56,095 matches
-
obiecțiile de acest gen să se oprească aci... Din nefericire, Lucian Valea e puțin comprehensiv și față de un fenomen cu o nobilă infrastructură intelectuală și cu o foarte largă deschidere spre creație precum Cercul Literar de la Sibiu, pe care-l comentează mereu pieziș: „La Sibiu cerchiștii beneficiază de o îndrumare exemplară, activitățile cenaclului lor fiind aproape exclusiv absorbite de Universitate, accentul căzînd pe studiu, pe formația intelectuală. Cînd vor să depășească însă arealul universitar, ei fac apel tot la un critic
Despre „generația amînată” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13237_a_14562]
-
dor!”, adică (că) el nu trebuia să vorbească mulțimii (care saliva abundent, speriată că nu va ajunge la fasolea cu ciolan) - și ca să nu se mai spună că între cei doi ar exista oarece baiuri... - Din cele de mai sus, comentează prietenul meu, rezultă că există baza reală pentru începerea unui An Nou, cu speranțe și plin de succese, prosperitate și bucurii. ... Și la anul, și la mulți ani! (*În paranteze, cu bold, completările lui Haralampy.
Ora de bilanț by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13272_a_14597]
-
Mi-am repetat în barbă vestea... Deodată, Luca sare în picioare, foarte solemn, și-mi spune să-l sunăm repede pe Bush și să-l anunțăm că a fost găsit Saddam “ Bussein”. Un prieten bun a telefonat des, ca să tot comentăm, pe vremea intervenției din Irak, iar fiul meu, într-o relație autoritară și îngîmfată cu planeta, a fost convins că George W. Bush vorbește cu el și cu noi, ne cere părerea, ne raportează fiecare decizie și, în general, situația
Saddam Bussein by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13284_a_14609]
-
care fusese martor în ultima vreme fuseseră înfăptuite de agenți umani, așa încît aproape uitase că mai exista și o întreagă altă categorie de nenorociri. - Și de ce n-ai avut niciodată ochi? - Așa a fost să fie. - Mă rog, a comentat Inman. Pari foarte liniștit. Mai ales pentru un om despre care s-ar spune că niciodată nu s-a bucurat de partea mai bună a vieții. - Poate că dacă mi-ar fi fost dat să arunc o privire asupra lumii
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
protagoniști suferă modificări sensibile de la o zi la alta. Autoarea judecă realitatea politică a României de la începutul anilor’90 în termenii dihotomici din timpul perioadei comuniste. Viziunea sa este una pur morală, contrară a ceea ce s-ar putea numi realpolitik. Comentînd evenimentele din țară, diarista nu pune pe primul plan eficiența, găsirea unor metode pragmatice de a influența realitatea politică, pornindu-se de la faptul că alegerile din 1990 au indicat o victorie zdrobitoare a lui Ion Iliescu și a FSN. Ea
Cronica marii bălmăjeli by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13296_a_14621]
-
doilea intervievat, dl Ștefan Agopian, profită și el de profesionalismul întrebărilor și se confesează. Doar că singura obsesie temeinică (în interviu, nu în cărți, unde obsesia este alta!) este dacă și cum a fost înțeles de cei care i-au comentat cea mai recentă carte, Fric, de la Editura Polirom. Dl Agopian a uitat principiul de la „Junimea”, unde cei care citeau din operele lor ascultau comentariile și tăceau. Așa că au rămas filosofi unii dintre ei, vorba cunoscută. Deasupra paginii cu spovedania dlui
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13315_a_14640]
-
lucru să se întîmple. S-ar mai putea înlesni înțelegerea dacă înainte de fiecare reprezentare s-ar oferi cîteva explicații despre ideile și intențiile scriitorului. După cîteva astfel de reprezentări va exista un program în care trei sau patru persoane vor comenta ideile lui Eliade și metodele literare din diferite puncte de vedere. - Credeți că ar trebui „operată” o selecție a textelor sale literare care să fie date circuitului internațional sau/și o selecție a limbilor în care să fie transpuse aceste
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
glorie a regăsirii farmecului Capitalei de acum mai bine de o sută de ani. Dan C. Mihăilescu citează cu nesaț din mărturiile epocii (articole de ziar, impresii de călătorie ale unor scriitori străini, scrisori, pagini de jurnal și memorialistică). Apoi comentează minimal aceste citate pentru a ilustra teza propusă în titlul articolului respectiv, astfel încît ele să devină comprehensibile pentru cititorul zilelor noastre. Firește, nu lipsesc comparațiile cu realitatea actuală a Bucureștiului, nu întotdeauna favorabile contemporanilor. Iată un exemplu elocvent: „Unora
Parfum de Belle Époque by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13320_a_14645]
-
Mult mai puțin celebru pentru cei de azi decît Caragiale, Claymoor a fost între 1875 și 1903 un arbitru al modei și al bunului gust, fiecare articol al său din „L’Indépendence Roumaine”, fiind așteptat cu sufletul la gură și comentat în cercurile înalte ale societății. Cine era acest Claymoor în epocă ne spune Dan C. Mihăilescu: „Personaj fabulos, dandy scandalos în toate, pederast notoriu, încurcat uneori în fraude mondene și financiare, campion al modei și saloanelor bucureștene, Claymoor a fost
Parfum de Belle Époque by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13320_a_14645]
-
propusă de Dan C. Mihăilescu pentru a ne ghida prin Bucureștiul începutului de secol XX. El utilizează perspective dintre cele mai diverse (presa vremii, cărțile din epocă, dar și cele apărute ulterior, ia în considerare bibliografia cărților pe care le comentează) oferind o imagine cît mai complexă a fațetelor contradictorii ale metropolei și oferind o bibliografie largă celor care doresc să aprofundeze unul sau altul dintre aspectele enunțate. Scriind București. Carte de bucăți, Dan C. Mihăilescu face o reverență în fața vechiului
Parfum de Belle Époque by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13320_a_14645]
-
superbei libertăți de a vorbi și a scrie a poetului, a cărui gândire nu va fi sugrumată nici prin moarte. Iar de acest fapt colosal este responsabilă memorialista, care scrie fidel, cuminte, smerită chiar, o armonioasă voce a doua, care comentează fără să altereze, consemnează fără să uite, discerne fără să judece. Fără speranță este și nu este un rechizitoriu al comunismului în general și al epocii staliniste în particular. Judecata este lăsată istoriei, viitorului și lui Dumnezeu, naratoarea doar oferă
Memoria obligatorie by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/13338_a_14663]
-
că altfel ne sare țandăra!” „Remarc folosirea de rigoare a unui plural ambiguu, în scopul înfricoșării...”, observă cu temei dl Șuțu. Oare din gura cui l-am mai auzit? În primul număr (din octombrie) post Antonesei al Timpului ieșean, cineva comentează sub inițialele C.N.P. Limba de lemn festivă a juriului seudez care acordă Premiul Nobel pentru Literatură. Bună idee! E plină lumea de esențe lingvistice lemnoase. Dincolo de vocabular, să notăm în textul oficial de la Stockholm și stîngismul frapant al unor considerații
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13355_a_14680]
-
care se vor semnificative, pline de sens, metaforice sunt artificiale. Când Faianță mănâncă mîncare chinezească, la știri tocmai se vorbește despre un mafiot chinez tranșat și folosit ca ingredient culinar. Constantin Popescu știe că scrie neconvingător; de multe ori afirmă, comentează și impune când ar fi trebuit ca scrisul să sugereze prin propriul meșteșug: „Spectacolul este deprimant umilitor, barbar, dezolant, cinic, dizgrațios, aberant, dezgustător, inuman, degradant...” sau „Imaginea este, bineînțeles, intrigantă”. În momentul în care indivizii au un accident cu mașina
Proză cu ph-ul scăzut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13336_a_14661]
-
măsură chiar de cel standard. În momentul de față, permisivitatea interferențelor dintre registre pare să le fie favorabilă: multe posibilități de diminutivare sînt utilizate cu scop ironic și depreciativ, iar unele forme se specializează chiar cu valori stilistic neutre; am comentat de curînd, în această rubrică, situația unor cuvinte precum mămici (= „tinere mame”), formă utilizată chiar și în limbajul politic, sau iconițe (engl. icons), din jargonul informatic. Se poate constata o anumită discrepanță între situația din dicționarele noastre generale, care înregistrează
„Spirit de miniatură” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13400_a_14725]
-
Ioanei Pârvulescu nici evocarea cafenelelor, a restaurantelor și a grădinilor de vară. Pasionată a „detaliilor” pe care declară că „le pune sub lupă”, ea ne descrie o zi din viața unei femei trăind în interbelic, într-un fel se amuză comentând vârstele și mai cu seamă defectele scriitorilor. Și n-am epuizat întregul sumar. Ioana Pârvulescu își avertizează cititorul cu modestie că a realizat „un decupaj limitat pe care-l mărturisește subiectiv.” Sigur că mai puteau fi prezentate confruntările și dezbaterile
Călătorie în timp by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13383_a_14708]
-
cum, în plin comunism, a înființat un muzeu particular pe care l-a deschis publicului larg. Apoi poezii, o istorie a satului, o istorie a țiganilor robi. În fine, povești, snoave și o Mioriță interbelică a Partidului Țărănesc. Nu pot comenta în nici un fel cartea. Nu știu în ce cheie anume poate fi ea citită. Tot ce vreau e să semnalez existența acestui tip de document de istorie orală. Copilăria și adolescența altădată - volum îngrijit de Mirela-Luminița Murgescu și Silvana Rachieru
Povestea altor copilării by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13378_a_14703]
-
înghețați și uscați, zona mediatică, în special cea vizuală, a fost perfect adaptată. Adică, integral umedă, cu ochii în lacrimi, cu spume la gură și... într-o stare de excitație generalizată pe care, din pudoare, nu vreau s-o mai comentez. Trăiască Ziua Internațională a Zonelor Umede!
Ziua Internațională a Zonelor Umede by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12031_a_13356]
-
librăriilor și galeriilor de artă din întreaga lume ne produce un dublu efect: de perplexitate și, deopotrivă, de "gust amar" în fața neputinței de a fi permanent la curent (pentru a nu pomeni de achiziționare) cu tot ce se scrie, se comentează, se expune în jurul personalității sculptorului român Constantin Brâncuși. Grație tehnicii informatice, putem consulta totuși pe Internet fie site-uri precum www.brancusi.ro și www.brancusi.com, fie pagini dedicate biografiei și operei brâncușiene din cadrul enciclopediilor, dicționarelor, muzeelor și galeriilor
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
expuse, arhivei, bibliotecii și discotecii nu li s-a acordat atenție decât treizeci de ani mai tarziu. Astfel că, de-abia odată cu redeschiderea atelierului din Impasse Ronsin în forma actuală, întreg inventarul sau de la acea dată a fost publicat și comentat. Începea atunci sisifica muncă a cercetătoarei Doina Lemny, ale cărei rezultate - îndeosebi volumele semnate împreună cu Marielle Tabart, L'Atélier Brâncuși. La Collection (Editions du Centre Pompidou, Paris, 1997) și La Dation Brâncuși, dessins et archives (2003) - sunt, din păcate, prea
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
ocupat de recuperarea în postumitate a manuscriselor celui dispărut prematur, la doar 35 de ani, în septembrie 1990. Este readusă în atenție figura tragică a optzecistului Aurel Dumitrașcu. Mă rezum la a cita din prezentare și din jurnal, fără să comentez în vreun fel, o sugestie cutremurătoare, care se face, o bănuială care e lăsată să plutească în jurul morții poetului: "Cu puțin înainte de a fi fost secerat de o boală necruțătoare în vara anului '90, făcuse parte dintr-o delegație culturală
Despre exercițiu by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12017_a_13342]
-
dar nu despre asta e vorba. Bulevardul Eroilor (numit așa după adresa Filologiei din Brașov) e, mai curînd, un roman despre strategii de coabitare. E un "manual" umoristic despre cum să reziști cu bine în catedră, despre cîtă politică poți comenta fără să superi pe nimeni și despre îngăduirea reciprocă a "magiștrilor" și a "discipolilor". O anumită curiozitate, de ambele părți, ține în tensiune legătura dintre ei. Andrei Bodiu face, fără să o transforme în teorie indigestă, o analiză în cunoștință
Pudriera bătrînei doamne by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12028_a_13353]
-
reuși să depășească fragilitatea speciei. Dacă citești astăzi Oglinda spartă de Marian Popescu sau Șah la regizor de Cristina Modreanu îți dai seama ce viață scurtă au luările de atitudine, militantismul, mania de a vorbi despre politică și administrație, când comentezi un spectacol cu Romeo și Julieta." Un frumos poem de Fermin Heredero Salinero, Din înalturi până-n străfundul amărăciunii, în traducerea lui Horia Bădescu. l Revista RAMURI, a intrat în al 100-lea an de la înființare. Le urăm viață cât mai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12038_a_13363]
-
palimpsest? Ce-ar fi dacă cititorul ar ști din capul locului la ce să se aștepte atunci cînd deschide romanul?" Scriitorul însuși a făcut pasul decisiv de la recomandare la faptă, rescriind (cu rezultate pe care nu este cazul să le comentăm aici) două capodopere ale prozei universale: un roman din secolul al XIX-lea, Educația sentimentală de Flaubert, și altul din secolul al XX-lea, Lolita de Vladimir Nabokov. Este de discutat în ce măsură romanul lui Mihai Zamfir, Fetița, este, așa cum anunțase
Harap Alb reloaded by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12083_a_13408]
-
și unii dintre confrații noștri "de rasă", măguliți că editorialiști grosolani care îi înjură pe Călinescu și pe Nichita Stănescu, le acordă prețioasa lor amiciție. Sigur, și dacă unii critici ar ieși din amorțirea lor filozofică și ar citi și comenta cărți care merită a fi susținute, lucrurile nu s-ar schimba fundamental. Dar... parcă ar sufla o briză de speranță în lumea noastră literară, iar publicul, cel inteligent și curios de beletristică care există și va exista întotdeauna în ciuda presiunii
Starea criticii literare, azi by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/12101_a_13426]
-
efemeră a cazurilor particulare e corectată de un anume tip de soluții generale, de un stil al operării cu un set de concepte și categorii intrinseci. însă atenție! Indicele personal nu se cuvine șters din acest ansamblu de integrări epocale. Comentînd un eseu semnat de Susan Peck MacDonald (1994), Maria-Ana Tupan precizează: "în vreme ce setul de probleme sau de metode sînt comune, posibilitățile explicative sau hermeneutice sînt nelimitate. Retorica (este menționată școala istoriștilor, cu stilul lor personalizat, anecdotic, tropic), caracterul deschis al
Pornind de la sincronism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12065_a_13390]