588 matches
-
rece - o aveam acum în degete, în creier, în inimă. La senzația teribilă contribuia și relativa ei urâțire. Ofilirea ei semăna cu figura obosită de somnul neîmplinit, și atât de tulburătoare, din dimineața când am plecat la Văratic; îmi solicita compătimirea, care, ca orice stare de suflet provocată de ființa ei, se rezolvă în pasiune dureroasă; mi-o înfățișa dezarmată, mai posibil a mea. Efect izbitor al uzurii corpului ei ars de fierbințeală, ofilirea ei îmi ținea pe primul plan al
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
încărcate, chiar în clipa când demara. M-am izbit cu capul de capotă, emițând o bufnitură foarte sonoră (și poate justițiară). Unul dintre ocupanții mașinii era nimeni altcineva decât cunoștința mea șoptitoare, Helen Silsburn, care mi-a oferit pe loc compătimirea ei necalificată. Fără îndoială, lovitura mea la cap răsunase în toată mașina. Dar la douăzeci și trei de ani eram genul de tânăr care reacționează la orice injurie publică adusă persoanei sale, mai puțin o fractură de țeastă, printr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
inaccesibil. Continua să se uite drept în față, spre parbriz. Doamna de onoare i-a aruncat o privire doamnei Silsburn și și-a înălțat sprâncenele, cu tâlc. Doamna Silsburn i-a răspuns printr-o mină plină de înțelegere și de compătimire. Între timp, locotenentul și-a înălțat greutatea în partea stângă, sau mai bine zis și-a înălțat fesa dinspre geam, și a scos din buzunarul din dreapta al tunicii ofițerești un pachet de țigări și un pliculeț de chibrituri. Soția sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
cele mai jalnice stratageme pe care le foloseam era să-mi las racheta și șortul acasă, în loc să le țin în dulăpiorul meu din campus. Totuși acest lucru avea și un infim avantaj. De obicei, mă bucuram de un dram de compătimire în timp ce mă îmbrăcam ca să-l întâlnesc pe teren și, adeseori, câte una din surorile mele sau un frate de-al meu mă însoțea, plin de compasiune, până la ușa liftului. La jocurile de cărți, fără excepție -pocher, cassino, cupe, fata-bătrână, licitație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
măsurilor necesare, urmate de pedepsirea vinovaților. Deci, a-ți primit rezultatul dela morgă care atestă fără dubiu, peștele a conținut substanțe toxice, luând măsurile ce s’au impus...!! Fi-ți bun domnule maior, poate găsiți adresa trimisă...!!” Privindu-l cu compătimire - i se păru lui Tony Pavone - maiorul Își mai aprinse o țigară, se ridică dela birou zicând: „Mai aveți puțină răbdare, voi Încerca din nou...” Urmară momente de grea așteptare, acele momente În care bolnavul refuza să creadă ignorarea lui
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ai nevoie...?” „Nu pentru mine, vei vedea...!” În fața intrării În restaurant,Șeful de Șantier făcu un semn tuturor să se oprească.Scoase o batistă stergându-și transpirația de pe frunte, slăbind nodul la cravată, văicărindu-se de o așa manieră Încât stârni compătimirea celor prezenți. „Nu mai pot de arsură...! Simpt transpirație pe coloana vertebrală, urmată de amețelă...! În mod sigur mă deshidratez astai...!” „Întradevăr...! - fu de părere unul, astăzi soarele a strălucit ca niciodată...!” Afișând o figură nevinovată, Șeful de Șantier arătă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ochi. Nu!” „Unde-ai văzut trupe la o conferință de pace?” se mira de vorbele care-i ieșeau din gură, niciodată nu rostise asemenea înălțimi. Nu înțelegea de unde-i veneau cuvintele. Era dezorientat, dar își privea tatăl cu înduioșare și compătimire, îi era milă. - „Tată, adăugă, e rece, plouă.” - „Da, se auzi răspunsul, e adevărat... dar noi... fără noi nu se poate”. - „Ce nu se poate, tată?” Casca îi atârna de gât. - „Tu nu știi ce-a fost atunci”. Vestonul îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ai gândit la vreun mijloc de alinare a durerii? — Hm, mda, chestia aia, știți, anestezia epidurală. După cum a zis Jacqui mai târziu, n-au privit-o cu un aer de dezaprobare; mai degrabă, au privit-o cu un aer de compătimire. —O-kay, a zis Quand-adora. Ce-ar fi să nu te hotărăști chiar acum? Ce-ar fi să rămâi deschisă oricăror variante îți ies în cale? Ah... sigur. Primul lucru pe care trebuie să-l țineți minte este că durerea vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
-și ducă vorbele în alandala lor. Nu aveam cum să mai fiu lângă el. Îl priveam doar, inundat de o duioșie toropitoare. Aș fi vrut să-l mângâi pe mână, ușor, într-un fel trist, de înțelegere, de neputință, de compătimire, de zadarnică solidaritate. Îmi era milă și de mine. În loc să-mi pară bine că ajunsesem să stau la masă cu Bumbu și să beau cu un renumit profesor, lucru la care nici nu îndrăzneam să mă gândesc nu cu mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mai potrivită. Bună ziua, Carax. Noroc În viață. Vei avea nevoie. La vreo treizeci de metri, În curtea cu fîntîni, mai mulți elevi de uitau la el. Unii rîdeau, făcînd cu mîna gesturi de rămas-bun. Alții Îl priveau cu uimire și compătimire. Numai unul Îi zîmbea cu tristețe: prietenul lui Miquel Moliner, care se mărgini să Încuviințeze și să murmure În tăcere niște cuvinte pe care Julián crezu că le aude În văzduh: „Pe duminică“. Întorcîndu-se la apartamentul din Ronda de San
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
care nu-l primește. La candidatura perpetuă se adaugă o altă nefericire minoră, dar autentică: durerea de măsele a acestui om al „nefericirilor conjugate”<footnote Ștefan Cazimir, op. cit., p. 155. footnote> spre care râsul spectatorilor se îndreaptă cu îngăduință, cu compătimire. Comicul acestui personaj este dat de nemărginita lui încredere în teorii. Prin una din teorii exaltă puterea autosugestiei: „Vezi d-ta, pesemne, nu știu cum devine care va să zică de este al naturii lucru ceva, că măseaua, în intervalul de conversație, de frică trece
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
pantalonului. Cei doi colegi mă luau și mă duceau aproape pe sus până la clasă. În fața ușii, îmi compuneam o figură plină de suferință, unul dintre colegi da ușa de perete ― și ne făceam intrarea! Urmau întrebările și răspunsurile de rigoare, compătimiri, "te doare rău", "treceți la loc" etc... și totul se sfârșea ca bine! Un truc pe care nu l-au făcut decât doi inși: Copoiu Matei și cu mine, pentru că cerea talent de imitație, era "vorbitul răgușit". Stam în clasă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
rog. sentimentul, după dumneata? ― După mine, și cred că după toți colegii mei, don' profesor, făcui eu calm, asociind și clasa, care abia aștepta să audă ce-am să răspund, sentimentul este ceea ce simți: dragoste, ură, dor, mânie, milă, silă, compătimire, simpatie... și așa mai departe! Eu aș traduce acest cuvânt pur și simplu, scurt și cuprinzător, prin "simțămînt"! ― Să faci dumneata o carte nouă de Psihologie! (Ah! eternul și stupidul spirit didactic cu: "Să faci dumneata o carte nouă de
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
brațul înarmat al PCR, își făcea treaba și la Căuești, în codrii Fundeanu... Când cazurile s-au tot repetat, iar arestările se produceau tocmai cu cei care, încrezători, își descărcau sufletul în fața acestui specimen odios, când în aceeași măsură și compătimirile se repetau cu aceleași invariabile cuvinte, cineva a avut o sclipire de conștiință, și-a dat seama de la cine veneau arestările samavolnice, condamnările și supraaglomerarea pușcăriilor cu consătenii lor, și, precum se întâmplă în telepatie - că satul are felul său
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
la spânzurătoare pe Buzdug tâlhar de drumul mare! Cine a face ca el ca el să pățească!!! Mâine în zori va fi ridicat în ștreang!!!” Toți cei de pe uliță s-au oprit în loc dând din cap a mirare și a compătimire în același timp. După ce convoiul a dispărut pe poarta temniței, bătrânul m-a tras de mânecă: Vino-ți în fire, fiule! Hai să vorbim de mărturia din 18 august 1668 (7176) a marilor boieri cu privire la niște locuri de case de lângă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
pe care și-i administra cu o chibzuință curat ardelenească . La 10 februarie 1938, Carol al II-lea a recurs la o lovitură de stat, punând capăt regimului democratic (Vai, vai, țipă unii, și eu de colo zic plin de compătimire: iaca scârț), iar Constituția din 27 februarie 1938, consfințea instaurarea dictaturii regale în România. De ceea ce se temuse cel mai mult, prea ruginita clasă politică interbelică, s-a întâmplat. Putem spune, că în fond, pactul de neagresiune a folosit regelui
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
gât. Faptul că Vivian era într-o dispoziție mai groaznică decât de obicei mă făcea să-mi doresc să fug și să mă ascund undeva, dar trebuia să mărșăluiesc înainte, ca un bun soldat. L-am îmbrățișat pe Phil cu compătimire. — Îmi pare rău, prietene. Încearcă să n-o iei ca pe un atac personal. — și eu îți spun ție același lucru. Înainte să înceapă să se târșâiască înapoi pe hol, către biroul lui, Phil a oftat. Eu am tras din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de la Mitropolie. Va fi silit să plece și de aici. La sfârșitul acelei întrevederi, în zorii zilei, chiar înainte de a-i adresa cuvintele de despărțire, Galib îl privise într-un fel ciudat. Și în ochii lui Manuc citise mai multă compătimire ironică decât simpatie. ― Îți datorez o grămadă de bani, Manuc Bei. Sper să ți-i pot înapoia într-o bună zi. Era ca și cum i-ar fi spus: Sper să mai fii în viață până atunci. Avea dreptate. Și prințul o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
să știe, dar ca pe cineva care știe și vrea să știe... În cunoștință de cauză, așa ceva... - A-ha... - zic. - Ei, da, face tata: a-ha... Deci, Grabenko mă ascultă și dă din cap. A aprobare - adică nu - și a compătimire... Zice, la un moment dat: «De ce nu m-ai căutat, măi frate? Ți-aș fi dat o mână de ajutor.» «Ce ajutor - nimeni nu mă mai putea ajuta...», zic. El Însă o ținea pe-a lui, că de ce nu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ne-a scos din baie, dar nu părem prea apropiați unul de celălalt, asta e sigur, numai foarte curați, săpuniți, lustruiți, dar lipsiți de strălucirea pe care o dă apropierea trupurilor. Ochii ei negri ne învăluie pe amândoi cu o compătimire supraomenească, fără limite, pune fetița pe canapea, construiește un zid în jurul ei, părul ei mângâie trupul micuț al copilei, șuvițe negre și lungi îi cad până pe coapse, astăzi este aproape frumoasă, încă destul de colțuroasă, dar îți este greu să îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
proverb. Își era suficient. Avea un singur principiu, să nu aibă nevoie de nimic și de nimeni. Nu-l condamn, știu că a avut o copilărie îngrozitoare, dar și mie mi-a făcut viața un iad. Jake mă privește cu compătimire. —Acum, când privesc în urmă, e limpede că a fost vina mea, deoarece nu mi-am dat seama că nu va trece dincolo de zidul pe care l-a construit în jurul său și, în consecință, nu mă va putea iubi. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
avea interesul să mă elimine”. Făcu o pauză: „Dumneavoastră știți ceva despre arestarea templierilor...” „Mi-a vorbit recent domnul Casaubon, și m-a izbit că această arestare se petrece fără luptă, iar cavalerii sunt luați prin surprindere...” Colonelul zâmbi cu compătimire. „Într-adevăr. E pueril să te gândești că oameni atât de puternici Încât să-l bage-n sperieți pe regele Franței nu sunt În stare să știe dinainte că patru pungași Îl instigau pe rege și că regele Îl atâța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
duios, plin de puritate și sensibilitate, mama este pieptul pe care îți sprijini capul, mâna care te binecuvântează, ochiul care stă de veghe pentru tine. Ea este consolarea la tristețe, speranța la deznădejde, forța la neputință, este izvorul afecțiunii, milei, compătimirii și iertării. Și cine nu simte în ochii săi arzând o lacrimă de emoție și recunoștință, când pronunțând cuvântul "Mamă”, evocă ființa iubită care se apleacă înfrigurată de griji peste leagănul copilului, sau deznădejdile adolescenței? Vis tainic de lumină și
O, mama, dulce mama!. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Botez Arina () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2317]
-
i se păru, o ușoară crispare pe figura lui Grigore, încît adăugă repede: Dacă nu-ți convine, renunț, Grigule!... M-am gândit însă la Raul pentru că e totdeauna vesel și... ― O, de ce? Foarte bine!... Bietul Raul! zise bărbatul cu o compătimire disprețuitoare. ― Uite, poate să vie și tânărul cela, cum îl cheamă, din Ardeal? continuă Nadina. Îl vom pune să ne cânte colinde ardelenești... Crăciunul cădea într-o joi. Nadina hotărî să plece cu toții marți după-amiază la Amara, să doarmă acolo
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
gândesc să nu fie degeaba și să mai cheltuiesc cine știe cât bănet și să-mi rămâie și neom pe toată viața... Of! Sfârși cu un suspin și cu un gest de desperare. Țăranii, care clătinaseră mereu din cap în semn de compătimire, cât a vorbit Pavel, tăceau. Numai după câteva clipe Vasile Zidaru observă tărăgănat și ușurat, parcă i-ar fi luat o piatră de pe inimă: ― Mă miram eu să fi îndrăznit băiețelul să le facă vreun rău! Zeci de glasuri aprobară
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]