1,023 matches
-
în stăpînirea amintirii lăsate de prezența deplorabilă a țării noastre la Tîrgul de Carte, anul trecut. De astă dată, un pavilion luminos, dosare cu material informativ despre literatură, edituri și scriitori, elegant elaborate, cărțile expuse ,la vedere", în jurul unui spațiu colocvial, unde vizitatorii puteau să ia loc la mese, să stea de vorbă, să consulte ,exponantele". Dacă Tîrgul de Carte de la Frankfurt pe Main își merită și apelativul de Salon, este pentru că el oferă un spațiu ideal unor întîlniri, contactelor de
Paseism, epigoni și clone by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11172_a_12497]
-
publicistic în contrast cu discursul cotidian. Mi se pare de pildă interesant că anumite cuvinte considerate populare sau regionale, deci de uz limitat, revin destul de des în textele jurnalistice, ca alegere conștientă, "estetică", impunînd o modă care nu reflectă neapărat uzul oralității colocviale. Un asemenea cuvînt e adjectivul șturlubatic: pentru care, de altfel, principalele dicționare românești (DLR, DEX) au selectat ca formă de bază varianta fonetică sturlubatic și definiția "neastîmpărat". în DLR găsim de altfel numeroase variante ale cuvîntului: sturlubatec, sturluiatec, sturluibatic, strolobatic
Șturlubatic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17374_a_18699]
-
un fenomen foarte evident, care a fost de mai multe ori comentat din punct de vedere lingvistic și care a trezit reacții contradictorii: de la satisfacția în fața expresivității, a vivacității inventive și a pitorescului pe care le aduce în scris registrul colocvial, pînă la iritarea produsă de neglijențele exprimării, de încălcarea normelor, de prezența unui lexic considerat de obicei vulgar. Invazia oralității familiare mi s-a părut de la început semnificativă și utilă mai ales prin aspectul ei subversiv: în măsura în care contrasta cu dominația
Scriere și oralitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17318_a_18643]
-
cu dominația publicistică a tonului serios-birocratic sau a celui liric-sămănătorist, dinamitîndu-le clișeele. în momentul de față, cînd stilul vioi pare să fi cîștigat bătălia, e probabil nevoie ca excesele sale ludice să fie din cînd în cînd temperate. Extinderea tonului colocvial în presă e pîndită de altfel de un pericol destul de serios: autorii articolelor pot pierde conștiința diferențelor dintre codul scris și cel oral, însușindu-și ideea falsă a oralității ca pură transcriere. Oralitatea, cum se știe, se manifestă în scris
Scriere și oralitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17318_a_18643]
-
este să nu depășesc simpla și inocenta constatare. Pentru că, de fapt, în UE - și asta v-o poate spune cineva care a fost oarecum înghițit de rutina întâlnirilor dintre miniștrii de Externe, altminteri delicioase, deloc încruntate, cât se poate de colocviale, de binevoitoare, de amabile -, a avea prezent înseamnă a avea identitate. Rodica Palade: Întâlnirile plăcute despre care vorbiți au însă în spate niște dosare bine lucrate. Mihai-Răzvan Ungureanu: Dar, bineînțeles, există și vendeta, există și Veneția secolului al XVI-lea
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
1977, 8873; Nicolae Ciobanu, Doi poeți tineri, CNT, 1977, 48; Iorgulescu, Scriitori, 47; Valentin F. Mihăescu, Ipostazele iubirii, CNT, 1979, 48; Nicolae Ciobanu, Ochii pământului, „Viața militară”, 1984, 6; Alexandru Horia, „Imperiul de corali”, LCF, 1987, 12; Hristu Cândroveanu, Poezia colocvială, RL, 1989, 16; Ulici, Lit. rom., I, 258-259. S.I.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286448_a_287777]
-
de hârtie”tc "3.5 Între eul empiric și eul „de hârtie”" În poezia anglo-saxonă din secolul XX (și mai cu seamă în cea americană), aplecarea către formele narative, ample și aglutinante, mai adecvate în aparență spațiului prozei, către limbajul colocvial și direct, laolaltă cu inapetența pentru metafore, simboluri sau mărci prozodice, pare să reprezinte mai degrabă regula decât excepția. De aceea, selectarea câtorva repere ale poeziei metatranzitive de peste Ocean este o operațiune dificilă, inevitabil simplificatoare. Radiografiile lui Edgar Lee Masters
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
dar dialogurile și notațiile portretistice au o savoare aparte, lăsând să se întrevadă acea voce dublă a poetului, care dă tonul inconfundabil al multor pagini din La Lilieci. O încântătoare ambiguitate își face simțită prezența, în ciuda limbajului prozaic, a replicilor colocviale, în care aproape toți termenii își păstrează sensul propriu, literal, denotativ. În plus, faptul că intervenția „regizorală” este aproape inobservabilă, iar comentariul, minim, contribuie la întărirea senzației de autenticitate. E vorba, în primul rând, de o autenticitate psihologică și comportamentală
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
întâmplările nu reușește să o înlăture, ci doar să o disimuleze. În ceea ce privește prezența efectivă a „figurilor de stil”, acestea sunt într-adevăr - în cazurile extrem de rare când apar - voit banale, din speța acelora căzute în spațiul public, intrate în vorbirea colocvială și lipsite de orice afectare („dealurile ca niște spinări de lup, zburlite”, „văile ca niște pâlnii de turnat gaz”, „pătulele și magaziile vergeluite sunt ca limba de clopot gata-gata să facă bang”). În plus, nu poate trece neobservată rezerva scriitorului
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
doua parte prezintă - în contrast cu prima - trăsături specifice prozei, narațiunea și descrierea fiind aici procedeele dominante. De altfel și dispunerea în pagină sugerează același lucru, propozițiile succedându-se într-o totală indiferență față de criterii de natură metrică sau prozodică. Stilul este colocvial, de o familiaritate glumeață, nonșalantă, iar elementele de oralitate („păi”, „să vă zic”, „am dat o raită”) se împacă foarte bine cu aluziile livrești și calificările exotic-extravagante („figură oriental-aristocratică”, „lene flajeolată”). Pasajul cel mai semnificativ rămâne, desigur, acela în care
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
65 de lei”, „casetele de basme îmbrăcate în celofan ca pachetele de țigări” etc.). Aceluiași scop servește și stilul de adresare familiar, de o oralitate joasă, școlărească, prin care se obține un efect incontestabil de autenticitate. Întâlnim, de pildă, termeni colocviali („vără-miu”, „alea”), alături de elemente de argou („a lăsa baltă”, „al dracului de stilată”, „pe bune”) care întrețin impresia de necontrolată revărsare a spontaneității. În realitate însă, avem de-a face cu un stil atent și riguros supravegheat, din moment ce, așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
ea dovedește înzestrare, verism, dar și un simț dramatic al detaliului. Încearcă să descopere oameni și destine, provoacă monologul confesiv și câștigă în autenticitate prin gesturi și replici. Și în proza din volumul În căutarea Penelopei (1978) e o ambianță colocvială, se poartă dialoguri „de la om la om”, sunt „culese” personaje din cotidian și se configurează un fel de portrete-document focalizate pe statutul femeii în epocă. Saltul în evoluția scriitoarei e marcat de romanul Darul de nuntă (1986), carte a introspecției
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286765_a_288094]
-
II, 287-302, III, 95-103, 172-175, 253-255; Săndulescu, Citind, 202-209; Nițescu, Repere, 21-27; Piru, Reflexe, 246-250; Felea, Secțiuni, 387-390; Ciobanu, Critica, 201-211; Ungureanu, La umbra cărților, 5-15; Oprea, Incidențe, 41-50; Zaciu, Lecturi, 134-138; Ungheanu, Arhipelag, 332-337; Crohmălniceanu, Literatura, III, 186-203; Regman, Colocvial, 264-278; Fanache, Întâlniri, 227-233; Săndulescu, Continuități, 261-264, 280-283; Mihăilescu, Conceptul, I, 414-424; Sevastia Bălășescu, Contribuții la bibliografia critică - Șerban Cioculescu. Opera în periodice (1923-1947), București, 1977; Cristea, Arcadia, 178-182; Simion, Scriitori, I, 690-697; Zaciu, Alte lecturi, 147-152; Ungheanu, Lecturi, 141-152
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
dar și cu emoția senectuții și a fatalei singurătăți, a clipei finale, în urma căreia autorul va deveni „străbunul care încă mai promite”. Mascată în scenarii cu poantă, în surâsul blajin autoironic al înțeleptului pătruns de relativitatea celor omenești, în dispoziția colocvială și ludică, postura lirică a lui V. e, de fapt, proiecția unui spirit grav, vizitat de umbra corbului poesc și de implacabilul „Eheu, fugaces...” al lui Horațiu. Ca istoric literar, caută să restituie polemic în Coșbuc în căutarea universului liric
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290413_a_291742]
-
Reflexii, 131-133; Rusu, Utopica, 214-219; Cesereanu, Ipostaze, 174-183; Perpessicius, Lecturi, 325-332; Manolescu, Poezia, 64-65, 223-228; Stănescu, Poeți și critici, 166-176; Piru, Varia, I, 332-335, II, 321-324; Georgescu, Printre cărți, 213-219; Grigurcu, Idei, 135-140; Ciobanu, Critica, 216-220; Raicu, Critica, 434-445; Regman, Colocvial, 126-137; Vlad, Lectura, 100-107; Georgescu, Volume, 166-168; Dimisianu, Opinii, 251-256; Laurențiu Ulici, O exegeză exemplară, CNT, 1979, 30, 31; Mihăilescu, Conceptul, II, 179-184; Ion Caraion, Jurnal, I, București, 1980, 325-330; Popescu, Cărți, 40-43; Zaciu, Lancea, 212-223; Iorgulescu, Critică, 196-202; Grigurcu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
Rodica Zafiu Un nou clișeu își trăiește în prezent momentul de glorie: în comentariile despre declaraț ii deja produse sau așteptate se recurge insistent la formula cu subiect și predicat. Sintagma are valoare apreciativă, nu lipsită de o anume ironie colocvială, provenind din reducerea complexității unui enunț la categoriile gramaticale de bază. Ironia s-a pierdut însă, în mare măsură, prin frecvență și clișeizare. Consecințele principale ale clișeizării sunt lărgirea semantică și posibilitatea de apariție a formulei în contexte tot mai
„Cu subiect și predicat“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4530_a_5855]
-
Alexandru Niculescu Scriem aceste rînduri sub semnul mirării. Constatăm că, astăzi, cînd în cultura noastră se pune atît de acut problema „decadenței” limbii române literare (de cea vorbită, comună, colocvială, să nu mai discutăm!), cînd apar fel de fel de opinii care denunță, scandalizate, vulgaritatea și incorectitudinile ei - rareori se găsește cineva care să-și îndrepte atenția către Universitate și să ia în seamă lucrările elaborate înăuntrul zidurilor ei. Deși
Universitare... by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/13503_a_14828]
-
asupra cu un dativ posesiv. Ciudata construcție face parte din categoria pe care Al. Graur o numea „a greșelilor făcute de oameni culți”; căutarea în Internet a furnizat 11 exemple de apariție a sa: nu în mesaje grăbite, în stil colocvial, ci în texte în genere mai elaborate, din presa culturală. Desigur, o formă relativ rară și opusă tendințelor populare e manevrată cu o anume nesiguranță. Eroarea dovedește însă cel puțin două lucruri: vitalitatea formei sieși și nevoia resimțită de vorbitori
„Asupra sieși” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13386_a_14711]
-
scris de un italian, Mario Fratti, critic, un om de teatru preocupat, firesc, de ce se întîmplă în jurul lui, pe lumea asta și este tradus de regizorul nostru, și el frămîntat de actualitatea timpului și secolului acesta. Limbajul este direct, simplu, colocvial, fără pretenții și dezvoltă, ca o schiță, ca o eboșă, una din miile de situații posibile în și de pe urma unui război. Sîntem în anul 2004 și poposim în sufrageria modestă a unei familii din Oklahoma, familie ce tocmai și-a
Luna ca o portocală by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12631_a_13956]
-
bine", "menește a rău" etc. nu era, în acel moment, și rodul unei prudențe sau al unei cenzuri ideologice care să fi condus la eliminarea oricărei aluzii la superstiții... Construcțiile în cauză aparțin în cea mai mare parte registrului popular, colocvial. Larga pătrundere în scris, mai ales în jurnalism, a acestui registru oferă în prezent noi atestări - poate surprinzătoare - ale vitalității prepoziției a în îmbinările care exprimă asemănarea și mai ales interpretarea semnelor. Sînt produse, prin analogie, combinații noi: unele se
"A..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17146_a_18471]
-
2005) indică drept forme literare doar pe ultimatum și linoleum; acestea sînt și cele mai frecvente, cel puțin în uzul scris din internet (testat cu ajutorul motorului Google); în orice caz, ele apar curent chiar în presa sportivă și în limbajul colocvial: "Becali i-a dat un ultimatum lui Lăcătuș" (apropo.ro, 7.08.2008), "Ultimatumul lui Taher" (realitatea.net, 27.05.2008), "am scos linoleumul, dar a rămas o peliculă groasă de prenadez" (sfaturi.eva.ro); "mercurul s-a scurs într-
Maxim, minim by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8145_a_9470]
-
macedo-vlahu (preferat de autoare), vlahu (utilizat de vecini); e delimitată o categorie de porecle (Cuțo-vlahu, țințaru, Gogâ, garagunu) și este înregistrat un mare număr de denumiri după localități (aminceanu, cândruveanu, crușuveanu, fârșirotu, muscupuleanu etc.) Independent de disputele științifice amintite, limbajul colocvial contemporan, și în special acea parte a sa care se reflectă în presă, pare a avea propriile preferințe și frecvențe. Se observă ușor că termenul jurnalistic predilect pentru a-i desemna pe aromâni - sau cel puțin pe cei din România
"Machidon" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16736_a_18061]
-
, colocvial "Gregoriana", (în ) este un ateneu cu sediul în Roma. Moștenitoare al Colegiului Roman fondat de Ignațiu de Loyola, cultivă mai multe discipline printre care științele umane, în mod particular, cele teologice și filozofice. În 18 februarie 1551 Ignațiu de Loyola
Universitatea Pontificală Gregoriană () [Corola-website/Science/305737_a_307066]
-
august etnicii găgăuzii au proclamat o republică separatistă în sud, în jurul orașului Comrat („Republica Găgăuză”, "Gagauz-Yeri" în limba găgăuză). În septembrie populația de pe malul estic a râului Nistru (în majoritate de etnie slavă), au proclamat "Republica Moldovenească Nistreană" (în limbajul colocvial „Republica Nistreană”) în Transnistria, având capitala la Tiraspol. Deși Sovietul Suprem a declarat imediat aceste proclamații nule, în ambele republici separatiste s-au desfășurat alegeri. Stepan Topal a fost ales președinte al Republicii Găgăuze în decembrie 1991, iar Igor Smirnov
Istoria Republicii Moldova () [Corola-website/Science/299309_a_300638]
-
stafie locvace pe nume Patience Worth o alesese drept destinatara povestirilor sale. Patience trăise, se pare, pe la 1600 și scrisese despre perioada medievală. Rezultatul a fost o serie de volume de proză Învechită care dovedeau o cunoaștere intimă a expresiilor colocviale și a obiceiurilor din acele timpuri străvechi, o limbă care nu era nici engleza medie, nici nu conținea vreun fel de arhaisme de după secolul XVII. Una dintre aceste lecturi pasionante Începea În modul cel mai diafan: „Boabe de rouă muiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]