352 matches
-
poate urca în clopotnița bisericii pentru a trage clopotele, anunțând Săptămâna Luminată. De sărbătoarea Nașterii Domnului, după liturghie rușii-lipoveni merg cu colindul, care este o singură cântare preluată din ritualul bisericesc (“Hristos Rajdaetsja”= “Hristos se naște”). Înainte de a porni la colindat, în general pe la casele rudelor, grupurile de copii trec mai întîi pe la locuința preotului pentru a primi binecuvântarea. De Florii în biserici se așterne pe jos un “covor” de iarbă proaspăt cosită, iar după sfințirea crenguțelor de salcie, fiecare credincios
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
trei ani, la Ocupație - și Încă mai aud: «Las’, că ’ncetul cu-ncetul...» Moș Iacob a rămas acasă, În Mana, el e premare, mereu la datorie, să păzească satul de tal’ari. A doua zi mă Întreabă cum a fost colindatul pe la mănăstiri. Îi spun ce-am auzit: - Ce sărace, mănăstirile noastre, săracele, Moș Iacob! Și ce sărace săracele maici și săracii călugări - că Tătarii de ruși știi mătale ce le-au făcut? ... Moș Iacob dă repede din mână, că știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
eu - așa că trec mai departe: - Dar las’, că, ’ncetul cu-ncetul... - Așă-i, băi’țălu moș’lui!, zice Moș Iacob. ’Ncetu cu-ncetu s’-a face oțătu! - și mai zice: Acuma parcă-mi pare rău că n-am mărs cu voi, la colindat, pe la mănăstiri. S-o fi luat și pe baba mè, să fi mărs cu voi, cu toată lumea - la colindat, de rămas-bun. - Cum așa, de rămas-bun, Moș Iacob? Aveți de gând să plecați din Mana? Unde vă duceți? - Noi n-avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Ncetu cu-ncetu s’-a face oțătu! - și mai zice: Acuma parcă-mi pare rău că n-am mărs cu voi, la colindat, pe la mănăstiri. S-o fi luat și pe baba mè, să fi mărs cu voi, cu toată lumea - la colindat, de rămas-bun. - Cum așa, de rămas-bun, Moș Iacob? Aveți de gând să plecați din Mana? Unde vă duceți? - Noi n-avem de gând să ne ducem În altă-parte, dar au de gând vremile să deie peste noi; că nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
spuseseră părinții: Mănenii aveau colindele lor, „păgâne” și amestecate, doar câte un vers, cel mult o strofă se vâra, să amintească despre Isus, că s-a născut, numaidecât se Întorceau la cerbi și brazi, la nunți cu stelele, iar de colindat, colindau cum se colindă: În cete, umblând din gospodărie În gospodărie după prietenie și neprietenie - și chiar dușmănie (de Crăciun, oamenii de Împăcau, se „iertau” unii pe alții, unii ziceau: «Iartă» și se Închinau până la pământ, ceilalți ziceau: «Fie iertat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
extremele se atrag, tot ce înseamnă defulare poate fi exprimat prin abstractul ăsta superb care se numește artă, poate unica noastră șansă de a supraviețui ca rasă. Cel puțin cu asta am rămas mental, după câteva zeci de ore de colindat Insula în lung și-n lat, în căutarea senzației care mi se potrivește. Pentru că asta facem cu toții o dată pe an, la Sziget: vedem cât ne-am schimbat, cu ce ne identificăm de fapt, ce vrem de la noi, de la ceilalți, de la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
pe fete înainte de a închide un bordel - și cu cât le cunoșteai mai bine, cu atât aveai mai multe șanse să-ți spună cine le era peștele și cine omul cu banii. Așa că, după patruzeci și opt de ore de colindat prin hârtii, simțea că prinsese pulsul Roșiilor din AUFT. Amăgiți. Trădători. Perverși. Urlători de clișee și sloganuri. Pseudo-idealiști obsedați de modă. Lăcuste ce abordau probleme sociale cu informații greșite și soluții eronate, singura lor cauză legitimă - cazul Sleepy Lagoon - fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
spre Anul Nou nu umblă și nici o altă necurățenie, căci se tem de băieți, că umblă atunci cu colinda” (44, pp. 56-57). Credințele oltenești culese la sfârșitul secolului al XIX-lea sunt formal diferite, dar esențial analoage. Actul ritual al colindatului mântuie Cosmosul într-un moment de criză : „Pământul este așezat pe un stâlp și [...] Iuda roade continuu la acel stâlp ca să doboare pământul, însă nu poate, deoarece în fiecare an iese să vadă colindătorii și, până la înapoierea sa, stâlpul se
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ros și astfel îl amână, că niciodată nu mai isprăvește de ros. De aceea nu se scufundă pământul” (8, p. 73). Credințele citate mai sus sunt relevante. Ele definesc unele dintre coordonatele mentalității populare românești referitoare la actul ritual al colindatului : 1. colinda relatează o dramă cosmică în chiar momentul producerii ei ; 2. colindătorii și colindații sunt implicați direct în acțiunea de scoatere a Cosmosului din criză (din Haos) ; 3. Între om și Cosmocrator există o colaborare sincronă. Fiecare are menirea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Cosmosului întreg sunt, într-un fel sau altul, legate majoritatea ceremoniilor și actelor rituale produse în această perioadă : excesele de toate felurile, petrecerile și ospețele, jocurile cu măști, actele magice augurale, „moșii de Crăciun”, sorcova, plugușorul, bradul de Crăciun, urările, colindatul ș.a.m.d. Excepție fac „cântecele de stea”, teatrul religios („Vifleim”) și alte câteva manifestări cu tematică și de proveniență propriu-zis creștină. Suprapunerea arbitrară și târzie a celebrării nașterii lui Isus cu acest arhaic complex mito-ritual de structură cosmogonică a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
paradiziacă în care „cerul era aproape de tot de pământ”, astfel că omul putea ușor să acceadă la cer („dacă te suiai pe gard, dai cu mâna de cer”), iar Dumnezeu și sfinții umblau pe pământ printre oameni (36, pp. 4-6). Colindatul este principalul act ritual prin care această stare primordială benefică este temporar, dar ciclic reactualizată. Dumnezeu intră în casa gospodarului odată cu colindătorii : Sculați boieri, Că vă vin colindători, Că v-aduc pe Dumnezeu (29, p. 327). Sau imediat după plecarea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pentru a-i limita amploarea. Astfel, într-un ordin al vicecomitelui din Deva, trimis în 1783 protopretorului din Silvașul de Sus (Hunedoara), se menționa obiceiul colindătorilor cu turca de a se îmbăta, provocând bătăi și omoruri. Ordinul stipula interzicerea datinii, colindatul fiind permis numai dacă primarul împreună cu șapte bătrâni ai comu- nității garantau că nu se vor produce scandaluri (17, p. 254). Mărturii similare ne parvin și din secolul al XIX-lea și chiar de la începutul secolului XX. În 1859, de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
se vor produce scandaluri (17, p. 254). Mărturii similare ne parvin și din secolul al XIX-lea și chiar de la începutul secolului XX. În 1859, de exemplu, în deschiderea primei colecții de colinde, At.M. Marienescu se plângea că datina colindatului „e amenințată cu ștergerea, deoarece din punct policial [= polițienesc] - ca cu ocaziunea colindării să nu se facă excese și abuzuri - e mai în toate părțile oprită” (18, p. 516). Similar, Ion G. Sbiera, în Precuvântare la colecția sa de colinde
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
săr- băto rilor de iarnă sunt atestate în România la sfârșitul secolului al XIX-lea : „înarmați cu pietre, bastoane etc. [colindătorii] se împart în două cete și se bat până își sparg capetele sau își frâng mâinile, apoi pleacă la colindat” (29, p. 310). Fapte similare în timpul Crăciunului sunt atestate și în secolul XX : „Unde sunt două turce, fiecare începe de la un cap de sat și când se întâlnesc, se întrec [se bat ?] jucătorii” (58) ; sau „Cu masca [...] se amenință, se
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Crăciunului sunt atestate și în secolul XX : „Unde sunt două turce, fiecare începe de la un cap de sat și când se întâlnesc, se întrec [se bat ?] jucătorii” (58) ; sau „Cu masca [...] se amenință, se atinge, se lovește, se bate cel colindat, în scopuri rituale sau ceremoniale, ale căror semnificații magico-mitologice astăzi s-au pierdut” (59, p. 234). Cred că „semnificațiile magico-mitologice” ale acestui compor- tament nu „s-au pierdut” în totalitate, așa cum scria Romulus Vulcănescu în 1970. Am încercat în paginile
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
arbore uriaș, crescut în mijlocul mării (mai rar pe țărm) -, o imagine arhaică a cărei origine/evoluție a intuit-o corect Octavian Buhociu : „Tabloul mitic din aceste texte, al mării cu insula-arbore [...] aparține mitului creării lumii din apă, mit adaptat aici colindatului de naștere a anului, prin întemeierea unei noi familii” (17, p. 91). Arborele cosmic, crescut din mijlocul apelor primordiale - așa cum apare în unele legende cosmogonice -, a devenit, în colinde, arborele crescut pe o insulă din mijlocul mării și, ulterior, arborele
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de nu le mai joacă decât copiii, pe când altădată [probabil încă în copilăria informatorului - n. A.O.] se juca și muieri și oameni însurați” (4). În 1943, țărani români din Transnistria declarau că, „pe vremea lui Nicolae” (țarul, 1894-1917), umblau la colindat „cu steaua” de Crăciun „numai flăcăii, copiii nu” (69). În 1937, vorbind despre imaginea pe care o avea copilul asupra satului natal, ca fiind un microcosmos așezat în centrul lumii, Lucian Blaga afirma : „îmi pot foarte bine închipui că până
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de mai înainte când eu mă luptam efectiv cu viața în durere, vreau să vă mai spun că am încercat să ajut corpul să reziste la ritmul impus de minte și am început să apelez la ajutor medical. Am început colindatul pe la ușile medicilor, voiam să ajut corpul să-și revină. Am început cu ceva medicamente care mă ajutau pe o perioadă scurtă de timp și iar la doctor și tot așa. Cu cât luam mai multe medicamente, cu atât starea
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
miros plăcut în odaie. După puțin timp Ramona îi invită pe cei trei în casa cea mare, ea considerând că este bine să-și lase mama liberă pentru a-și putea primi rudele și vecinii ce urmau să vină la colindat. Bătrâna doamnă, într-adevăr se mulțumi să rămână singură cu gândurile ei, așteptând pe cei mai vârstnici, pentru a depăna amintiri și mai ales pomenindu-i pe cei plecați în veșnicie, pentru care acum ea se ruga așa cum făcea de
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
căte una, îi dădea o lovitură puternică și masa lui gustoasă era asigurată. A trecut deja o lună de când se afla pe drum, parcurgând vreo douăzeci de km, dar ursoaică pe gustul lui nu găsise încă. Obosit fiind de atâta colindat, se așezase pe gheață să-și facă un plan de supraviețuire. Foamea îl măcina, dar era și frânt de oboseală, suflând din greu pe frigul aspru. Scruta cerul, era senin, azi nu ningea, nu era nici viscol, dar îl orbea
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
sub imperativele triste ale vieților noastre diminuate de frustrări și lașități. O țineam pe bunica de mână fiindcă de data asta ea se făcuse mică detot. O țineam așa cum mă ținea ea pe mine când mă ducea prin sat la colindat și eram mai scundă decât nămeții. În biserică era un godin prea micuț, dar fiindcă avea cărigile încinse, părea un soare interior, avea culoarea căldurii. Acolo era un cor pe patru voci care cânta acompaniat de enoriași colindele acum foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Unul ascundea o trompetă aurie în cojocul ponosit, în timp ce tovarășul lui ducea în spate o dobă mare, lustruită de atâta întrebuințare: erau lăutarii din cătunul vecin, Pârcovaci, care merseseră, toată noaptea cu Bereza. Hăi, iștia-s rușii! N-ați mai terminat colindatul? O să-l terminăm astăzi, îngăimă, înțelept, Maxim. Și așa se întâmplă. Părintele a hotărât, drept pedeapsă, ca rușii să colinde numai în prima seară de Crăciun, pentru a-și ispăși păcatele. Și mulți ani după această întâmplare, se auzeau colinde
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
in familie. Din moment ce oricum nu aveam nici o activitate, mi-am pregătit o minunată baie cu spumă. M-am cufundat În apa fierbinte și mi-am lăsat gândurile să zboare aiurea. La urma urmei, aveau un domeniu atât de larg de colindat. Am Început să mă gândesc la problemele secrete ale Elizei, care În ultima vreme era mereu tăcută și deprimată. Apoi Îmi veni În minte primul meu sărut cu Victor. Îmi amintesc că era luni dimineață și eu venisem la școala
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
prea mare, dar așa de frumoase sunt locurile acelea! Tocmai de aceea îmi place să petrec vacanța de Crăciun acolo, în satul bunicii, pentru că toate sărbătorile de iarnă sunt mai frumoase și este zăpadă mai multă și se merge la colindat. Am colegi care nu știu ce înseamnă sa mergi cu colindul. Aici, la oraș, nu în toate cartierele se mai păstrează acest obicei si chiar dacă mai auzi grupuri de colindători, ei nu intră în toate apartamentele pentru că nu toți locatarii deschid ușile
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
este Crăciunul. Tare mult îmi place să ascult istoria Nașterii Mântuitorului, care s-a născut între oameni pentru a-i mântui de rău. Îmi mai place să ascult colindele pe care apoi le cântăm în satul bunicii când mergem la colindat. Și la literatură învățăm despre ce înseamnă această sărbătoare. Am citit poezii despre Nașterea Domnului și despre Moș Crăciun. Am aflat că despre nașterea lui Hristos au vestit îngerii și păstorii în Noaptea Sfântă. Acum, în fiecare an de atunci
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]