726 matches
-
război în momentul capturării și modul în care trebuia tratat. În acele vremuri, atât Convenția de la Haga cât și cea de la Geneva acceptau ca legală executarea „spionilor și sabotorilor” deghizați în haine civile sau în uniforme ale inamicului. Aplicarea Ordinului comandoului soldaților care purtau uniformele armatelor proprii era o violare directă și deliberată a legilor de război și a obligațiilor asumate de Germania prin tratatele la care era semnatară. Executarea militarilor comandorilor aliate fără judecată a fost de asemenea o violare
Ordinul comandoului () [Corola-website/Science/330101_a_331430]
-
actele lor de război și trebuiau tratați ca prizonieri de război în cazul în care erau capturați, cu excepția celor deghizați în haine civile sau uniformele inamicilor. Însuși faptul că apropiații lui Hitler au luat măsuri speciale pentru menținerea secretului Ordinului comandoului, inclusiv prin limitarea tipăririi acestuia la doar 12 copii, este o dovadă a faptului că ei erau conștienți că se aflau în ilegalitate. Hitler a fost la rândul lui conștient că ordinul urma să fie foarte nepopular printre militarii de
Ordinul comandoului () [Corola-website/Science/330101_a_331430]
-
12 copii, este o dovadă a faptului că ei erau conștienți că se aflau în ilegalitate. Hitler a fost la rândul lui conștient că ordinul urma să fie foarte nepopular printre militarii de profesie, în special partea care privea membrii comandourilor capturați în luptă, care purtau uniformele naționale. (Convențiile internaționale ale vremii condamnau doar membrii comandourilor deghizați în haine civile sau în uniforme ale inamicului, care trebuiau tratați ca rebeli sau spioni). Ordinul includea măsuri prin care militarii de carieră să
Ordinul comandoului () [Corola-website/Science/330101_a_331430]
-
ilegalitate. Hitler a fost la rândul lui conștient că ordinul urma să fie foarte nepopular printre militarii de profesie, în special partea care privea membrii comandourilor capturați în luptă, care purtau uniformele naționale. (Convențiile internaționale ale vremii condamnau doar membrii comandourilor deghizați în haine civile sau în uniforme ale inamicului, care trebuiau tratați ca rebeli sau spioni). Ordinul includea măsuri prin care militarii de carieră să fie forțați să se supună unor prevederi ilegale. Unii comandanți (de exemplu Erwin Rommel) au
Ordinul comandoului () [Corola-website/Science/330101_a_331430]
-
Flandra să nu răspundă prin cruzime la ordinul inuman al parlamentului francez (care cerea uciderea prizonierilor britanici), cruzimea față de prizonieri nefăcâd decât să păteze reputația cucerită în luptă. După război, ofițerii germani care au acceptat să îi execute pe membrii comandourilor aliate au fost găsiți vinovați de crime de război, inclusiv la Procesele de la Nürnberg. Generalul Anton Dostler, care a ordonat executarea a 15 soldați americani în timpul operațiunii Ginny II din Italia a fost executat în decembrie 1945. Respectarea ordinului dat
Ordinul comandoului () [Corola-website/Science/330101_a_331430]
-
Anton Dostler, care a ordonat executarea a 15 soldați americani în timpul operațiunii Ginny II din Italia a fost executat în decembrie 1945. Respectarea ordinului dat de superiori invocată de general, nu a fost acceptată ca motiv întemeiat al apărării. Ordinul comandoului a fost unul dintre capetele de acuzare împotriva generalului Alfred Jodl. El a fost găsit vinovat și a fost executat prin spânzurare. Un alt înalt ofițer german învinuit pentru punerea în aplicare a Ordinului comandoului a fost amiralul Erich Raeder
Ordinul comandoului () [Corola-website/Science/330101_a_331430]
-
motiv întemeiat al apărării. Ordinul comandoului a fost unul dintre capetele de acuzare împotriva generalului Alfred Jodl. El a fost găsit vinovat și a fost executat prin spânzurare. Un alt înalt ofițer german învinuit pentru punerea în aplicare a Ordinului comandoului a fost amiralul Erich Raeder. În timpul interogatoriilor, Raeder a recunoscut că a transmis ordinul to the "Kriegsmarine" și că a ordonat punerea lui în aplicare în cazul a doi pușcași marini britanici capturați după raidul de la Bordeaux din decembrie 1942
Ordinul comandoului () [Corola-website/Science/330101_a_331430]
-
a transmis ordinul to the "Kriegsmarine" și că a ordonat punerea lui în aplicare în cazul a doi pușcași marini britanici capturați după raidul de la Bordeaux din decembrie 1942. Raeder a afirmat în apărarea sa că a crezut că Ordinul comandoului este unul „justificat”, iar executarea celor doi militari britanici nu a fost o crimă de război în opinia sa. Un alt militar nazist judecat pentru crime de război a fost generalul Nikolaus von Falkenhorst, comandantul trupelor germane din Norvegia în
Ordinul comandoului () [Corola-website/Science/330101_a_331430]
-
opinia sa. Un alt militar nazist judecat pentru crime de război a fost generalul Nikolaus von Falkenhorst, comandantul trupelor germane din Norvegia în 1940 - 1944. În cadrul procesului ținut în Braunschweig, el a fost găsit responsabil, printre altele, pentru aplicarea Ordinului comandoului împotriva supraviețuitorilor atacului britanic eșuat împotriva uzinei de apă grea Vemork de la Rjukan, (Norvegia) din 1942. Von Falkenhorst a fost condamnat la moarte în 1946. Sentința a fost comutată mai târziu la 20 de ani de închisoare. El a fost
Ordinul comandoului () [Corola-website/Science/330101_a_331430]
-
o forță de aproximativ 25.000 de inamici. Împăratului Selassie și Forței Gideon li s-au alăturat patrioților etiopieni din zonele prin care trecea împaratul, numeroși lideri tribali și askari aflați în slujba italienilor dezertând. Utilizând atacurile surpriză și de comando, această forță relativ mică a dezorganizat liniile de aprovizionare ale italienilor și au obținut un mare volum de informații folositoare forțelor regulate britanice și ale Commonwealthului. În martie, a avut loc o confrutare furioasă între colonelul Daniel Sandford și Wingate
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
a sabordat vasul. Garnizoana italiană din portul Assab, aflat la mică distanță de baza aeriană britanică de la Aden, a mai rezistat câteva săptămâni după căderea Massawei. Pe 16 maritie 1941, a fost lansată Operațiunea Appearance. Două batalioane indiene și un comando somalez au fost debarcate pe ambele flancuri ale orașlui-port Berbera de către mai multe vase ale „Forței D” a Marinei britanice. Două batalioane de indieni sikh au fost primele trupe aliate care au debarcat pe o plajă apărată de forțele Axei
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
dar și pe un chelner marocan nevinovat, Ahmed Bushiki, în Lillehammer, Norvegia, datorită unei erori de identificare (o mare asemănare cu liderul terorist Ali Hassan Salameh), eroare care s-a soldat cu arestarea, judecarea și condamnarea celor 5 membri ai comandoului israelian implicat și cu complicații la nivel diplomatic între Norvegia și Israel (vezi Afacerea Lillehammer). Îndemnată de statele sponsore din grupul sovietic și susținută energic de marea (a doua după Fatah) și belicoasa organizație (comunistă-Marxist-Leninistă fondată în 1967) „Frontul Popular
Operațiunea Mânia lui Dumnezeu () [Corola-website/Science/322246_a_323575]
-
Ca și în suprimările anterioare, el a fost împușcat cu 12 gloanțe de către doi agenți Israelieni. Parte dintre cei urmăriți de Mossad erau, vremelnic inabordabili, deoarece erau bine păziți în Liban dar, în timpul nopții de 9 aprilie 1973 unitatea de comando a Zahalului, Saieret Matcal, sub comanda viitorului prim ministru Ehud Barak a inițiat mai multe razii în Beirut și Sidon, unde au reușit să elimine mai mulți lideri ai PLO, precum pe Muhammad Youssef al-Najjar (Abu Youssef), Kamal Adwan, Kamal
Operațiunea Mânia lui Dumnezeu () [Corola-website/Science/322246_a_323575]
-
de pe teritoriul Cisiordaniei (atunci parte a Iordaniei) și al fâșiei Gază )pe atunci sub control egiptean) care atacau așezările civile israeliene de frontieră. Ca reacție la această, Makleff l-a însărcinat pe maiorul Ariel Sharon să creeze o unitate de comando care să contraatace bazele fedainilor dincolo de frontieră și să pună capăt atacurilor lor ucigașe. Atunci Sharon a înființat unitatea 101, care a condus în cursul anului 1953 o lungă serie de raiduri de represalii. Ulterior această unitate a fost cooptata
Mordechai Maklef () [Corola-website/Science/310172_a_311501]
-
israeliene, care se bazau mai înainte pe sprijinul avioanelor și blindatelor. Cum blindatele israeliene fuseseră decimate de armele antitanc egiptene, infanteria a folosit tactici de infiltrare către pozițiile bateriilor de rachete SAM, apărate necorespunzător împotriva unui atac al soldaților de comando. O divizie condusă de generalul-maior Ariel Sharon a atacat liniile egiptene la nordul Marelui Lac Amar, în vecinătatea orașului Ismailiya. Israelienii au atact într-un punct slab al egiptenilor, "joncțiunea" dintre Armata a 2-a egipteană din nord și Armata
Războiul de Iom Kipur () [Corola-website/Science/299330_a_300659]
-
lui Avraham "Bren" Adan a traversat canalul și s-a îndreptat către sud, încercând să taie retragerea Armatei a 3-a egipteană, mai înainte ca aceasta să ajungă în siguranță în interiorul teritoriului egiptean. De asemenea, au fost trimise forțe de comando care să distrugă bateriile de rachete SAM care se mai aflau amplasate pe malul estic al canalului. Până pe 19 octombrie, israelienii au reușit să construiască patru poduri separate la nord de Marele Lac Amar, în ciuda bombardamentelor grele egiptene. La sfârșitul
Războiul de Iom Kipur () [Corola-website/Science/299330_a_300659]
-
188 baterii. La izbucnirea luptelor, 188 de tancuri evreiești au trebuit să facă față asaltului a 2.000 de tancuri siriene. Toate tancurile israeliene aflate pe Platoul Golan au fost implicate fără mijlocire în luptă în faza inițială a atacului. Comandouri siriene transportate pe calea aerului cu ajutorul elicopterelor au reușit să cucerească cel mai important punct fortificat israelien din zonă ("Jabal al Shaikh" - Muntele Hermon), unde erau amplasate numeroase echipamente de supraveghere. Luptelor de pe Platoul Golan li s-a acordat o
Războiul de Iom Kipur () [Corola-website/Science/299330_a_300659]
-
a împiedicat obținerea altor victorii de către israeleieni și cucerirea unor noi teritorii. Dar, pe de altă parte, forțele arabe reunite nu au reușit să-i scoată pe evrei din regiunea pe care o cuceriseră deja. Pe 22 octombrie, infanteria și comandourile israeliene au reușit, suferind pierderi foarte grele, să recucerească avanpostul de pe Muntele Hermon, apărat de lunetiștii sirieni bine fortificați. Atacul din urmă cu două săptămâni se soldase cu 25 de morți și 67 de râniți, iar cel de-al doilea
Războiul de Iom Kipur () [Corola-website/Science/299330_a_300659]
-
avea suficiente nave purtătoare de rachete în Marea Roșie pentru a reuși spargerea blocadei. De câteva ori în timpul războiului, marina israeliană a efectuat raiduri împotriva porturilor egiptene. Scopul acestor atacuri a fost acela de distrugere a vaselor egiptene folosite pentru transportarea comandourilor proprii în spatele liniilor israeliene. Efectul acestor raiduri a fost neglijabil. În afară de Egipt, Siria, Iordania și Irak, alte câteva națiuni arabe au fost implicate în război, asigurând arme sau bani combatanților. Suma acestor ajutoare este necunoscută. Arabia Saudită și Kuweitul au oferit
Războiul de Iom Kipur () [Corola-website/Science/299330_a_300659]
-
de succes. Cei doi organizatori, GRIȘENKA și IVAN dădeau astfel dovada unor mari talente de tour-operatori. Seara, așa cum calculaseră, au oprit lângă FOCȘANI și au organizat, la fel de pricepuți, cazarea, hrănirea și entertainment-ul băieților. Un mic raid desfășurat de trupele de comando urban a asigurat materialul pentru cel puțin o lună de bună conviețuire cu băștinașii. Ce-i drept unii dintre aceștia, buni cunoscători ai istoriei naționale, au intrat În horă, la propriu, dar și la figurat, cu oaspeții, furnizându-le mai
Editura Destine Literare by Mihai Batog-Bujeniță () [Corola-journal/Journalistic/81_a_327]
-
a îndeplinit funcția de comandant al Jandarmeriei Române (1938 și 1940). Generalul Ion Bengliu - Inspector General al Jandarmeriei - a fost arestat de guvernul lui Antonescu și Sima (Statul național-legionar) și încarcerat la penitenciarul Jilava unde a fost asasinat de către un comando legionar împreună cu alți 63 de jandarmi și demnitari ai fostului regim carlist, în noaptea de la 26-27 noiembrie 1940, noaptea în care s-a petrecut Masacrul de la Jilava. Școala de Subofițeri Jandarmi care a funcționat în cazarma „Mircea Vodă” din Drăgășani
Ioan Bengliu () [Corola-website/Science/307490_a_308819]
-
FNFL: cuirasatul modern "Richelieu", crucișătorul greu "Suffren", crucișătoarele ușoare "Gloire", "Montcalm", "Georges Leygues" și câteva distrugătoare din clasa "Le Fantasque". FNFL a luat parte la Bătălia din Normandia, atât la operațiunile navale ("Operațiunea Neptun"), cât și la debarcarea propriu-zisă, prin comandourile navale comandate de căpitanul Philippe Kieffer, care au escaladat falezele și au distrus bateriile de coastă germane. Vapoarele FNFL a fost deplasate în zonele de debarcare după cum urmează: Crucișătorul învechit "Courbet" a fost sabordat la Arromanches pentru a fi transformat
Forțele navale franceze libere () [Corola-website/Science/308247_a_309576]
-
extrage Steiner dintr-o bază nazistă în Arctica. Cu toate acestea, ei au fost trădați de Dragovich care au testat de gaze cu nerv Steiner cunoscut sub numele de "Nova-6" pe Petrenko. Reznov a fost cruțat aceeași soartă atunci când britanic comando, de asemenea, interesat în achiziționarea Nova-6, au atacat sovieticii. Reznov a distrus Nova-6 și a scăpat, doar pentru a fi capturat de sovietici și trimis la Vorkuta. Sovietele mai târziu recreat Nova-6 cu ajutorul unui om de știință britanic, Daniel Clarke
Call of Duty: Black Ops () [Corola-website/Science/324906_a_326235]
-
englez vârstnic dezorientat” — a coordonat evacuarea în Australia a majorității civililor albi în februarie 1942. Marchant s-a refugiat și el în Malaita în luna următoare. Singurele forțe armate aliate de pe Tulagi erau 24 de soldați ai trupelor australiene de comando, sub comanda căpitanului A. L. Goode, și circa 25 de membri ai Escadrilei 11 a Forțelor Aeriene Regale Australiene, conduse de R. B. Peagam, ce lucrau la o bază aeriană de hidroavioane de la Gavutu-Tanambogo cu patru hidroavioane de patrulare PBY
Invazia insulei Tulagi () [Corola-website/Science/321672_a_323001]
-
timp după aceea, Goode și Peagam, anticipând că japonezii vor ataca în număr mare, au ordonat aplicarea operațiunii de evacuare planificată din timp și au demarat distrugerea și demolarea echipamentului și clădirilor militare de pe Tulagi și de la Gavutu-Tanambogo. Personalul și comandourile RAAF s-au îmbarcat pe două vase mici în dimineața zilei de 3 mai și au pornit către Vila, Noile Hebride, în vreme ce vasele lui Shima intrau în strâmtoarea Savo pentru a-și începe debarcarea pe Tulagi. Vasul cu personal RAAF
Invazia insulei Tulagi () [Corola-website/Science/321672_a_323001]