985 matches
-
abdominale formează o ventuză ventrală cu 2 discuri adezive. Ventuza ventrală le permite să se mențină pe pietre sau scoici și să reziste acțiunii valurilor în apele marine neritice puțin adânci. Sunt înotători slabi. Masculul are o talie mai mare. Coloritul general al corpului la mascul este roșcat, iar la femelă verzui-gălbui. Corpul cu numeroase pete ovale mici, de culoare deschisă. Pe spate și laturile corpului, șase benzi transversale verzui mai întunecate. Buza superioară vărgată, cu benzi verticale transversale albicioase. La
Pește ventuză Candolle () [Corola-website/Science/335165_a_336494]
-
depuse în mai-iunie sub pietre sau scoici, în formă de strat unic. Mai multe femele pot depune icrele pe teritoriul unui mascul. Ponta este păzită de mascul. Icrele, sunt mici și au diametrul mare de 1,2 mm și un colorit auriu. Larve eclozează după 2 săptămâni, ele sunt planctonice și se hrănesc cu zooplancton. Peștele ventuză Candolle nu prezintă importanță din punct de vedere economic. A fost numit în 1810 de Risso în onoarea botanistului elvețian Augustin Pyrame de Candolle
Pește ventuză Candolle () [Corola-website/Science/335165_a_336494]
-
și Marea Caspică și migrează în fluviile tributare pentru reproducere. Este cel mai mare dintre sturionii noștri, putând trece de 5 m lungime iar ca greutate ajunge la 2.000 kg (s-au citat și moruni de 9 m lungime). Coloritul corpului cenușie-închisă pe spate și alb pe abdomen. Are corpul masiv, alungit și gros, capul relativ mic și botul scurt, aproximativ conic, cu gura inferioară semilunară. Buza de sus întreagă, cea de jos întreruptă la mijloc pe un spațiu mare
Morun () [Corola-website/Science/319329_a_320658]
-
îndoiți la vârf ca niște cârlige, nezimțați sau foarte ușor zimțați. Numărul dinților faringieni este variabil, mai frecvent 2.5—5.2, 2.4—5.2 sau 2.4—4.2. Spinii branhiali scurți, puțin numeroși (6—30). Peritoneul negru. Coloritul general bate în violaceu. O dungă mediolaterală întunecată cenușiu-violacee sau o linie neagră de-a lungul liniei laterale sunt printre caracterele cele mai evidente la speciile acestui gen. Cu toate că uneori dungile nu sunt clar distincte la exemplarele vii, ele apar
Telestes () [Corola-website/Science/331646_a_332975]
-
o face mai frumoasă decât cel mai minunat păun. Hesiod afirmă că durata de viață a păsării Phoenix este de 957 de ani. Cu toate că penajul phoenixului este considerat în mod unanim foarte colorat și pătrunzător, nu există un concens privit coloritul acestuia. Tacitus afirmă că penajul acesteia este fără egal, comparativ cu alte păsări. Ezekiel Tragicul afirma ca phoenixul are picioare roșii si ochi de un galben-intens, însă Lactantius afirmă că ochii săi erau albaștri precum safirele și că picioarele sale
Pasărea Phoenix () [Corola-website/Science/302402_a_303731]
-
culoare absolut neagră. În general, părțile corpului care nu sunt expuse „încărunțirii” trec cu timpul de la nuanțe roșiatice la nuanțe cafenii-închise și negre, iar cele expuse, dimpotrivă, capătă nuanțe mai deschise. În acest fel, odată cu vârsta, se mărește și contrastul coloritului. Specialiștii nu au găsit diferențe între coloritul femelelor și cel al masculilor. La vidrele de mare obișnuite, vara se observă fenomenul înroșirii blănii. Organele interne ale vidrei de mare au particularități evidente de adaptare la modul de viață marin. Multe
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
care nu sunt expuse „încărunțirii” trec cu timpul de la nuanțe roșiatice la nuanțe cafenii-închise și negre, iar cele expuse, dimpotrivă, capătă nuanțe mai deschise. În acest fel, odată cu vârsta, se mărește și contrastul coloritului. Specialiștii nu au găsit diferențe între coloritul femelelor și cel al masculilor. La vidrele de mare obișnuite, vara se observă fenomenul înroșirii blănii. Organele interne ale vidrei de mare au particularități evidente de adaptare la modul de viață marin. Multe dintre ele sunt mai mari (ca raport
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
Ara albastru și galben ("") este un membru dintr-un grup larg de papagali neotropicali, din familia "Psittacidae". Poate atinge până la 76 - 86 cm lungime și 900 - 1300 g greutate. Coloritul pe coadă, aripi și spate este albastru, partea abdominală galbenă - portocalie, fruntea verde, sub bărbie negru, bărbia și în jurul ochilor sunt golașe, obrajii au culoare albă, ciocul negru, iar picioarele sunt negru - cenușiu. Sunt originari din America de Sud și America Centrală. În
Ara ararauna () [Corola-website/Science/322050_a_323379]
-
din timpul domniei lui Petru Rareș, este realizată la un înalt nivel artistic, fiind socotită drept cel mai reușit ansamblu al artei feudale moldovenești. Figurile biblice din aceste fresce exterioare sunt apropiate de viață, însuflețite, firești. Frescele se disting prin coloritul lor viu, apropiat de cel al naturii înconjurătoare și în care predomină verdele și albastrul, prin compoziția larg desfășurată a diferitelor scene. Fațada de vest, cu impresionanta scenă a Judecații de Apoi, este alcatuită compozițional pe patru registre. În partea
Mănăstirea Voroneț () [Corola-website/Science/298619_a_299948]
-
Vladimir Zamfirescu. Constatăm în arta maestrului Vladimir Zamfirescu înclinația spre valorile durabile, manifestată în toate obțiunile tematice, în toate aspectele stilului. Picturile zamfiresciene, cu evidente tente suprarealiste, se caracterizează printr-o compoziție solidă, amintind de rigorile renascentiste și postrenascentiste, cu colorit delicat, fără predominanțe carnale vituperante, lipsite, deci, de orice stridente, cu linii ablonge, pline de finețe și bogate în siluete zvelte, ușor contorsinate, care frizează, pe alocuri, stop-cadre cinetice. Astfel, în tabloul -Alungarea (din Paradis), Eva iese din cadru, împinsă
Vladimir Zamfirescu () [Corola-website/Science/316053_a_317382]
-
în amor. Ambele sexe sunt identice. Turturica are o lungime de 26-31 cm și o greutate de 150 g, este mai mică decât guguștiucul; masculul este puțin mai mare decât femela. Corpul este subțire, coada alungită, aripile lungi și ascuțite. Coloritul general este întunecat. Capul și creștetul capului sunt de culoare albastru-cenușiu. Penele din spatele capului prezentă adesea vagi margini. Spatele, remigele terțiare (scapulare) și tectricele au o culoare cafeniu-roșie, dar cu centrul penelor negru, dând acestei părți un aspect foarte solzos
Turturică () [Corola-website/Science/329494_a_330823]
-
anterioară a înotătoarei anale decât de aceea a înotătoarei ventrale. Înotătoare anală alungită și începe sub capătul posterior al înotătoarei dorsale sau chiar înaintea verticalei acesteia. Înotătoarea caudală adânc bifurcată, cu lobii aproape egali. Linia laterală este întreagă și curbată. Coloritul corpului este verzui sau albăstrui pe spate și alb-argintiu pe laturi și abdomen. Înotătoarea dorsală și caudală sunt cenușii, celelalte înotătoare sunt albe, iar în epoca de reproducere bat în portocaliu. Irisul este argintiu sau gălbui, cu pete cenușiu-închis. Se
Obleț () [Corola-website/Science/331470_a_332799]
-
și caduci. Linia laterală este curbată în jos în partea anterioară și rectilinie în partea posterioară. Membranele branhiale sunt sudate între ele și formează un pliu mare peste istm. Branhiospinii sunt foarte lungi, subțiri și concrescuți în formă de sită. Coloritul spatelui este cenușiu-verzui sau negru cenușiu; laturile sunt argintii, uneori cu numeroase puncte negre, iar abdomenul albicios. Înotătoarele pectorale, ventrale și anală sunt cenușiu întunecate, ușor gălbui. Înotătoarea dorsală și caudală sunt cenușii, cu o tentă gălbuie. Coloritul corpului este
Sânger (pește) () [Corola-website/Science/330227_a_331556]
-
de sită. Coloritul spatelui este cenușiu-verzui sau negru cenușiu; laturile sunt argintii, uneori cu numeroase puncte negre, iar abdomenul albicios. Înotătoarele pectorale, ventrale și anală sunt cenușiu întunecate, ușor gălbui. Înotătoarea dorsală și caudală sunt cenușii, cu o tentă gălbuie. Coloritul corpului este mult mai deschis comparativ cu novacul. Irisul ochilor este argintiu. Hrana constă mai ales din fitoplancton (95%), mai rar din zooplancton (5%). Spre deosebire de crap, această specie consumă toată viața plancton și, destul de rar, insecte și moluște mici. Peștii
Sânger (pește) () [Corola-website/Science/330227_a_331556]
-
ușoară nuanță de galben deschis. Astfel de colorare este ideală pentru ca animalul să se poată ascunde bine în mediul lui obișnuit de viață — printre stâncile întunecate, pietre, zăpada albă și gheață. Culoarea blănii vara este mult mai deschisă, aproape de un colorit alb și cu contururi clare ale petelor întunecate. Culoarea fumurie a blănii se observă mai greu vara, comparativ cu iarna. Există o informație, care încă trebuie cercetată: cu vârsta petele dispar de pe blană. La speciile tinere uzorul din pete este
Leopardul zăpezilor () [Corola-website/Science/311643_a_312972]
-
clare ale petelor întunecate. Culoarea fumurie a blănii se observă mai greu vara, comparativ cu iarna. Există o informație, care încă trebuie cercetată: cu vârsta petele dispar de pe blană. La speciile tinere uzorul din pete este mult mai clar și coloritul lor este mult mai intens decât la speciile bătrâne. Capul, comparativ cu dimensiunile corpului nu este prea mare, fiind de formă rotundă. Urechile sunt scurte, rotunde, fără ciucuri la capete, iarna fiind aproape ascunse în blană. Coama și favoriții nu
Leopardul zăpezilor () [Corola-website/Science/311643_a_312972]
-
pictorii Ștefan Stroyni și V. Gallin, sub coordonarea lui I. Mihail, pictor specialist al Comisiunii Monumentelor Istorice. Aceste intervenții nu au păstrat decât parțial asocierea cu materialele și stilul original. Unele fresce au fost spălate și s-a pierdut astfel coloritul viu, de epocă. La 2 octombrie 1927 biserica a fost redeschisă, cu acest prilej fiind celebrată o slujbă religioasă, săvârșită de patriarhul Miron Cristea. În anul 1928, în curtea fostei mănăstiri, a fost înființat un muzeu de către preotul iconom Al.
Mănăstirea Popăuți () [Corola-website/Science/316558_a_317887]
-
sălbatic din America de Sud, astăzi pe cale de dispariție, datorită restrângerii spațiului forestier și mediului în care trăia. Era un animal ocrotit și venerat de indienii nord-americani (pieile roșii) care aveau un cult aparte pentru acest animal. ul adevărat se distinge prin coloritul tipic (pete alb-negru, sau alb-maro) cât și prin trăsăturile sale „atletice” care îl deosebesc de celelalte rase de cai. Mustangul se deosebește și prin inteligența sa, simțurile și alte calitați pe care nu le întâlnim la alte rase de cai
Mustang () [Corola-website/Science/307710_a_309039]
-
o friză ce acoperă trei pereți ai fostului bar, redând scene din viața curtezanelor. Pictura (ulei pe zid), a fost executată, în 1908, de Francisc Vodak - semnatarul multor decorații murale din locuințe bucureștene între anii 1920-1930 ,cu scăderi în privința desenului, coloritului și perspectivei. În 1904, când s-a hotărât transformarea Băncii Marmorosch Blank în societate anonimă pe acțiuni sub denumirea de Societatea de Credit, din consiliul de administrație al Băncii făcea parte și Herman Spayer, mare proprietar, (care deținea și imobilul
Palatul H. Spayer () [Corola-website/Science/309998_a_311327]
-
Insulele sînt niște insule stîncoase din Australia. Suprafață insulelor este acoperită de nisipuri galbene și roșii, acesta din urmă datorîndu-și coloritul prezenței mari de oxid de fier (III), iar din loc în loc se ivesc întinderi de graminee. Insulele sînt situate la aproximativ 850 km nord-vest de Perth. Cea mai mare insula este Dirk Hartog, situată în jumătatea de sud a insulelor
Dorre, Bernier și Dirk Hartog () [Corola-website/Science/315190_a_316519]
-
fiind executate între anii 1959-1960 de către pictorii Iosif Keber (1897-1989), Gheorghe Teodorescu-Romanați (1891-1980), Ion Taflan (n. 1912), S. Hermineanu și A. Keber. Vopsitoria artistică este opera lui Marin Nițescu și a ierodiaconului Lavrentie Movileanu. Lucrarea prezintă valoare prin compozițiile ample, coloritul cald, umanizarea figurilor și ornamentația sobră. La executarea lucrărilor de terminare a construcției și de pictare a acestui lăcaș s-au ostenit protopopul Ioan Breabăn și preoții Oreste Gherasim și Ilie Popescu.
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Rădăuți () [Corola-website/Science/314826_a_316155]
-
și impresionează prin înfățișarea ei modestă și pitorească în mijlocul satului, la umbra copacilor înalți, dar mai ales prin pictura ce se desfășoară de jur împrejurul ei, sub streașină largă și joasa a acoperișului de șindrilă înnegrită de vreme. Pictura naivă prezintă un colorit armonios și ar putea servi drept model pentru alte biserici sătești: ea întrunește o tehnică simplă cu sentimentul naiv ai poporului. Ca arhitectură, biserica nu prezintă nimic particular, s-ar putea spune chiar că aceasta îi lipsește și interesul este
Comuna Cornu, Prahova () [Corola-website/Science/301663_a_302992]
-
din istorie. A doua zi, a notat numărul mare de animale colectate la mare distanță de țărm și a scris: „multe din aceste creaturi aflate atât de jos pe scara naturii sunt atât de elegante în formă și bogate în colorit. — îți dă un sentiment de uimire că așa multă frumusețe a fost creată pentru un scop așa mărunt.” După șase zile, au făcut prima debarcare, la Porto Praya pe insula vulcanică St. Jago din Insulele Capului Verde, și aici începe descrierea
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
jumătatea anterioară a capului. Botul trunchiat, marginea sa anterioară fiind verticală sau oblică. Gura mică, dispusă subterminal. Înotătoarele pectorale și ventralele au vârful ascuțit. Înotătoarea dorsală și anală cu marginea concavă, înotătoarea caudală adânc scobită. Au și o înotătoare adipoasă. Coloritul corpului argintiu, mai întunecat pe spate; vârful înotătoarelor negru. Se hrănește cu zooplancton și nevertebrate bentonice: crustacee, moluște, viermi, larve de insecte (chironomide etc.) și insecte adulte. Exemplarele de dimensiuni mai mari se hrănesc și cu pești mici și cu
Coregon () [Corola-website/Science/332003_a_333332]
-
albastră. În afară de mărime, singura deosebire dintre masculi și femele este forma zonei uro-genitale: femelele au o proeminență emisferică cu diametrul de aprox. 15 cm la capătul căilor genito-urinare. Balena cu cocoașă se deosebește de celelalte balene brăzdate prin forma și coloritul corpului, forma înotătoarei dorsale, dimensiunile celor pectorale, „negii” de pe ambele buze și de pe extremitățile înotătoarelor pectorale și prin marginea neregulată a cozii. Corpul balenei este scurt și „îndesat”, lățindu-se în partea din față și subțiindu-se spre coadă. Capul
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]