2,111 matches
-
obiectivitate. Un alt roman în care se vorbește despre minerit este cel a scriitorului Irwing STONE ,,Bucuria vieții’’ despre viața marelui pictor olandez Vincent van GOGH, în care minerii sunt numiți fețe negre (gueules noires). Aceste fețe negre, trăiau în colibe mizere într-o mizerie ușor de înțeles chiar dacă vom face o translație de un secol și vom reveni în România antebelică și chiar postbelică, în centrele minere și mai ales în Valea Jiului. Am și azi în memorie un reportaj a
MINERII, SAU ,,FEŢELE\ NEGRE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360776_a_362105]
-
toi pornit-a. Și spre a fi la adăpost Să nu îi cadă-n mână, Fecioara regelui a fost Trimisă-n munți la stână. Și i s-a dat în păstorit O turmă de mioare, Iar pentru somn și locuit Colibă-ncăpătoare. Mergea cu turma la păscut Din zori și până-n seară Pe-un colț de rai necunoscut Din minunata-i țară. Poieni cu flori de paradis Înmiresmate-n rouă Mirifice i s-au deschis Spre altă lume, nouă. Vrăjită pe
POEM DUPĂ PROZA SCURTĂ LEGENDA LUI DRAGOBETE DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364083_a_365412]
-
buna ordine. Reședința Supraveghetorului este la Karies care este capitala Statului monastic. În ceea ce privesc averile mânăstirilor ele aparțin statului monastirian . După modul de viață de la mânăstire, un alt mod de trai existent este cel de scit, de chilie, de colibă, de scaun, de pustnic sau de,,mosor''(o formă de viață monastică de peșteri de pe versanții verticali ai Muntelui Athos, care comunică cu marea doar prin intermediul unei frânghi și a unui mosor (troliu), în schimb accesul de pe uscat e aproape
MUNTELE ATOS de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364143_a_365472]
-
din Occident. Acum oamenii merg iarăși cu cortul pe văi, învățământul recapătă treptat din terenul pierdut, stațiunile balneoclimaterice, acum refăcute, sunt neîncăpătoare pentru câte solicitări sunt, turismul, inclusiv traversarea Carpaților, se face pe șosele nou asfaltate, se caută liniștea unei colibe sau a unei chilii de mănăstire, ori într-o pensiune rurală, frumuseți care își recapăta adevărata pretuire. Frumoasa Romanie de odinioara, numita și Grădina Maicii Domnului, de la o vreme căzută într-un con de umbră, acum dă semne că-și
SPERANŢE PENTRU ROMÂNIA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363069_a_364398]
-
din tabăra otomană. De atunci nu-l mai văzuse. În zadar îl căutaseră printre cadavre. Parcă intrase în pământ. - Dați veste în toată țara, în lung și-n lat, peste câmpuri și păduri, peste dealuri, peste munți, prin sate și colibe părăsite, scorburi de arbori seculari, râpe, văgăuni și peșteri, și aflați ce s-a întâmplat cu Paloș. Dacă-l aflați viu, aduceți-l de îndată la mine, iar de-l aflați mort, aduceți-i trupul la curte ca să-l înmormântăm
II. NĂLUCA DIN IUREŞUL BĂTĂLIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363257_a_364586]
-
uleioasă, ce-aflată în derivă, la placul curenților marini, se ondula în forme șerpuitoare tot mai aproape de mal. La ceasul ăsta, când soarele-și încheie drumul său pe cer, So Jin-Ji stă pe țărm. El cugetă la soartă. Are-o colibă veche și săracă, un biet copil și-un câine. De-i cauți, toți bolesc. Și doar el e de vină! Tânjește și leac la suferință nu găsește. Nici rostul nu-și află de-o vreme bună. Privind la-ntinderea de
UN COPIL SUSPINĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368547_a_369876]
-
asta nebună și fără noimă, așa i-o fi fost ursita, cum să se încurce cine-o fi fost cu încă un suflet lângă în plus, de-abia poți s-o scoți la capăt singur în acele timpuri grele. La coliba moșului se adăpostiseră trei familii, a picherului, a noastră și a Marii Șandrului. Dumnezeu a vrut și a fost roadă bună la prune și la porumb, așa că ne-a salvat cu chisăliță, cu zeamă de prune și de mămăligă, n-
AMINTIRILE MAMEI, DE GHEORGHE PÂRNUŢĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367368_a_368697]
-
Și totuși erai viu. Îmi amintesc multe: zăpadă, la un moment dat a nins, a nins patrusprezece zile, zi și noapte. S-a acoperit orice cărare, orice drum. Aveam un izvor la o distanță cam de două sute de metri de coliba unde stăteam. Până la izvor erau și lupi care pândeau căprioarele ce veneau să se adape. Dar eram și eu tot o capră, știți ... Tot aveam nevoie de izvor. Iarna nu era o problemă, că era zăpadă și topeai zăpadă. Câteodată
PARINTELE ARSENIE PAPACIOC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366756_a_368085]
-
înseamnă loc de pace, de liniște și care a dat în românește “sihăstrie” . Peste tot, în apropierea marilor mănăstiri, au existat unul sau mai mulți “sihaștri” care locuiau, în majoritatea cazurilor, în adăposturi scobite în piatra muntelui sau în mici colibe în pădure. Numele de sihastru este valorizant și foarte folosit în tradiția ortodoxă română, având o mare întrebuințare, de asemenea, azi mai ales pentru a desemna pe aceia dintre călugării îmbunătățiți. Dar felul de a trăi isihasmul românesc și are
CATEVA ELEMENTE ORTODOXE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366817_a_368146]
-
de icoană a Taborului, cu o transfigurare evidentă a persoanelor respective (pentru că Iisus Hristos era prezent în și între ele), o lumină nematerială cobora atunci peste ele, și toate acestea îți dădeau o dorință certă și intensă de a face colibe în preajma lor și de a petrece pururea și permanent cu ele. Smerenia, discreția și sinceritatea lor îți dădea și sporea cuvintele de folos Spre deosebire de alții, de pildă, la chip, Părintele Benedict Ghiuș nu era și nu avea deloc chipul clasic
DESPRE PARINTELE BENEDICT GHIUŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366838_a_368167]
-
Și, chiar dacă va fi târziu, plin de-ncântare o să fiu când îți voi pune-n brațe sufletul meu neliniștit ce-a fost de-atâtea ori cârpit cu-ale speranței ațe. De mult nu mai e cum a fost, căci în coliba-mi de nerost și pierdere de vreme, vis după vis s-au gârbovit s-au resemnat și-au obosit întruna să te cheme. Dar de va fi cândva s-apari cu-ai dragostei nebuni zlătari urlând ca niște hoarde, mă
SURÂSUL DRAGOSTEI DAR DACÃ TOTUŞI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367661_a_368990]
-
văzând-o pe mama iar la poartă, câtă dragoste-n priviri și-n cuvânt, în sufletul ei și-n pâinea coaptă... Alerg pe cărarea spre grădină, prin romaniță, flori de busuioc, mă joc prin iarbă și în țărână, dorm în colibe din tufe de soc. În frunzele verzi și eu mai trăiesc, cu același zâmbet nevinovat, în amurg de vară mă regăsesc, sunt acasă... ce un gând minunat... Rătăcesc, dar urmele sunt goale, semnul ce separă două clipe, lacrimile-mi cad
SUNT ACASĂ… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367671_a_369000]
-
că suntem o nație de lingăi? Ia vezi, poate te spun lu' Geta! - Ha, ha, ha! - Ce-ai găsit, omule, de râs? Te-ai țicnit înainte de a ajunge, eu, președinte? Ha, ha! - Știți... ăă... mai ții minte petrecerea, aia, de la Colibele haiducilor, când am dansat desculți? Ce vin bun aveau ăia acolo! Ce ospătărițe! - Mi-aduc aminte... a trecut ceva timp... Dar ce e de râs? - Ne-am cam matolit atunci... - Mai ales tu! Pe mine nu știu dacă ai să
CEL MAI IUBIT PREŞEDINTE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366936_a_368265]
-
am să mor! Cu orice chip! - Fiul meu, am gândit și gândesc, lupta nu poate continua decât de cei ce sunt în viață; completă doamna, privind undeva printre pădurile de stejari ce rămâneau în urmă. Pe un povârniș zări o colibă acoperită cu crengi și, ca niciodată, acea casă atât de simplă, fără nici o importanță, o făcu să se mire; Ce colibă singuratică! Cum de păgânii n-au ars-o? Unde or fi stăpânii ei?"și-ar fi dorit această casă
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
în viață; completă doamna, privind undeva printre pădurile de stejari ce rămâneau în urmă. Pe un povârniș zări o colibă acoperită cu crengi și, ca niciodată, acea casă atât de simplă, fără nici o importanță, o făcu să se mire; Ce colibă singuratică! Cum de păgânii n-au ars-o? Unde or fi stăpânii ei?"și-ar fi dorit această casă în aceste clipe de disperare. Ar fi vrut să locuiască acolo, sus, să privească cerul, să cutreiere pădurea, să asculte susurul
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
le stingă, sala întreagă aplaudă, alăturând-se și ceilalți comeseni în nici un fel legați de evenimentul cu pricina, pur și simplu din respect pentru sărbătorit, cunoscut sau nu și datină! Alo, se-aude la Lido sau Athene Palace sau la Coliba haiducilor sau la Privighetoarea Sloboziei de Ialomița sau pe unde-o mai fi, ce va ca să însemne asta!?... După un ghiftuit ca la ... „Rainforest” acasă, pentru oameni simpli nu cu dare de mână, o plimbărică cu tramcarul din San Francisco
HAI-HUI CU TRAMCARUL PRIN FRISCO... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367021_a_368350]
-
Ce curvă mai este și politica asta! Luna își făcuse apariția pe cerul senin și plin de stele. Se vedea ca în palmă pe tot podișul străjuit de ambele părți de fălnicia munților. Sus, sub un fag secular se afla coliba de la stâna lui Miron. Câinii, cum au simțit miros de om străin, au și început să latre și s-o ia la vale în întâmpinarea intrusului. Miron nu se mai aștepta ca prietenul lui să ajungă la acea ora târzie
BACIUL MIRON de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367042_a_368371]
-
Miron. Câinii, cum au simțit miros de om străin, au și început să latre și s-o ia la vale în întâmpinarea intrusului. Miron nu se mai aștepta ca prietenul lui să ajungă la acea ora târzie, așa că ieși din colibă să vadă cine le-a tulburat liniștea câinilor. Din vale se zărea o mogâldeață de om, apropiindu-se. Cine să fie la ora asta? Cum câinii porniseră spre noua apariție în peisajul nocturn al serii de iunie, Miron strigă la
BACIUL MIRON de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367042_a_368371]
-
care deveniseră de peste 20 de ani un obicei al locului, într-o bătătură organizată ca un mic saivan unde se încălzeau la foc câțiva păstori, pentru ca nu mult după uzualele schimburi de binețe, un înger proiectat pe o pânză în spatele colibei să anunțe cu un glas sideral că Domnul se va naște în noaptea asta, nu departe de aceste locuri de obidă și de taină, încă nedezlegată și necuprinsă ... “După ce au plecat îngerii de la ei, ca să se întoarcă în cer, păstorii
CRĂCIUN LA CERES ÎN CALIFORNIA! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 177 din 26 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367252_a_368581]
-
șarpe, între albii de ape muginde - Trecea peste țărmuri de taină peste somon mort în fiorduri uitate În cămine, dănțuitori rapaci În Ceruri, vraci tainici dezlănțuiau himere magice acolo vânători explorau preerii... după bivoli... după elani... după caribu... după vânat... colibe ridicate din scoarță de mesteacăn amulete, stâlpi strâmbi de totem - în cerc căpetenii tribale cu magice măști nășteau colierul de vrajă din cincizeci de sfori variate pentru prinzătorul de vise De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Să
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
Cel puțin astăzi are vile similare în multe orașe de pe glob. Într-una dintre ele am cunoscut-o pe Miranda. Aici ne-am reîntâlnit doar. Nu aș zice din întâmplare. - Te invidiez surioară. Dar tot mi se pare mai familiară coliba în care am copilărit eu. Acolo l-am cunoscut pe Ionel. Era rândul lui Ionel să dea pupicul, furat când coborau din mașină. Au intrat în salonul de recepții unde s-au instalat în fotolii. Auzind zgomot Stela, mama de
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN -4- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348737_a_350066]
-
atunci. În sec al VI - lea a fost construită încă o biserică închinată Sf. Ap. Și Ev. Ioan. Spre sfârșitul epocii bizantine, orașul a început să intre în declin, iar spre sfârșitul sec. al XI - lea a decăzut complet. Doar colibele pescarilor sezonieri ridicate pe ruinele lui mărturiseau despre o mică așezare pe locul fostului oraș. Această stare de fapt a continuat până la sfârșitul sec. al XIX - lea, când regiunea a fost cumpărată de către Patriarhia Greacă de la Ierusalim în colaborare cu
SPRE CALAUZIREA LA DESAVARSIRE A PELERINULUI DE LA VECHIUL TESTAMENT LA NOUL de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 81 din 22 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349143_a_350472]
-
tizic și îi încărca în căruță, apoi bota cu apă, o putină pentru a avea și apă pentru baia săptămânală, pirostriile pentru găleata mare din aramă, un calup de săpun de casă, lemne din salcâm pentru construcția propriu zisă a colibei, carton asfaltat și alte obiecte de strictă necesitate pe termen mai lung. Când ajungeam noi la vie pe la începutul lui august, de obicei abia începeau să se pârguiască boabele de struguri ale soiurilor timpurii. Săpa tata spre drum în capătul
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344501_a_345830]
-
amestecat cu balegă de cal ori pleavă și apoi întins pe jos în loc de dușumeaua din lemn. Așa se "tencuiau"și casele peste care lipitură se dădea cu var stins și albăstrit cu sineală. Cum spuneam, tata a construit bordeiul sau coliba cum i se mai zice prin alte părți, ne-a instalat patul și cele necesare unei șederi pe întreaga vacanță, până la culesul strugurilor în septembrie. Seara după ce își termina treburile gospodărești de prin curte sau de pe la câmp, cu recoltatul cerealelor
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344501_a_345830]
-
înhămat caii la căruță și a plecat repede la mine la vie. Tocmai când a sosit s-a pornit și ploaia. Abia reușise să deshame caii. Când au început tunetele fulgerele și o ploaie torențială, noi am intrat imediat în colibă, dar și caii au venit în fața colibei și și-au vârât instinctiv capetele la adăpost în bordei. Doar trupurile cailor stăteau afară și peste ele curgeam zeci de litri de apă. Când troznea, parcă se rupea cerul de ziceai că
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344501_a_345830]