655 matches
-
multor europeni datează din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când armata italiană nu a arătat un mare entuziasm pentru luptă. Acest fapt a fost prost interpretat pentru că, în mintea multor soldați italieni (fapt înregistrat de către istorici), un spirit combativ accentuat ar fi însemnat susținere pentru regimul fascist. Este dificil să clasificăm țările potrivit gradului de încredere de care se bucură în reprezentările vecinilor lor, pentru că prea multe persoane nu au exprimat o opinie cu privire la țările mai mici: acestea par
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
cu lumea urbană favorizează apariția conștiinței sociale. O clasă socială care nu o posedă nu poate juca un mare rol politic. Era mai ales cazul țărănimii danubiene. Fermierii danezi sau suedezi, mai conștienți de importanța lor, mai bine organizați, mai combativi, erau reprezentați de un număr relativ mai mare de parlamentari ieșiți din rândurile lor decât țărănimea danubiană. Marx a caracterizat foarte bine țărănimea în general și mai ales pe cea din Europa de Est, comparând-o cu un sac cu mere. Prin
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
cărei redacție (coordonată de Ștefan Bănulescu) oniricii ar fi fost puternic reprezentați. Lider al grupului (autoinstituit și recunoscut tacit de ceilalți, care câteodată îi ironizează cordial accesele de autoritarism prin apelativul „caid”) e Dumitru Țepeneag, alături de Leonid Dimov, mai puțin combativ, însă înzestrat cu prestigiul conferit de vârstă, de talent și de erudiție. Cei doi se manifestă ca principali teoreticieni ai curentului literar pe care se străduiesc să îl acrediteze - numit, pentru evitarea oricăror confuzii cu alte formule literare care au
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
nr. 1, p. 13. Elvira Sorohan. Eminescu și Kant sau marea revelație. În: Caietele de la Putna, nr. 3, 2010. TRANDAFIR, Constantin. Critica feminină? În: Acolada (Satu Mare), 7, oct. 2013, nr. 10, p. 8. Conține: Elvira Sorohan, între lectura devotată și combativă; Bianca Burța-Cernat, jocul serios al criticii. CREȚU, Bogdan. Doamna Sorohan. În: Ziarul de Iași, 21 aug. 2014, nr. 194 (7075), p. 6A. DRAM, Constantin. Tentația singurătății scriitorului. În: Convorbiri literare, 148, aug. 2014, nr. 8, p. 56-58. Despre Elvira Sorohan
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
să sprijine principiul enunțat mai sus, el continuă printr-un elogiu al specialistului care aplică dreptatea în domeniul său în măsura în care este știutor: poate fi drept, adică poate distribui ceea ce i se cuvine fiecăruia, într-o luptă, cel care cunoaște arta combativă, dar este și iscusit în a se păzi, cel capabil să se păzească de o boală este și cel capabil să o provoace în ascuns. Recunoaștem aici vechea problemă a lui Hippias: cel capabil să atingă voluntar o țintă poate
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
mult această aură de basm. Ștefan a rămas în interiorul aceluiași grupaj de voievozi, plasat însă într-un context mai degrabă neutru ("Țările Române și Imperiul Otoman în secolul al XV-lea"50, "Moldova Medievală. Apogeul și declinul ei"51), decât combativ ("Lupta Țărilor Române pentru apărarea independenței"52). Informațiile despre Ștefan au fost reduse cantitativ și, în plus, redistribuite în mai multe lecții despre relațiile țărilor române cu vecinii sau despre cultura medievală românească. Fragmentarea a diminuat serios impactul textului, fiind
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
legendar al domnitorului de a construi câte o biserică după fiecare victorie militară. Elementele religiozității personale nu sunt, de obicei, foarte detaliate, iar meritele sale de cruciat și "apărător al creștinătății" par să fie mai puțin relevante decât "românismul" său combativ. Dar explicațiile sunt oricum incomplete. Cărțile școlare nu țin să precizeze exact cine, când și de ce a iscat acest supranume poporul, cronicarii sau Biserica. Omisiunile pot fi și ele educative. Cititorii au libertatea de a completa spațiile libere, dacă le
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
fie principala sursă de glorificare a regelui Ferdinand I, oferindu-i șansa să se desprindă de posteritatea copleșitorului său înaintaș, Carol I. Povestirea despre război a devenit parte integrantă a biografiei regale, cultivată intens în mediul școlar 25. Din perspectiva combativă a extinderilor teritoriale, Carol I se afirmase în războiul din 1877-1878, care adusese regatului român Dobrogea și, în urma războaielor balcanice din 1912-1913, mărise această achiziție, adăugând Cadrilaterul. Ferdinand rezistase însă unor încercări mult mai dificile în cursul "războiului de întregire
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
următoare, au existat tentative de proclamare postumă a unui război național purtat din 1916 până în 192084. Între ele, notăm în mod special structura expozițională a muzeului miliar național. În 1930, acesta împărțea "ultimul război (1916-1920)"85 în mai multe etape combative, lăsând în schimb "toate fronturile de luptă din marele război, 1914-1918", în seama istoriei aliaților 86. Politicile comemorative din cel de-al doilea deceniu interbelic au atenuat această tendință, optându-se pentru 1919 ca limită finală a războiului pentru unire
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
valoarea lucrărilor sale, putem căuta și alte cărți școlare de epocă. Dintre manualele anilor '40 am ales, pentru contrast, un volum adresat elevilor de școală primară "superioară", având o structură frustă și un conținut foarte politizat. Scris pe un ton combativ, moralizator, aproape indiferent la reperele cronologice, manualul se deschidea cu portretul mareșalului Ion Antonescu și apela frecvent la discursurile sale. Spiritul vremii se instila naiv într-o retorică războinică, în care Ștefan cel Mare era numit "Vulturul Moldovei", Mihai Viteazul
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
redeveniți șomeri, și-au căutat fiecare câte un loc de muncă, de preferință în presă. C.C. Bacalbașa și-a găsit o slujbă de redactor la foaia con servatoare Epoca, și ea de înaltă ținută jurnalistică, apărută curând (noiembrie 1885), unde combativul om politic Nicolae Filipescu i-a încredințat o rubrică trisăptămânală, „Cronica glumeață“, pe care junele gazetar o va semna cu pseudonimul Radu Țandără. Un an mai târziu însă, la recoman darea amicului său Constantin Mille, Bacalbașa împreună cu Em. A. Frun
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Bonifaciu Florescu. Dar câtă deosebire. Bonifaciu Florescu, venit de curând din Paris, unde învățase Literile, om cu multă lectură, cu multă pasiune literară, avea temperamentul luptătorului. De aceea îl vedem că se aruncă cu înflăcărare în luptă în contra guvernului.* Temperament combativ, scria mereu, deși nu avea talentul scriitorului, și ținea conferințe și se avânta la tribuna întrunirilor politice, deși nu avea deloc darul vorbirii. Era un boem, a trăit și a murit boem. Cei inițiați pretindeau că era un copil natural
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de oameni fanatici, hotărâți, neclintiți, reprezentând clasa burghezilor cari lupta să pătrundă și să înlocuiască la întâietate vechea clasă boierească, era partidul care stetea în fruntea coaliției, atât prin numărul mare de aderenți care urmau pe șefii cei activi și combativi, cât și prin puternica sa organizare solidară în întreaga țară. Lupta electorală se anunța dârză. Fiindcă nu era numai lupta între două sau mai multe partide politice, dar era, mai ales, lupta între două tendințe, între două lumi antagonice. Guvernul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
palier au revenit agenților de contrainformații, definiți drept „orice persoană care contribuie atât în timp de pace, cât și în timp de război, la împiedicarea acțiunii pe care inamicul o duce prin mijloace ascunse, în scopul de a stabili capacitatea combativă a armatei adverse. Fiecare cetățean conștient trebuie să considere ca un punct de onoare apărarea armatei sale și națiunii în contra acțiunii oculte a inamicului”. De asemenea, au intrat în vigoare instrucțiuni complexe privind organizarea supravegherii persoanelor suspecte, unde au fost
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
era alcătuit din amestecul latinilor, grecilor și slavilor, iar în fondul etnic s-au păstrat „defectele” acestor trei rase; deși dispune de resurse bogate, țara este „rău administrată”; armata română era „lipsită” de armament și materiale de război, iar valoarea combativă a trupei a fost catalogată drept „mediocră”. Lucrarea a concluzionat că România „prin lipsurile de care suferă constituie într-o alianță, mai degrabă, un factor negativ”. Nu în ultimul rând, în statele Micii Înțelegeri, România reprezenta numărul cel mai important
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
analizelor din ultimul an, obiectivele urmărite de serviciile de informații inamice, care s-au manifestat prin: „a) O acțiune cu caracter pur informativ sau de spionaj, care urmărește culegerea de date cât mai complete și precise asupra forței și posibilităților combative ale Țării și Armatei noastre; b) O activitate cu caracter subversiv care urmărește subminarea statului, tulburarea ordinei și siguranței Statului, prin: - propagande cu caracter politico-social, iredentist și religios; - acte de distrugere (terorism); - acțiuni de dezagregare morală (sabotaj și defetism)”. Un
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
locale; verificarea populației și măsuri de ordine; circulația în zonă (populația civilă; militarii). VII. Evacuări. VIII. Diverse. IX. Lucrări de întocmit: a) zilnic - rapoarte contrainformative când sunt evenimente demne de a fi semnalate; b) săptămânal - darea de seamă asupra valorii combative a trupelor din punct de vedere moral; c) lunar - raportul contrainformativ. Atacul aerian anglo-american asupra României din 1 august 1943 a avut ca țintă producerea de pagube cât mai mari în regiunea petroliferă a Văii Prahovei. Asupra organizării, desfășurării și
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
regiunea Rostov-Stalino și 20 în sectorul Moscova. Aviația sovietică a dispus constant de 2000 aparate, în pofida pierderilor de 400-500 avioane lunar. În finalul prezentării, colonelul Kintzel a afirmat că trebuie „să nu mai cădem în greșeala de a subestima forța combativă a armatei sovietice și potențialului de război al U.R.S.S.”, ci dimpotrivă, în posibilitatea de a întâlni rezistențe ferme în ofensiva anului 1942. Cel de-al doilea lector a fost colonelul Scholtz, ajutorul șefului Secției I-a, care a susținut
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
la fel de important ca și îngrijirea medicală. Bolnavii, familiile acestora, prietenii și cei care îi îngrijesc, pot învăța să își controleze mai bine această experiență cu cancerul, prin stimularea familiarizării cu boala, prin adoptarea unei atitudini pozitive și dezvoltarea unor aptitudini combative. Solicitarea sprijinului, constituie o cale de preluare a controlului asupra situației INTRODUCERE ISTORICUL MIELOMULUI MULTIPLU Primul caz a fost studiat clinic, chimic, anatomo patologic și descris de Mc Intyre, Dalrymple și Bence-Jones în 1848. In 1873 Rustitzki descrie un nou
MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM –BOALA KAHLER RUSTITZKI ) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/1667_a_2959]
-
ignorau în mod iresponsabil) atrocitățile-i uzuale. Stalinismul a renăscut mari mituri ale umanității, ca cel prometeic al eliberării de natură, care printr-o "fantasmă infantilă de atotputernicie" lua în stăpânire cu ajutorul Științei natura, antropologia și societatea, într-o atitudine combativă față de lume și un voluntarism exacerbat, manifestat și în proiectul "omului nou" care nu putea fi construit decât pe un teren uman viran. Stalinismul a renăscut și mitul unității, care justifica distrugerea sferei private pentru ca societatea să nu mai fie
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
a dorit să pună capăt unor situații inacceptabile, pe care le-au suferit soldații români din partea trupelor germane, dar s-a văzut că protestele sale nu au fost luate în seamă, motiv pentru care trupele române și-au diminuat forța combativă. Tensiunea dintre cei doi aliați s-a accentuat, după eșecul operațiunii "Viscolul", care a avut ca scop despresurarea trupelor germano-române de la Stalingrad, ce s-a soldat cu capitularea Armatei 6 germane. Dezastrul de la Stalingrad l-a convins pe mareșalul I.
Editura Bucovina : adevăruri trecute sub tăcere by Huţu Cătălin [Corola-publishinghouse/Science/902_a_2410]
-
în care relațiile cu Internaționala Comunistă sînt marcate de un violent conflict între cele două curente? Cu o majoritate de voturi, Congresul se pronunță pentru o cale democratică 30. Cu toate acestea, o opoziție de stînga, propunînd o politică mai combativă împotriva fascismului, nerefuzînd o apropiere de Internaționala Comunistă și susținînd acțiunea de masă, se afirmă în timpul Congresului, în jurul Partidului Laburist Independent, al Partidului Muncitoresc Norvegian și a Ligii poloneze (care a intrat în ISM încă de la Congresul al V-lea
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Bel, imaginea s-a banalizat, a intrat în sfera alimentară (mai mult, e un produs "de masă", people, nu unul de prestigiu, "exclusivist" cum se zice în jargonul presei "mondene" de la noi în ultimii ani). Și-a pierdut aura belicoasă, combativă (Văcuța din Hexagon care divinitățile germanice motorizate). Și totuși, datorită soției graficianului, este introdusă subtil componenta semantică "seducție" (arma invincibilă fiind cerceii care poartă chiar imaginea furnizoarei de lactate pentru brânza topită). În ipostaza zoofilă (e curios cum de nu
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
alb, 1983). Un ton neașteptat de aspru, răbufnind în sarcasme și blesteme, zvâcnește în Balade și strofe răzlețe (1943). Cu toată jalea pe care o lasă în urmă, războiul, „stihie” devastatoare, insuflă bucovineanului podidit de patriotice simțiri impulsuri de energie combativă. O antologie din versurile lui C., Scrieri lirice, s-a editat în 1970. Respirând o seninătate ce îngăduie și câte o inflexiune de umor, sonetele - înmănuncheate în Scrieri lirice, 1973 - întrețes îngândurări de convenție (despre deșertăciunea vieții, labilitatea soartei ș.a.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286187_a_287516]
-
și Miralina ș.a.) aparțin unei alte vârste a literaturii române. Propria vrere și destinul au făcut ca, în ciuda talentului, C. să nu lase o operă poetică rotunjită. Dar talentul poetic nu a rămas nevalorificat; împreună cu alte aptitudini, legate de temperamentul combativ și de enorma energie comprimată, avea să fie bine utilizat în propovăduirea „formulei de dezvoltare a culturii românești”. Modalitatea adoptată nu a fost studiul critic, „științific”, ci articolul de ziar, ancorat în stricta actualitate, precum și eseul. Impulsul inițial e îndeobște
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]