1,463 matches
-
ziua de mare nu mă gândeam decât să cumpăr o colivie mare, pentru ca Sucki să se simtă mai liber în prizonieratul lui. Într-un cuvânt, plănuiam să-i dau iluzia că e liber, deși el era închis. Am cumpărat o colivie somptuoasă, ca o mică pagodă, cu multe oglinzi și leagăne și alte găselnițe cu care oamenii își închipuie că pot să păcălească păsările și să le facă să se simtă acasă. M-am fofilat cu colivia pe scări, de frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
închis. Am cumpărat o colivie somptuoasă, ca o mică pagodă, cu multe oglinzi și leagăne și alte găselnițe cu care oamenii își închipuie că pot să păcălească păsările și să le facă să se simtă acasă. M-am fofilat cu colivia pe scări, de frică să nu mă vadă vecinii indiscreți. Dar odată ajunsă în apartamentul nostru l-am văzut pe Sucki îngrozit. În zadar am încercat să-l conving că noua colivie era mai bună decât cea veche. Sucki refuza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
să se simtă acasă. M-am fofilat cu colivia pe scări, de frică să nu mă vadă vecinii indiscreți. Dar odată ajunsă în apartamentul nostru l-am văzut pe Sucki îngrozit. În zadar am încercat să-l conving că noua colivie era mai bună decât cea veche. Sucki refuza să intre în ea. Era ca și cum ar fi înțeles totul. Până la urmă l-am apucat, simțindu-i inima bătând în palma mea, și l-am băgat cu forța în colivie. Înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
că noua colivie era mai bună decât cea veche. Sucki refuza să intre în ea. Era ca și cum ar fi înțeles totul. Până la urmă l-am apucat, simțindu-i inima bătând în palma mea, și l-am băgat cu forța în colivie. Înainte de a sări pe unul din balansoare a lăsat în mâna mea câteva pene viu colorate. Erau ca niște lacrimi de amărăciune. Un refuz net - că niciodată nu va schimba o închisoare cu alta. Eram tristă și îmi lipsea deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
dispoziție pentru a prepara de mâncare. Mă plimbam în sufragerie de la masa de scris până la fereastră și înapoi, fără să găsesc vreun sens vieții mele. Totul se năruise brusc de la faptul banal că Sucki refuza să intre în noua lui colivie. Era mândru ca un om, avea o voință proprie, nu mai mânca și nu mai bea, prefera să moară de sete și de foame decât să locuiască acolo unde decisese frica mea de a-l pierde. Fixa cu o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
un om, avea o voință proprie, nu mai mânca și nu mai bea, prefera să moară de sete și de foame decât să locuiască acolo unde decisese frica mea de a-l pierde. Fixa cu o privire lungă vechea lui colivie, cu melancolia păsărilor după o țară pierdută. Soțul meu, cum a deschis ușa, a și văzut somptuoasa colivie nouă, a privit-o curios și apoi mi-a spus cu o voce necunoscută de mine: - Soției mele îi place să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
și de foame decât să locuiască acolo unde decisese frica mea de a-l pierde. Fixa cu o privire lungă vechea lui colivie, cu melancolia păsărilor după o țară pierdută. Soțul meu, cum a deschis ușa, a și văzut somptuoasa colivie nouă, a privit-o curios și apoi mi-a spus cu o voce necunoscută de mine: - Soției mele îi place să se joace ca unui copil. Îi plac jucăriile scumpe. Apoi a mai spun pe un ton neutru că va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
de obicei, dacă vreau să vin și eu cu el. Și-a schimbat hainele, îmbrăcându-se mai elegant, și plecând mi-a spus din pragul ușii: - Slavă Domnului că nu sunt un papagal pe care să-l închizi într-o colivie frumoasă! Cuvintele lui s-au rătăcit un timp în labirintul creierului meu. Sunau ca niște zurgălăi când mergeam dintr-o cameră în alta fără să știu de ce să mă apuc. Pierdusem tot cheful să mai fac ceva. Nimic nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
în bucăți hârtia cu pete de cerneală, l-am auzit deodată pe Sucki cântând. Aripile lui făceau un sunet de mic vârtej în zborul brusc care tăia aerul sufrageriei. Reușise să se strecoare din „palatul său“ prin una din „dantelele“ coliviei, așezându-se apoi liniștit pe una din stinghiile din vechea lui colivie. L-am auzit mâncând semințe și l-am văzut după aceea cum bea apă cu acel gest grațios al păsărilor, ridicându-și capul ca apa să-i alunece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Sucki cântând. Aripile lui făceau un sunet de mic vârtej în zborul brusc care tăia aerul sufrageriei. Reușise să se strecoare din „palatul său“ prin una din „dantelele“ coliviei, așezându-se apoi liniștit pe una din stinghiile din vechea lui colivie. L-am auzit mâncând semințe și l-am văzut după aceea cum bea apă cu acel gest grațios al păsărilor, ridicându-și capul ca apa să-i alunece pe gât în corpul extrem de fin, tremurând ușor de fericire. Ca și cum, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
spunea că are nevoie de o „logodnică“. Și, fără să ne anunțe, venise deodată cu o „logodnică“ pentru Sucki. Un papagal mic care, spunea el în glumă, prin împerecherea cu Sucki ne va înrudi și pe noi cu el. Pusese colivia mică a „logodnicei“ lângă colivia lui Sucki și lăsase portițele deschise pentru ca „mirele“ să-și întâlnească „mireasa“. Era Sabat și eu aprinsesem menora, ca să-i fac plăcere prietenului nostru binecuvântând lumânările. Purtam un șal alb brodat pe cap, care-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
o „logodnică“. Și, fără să ne anunțe, venise deodată cu o „logodnică“ pentru Sucki. Un papagal mic care, spunea el în glumă, prin împerecherea cu Sucki ne va înrudi și pe noi cu el. Pusese colivia mică a „logodnicei“ lângă colivia lui Sucki și lăsase portițele deschise pentru ca „mirele“ să-și întâlnească „mireasa“. Era Sabat și eu aprinsesem menora, ca să-i fac plăcere prietenului nostru binecuvântând lumânările. Purtam un șal alb brodat pe cap, care-mi cădea și pe umeri, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
spus soțul meu, citând din Evanghelie. Am mâncat și am băut până la miezul nopții. Atunci, prietenul nostru și-a adus aminte de „logodnica“ sau „mireasa“ papagalului, hotărât să aranjeze „nunta“. A scos-o pe papagalița albastră cu cap alb din colivia ei și a împins-o în colivia lui Sucki. Soțul meu fuma tot timpul și din norii de fum îl îmbia pe Sucki să se apropie de „mireasă“ și să-i facă felul. Sucki părea indiferent, parcă nici n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
mâncat și am băut până la miezul nopții. Atunci, prietenul nostru și-a adus aminte de „logodnica“ sau „mireasa“ papagalului, hotărât să aranjeze „nunta“. A scos-o pe papagalița albastră cu cap alb din colivia ei și a împins-o în colivia lui Sucki. Soțul meu fuma tot timpul și din norii de fum îl îmbia pe Sucki să se apropie de „mireasă“ și să-i facă felul. Sucki părea indiferent, parcă nici n-o văzuse pe „mireasa“ destinată lui. Era trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
auzit un țipăt ascuțit, care ne-a umplut inimile de o ciudată emoție. - I-a făcut felul, a strigat bucuros prietenul nostru, de-acum înainte o să așteptați o nouă generație de papagali galben-albaștri dungați! Dar când ne-am apropiat de colivie, l-am văzut pe Sucki transformat într-o pasăre de pradă, jumulind-o pe „mireasă“ de frumoasele ei pene. O lovea și cu ciocul în cap, toată colivia era plină de pene și puf alb și albastru. Prietenul nostru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
nouă generație de papagali galben-albaștri dungați! Dar când ne-am apropiat de colivie, l-am văzut pe Sucki transformat într-o pasăre de pradă, jumulind-o pe „mireasă“ de frumoasele ei pene. O lovea și cu ciocul în cap, toată colivia era plină de pene și puf alb și albastru. Prietenul nostru a scos-o pe „mireasă“ din colivie, era mai mult moartă decât vie. - Răutăciosule, l-a apostrofat prietenul nostru pe Sucki. Așa te porți cu femeile? Sucki avea aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
transformat într-o pasăre de pradă, jumulind-o pe „mireasă“ de frumoasele ei pene. O lovea și cu ciocul în cap, toată colivia era plină de pene și puf alb și albastru. Prietenul nostru a scos-o pe „mireasă“ din colivie, era mai mult moartă decât vie. - Răutăciosule, l-a apostrofat prietenul nostru pe Sucki. Așa te porți cu femeile? Sucki avea aerul unui criminal spășit. Am închis repede portița de la colivia lui. Încet-încet, „mireasa“ și-a regăsit respirația și noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
albastru. Prietenul nostru a scos-o pe „mireasă“ din colivie, era mai mult moartă decât vie. - Răutăciosule, l-a apostrofat prietenul nostru pe Sucki. Așa te porți cu femeile? Sucki avea aerul unui criminal spășit. Am închis repede portița de la colivia lui. Încet-încet, „mireasa“ și-a regăsit respirația și noi ne-am înveselit. - Ești un papagal prost, i-a spus soțul meu lui Sucki. Pe scara zoologică te afli mai jos decât un șobolan! - De ce tocmai mai jos decât un șobolan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
nunta“, a recunoscut prietenul nostru. Dar mă simt bine, neobișnuit de bine și chiar am poftă acum să-mi iert soția, să retrag cererea de divorț și poate să mă culc cu ea! Noapte bună, dragi prieteni! Prietenul nostru luă colivia cu „mireasa“ sub braț și dispăru în noapte. Era trecut de ora două și afară era întuneric beznă. Ne-am culcat fără să ne mai spunem noapte bună. Soțul meu a gemut toată noaptea. A fost o noapte nefericită care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
lux. Pe masă, cineva uitase un pix negru. L-am luat, gândindu-mă să-l arunc pe fereastră. Dar am remarcat că pe el era scris numele șefului cel mare. Mi-a venit ideea să-l folosesc ca stinghie în colivia lui Sucki. Am șoptit: - Dragă Sucki, dacă se va schimba starea în care ne găsim acum, așază-te pe stinghia asta! Știam că păsările înțeleg limba omenească și ochii lor văd clar în viitor. M-am dus în bucătărie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Aveam nevoie să respirăm un timp într-o asemenea țară, ca să ne vedem viața și greutățile din alt unghi. Ziua următoare, dis-de-dimineață, ne-am îndreptat spre aeroportul Arlanda. Înainte de a închide ușa de la apartamentul nostru, am aruncat o privire în colivia lui Sucki - ședea pe pixul negru. Și ca și cum asta n-ar fi fost de ajuns, pixul era „pictat“ recent cu pete albe și gri de pe pântecul lui misterios. La aeroportul din Milano ne aștepta prietenul nostru, Franco Bonelli. Am remarcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
am aruncat valizele și l-am căutat cu nerăbdare. Mă simțeam ca o iubită infidelă, care-l trădase pe cel drag și acum spera că totul se va aranja în același fel ca altădată. Dar Sucki nu era pe nicăieri. Colivia era murdară și goală. L-am căutat în toate camerele și până la urmă l-am găsit ascuns în frunzele dese ale unui ficus. Privirile mele pline de dor au întâlnit privirea lui sălbatică, amenințătoare, plină de reproș. Era așezat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
are nevoie de aer și de mâncare proaspătă și multă căldură. Oamenii nu știu ce simt păsările, dar se spune că e dureros. Îmi aminteam de porumbeii bunicii. În România, dacă ei alegeau să-și schimbe penele iarna, de exemplu, bunica agăța coliviile mari în apropierea sobei, care nu trebuia încinsă prea tare. Avusese loc un accident odată - bunica se dusese în vizită la niște rude, departe de satul nostru, și mătușa schimbase locul coliviilor, agățându-le lângă fereastră. Porumbeii s-au îmbolnăvit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
-și schimbe penele iarna, de exemplu, bunica agăța coliviile mari în apropierea sobei, care nu trebuia încinsă prea tare. Avusese loc un accident odată - bunica se dusese în vizită la niște rude, departe de satul nostru, și mătușa schimbase locul coliviilor, agățându-le lângă fereastră. Porumbeii s-au îmbolnăvit și au murit din pricina curentului de aer; se aflau în timpul schimbării penelor. Bunica era atât de furioasă de pierderea porumbeilor și ne-a povestit; „ca să nu murim proști“, că păsările hotărăsc singure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
pentru a readuce spiritul ludic. Ca de obicei, răsfoiam din nou prin albumul cu gravurile lui Piranesi, mâzgălind pe o foaie separată fața soțului meu. Era din nou concentrat în labirintul cifrelor. Totul părea liniștit în jurul nostru, Sucki dormea în colivia lui așezată în colțul cel mai întunecat al sufrageriei. Ușa de la balcon era deschisă, pentru că fumam țigări plăcute din Ticino cu miros și gust de Marsala. Nu știu cum au trecut orele, începuseră să mijească zorile. Vedeam culoarea roză cu dâre roșiatice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]