1,963 matches
-
de a rupe contractul gravitațional pentru instalarea într-o pură stare de levitație. Forme indescriptibile, încorporarea în cod artistic a unor fantasme, par a trăi în plină experiență a unui dans bizar. însă memoria pămîntului, a substanței primordiale în care coexistă latent infinitele forme ale lumii vizibile, revine decis spre a închide paranteza unei îndelungi reverii. Teodor Moraru își reamintește lumea elementară, are din nou revelația neantului și ia de la capăt opera de arhitect și de constructor în substanța autonomă a
Dansul spectrelor by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10994_a_12319]
-
pretențiile sale estetice. E poetul mărețului, al majestuosului și al amă nuntului. Aceste două naturi, cea pământească și cea celestă, cea lumească și cea divină ( în grecește, spre deosebire de theios, care în seamnă «divin», entheos inseamnă «cel cu divinul în sine») coexistă strâns legate una de cealaltă, în universul său poetic. “La Ion Alexandru, realismul dur și primordial nu e mitic, ci de o autenticitate de-a dreptul fioroasă,” semnează undeva criticul Ion Negoițescu. O oarecare necontinuare, ambiguitate în unele din poemele
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
făcute inclusiv de mine. încă două cuvinte privind traducerea sau, mai bine zis, alegerea poeziilor și a poeților. Se știe că la orice antologare, pe lângă factorii obiectivi, odată ce munca de traducător, după spusele lui I. Ritsos, e supusă legilor creației, coexistă, până la o anumită măsură, și factori subiectivi. și asta mai ales când traducătorul se întâmplă să fie și poet. Din nefericire, nu-i de ajuns voința, cunoștințele, munca. Foarte adesea, mulți poeți de prim rang sunt străini de felul său
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
pe un om împrejurul căruia s-a făcut gălăgie degeaba; pe Caragiale găsind că Musset e superior aceluiași Leopardi etc., etc.ť". Considerații interesante, dar este greu de spus dacă bibliotecile de azi arată altfel. Și în biblioteca mea Shakespeare coexistă cu te miri cine - sînt convins că nu aș ieși deloc bine la o astfel de analiză - dar asta nu înseamnă că nu știu cam cîte parale face fiecare dintre autorii expuși acolo. Incredibile sînt proiecțiile pe care oamenii de la
Viața și opiniile bonjuriștilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10998_a_12323]
-
mai atentă se observă însă că lucrurile nu stau chiar așa. De fapt, cele trei cărți se constiuie într-o trilogie a recrierii vieții autoarei în sens invers. În Sexagenara și tînărul, cei doi protagoniști se aflau față în față, coexistau în același plan. Chiar dacă diferența de vîrstă care îi separă este una considerabilă, iubirea dintre ei (inclusiv fizică) nu este chiar de neconceput. Monologul femeii este în acest caz unul intens erotizat, ca o strategie de seducție. În Lebăda cu
Exuberanța solitudinii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10878_a_12203]
-
Gheorghe Grigurcu Interesant e faptul că deși cronologic "optzecistă", Magda Cârneci demarează energic de pe teritoriul consacrat al poeziei generației "șaizeciste". Aceeași perspectivă a unui cosmos frămîntat de forțe stihiale, aceeași halucinantă expansiune a materiei în cuprinsul căreia agenții nimicirii coexistă cu cei ai "regenerării", același concurs între "filosofia" vizionară, fatalmente abstractizantă, și stridenta concretețe a lumii fizice ne întîmpină în versurile d-sale care par a urmări nu o diferențiere de poetică, ci o integrare: "lumină și plumb, trenă lungă
Poeta față cu epoca by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10762_a_12087]
-
este, precum tangoul argentinian, o combinație de moarte și pasiune, de sex sălbatic și nostalgie, de vitalism frenetic și boală, de violență și candoare, de glorie și tragedie. Universul artistei este unul plin de culoare în care elemente aparent incompatibile coexistă natural în același plan, ca în arta suprarealistă. Pictura Fridei Kahlo este o combinație orginală între desenul cu tentă naivă al vameșului Rousseau, viziunea fantastică specifică lui Chagall (evidentă într-un tablou precum Sinuciderea lui Dorothy Hale) și exotismul (inclusiv
Being Frida Kahlo by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10798_a_12123]
-
Care este scopul noului sistem, nu pot să îmi imaginez. -De ce îl susține PSD? -Nu știu. Era în programul fostului ministru, nu ar trebui să aibă legătură cu PSD. -Va necesita cheltuieli mari? -Imense. Dacă pornește de mâine, vor coexista două sisteme, în paralel, mai bine de trei decenii! Trebuie schimbată infrastructura de calcul, făcut training al personalului, urmărită istoria veniturilor. Trebuie să iei dosar cu dosar să vezi cu cât a contribuit fiecare, dacă se aplică retroactiv. Dar ce
Reforma pensiilor, făcută praf de un expert din PSD: scumpă, inutilă, o promisiune peste 20 de ani by Ion Voicu () [Corola-journal/Journalistic/41609_a_42934]
-
de pagini are cel mai întins interviu, cu Dinu Zamfirescu. Președintele „Memoriei Exilului Românesc” și al altor organizații de profil are, de asemenea, un destin numai bun de ecranizat - o notă a întregului volum. În fiecare interviu din Memoria stigmatelor coexistă destine spectaculoase, chiar dacă multe comune, ghicite din literatura de specialitate; ele rămân povești, pentru unii, cu cheie, despre cum s-au surpat lumile odinioară și despre cum au crescut altele, neatinse. Morale.
Stigmate exemplare by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4036_a_5361]
-
si văzută de un adolescent arată că o țară epuizata în care toată lumea se luptă pentru a avea bani și putere.Astazi când spun România văd o țară care în momentul actual nu ne ofera absolut nimic.In același spațiu coexista două Românii: una frumoasă că o icoană, alta vulgara că o "prostituata"ieftina. Una morală și luminoasă că un martir, alta kitsch și agresivă că un manelist." Un popor și o populatie", cum spune Dan Puric.O Românie în care
TARA MEA! ROMANIA ESTE TARA MEA! de MIHAELA CIOLAN în ediţia nr. 139 din 19 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344235_a_345564]
-
politica Mario Vargas Llosa este cunoscut nu doar ca unul dintre cei mai importanți scriitori contemporani, ci și ca fost om politic. El s-a implicat în treburile statului până când a înțeles că „arta și politica nu pot interfera și coexista“. „Peștele în apă“ oferă cititorului prilejul de a pătrunde în lumea fascinantă a amintirilor autorului. Sunt descrise copilăria și adolescența, până în 1958, când Llosa pleacă din Peru în Europa și e conturată aventura sa politică de la începutul anilor 1990, când
Agenda2005-40-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284281_a_285610]
-
Florin Țene, între realitățile și poveștile vieții lui Alexandru Macedonski Prof.univ.dr. FLORENTIN SMARANDACHE Contradictoriu și controversat, răzvrătit și intolerant, turbulent și complexat, egocentrist și egoist, invidios și conflictual, pripit și tranșant, insolit și dificil, cu o operă în care platitudinile coexistă cu sclipirile geniale ca in paradoxism, Alexandru Macedonski este ― indiferent din ce parte și perspectivă ar fi abordat ― o personalitate fascinantă. Opera sa literară, fie că este vorba despre poezie, proză sau teatru, articolele sale de critică sau programatice, pamfletele
AL.FLORIN ȚENE, ÎNTRE REALITĂȚILE ȘI POVEȘTILE VIEȚII LUI ALEXANDRU MACEDONSKI, DE PROF.UNIV.DR.FLORENTIN SMARANDACHE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383858_a_385187]
-
familie, sunt în prezent contaminate de consumism. Marile orașe, din cauza traficului, poluării și speculațiilor imobiliare, se transformă în metropole haotice, dominate de contraste: mizeria din cartierele de mahala stă alături de luxul ostentativ din zonele rezidențiale. Sărăcia românească de pe străzile lăturalnice coexistă cu mallurile și centrele financiare. Banul a devenit etalonul universal, criteriul de valoare suprem. Fiecare se raportează la cum și ce consumă. Dacă înainte se spunea: Spune-mi cu cine te însoțești ca să-ți spun cine ești!, acum este valabilă
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383458_a_384787]
-
care afirmă că realitatea înseamnă mai mult decât limbajul, cuprinzând potențele preverbale. Ei cred că realitatea este doar limbaj și ce nu este limbaj nu există. Cei care urmează metoda lui Sorescu prețuiesc realitatea double-face, în care lumea și limbajul coexistă, dar pot fi abordate în mod ironic, ori grav, experimentalist cum o face Mircea Ivănescu. Poeții de la începutul secolului XXI, pentru faptul că aplică procesul de textualizare, poezia lor a luat locul a ce se numea în perioada primei jumătăți
Starea poeziei româneşti la începutul secolului XXI [Corola-blog/BlogPost/93283_a_94575]
-
aminti visul, Văd că e deja ora nouă și n-am început încă să lucrez. Iau mănușile de plastic galben și șterg praful de pe pian. Praful - peliculă fotografică din înalt, sau piele vrând să ascundă o realitate. Un context nevăzut coexistă cu mine. În timp ce fac mișcări circulare cu mâinile îmi amintesc brusc visul: e ca o mișcare fină în creier. După asta, totul devine clar precum ziua. Visul mă duce mulți ani înapoi. Dar totul e ca și cum s-ar fi petrecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Euripide se strecurase încă ceva, o stare cu totul și cu totul nouă, pe care treptat și numai cu mare greutate am identificat-o ca fiind un zgomot de fond total necunoscut, ceva care ar fi putut extrem de bine să coexiste laolaltă cu întreaga viață a unui om fără ca acesta să realizeze ce se întâmplă, după cum mă gândeam eu, cum ar fi uruitul unei centrale termice de bloc, de exemplu, devenit cât se poate de propriu naturii auzului locatarilor, insinuându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
că în acest punct sentimentul se separa de rațiune, practica de teorie, că trebuia căutat unde anume pot exista ele ca egale și, pe de altă parte, în ce punct rațiunea și afectul nu sunt în stare ca, împăcate, să coexiste și nici ca, certându-se, să învingă vreuna dintre ele). Dar cum de a fost posibil să i se întâmple una ca asta tocmai lui Burkeviț? Și ce să fie asta: un calcul premeditat sau un acces de nebunie? Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
orășelului, muzica de alămuri, gîlgîitura apei de la gura bidonului, geamuri făcute țăndări, fluturarea baticurilor... Fiecărui amănunt Îi era rezervat cîte un paragraf, iar fiecare moment era evocat cu un anume lirism, transpus În metafore, cronologia nu era strictă, unele momente coexistînd Într-o simbioză bizară a timpurilor trecute, prezente și viitoare. Altfel, cum s-ar putea explica textul de la „imaginea“ primilor lui cinci ani petrecuți la bunicul din Komogovina, acel comentariu trist care, dacă-mi aduc bine aminte, suna cam așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
a Istoriei care ne permite să prevedem desfășurarea deceniilor viitoare. încă din cele mai îndepărtate timpuri, orice grup uman s-a constituit în jurul unor bogății, al unei limbi, al unui teritoriu, al unei filosofii sau al unui șef. întotdeauna au coexistat trei puteri: cea religioasă, care fixează timpul rugăciunilor, dă ritm vieții agricole și determină accesul la viața viitoare; cea militară, care organizează vânătoarea, apărarea și cuceririle; cea economică, ce produce, finanțează și comercializează roadele muncii. Fiecare dintre aceste puteri stăpânește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
puteri, alte cunoștințe, alte moduri de cheltuire a surplusului, alte raporturi de forțe geopolitice. Rând pe rând, stăpânul devine sclav, soldatul ia locul preotului, iar negustorul îl înlocuiește pe soldat. Firește, aceste evoluții nu cunosc segmentări definitive: în fiecare clipă coexistă trei ordini de putere, cu avansări premature, dar și cu reveniri. Iată acum istoria acestor ordini, așa cum s-au născut și au dispărut, din Antichitatea cea mai îndepărtată. Această relatare permite degajarea unor legi ale Istoriei plecând de la fapte uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
cioplite. Supuși integral forțelor naturii - ploaia, vântul și trăsnetul -, văd în ele manifestarea unor forțe superioare. încă nu-și îngroapă morții; locuințele lor, încă precare, devin mai solide, iar uneltele sunt mai ingenioase. Toate aceste primate, vecine, dar nu asemănătoare, coexistă fără să se amestece. încep să-și transmită din generație în generație anumite cunoștințe, ceea ce-i deosebește de toate celelalte specii de animale. O lecție pentru viitor: transmiterea este condiția progresului. Acum 700 000 de ani, în China și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
evoluează înspre Homo neandertalis. Acum 300000de ani, acesta cutreieră Africa, Europa și Asia. Pentru prima dată, construiește pe unde trece colibe sofisticate și își îngroapă morții. în Europa, pe atunci izolată de ghețarii ce acoperă Alpii și Balcanii, Homo neandertalis coexistă cu celelalte primate fără să se amestece cu ele, fără să le înlocuiască. Desigur, în acea epocă îașadar în urmă cu 300 000 de ani) începe și canibalismul - nu ca un act de violență, ci ca o practică rituală de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
femei, de prizonieri: primele piețe. Și, fără îndoială, primele manifestări de sclavie. în jurul anilor 85000 î.e.n., climatul planetei se răcește; Homo sapiens sapiens își amenajează primele adăposturi mai durabile și rămâne ceva mai multă vreme înăuntru. Călătorește mai puțin și coexistă în continuare cu multe alte specii de primate. Acestea se războiesc între ele pentru adăposturi, pentru femei sau pentru zonele de vânătoare. Conflictele lor au la bază câteva principii a căror simplitate reiese din vestigiile descoperite de arheologi: a speria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
uscat, traversând strâmtoarea Bering. în Europa, o subspecie a lui Homo sapiens sapiens, numită astăzi „omul de Cro-Magnon”, se întâlnește cu Homo neandertalis, venit aici cu 250 000 de ani mai devreme și stăpân incontestabil al locurilor. Aceste primate diverse coexistă în Europa mai bine de 10 000 de ani, pribegind neîntrerupt pe teritoriile vaste, pe care nu le părăsesc decât în caz de extremă necesitate. Acum 30 000 de ani, fără să se știe prea bine de ce și într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
a celorlalți. Toți sunt convinși că simultaneitatea deciziilor lor libere duce la o maximă satisfacție colectivă. Libertatea, economică și politică, este mai mult ca oricând motorul Istoriei. De la o „inimă” la alta Spre deosebire de cele două ordini precedente, când pe planetă coexistau în orice moment mii de triburi, regate sau imperii și se venerau o mie de șefi, se adorau o mie de zei, se vorbeau o mie de limbi, ignorându-se sau înfruntându-se unele pe altele, Ordinea economică vorbește o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]