407 matches
-
președintelui ucrainean Viktor Iușcenko a anunțat că nu exclude formarea unei coaliții guvernamentale cu opoziția prorusă. l Succesorului lui Abu Musab al-Zarqawi, Abu Hamza al-Muhajir, a promis, în primul său comunicat transmis pe Internet, că îi va pedepsi pe suniții „colaboraționiști“. l Un oficial al Amnesty International a declarat că este greu de dovedit că au existat închisori secrete în România și Polonia, în condițiile în care aceste centre au fost mutate. Joi, 15 iunie l Președintele Traian Băsescu s-a
Agenda2006-24-06-saptamana pe scurt () [Corola-journal/Journalistic/285060_a_286389]
-
la un Panait Istrati, dar într-o durată considerabil mai lungă (cu ezitări, îndoieli, decepții și reveniri temporare la credința inițială), realitatea înconjurătoare dezminte constructul teoretic al omului de stânga. Socialismul real, cu activiști și cenzori, torționari și informatori, scriitori colaboraționiști și firavi rezistenți, îl compromite definitiv pe cel utopic, ideal. Spovedania unui învins devine, aici, spovedania unui convins. Bineînțeles, într-un alt registru stilistic decât cel al lui Istrati, în maniera inconfundabilă pe care Radu Cosașu o va șlefui cu
Spovedania unui convins by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10761_a_12086]
-
îngheață în formele cristalizate de experimentalismul modernist și că autorii postmoderni de calibru avansează către centru, într-un joc axiologic cu reguli clare. Dar am auzit de prea multe ori clamată teza "adevărului cu voie de la poliție", aplicată otova, și colaboraționiștilor, și rezistenților, și disidenților, pentru a mai crede că este o firească, naturală reașezare a valorilor literare. Din păcate, nu e vorba despre așa ceva, ci despre politică literară, care, orice semn ar avea (de stânga, înainte, sau de dreapta, după
Oameni de piatră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9725_a_11050]
-
monopolul deținut în anii celui mai negru proletcultism". Opinii, după cum vedem, demne de un A.C. Cuza. Atribuind colaboraționismul exclusiv unor evrei în calitatea lor de evrei, calitate incriminată ca atare, Mihai Ungheanu se silește astfel a-i disculpa implicit pe colaboraționiștii români. Ca și cum românii get-beget Mihai Beniuc, Petru Dumitriu, Eugen Barbu, Corneliu Vadim Tudor, Adrian Păunescu, Dumitru Popescu-Dumnezeu, Ion Dodu Bălan și - cu sau fără voia d-sale - dl. Mihai Ungheanu însuși n-ar fi fost tot atît de împovărați de
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15394_a_16719]
-
Rogozin a subliniat importanța menținerii în Transnistria a "memoriei pentru Marele Război pentru Apărarea Patriei". Potrivit vicepremierului rus, recentele evenimente tragice din Odessa au stârnit nemulțumirea și furia oamenilor. "E un Hatîn (sat belarus, distrus în 1943 de fasciști și colaboraționiști; locuitorii săi au fost arși de vii) ce s-a intamplat in Odessa. Cei care au comis crime în masă nici macar nu pot fi numiți animale, pentru că nici animalele nu procedează astfel", a declarat Rogozin.
De Ziua Victoriei, Putin în Crimeea, Rogozin la Tiraspol by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/54282_a_55607]
-
El și cu Ea". Exagerări, și într-o privința și în cealaltă, răsfrângând o subiectivitate care, privitor la anii tinereții celui ce se confesează, înclină mai degrabă să absolve decât să încrimineze, aceasta întâmplându-se nu doar cu mării scriitori "colaboraționiști", dar și cu unii mânuitori de la vârf ai puterii, precum Chisinevschi. Invocând argumentul că nu judecă decât întemeindu-se pe ce a trait el însuși, Desliu trage o concluzie mai degrabă pozitivă despre satrapul culturii din perioada dejista, acesta fiindu
Cazul Dan Desliu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17794_a_19119]
-
și mai spectaculoasă, aceea a lui G. Călinescu. Acuzele, nu o dată vehemente, au cunoscut, ne readuce în memorie Ana Selejan, două etape: una, între 1944-1947, când a fost sistematic atacat de către presa de dreapta, care-l considera "trădător al culturii", "colaboraționist", și a doua, în 1947-1948, când acuzele veneau dinspre, partea stângă, comunistă, a presei, urmărind, chipurile, "reeducarea" marelui critic și istoric literar. Contra concepțiilor lui estetice scriu Vicu Mândra, Petru Dumitriu și eternul N. Moraru. I se reproșează abaterea de la
Literatura română și comunismul (II) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10314_a_11639]
-
acolo cu pasiune și îndărătnicie: limba românească... Pot să mă schimb? Sînt osîndit să trăiesc în toate vremurile afară din epoca mea, dincoace ori dincolo de ea, nu știu...". I-a încriminat, la 20 decembrie 1944, în articolul Colegii, pe foștii colaboraționiști cu regimul antonescian. L-a încondeiat, aici, pe Ion Petrovici, ministrul Culturii Naționale în guvernul Ion Antonescu, considerat "lingăul subtil care fuge de colo pînă colo după un portofoliu". O zi mai tîrziu, la 22 decembrie 1944, se ralia deciziei
Din Publicistica lui Arghezi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17143_a_18468]
-
viața lor. 81 O artă fără public Trebuie s-o recunoaștem: poezia este astăzi una dintre artele cel mai puțin atrăgătoare pentru public. Mai mult, aș spune că este o artă compromisă în ochii acestuia. Și nu (doar) din cauza poeților colaboraționiști din regimul trecut, cum s-a spus. Ei, de fapt, n-au fost nici mulți și nici de primă mână. Explicația decadenței fără precedent a poeziei în ultimele decenii, practic a ieșirii ei de pe piață, constă în insuportabilul ei elitism
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Ce vrei să-ți scriu Acuma, când ne despărțim? E prea târziu, Noi nu ne mai iubim. Cuvinte dragi de-amor Le-am tot rostii la timpul lor. Atll le-am repetat... Ne-am înșelat..." Cei din public, îmbogățiții și colaboraționiștii orașului, putred de corupți, păreau să fi uitat până și ei Sodoma josnică și monotonă a vieții lor. Unii tăceau, privind sticlos în fața ochilor. Alții duceau paharul alungit de șampanie la gură și beau din el mult mai mult decât
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
fost refuzat. După război, Alexandru Geblescu, cel mai tânăr deputat din Cameră, reprezenta o partidă mult mai convenabilă decât domnul Ialomițeanu, căruia i se crease în jur o atmosferă destul de proastă ! Pentru că în timpul ocupației germane domnul Ialomițeanu a fost un colaboraționist, unul dintre filoboși - cum li se spunea pe atunci... Rușii ne părăsiseră ca aliați atunci, guvernul, și familia regală, și toți cei care au putut s-au refugiat în Moldova, în toamna lui 1916... Toamna ? ! Iarna ! Dacă-ți spun ! Las
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
un personaj al lui Hofmannsthal, nu un economist. Chiar În aceeași seară eram la o petrecere la niște vechi prieteni și l-am recunoscut pe unul, care lucra la o editură. Ajunsese acolo după ce editura Încetase să mai publice romanele colaboraționiștilor francezi, ca să se dedice unor texte politice albaneze. Am descoperit că Încă se mai făceau editări politice, dar În aria guvernamentală. Totuși, nu treceau cu vederea câte-o carte bună de filosofie. Din cele clasice, Îmi preciză el. „Apropo”, Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mi se confundă În cap. În anii ’40 iau naștere diferite grupări care Își zic sinarhice și vorbesc de o nouă ordine europeană condusă de un guvern de Înțelepți, pe deasupra partidelor. Și Încotro converg până la urmă aceste grupuri? În mediile colaboraționiștilor de la Vichy. Atunci, o să zici dumneata, iar am greșit noi, sinarhia e de dreapta. Stop. După ce-am citit atât, Îmi dau seama că asupra unei singure probleme sunt cu toții de acord: sinarhia există și guvernează lumea În secret. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ideea că era mai bine ca femeile de acum un veac să fi stat în banca lor în loc să se expună oprobiului public luptând pentru „sufragiul” cu adevărat universal (căci de aici le vine numele de sufragete). Grație acestor femei și „colaboraționiștilor lor bărbați” (cum îi numea cu oroare Fr. Nietzsche), drepturile civile și politice ale femeilor au fost treptat recunoscute, ajungând să voteze începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea în unele state americane, în Australia, Noua Zeelandă, din zorii secolului XX
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
și „neutralitate”. Femeile sunt prea implicate. Cum să le dai crezare? De ce ai asculta ceea ce gândesc gravidele, dincolo de ușa bucătăriei, gineceul lor cel de toate zilele? Subiectul este trivial. Nu putem înjosi cultura la nivelul trivialului. Unele femei, precum și bărbații „colaboraționiști”, lipsiți de complexul recunoașterii deschise și mândre că vin din femei, spun însă altceva: da, putem înălța cultura la nivelul „trivialului”. Acest adjectiv depreciativ vine dintr-un substantiv propriu: Trivia, arborele mitologic al vieții, divinitate feminină. Femeile sunt Trivia-lele fiecăruia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
ruină devenite cuiburi de mafioți, forțe teroriste, nomade prin natura lor, care-și vor stabili bârlogul pe teritoriile unor non-state, precum și organizații mafiote ce susțin ambiții politice, laice sau religioase, așa cum au procedat Mafia, Cosa Nostra sau gangsterii francezi deveniți colaboraționiști în 1940. Vom asista - și deja există - la violențe urbane de o atât de intensă amploare și brutalitate, încât vor necesita intervenții mai degrabă militare decât polițienești. în fața acestor amenințări sau agresiuni, națiunile vor avea nevoie de soldați și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
la o lună de zile după ce au ieșit la pensie la vârsta de 49 de ani, după 25 de ani de magistratură, a venit și verdictul de colaborator cu Securitatea. — Altceva vreau să vă întreb. Și anume, dacă profilul procurorului colaboraționist era mai dispus să execute ordine. Era mai tentat să meargă la partid și după 1989? — Profilul procurorului sau al judecătorului care a colaborat îl vedeai prin faptul că era ceea ce eu numesc, mai ales la procurori, magistrații non combat
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
golf modest. Totuși, după spusele lui Basie, ei plecaseră cu două zile În urmă, continuîndu-și Înaintarea spre Shanghai, iar cele cîteva sute de locuitori ai orașului rămaseră expuși. În afara posesiunilor lor, ar putea exista depozite de arme ale comuniștilor și colaboraționiști, care ar putea fi răscumpărați cu bunăvoința generalilor Guomindangului care se apropiau de Shanghai. Ascuns de traversele căii ferate, Jim se lăsă pe vine la marginea taluzului. Sub el se Întindea un cîmp de orezării necultivate, separate printr-un canal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
fie mereu în pielea altora -, aș fi vrut să fiu Paul Colette, ajustorul francez care, pentru a trezi patriotismul concetățenilor aflați sub ocupație hitleristă, s-a decis să tragă, și a tras, cinci gloanțe de 6,35 mm în odiosul colaboraționist Laval, când acesta părăsea o cazarmă din Versailles. Aș fi vrut să fiu Colette chiar dacă acesta ratase atentatul, dar aș fi fost adus în fața tribunalului și aș fi declarat răspicat că „singurul meu regret este acela de a fi ratat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
cel ce descifrează tainele lumii materiale, dar și cel care îi îndrumă pe cei din jurul său pe drumul speranței. Sacrificiul este îndreptat către un viitor ce înlătură povara devastărilor aduse de invazia lui Basam Damdu. Olrik devine întruchiparea șirului de colaboraționiști europeni ce salută în Reich-ul milenar ocazia de înfăptuire a visului lor egoist și sanguinar. Instrument al terorii și arhitect al fricii, Olrik este construit din aluatul personajelor infernale ce descind din paginile de roman popular de secol XIX. Fantezia
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
închisorii, pe care nemții însemnaseră cu grijă anul, alături de datele incorecte pe care chiar el însuși le furnizase, printre care și numele Charlot. În acest moment, în Franța, un asemenea document era mai valoros decât orice act oficial, căci nici un colaboraționist nu poseda un dosar de deținut într-un lagăr nemțesc, autentificat prin fotografii din față și din profil. Văzut din față, Charlot era puțin schimbat, căci își lăsase barbă, dar, privit cu atenție, era totuși același chip. Nemții erau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
că prin chirurgie plastică se poate elimina sau adăuga o cicatrice, dar că nu se pot modifica prea ușor dimensiunile unui craniu, iar pe acestea germanii le consemnaseră cu multă acuratețe. Și totuși Charlot se simțea mai hăituit decât orice colaboraționist, căci trecutul său era la fel de rușinos: nu putea da nici o explicație cu privire la felul în care își pierduse averea, dacă nu cumva lucrul acesta se aflase deja. La fiecare colț de stradă îl întâmpina o figură cunoscută; în fiecare autobuz vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
au strigat tot felul de lucruri în spatele meu. Nu ei, că le era frică, dar și-au pus copiii. Nu e tocmai plăcut... —Oamenii de prin părțile locului sunt bănuitori. Dacă vine cineva de la Paris, nu înseamnă neapărat că e colaboraționist. —Trebuia să vii să-mi spui mie, zise Roche. Fata se întoarse spre Charlot: — Nici măcar nu ne trecea prin gând că pe-aici locuiește așa un om de vază, ce zici? Roche atinse căluțul cu biciul și căruța o luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
ca un copil la sfârșitul unei petreceri. —Și acum de ce nu pleci? întrebă Charlot. Omul care-și spusese Chavel își ștergea fața cu mâna. Nu pot, răspunse el. Sunt urmărit. —De ce? — Orice om care are un dușman e luat drept colaboraționist. Dar ai fost închis de nemți. După spusele lor am fost trimis acolo ca informator, spuse bărbatul calm. Promptitudinea replicii păru să-i redea încrederea și respectul de sine. — Sunteți, desigur, Mademoiselle Mangeot, spuse omul încet. Știu că n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
putea fi amanetat, la nevoie, pentru un câștig imediat. Și totuși în aceeași dimineață, mai devreme, în St Jean, îl cuprinsese o neliniște trecătoare când văzuse pe zidul de lângă secția de poliție un afiș cu o listă cu nume de colaboraționiști aflați în libertate (printre care și al său) și un altul care se referea la moartea unui om într-un sat cam la optzeci de kilometri distanță. Cei de la poliție nu dețineau amănunte despre caz, altminteri fapta ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]