288 matches
-
196; Simion C. Mândrescu, „Cântecele de cruciată ale lui Walther von der Vogelweide”, „Revista germaniștilor români”, 1934, 2; Scriitorul Virgil Tempeanu la 50 de ani, Fălticeni, 1939; Perpessicius, Opere, IX, 418-422; Florin Manolescu, „Cântecul Nibelungilor”, CNT, 1965, 14; Emil Manu, Comparatismul românesc interbelic, în Ist. comp. Rom., 174-176; Bucur, Istoriografia, 290-291; Marin Manu Bădescu, Oameni de seamă ai Liceului „Nicolae Bălcescu” Pitești, București, 1975, 92-97; Maria-Luiza Ungureanu, „Cântecul Nibelungilor”, SLU, 1978, 158-160; Horst Fassel, „Das erhält jung und ist ein Gewinn
TEMPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290131_a_291460]
-
1949) și colaborează la revistele „A Hét”, „Igaz Szó”, „Korunk”. A semnat și cu pseudonimul Tolnai György. Specialist în istoria literaturii maghiare din secolul al XIX-lea, este autor al unor lucrări în acest domeniu. Contribuția lui D. la istoria comparatismului din România se ilustrează mai ales prin volumul Találkozások. Tanulmányok a román-magyar irodalmi kapcsolatok múltjából [Întâlniri. Studii privind istoria relațiilor literare româno-maghiare] (1976), alcătuit din studii consacrate unor opere privite în oglinzi paralele: moștenirea lui Petőfi Sándor în răsfrângeri românești
DAVID. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286703_a_288032]
-
anumită receptare sau, dimpotrivă, în alte cazuri motivează lipsa receptivității. D. a colaborat la volumul Probleme de literatură comparată și sociologie literară (1970), în care schițează receptarea operei lui Petőfi Sándor de către publicul românesc, precum și la tratatul Istoria și teoria comparatismului în România (1972), în care semnează capitolele referitoare la contribuția comparatiștilor maghiari din România în perioada interbelică și între anii 1944 și 1970. Sub îngrijirea lui a apărut volumul Confluențe literare româno-maghiare de Avram P. Todor (1983), restituire a operei
DAVID. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286703_a_288032]
-
M. Vulcănescu, deopotrivă filosof creștin și sociolog rural, pe A. Golopenția și Sabin Manuilă, întemeietorii etnopoliticii românești, pe Ion Ionică și Tr. Herseni, sociologi rurali, dar și mari antropologi, de care se leagă paleoetnografia, ontologia regională și metoda analizei structurale („comparatismul progresiv”, cum îl numea Ion Ionică), pe C-tin Brăiloiu, întemeietorul etnomuzicologiei, pe care o anunță ca pe o invenție proprie H. Garfinkel circa 40 de ani mai târziu. Și exemplele ar putea continua. Însuși Gusti s-a remarcat prin
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Și exemplele ar putea continua. Însuși Gusti s-a remarcat prin studii dedicate păcii, războiului, relațiilor internaționale (fiind între cei mai reprezentativi exponenți ai acestei noi științe), iar prin H.H. Stahl și Paul H. Stahl a fost inaugurat un nou comparatism, prin care vor renaște și studiile de etnosociologia „sud-estului european”, a celei de-a treia Europe, pe care au cercetat-o ca atare N. Iorga, dar și Maria Ghimbutas. Axul Școlii sociologice a lui Dimitrie Gusti l-au constituit studiile
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
D. Stăncescu). Cunoașterea fenomenului folcloric direct la sursă, evidențierea unor contribuții neglijate sau neîndestul aprofundate din perspectivă contemporană, caracterul științific subliniat și de subsolurile bibliografice etc. certifică temeinicia investigației. Explorarea folclorului se va îmbogăți metodologic cu posibilitățile de sintetizare ale comparatismului. Astfel, asociațiile, apropierile istorice și filologice, periferice în alte volume, se vor asambla în Folclorul românesc în perspectivă comparată (1971) într-o concepție unitară, care va fixa metoda precumpănitoare a exegezelor în funcție și de intenția urmărită de autor: stabilirea
CHIŢIMIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286217_a_287546]
-
dacă îmi dați voie, domnule profesor -, reprezintă o marcă a generației noastre și reușește să nu facă encomionul perioadei de final a lui Dej și începutului de pseudoindependență ceaușistă. Știm foarte bine că mulți dintre analiștii perioadei suferă de boala comparatismului și este foarte simplu să crezi că, din 1990 încoace, România - care, desigur, a avut o politică ezitantă, mai flexibilă în multe cazuri, în alte circumstanțe o politică dificilă de regăsire în contexte agitate - este astăzi mult diminuată față de România
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
de aceea, încearcă să înlăture de la început reproșurile pe care i le-ar putea aduce partizanii unei abordări strict științifice: Astfel încît nu o istorie meseriașă, ca la carte, se va face aici. Nu sistematizarea savantă, nu tematism, psihocritică și comparatism, ci o simplă reunire evaluativă, făcută cronicărește, din mers. De aici și riscurile: aerul de improvizație, repetarea obsedantă a acelorași idei, subiecte și ticuri stilistice, excesul descriptiv și digresiunile exercitate în dauna conciziei și a preciziei. Sînt riscurile asumate ale
Stuff and Whatever by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12554_a_13879]
-
conștiința literară românească a lui Dinu Pillat, carte puțin comentată în anul apariției ei (1976), Dostoievski și romanul românesc constituie cel mai important studiu sistematic al problemei; Elena Loghinovski descoperă, inventariază și analizează structuri, teme, motive, tipologii, poetici, asumîndu-și un comparatism modern, mai puțin sensibil la „sursologia” de tip G. Bogdan-Duică, foarte atent cu circulația acelor structuri, teme și motive în culturile din această parte de lume. Iată chiar prima pagină a cărții, unde autoarea își dezvăluie proiectul cît se poate
Dostoievski și scriitorii români by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13125_a_14450]
-
Țoiu, Paul Georgescu, Alexandru Ivasiuc, Mircea Ciobanu, Romulus Guga; poate încă și alți prozatori contemporani. Elena Loghinovski epuizează bibliografia critică a domeniului circumscris, din epocă și după aceea, de la recenziile apărute în presa vremii, pînă la exegezele mai recente; altfel, comparatismul autoarei își asumă naratologia și critica arhetipală, într-un demers care acoperă mai bine de o sută de ani, cîți vor fi trecut de la prima traducere în limba română a unui text dostoievskian: în 1885, apărea în foileton, în ziarul
Dostoievski și scriitorii români by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13125_a_14450]
-
al publicisticii și propagării cărții beletristice, Constantin Crișan și-a legat numele de domeniul scump sieși, cel al bioesteticii. Iată cum îl denumea chiar el: “Solidară cu estetica sociologică, aflată în alianță cu o serie din ideile încă fertile ale comparatismului literar, dar mai ales cu teoriile comunicării, bioestetica este, de fapt, o filosofie practică a literaturii. Ea este oricum o formă de viață dedusă din câmpul artei, o reflectare imediată a conștiinței fiecărui cititor. Scriitor și cititor se întâlnesc în
Constantin Crișan () [Corola-website/Science/311258_a_312587]
-
București, 1990 ("Premiul „Lucian Blaga“ al Academiei Române") - Despre timp și spațiu în literatură, Editura Hyperion XXI, București, 1994 - Din povestirile lui Anton Păduraru ("proză"), Editura „Didactica Nova“ Craiova, 1998 - Curente literare românești și context european, Editura Victor, București, 2000 - Comparatismul azi (coordonator și coautor) Editura Victor, București, 2000 - Poeme simple ("poezii"), Editura „Didactica Nova“ Craiova, 2000
Dimitrie Păcurariu () [Corola-website/Science/324011_a_325340]
-
structuralismului. În 1942 publică la Editura Cugetarea volumul "Introducere în teoria valorilor, întemeiată pe observația conștiinței". După reforma învățământului din 1947 este scos de la catedra sa de Estetică și preia cursul de istorie a literaturii universale, devenind un precursor al comparatismului literar de la Facultatea de Litere a Universității din București. Între 1946 și 1947 a fost ambasador al României la Belgrad și a fost criticat pentru unele concesii pe care le-ar fi făcut noului regim. Anul 1952 îl surprinde în afara
Tudor Vianu () [Corola-website/Science/297566_a_298895]