Călugărul își va fi găsit și el liniștea. Poate în apropierea insulelor unde au coborât pentru a căuta refugiu și sigu ranță marinarii revoltați de pe Bounty. Cine știe... Gându rile lui Corto se aliniau
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
vor ca turcii să recunoască vreodată genocidul. Dacă ar face-o, le-ar tăia craca de sub picioare și ar distruge cea mai puternică legătură care ne unește. Așa cum turcii au obiceiul să nege nedreptățile comise, armenii au obiceiul să savureze coconul victimizării. Se pare că există de ambele părți niște obiceiuri vechi care trebuie schimbate. Era Baron Baghdassarian. — Nu s-au culcat Încă, a spus mătușa Feride plimbându-se Încoace și-ncolo prin fața camerei fetelor. Oare s-a Întâmplat ceva? Femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
bunului mers al Întreprinderii. Debarasat În mod dureros de matriarhatul strivitor care Îl anihila, el se dovedi un om eficace, fericit să descopere că era capabil de performanță. CÎt despre Marie și Lucas, aceștia doi trăiau ca Închiși Într-un cocon, petrecîndu-și zilele la postul de jandarmi unde continuau să facă cercetări complementare, În special În legătură cu copilașul abandonat la Brest În mai 1968. Trăgeau perdelele peste nopțile lor și Învățau să se cunoască unul pe celălalt. Nu-și făgăduiau nimic, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
1968. Trăgeau perdelele peste nopțile lor și Învățau să se cunoască unul pe celălalt. Nu-și făgăduiau nimic, nu vorbeau niciodată despre viitor, trăiau acel moment În suspensie, Încercînd să nu savureze decît clipa prezentă, conștienți de faptul că acel cocon fragil se putea rupe dintr-o clipă În alta. Veni și ziua Întoarcerii lui Pierric. La debarcader, Philippe, Juliette și Ronan veniseră să-l aștepte. Marie se Încruntă văzînd că și Ryan era de față, dar nu făcu nici un comentariu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ați găsit pe micuț? Da’ nu-i micuț că-i micuță, apăi să vedeți cum o fost. De-abia am ajuns acasă de la servici și am coborât să duc gunoiul, când aud io p-aci prin întunerec un glăscior de cocon, un scâncet, înțălejeți. Io lucrez chiar la maternitate la bucătărie, cunosc plânsul de pruncuț și-n somn. Odată l-am auzât pă unu care plânjea la etaju’ tri, noi stăm la zece, vă dați seama. Noroc că l-am auzât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
băiatul? Asta e, să știți, la mine, numa’ asta contează! Doamna Mihai, vă rog, spuneți-ne despre copilul ăsta de acum, pe acesta cum l-ați găsit? Păi nu v-am spus? Am venit cu gunoiul, am auzit glas de cocon prin întunerec și dacă m-am luat după el, apăi l-am găsât. Uite așa era, vezi că l-o-nfășat cu grijă, l-o pus în cutioara asta, o fi luat-o de la colț de la vreun chioșcar, uite ce scrie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
baie. În urma ei stăpânii casei tac înțelegători. Garofița leagănă pruncul găsit la tomberon, soțul ei, cu ochelarii pe nas, scociorăște cu o daltă într-o copaie. Ani de zile au ținut în ea mălai, acum îi dă față nouă, pentru cocon. Provenind din lustra cu trei brațe din tavan, cei 75 de lumeni ce țin la distanță întunericul scot la iveală sufrageria de furnir și covorul ros. În vitrină, vesela bună se apără de praf. Pe peretele vopsit galben citron, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
dar n-a ajuns încă, tura începe la două. Și oricum ce-ar putea face ea? Iulia ia copilul înfășurat în patru sau cine știe câte pânze că nu degeaba li se zice la Oaș, de unde-s și Garoafa și madam Brezeanu, coconi, și iese cu el la lift. Între etajul șapte și opt însă, liftul se oprește și lumina se stinge. Na! Noroc că fetița, sătulă, doarme adânc. Pesemne s-a tăiat curentul, presupune, corect, Iulia. Aude pași pe scară și începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ați fost așa bună cu noi? Doamne, că suntem oameni săraci, da’ n-o să uit ce-ați făcut pentru noi cât oi trăi! Să vă ajute Dumnezeu să aveți parte numai de bine, să vă deie Dumnezeu bărbat bun și coconi și tot ce-i bun și de folos sufletului! Doamne Maica Domnului să vă ocrotească și ingerii din ceruri să vă apere! Să fie primit la mormânt, don’șoară, zice și Mihai, privind lung certificatul de naștere. Și-a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
îl chema Sammorka. În prezent, radioul subspațial (prin care se poate comunica în timp real, mare invenție a secolului XXII) îl strigă, provizoriu, Samore, cu un ușor accent italienesc. E chiar hilar să te trezești din lunga hibernare petrecută în coconul de sticlă și să te dezmeticești în vreme ce radioul zbiară ritmic: Samore! Samore! Samore! Rispunde, Samore! Buza cutre Samore!* Samuel își întinde brațele cu mușchi de copil și își zice în gând că cel puțin prenumele lui n-a fost stâlcit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
încă prea tensionată. În asemenea cazuri, cel mai bun lucru e să ai răbdare. Samuel avea întotdeauna răbdare. Fusese nevoit să deprindă tainele așteptării încă de la prima misiune, acum aproape o jumătate de mileniu, când evita să se bage în coconul criogenicși rămânea zile întregi la bord, urmărind instrumentele și simțind presiunea accelerației crescânde. După ce învățase să surprindă cele mai fine variații de funcționare a motoarelor doar prin captarea vibrațiilor și interpretarea sunetelor, fără să privească ecranele indicatoare, se plictisise. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
accelerației crescânde. După ce învățase să surprindă cele mai fine variații de funcționare a motoarelor doar prin captarea vibrațiilor și interpretarea sunetelor, fără să privească ecranele indicatoare, se plictisise. În cele din urmă optase pentru criogenizare, însă înainte de a intra în cocon își adusese aminte că în compartimentul B, printre clasoarele lui (care acum, la câteva sute de ani de la acea întâmplare, se pierduseră, nu se știe cum), Centrul îi pregătise un Starousal WetDrama, o versiune FirePlace și un program secundar numit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
se pot întâmpla multe. Computerul are dreptate. Ori ești treaz și perfect funcțional, ori intri la frigider și-ți conservi forțele. E o logică ciudată, dar care reflectă fidel politica Centrului. Se urni cu greu din fotoliu și intră în cocon, setă parametrii optimi, apoi declanșă anestezicul și agentul de îngheț. Gazele ieșiră din tubulețe, îi gâdilară nările, i se prelinseră pe piele și îl adormiră. Odată cu trecerea infructuoasă a anilor, Samuel deveni expert în seria Starousal. Computerul nu-l mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
fiindcă nu e lucru mai grav pentru un om decât să iasă brusc din realitatea virtuală), chemă câțiva droizi care-l duseră la infirmerie. Roboții îi făcură o injecție cu tenderină, apoi unul din ei, mai solid, îl cără până la coconul criogenic. În brațele metalice și reci ale acestuia, Samuel leșină. Acum își amintea fără oprire: isteriile trecătoare ale Margaretei - nimic altceva decât juxtapunerea comportamentului agresiv peste cel afectiv. Desele ei răniri, vindecarea tot mai grea - expresia memoriei viciate. Bolboroselile vânzătorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Jake nerăbdător. Perdeaua de duș va fi lipită de podea ca să adune orice... — Am înțeles, l-a întrerupt grăbită doamna Duffield, întorcându-se la planul de naștere. „Un fond sonor relaxant cu voci de balenă va crea o atmosferă de cocon și pe tot parcursul nașterii Alice va beneficia de avantajele unei căzi de naștere...“ — Pe care iat-o, a spus Jake triumfător, arătând către cutia lipită de unul din pereții sufrageriei, care conținea dispozitivul închiriat cu câteva săptămâni în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
0024, mic față de situația înregistrată la Dridu, unde 29 locuințe (secolele X-XI) ce acopereau 464m2 (pentru o familie), dau un procent de 0,0029, Bucov cu 28 locuințe (secolele IX-X), întinse pe 448m2, indică un procent de 0,0035 sau Coconi cu 45 de locuințe (sfârșitul secolului XIV - jumătatea veacului XV), pe o suprafață de 675m2, atinge un procent de 0,0048. 1.6. Inventar arheologic 1.6.1. Categorii ceramice. Tipologia vaselor. Ornamente Inventarul arheologic al așezărilor Dridu cuprinde o
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]