1,508 matches
-
de Codex Theodosianus. Istoria lui Sozomen e contemporană, am putea spune, chiar cu publicarea codex-ului în care istoricul putea foarte bine să găsească toate legile pe care ar fi vrut să le consulte. Apoi s-ar putea ca folosirea codex-ului să-i fi plăcut lui Teodosius, căruia Sozomen îi dedică istoria sa. Așadar, pentru Sozomen (și nimic nu ne împiedică să ne gândim că și pentru Socrate), acest text juridic fundamental a putut fi determinant. c) Stilul și publicul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
figurat în texte încă de la început: acestea apar abia în secolele al zecelea și al unsprezecelea în manuscrisele cu catene exegetice consacrate Psalmilor și Evangheliilor. Fotie face un rezumat al Topografiei creștine a lui „Cosma” și aproape o desființează (Biblioteca, codex 36), însă nu mai cunoaște nici numele autorului și nici titlul precis al operei. Nici autorul însuși nu-și menționează vreodată numele, ci se prezintă pur și simplu drept „un creștin”. Din unele informații de sorginte armeană, aflăm numele scriitorului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
monastic. Bibliografie. Ediții: CSEL 9, 1-2, 1885-1886 (P. Knöll); SChr 374, 1991 (P. Regeret). Victor, episcop de Capua, este un personaj obscur, important mai ales pentru că s-a ocupat de traducerea în latină a Evangheliilor; această traducere, păstrată într-un codex din Fulda, a fost efectuată în jurul anului 545 din ordinul lui Victor, care a și supervizat-o, și pare să fie un fel de „Armonie a Evangheliilor”, oarecum asemănătoare cu ceea ce făcuse Tațian în Diatessaron (vol. I, pp. 229-230). Beda
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
moartea lui Cassiodor mănăstirea a fost distrusă și cărțile s-au risipit (unele au ajuns în biblioteca Palatului Laterano, la Roma). Nu e nici o îndoială că monahii s-au dedicat cu multă sîrguință muncii de copiere și de corectare a codexurilor vechi și că această activitate a fost foarte prețuită, în primul rînd, de Cassiodor, însă din acest punct de vedere așezămîntul de la Vivarium nu a constituit o mare noutate, pentru că o asemenea practică era constantă în toate mănăstirile latine patronate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cunoscută, Dionisie a tradus diverse texte sinodale sau scrise de autori din secolul al V-lea care avuseseră legătură cu conciliile, precum Chiril al Alexandriei; a tradus și Facerea omului de Grigorie de Nyssa; a alcătuit o Culegere de canoane (Codex Canonum Ecclesiasticorum), în latină, care e o traducere a canoanelor celor mai importante concilii, de la Niceea la Calcedon. Această culegere s-a păstrat în două redactări, amîndouă dedicate episcopului Ștefan de Salona și cu puțin posterioare anului 500. Ulterior, la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
544). Din nefericire, toate operele sale s-au pierdut, cu excepția cîtorva fragmente (una singură ar putea fi completă). Despre scrierile lui ne informează Fotie, care cunoștea o culegere în trei volume, dar descrie numai două din ele (Biblioteca, cod. 228-229). Codexul 228 conținea numeroase scrisori; Fotie face un amplu rezumat al epistolei către un anume Zenovie din Emesa, din gruparea acefalilor, în care Efrem aborda, între altele, problema Trisaghion-ului (prin 470, patriarhul monofizit de Antiohia, Petru Fulon, adăugase formulei „Sfînt, sfînt
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lui Mega din Bereea este caracteristică pentru orientarea neocalcedoniană a lui Efrem, care susținea aici necesitatea de a accepta ambele formule - „unire ipostatică în două naturi” și „o singură natură a Logosului întrupată” -, din respect pentru hotărîrile de la Calcedon. în codex, scrisorile erau urmate de șapte panegirice sub formă de omilie, însă Fotie ne informează doar despre ocazia cu care au fost rostite, nu și despre conținutul lor. Al doilea codex conținea patru tratate. Primul combătea interpretarea pe care adepții lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a Logosului întrupată” -, din respect pentru hotărîrile de la Calcedon. în codex, scrisorile erau urmate de șapte panegirice sub formă de omilie, însă Fotie ne informează doar despre ocazia cu care au fost rostite, nu și despre conținutul lor. Al doilea codex conținea patru tratate. Primul combătea interpretarea pe care adepții lui Sever o dădeau unui pasaj din a doua epistolă a lui Chiril al Alexandriei către Succensus; ei spuneau că ființa umană se compune din două naturi, suflet și trup, însă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de la Calcedon și a Tomului Sfîntului Leon” din care provin mai multe fragmente, citate la al treilea conciliu de la Constantinopol, ce conțin afirmația că Cristos era perfect din punct de vedere uman, dotat cu toate proprietățile. Al patrulea tratat din codexul 229 răspundea acuzațiilor pe care i le aduseseră lui Efrem unii călugări teopaschiți; și aici monofizismul era combătut cu citate din Sfinții Părinți, luîndu-se apărarea Tomului lui Leon. Ioan Damaschinul citează un scurt fragment dintr-un tratat Despre Ioan Gramaticul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Ioan Damaschinul citează un scurt fragment dintr-un tratat Despre Ioan Gramaticul și sinod. Un fragment dintr-o scriere împotriva filozofului și preotului Acaciu din Apameea conține definiții bazate pe etimologii ale unor termeni tehnici folosiți în controversa cristologică. Un codex de la Veneția conține douăsprezece anateme îndreptate contra lui Nestorie și a lui Eutihie, despre care e greu de spus dacă alcătuiesc un text autonom sau o parte dintr-o scriere mai amplă. în fine, fragmente din cîteva predici (despre Evr
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
1668 de L. Allacci (reprodusă în PG 79, 81-581), conține 1.061 epistole, distribuite în trei cărți alcătuite, fiecare, din 333 scrisori, plus o a patra formată din 62; în realitate, ediția originară, așa cum a arătat J. Gribomont pornind de la codexul Ottobonian grec 250 (secolul al XI-lea; inscripția pe care o conține, „ale lui Nilus, ascet din Ancira, în Galatia”, confirmă datele din text privitoare la persoana lui Nilus pe care le-am semnalat mai sus), cuprindea 1.027 de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
multe ori. După cum presupun unii cercetători (Chesnut și, ceva mai prudent, Mazza), acest Teodor ar fi fost un însărcinat oficial al împăratului, un fel de supraintendent al arhivelor, desemnat să facă parte dintr-o comisie care se ocupa de redactarea Codex Theodosianus, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 439. Prin urmare, opera lui Socrate, la fel ca scrierea lui Sozomen (aceasta din urmă într-un mod mai complex, vom vedea imediat), s-ar încadra în activitatea culturală rezultată în urma
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 439. Prin urmare, opera lui Socrate, la fel ca scrierea lui Sozomen (aceasta din urmă într-un mod mai complex, vom vedea imediat), s-ar încadra în activitatea culturală rezultată în urma pregătirii Codexului. Chiar încheierea operei ar putea avea legătură cu acesta, deoarece ultima carte din Codex Theodosianus, a șaisprezecea, era axată pe religie, ortodoxie și erezie și, ca atare, în ochii istoricului, se poate spune că marca sfîrșitul oficial al conflictelor și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
la fel ca scrierea lui Sozomen (aceasta din urmă într-un mod mai complex, vom vedea imediat), s-ar încadra în activitatea culturală rezultată în urma pregătirii Codexului. Chiar încheierea operei ar putea avea legătură cu acesta, deoarece ultima carte din Codex Theodosianus, a șaisprezecea, era axată pe religie, ortodoxie și erezie și, ca atare, în ochii istoricului, se poate spune că marca sfîrșitul oficial al conflictelor și luptelor religioase din perioada precedentă. Istoria bisericească a lui Socrate ne arată că autorul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
forțe bizantine în Apus ar fi servit în repetate rînduri la rezolvarea unor situații grave). Secularizarea istoriei este cu atît mai evidentă, cu cît Sozomen acordă o atenție particulară legislației imperiale, care chiar în acei ani era adunată într-un codex și organizată în mod critic la inițiativa împăratului Theodosius al II-lea. Culegerea a intrat în vigoare la 1 ianuarie 439 și a luat numele de Codex Theodosianus. Istoria lui Sozomen e contemporană, am putea spune, chiar cu publicarea Codexului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
atenție particulară legislației imperiale, care chiar în acei ani era adunată într-un codex și organizată în mod critic la inițiativa împăratului Theodosius al II-lea. Culegerea a intrat în vigoare la 1 ianuarie 439 și a luat numele de Codex Theodosianus. Istoria lui Sozomen e contemporană, am putea spune, chiar cu publicarea Codexului, unde istoricul putea foarte bine să găsească toate legile pe care ar fi vrut să le consulte. Apoi, s-ar putea ca folosirea codex-ului să-i
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
codex și organizată în mod critic la inițiativa împăratului Theodosius al II-lea. Culegerea a intrat în vigoare la 1 ianuarie 439 și a luat numele de Codex Theodosianus. Istoria lui Sozomen e contemporană, am putea spune, chiar cu publicarea Codexului, unde istoricul putea foarte bine să găsească toate legile pe care ar fi vrut să le consulte. Apoi, s-ar putea ca folosirea codex-ului să-i fi plăcut lui Theodosius, căruia Sozomen îi dedică istoria sa. Așadar, pentru Sozomen
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
luat numele de Codex Theodosianus. Istoria lui Sozomen e contemporană, am putea spune, chiar cu publicarea Codexului, unde istoricul putea foarte bine să găsească toate legile pe care ar fi vrut să le consulte. Apoi, s-ar putea ca folosirea codex-ului să-i fi plăcut lui Theodosius, căruia Sozomen îi dedică istoria sa. Așadar, pentru Sozomen (și nimic nu ne împiedică să ne gîndim că și pentru Socrate), acest text juridic fundamental a putut fi determinant. c) Stilul și publicul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Tetraglosson (probabil, 1794) în care aromâna figura alături de greacă, albaneză și bulgară (teritoriile în care erau răspândiți Aromânii!) - cu aceeași demnitate și �drept de cetate" în lumea balcanică. Se poate adăuga, aici, acel încă misterios (sau prea puțin cunoscut) manuscris Codex Dimonie (descoperit și cercetat de G. Weigand) în care apar, cu caractere grecești, texte religioase în aromână (cf. Th. Capidan 1932, pp. 65-66), de bună seamă traduse din grecește. Toate aceste lucrări apăreau și erau circumscrise ariei balcanice - în care
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
de Babylone”, în Revue de l’histoire des religions 206, 1989, pp. 21‑40. . Oracolele sibiline se prezintă sub forma unui volum de douăsprezece cărți, numerotate de la I la VIII și de la XI la XIV. Această numerotare urmează tradiția familiei codexurilor care împarte în trei cartea a VIII‑a (VIII, IX și X). Ele sunt redactate în hexametrii grecești și conțin profeții cu caracter antiroman. Cărțile III, IV și V sunt de origine iudaică. Restul constituie „Sibila creștină”. Vezi textul grec
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lună a celui de‑al o sută patruzeci și cincilea an al domniei Macedonenilor și se va încheia în a noua lună a celui de‑al o sută patruzeci și optulea an, ceea ce nu înseamnă decât trei ani.” (12, 7) . Codexul Z aduce și mai multe precizări asupra morții Anticristului: Tradunt autem doctores quod in monte Oliueti Antichristus occidetur in papilione et in solio suo in illo loco contra quem Dominus ascendit ad caelos. Tiranul va muri, așadar, chiar pe tronul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de istoria literaturii române vechi. Epoca românească a vechii noastre literaturi (litografiat, 1943-1944), în care „umbra” lui Cartojan se simte chiar și în cercetarea largă a contextelor culturale. Pentru S. - în stare să își surprindă cititorii cu două ediții remarcabile: Codex Aureus, text alcătuit în vremea lui Carol cel Mare, și Codex Burgundus, manuscris din veacul al XV-lea, ambele conservate la Biblioteca „Batthyáneum” și tipărite în 1972 și în 1975, sau să își omagieze maestrul, incluzând, în ediția a doua
SIMONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289690_a_291019]
-
litografiat, 1943-1944), în care „umbra” lui Cartojan se simte chiar și în cercetarea largă a contextelor culturale. Pentru S. - în stare să își surprindă cititorii cu două ediții remarcabile: Codex Aureus, text alcătuit în vremea lui Carol cel Mare, și Codex Burgundus, manuscris din veacul al XV-lea, ambele conservate la Biblioteca „Batthyáneum” și tipărite în 1972 și în 1975, sau să își omagieze maestrul, incluzând, în ediția a doua a Istoriei literaturii române vechi (1980), o Bibliografie selectivă pentru anii
SIMONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289690_a_291019]
-
Românești. 1290-1690 (Letopisețul cantacuzinesc), introd. edit., București, 1960 (în colaborare cu Constant Grecescu); Cărțile populare în literatura românească, I-II, introd. edit., București, 1963 (în colaborare cu I. C. Chițimia); Cronici și povestiri românești versificate (sec. XVII-XVIII), introd. edit., București, 1967; Codex Aureus, introd. edit., București, 1972; Codex Burgundus, introd. edit., București, 1975; Cronica anonimă a Moldovei. 1661-1729, introd. edit., București, 1975; Nicolae Cartojan, Istoria literaturii române vechi, pref. Dan Zamfirescu, postfața edit., București, 1980; C. D. Aricescu, Scrieri alese, pref. Ștefan
SIMONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289690_a_291019]
-
București, 1960 (în colaborare cu Constant Grecescu); Cărțile populare în literatura românească, I-II, introd. edit., București, 1963 (în colaborare cu I. C. Chițimia); Cronici și povestiri românești versificate (sec. XVII-XVIII), introd. edit., București, 1967; Codex Aureus, introd. edit., București, 1972; Codex Burgundus, introd. edit., București, 1975; Cronica anonimă a Moldovei. 1661-1729, introd. edit., București, 1975; Nicolae Cartojan, Istoria literaturii române vechi, pref. Dan Zamfirescu, postfața edit., București, 1980; C. D. Aricescu, Scrieri alese, pref. Ștefan Cazimir, București, 1982 (în colaborare cu
SIMONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289690_a_291019]