475 matches
-
stilistică foarte personală. Textul se citește nu numai cu interes pentru judecățile pertinente, dar și cu reală plăcere. Opinii literare (1978) se remarcă în special prin articolele despre criticii și istoricii literari, mereu la obiect și, în genere, lipsite de complezență. Lecturi libere (1983; Premiul de critică al Uniunii Scriitorilor), ca și Subiecte (1987) alătură cronicilor și câteva articole despre clasici, cronicarul țintind și o panoramare istorico-literară. Dar cuvântul e tot al criticului, care face și următoarea profesiune de credință: „A
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286771_a_288100]
-
dar fără scandal, nu în acest sens trebuie să înțelegem obiectivitatea, ci abordând niște probleme cu curaj, să avem o tematică și o problematică cu probleme active, interesante pentru ca să îmbunătățim activitatea în diverse domenii și să renunțăm la materiale de complezență, admirări personale"97. D.T: Da, e o observație corectă. Avea texte pe pagini duble, hectare întregi de abordări estetice. Iliescu la aceste aspecte se referea. S.B.: Mircea Radu Iacoban îi cere lui Iliescu să vină la o discuție cu
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
e desigur cel mai inexact, deoarece substituie rigorii intelectuale fantezia literară a criticului, cea mai arbitrară dintre "echivalențe" Ă. Dincolo de atari obiecții, Șerban Coiculescu putea scrie în " rânduri de reală prețuire la adresa prietenului său, eliberat de balastul conjuncturalului ori al complezenței. Portretul se constituie din sugestive linii antinomice ce vădesc până la urmă complementaritatea: "Sceptic dar și surprinzător de afirmativ, iubitor al spontaneității, dar extraordinar de laborios (sau elaborată, vitalist categoric, dar și teoretizator înverșunat, cu "dublete" temperamentale dintre cele mai neașteptate
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
Vladimir Streinu, căruia îi succede imediat un Medalion Vladimir Streinu. Întrebările - deferente - se referă la modul cum înțelege criticul arta, în special poezia, la receptarea critică, la criterii de apreciere estetică etc. Citindu-l, n-am putut scăpa de senzația complezenței, deși autorul Ritmului imanent răspunde cu franchețe, eludând cu eleganță chestionările mai incomode. Medalionul este mărunt ca semnificație, sufocat de anecdotic. Mai nimic nu se poate reține, poate doar această schiță de portret: "Înalt, distant și totuși apropiat sufletește, distins
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
este o implicare parțială. O participare serioasă din partea lor am întîlnit numai cînd problemele solicitau imperios soluții, în rest îmi par rezervați, aproape absenți, implicarea lor de zi de zi constînd în cîteva întrebări pe care le-aș numi de complezență. Concentrarea interesului pe rezultate este una din cauzele generatoare ale stilului implicării limitate a părinților. Ea este invocată de participanți în formulări de genul: S1: Pe ei îi interesează să am note mari, și mai puțin esența. S2: Se interesează
by Mircea Agabrian, Vlad Millea [Corola-publishinghouse/Science/1117_a_2625]
-
sale convertiri survine în 8 iulie 1935 în "chappel de l'Adoration" din Cartierul Latin al Parisului. Nevoia de a se convinge pe sine însuși că nu a visat, că nu a avut halucinații, frica de a nu cădea în "complezență" și de a nu fi "recuzați" atât el ca martor, cât și mărturia sa, îl vor face să amâne scrierea acestei cărți, care urma să prezinte "un moment de stupoare care durează încă". Totuși, la un moment dat, nevoia de
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
să fim civilizați. Rămînem mitici, balcanici și entropici. Tot felul de borfași s-au trezit bogați peste noap-te, securiștii s-au retras foarte ordonat în afaceri, în actualele servicii secrete sau în presă, de unde manipulează niște păpușari cu studii de complezență numiți politicieni. Partidele politice au devenit mijloace de extorcare a banului public și a patrimoniului public în favoarea acestor rețele de interese. Nu se poate continua astfel; miroase tare de tot. Banul a devenit rege. El comandă totul. Imoralitatea a ajuns
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
de Externe. Sînt sedentar. Nu pur și simplu leneș, ci sedentar cu sistemă, ideolog al sedentarismului. Cred că obiceiul de a călători e un scandal. Cravata mă sufocă, costumul mă falsifică. Protocolul îmi stîrnește ilaritate. Sînt alergic la surîsul de complezență, iar conversația "de dineu" mi se pare, intelectualmente, o umilință. Mă deprimă obligația de a rosti discursuri scrise de alții/.../. Sufăr de sincerism, sînt dubitativ, colocvial în exces, ironic. Pentru toate aceste neajunsuri, nu există în alcătuirea mea decît o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16654_a_17979]
-
intensitățile, transformîndu-le, grație întocmirilor savante ori restituirilor fidele, în mirabile efluvii sonore. Pe de altă parte, simțeam că aceste articole adăpostesc o erudiție ca o bancnotă ce nu poate fi folosită decît acolo unde ea are valoare. Nimic gratuit, de complezență. Nici diletantism, fie el chiar tratat cu seriozitate (așa cum, din păcate, se mai practică prin ogrăzile criticii noastre muzicale) ori știință exersată mecanic (apanaj al unor condeieri cu experiență, dar vădit plictisiți, vlăguiți). Nici prețiozitate umflată de figuri retorice în
Scrisoare deschisă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11484_a_12809]
-
ea însăși pârghia unei ascensiuni sociale, a unei cariere - și atunci uzurpă un nume nemeritat -, critica implică un fel de asceză; independența morală, elementul ei esențial, nu se dobândește decât în urma unei renunțări la niște bunuri accesibile doar dependenței și complezenței". În general, criticii îi nemulțumesc pe cei despre care scriu, mai toți dorind să se scrie despre ei în felul în care ei înșiși se văd. A constatat-o mai de mult Pompiliu Constantinescu: „Nici un scriitor nu e mulțumit de
Dimisianu - „Un critic trebuie să iubească literatura...“ by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/6292_a_7617]
-
I. la Năstase A., și retur. Am pierdut la Copenhaga nu din cauza arbitrului elvețian — cum ne-ar prinde bine la psihic —, ci drept urmare a stilului de existență îmbrățișat de societatea românească. Urs Meier n-a fost decât oglinda lipsită de complezență așezată în fața nimicniciei românești (vorba lui Cioran) tocmai când ne era lumea mai dragă. Nu la Copenhaga am pierdut meciul (cum celălalt meci, mai cu cântec, nu-l vom pierde la Bruxelles), ci la București. Aici, unde totul poate fi
„Nașu’ + Corleone = Urs Meier” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13502_a_14827]
-
atenția asupra ei, mizeria vieții minate de foame, de boală, de singurătate, uneori de bătrînețe, mereu de teamă și de disperare". "Mizerie", să recunoaștem, încă insuficient cercetată, insuficient conștientizată la treapta unei istorii literare în care petele albe alternează cu complezența circumstanțelor atenuante pentru indenegabilii vinovați... Odată cu scrierile Lenei Constante și Oanei Orlea (născută Cantacuzino), luăm cunoștință de "experiența carcerală" a scriitorului român. Legenda marxistă ce pretindea că proletariatul e o clasă istorică providențială a format baza teoretică pentru un antiintelectualism
Jurnale feminine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10471_a_11796]
-
1988? Jocurile secolului Când Juan Antonio Samaranch, președintele C.I.O. , a vorbit despre „cele mai bune jocuri de până acum“, în discursul său rostit cu ocazia festivității de închidere a J.O. de la Sydney, el nu a făcut-o din complezență. El chiar s-a referit la organizarea perfectă, la calitatea arenelor și a sălilor de sport, la amabilitatea gazdelor, care a fost percepută peste tot, și care a contribuit din plin la instaurarea unei atmosfere aproape familiale pe toată durata
Agenda2004-32-04-atena () [Corola-journal/Journalistic/282728_a_284057]
-
înlocuirea discuției politice propriu-zise cu considerații laxe, moral-estetice, despre orice. În al patrulea rând, Andrei Pleșu, grație unor împrejurări pe care nu le discut aici, întâmpină puține critici și alternative cunoscute de public la discursul său. El este tratat cu complezență pentru că este mereu simpatic, cum își dorește. În fapt, ce propune Andrei Pleșu? Efectiv nimic. Având respect pentru șarmul său de cafenea, nu pot să nu reiau o maximă: „toate florile să înflorească”. Adaug însă că de aici nu rezultă
Marga, atac la Pleșu: frustrat în fața istoriei, ochiul vigilent al Curții by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/80047_a_81372]
-
avut aceeași reacție. După atîta muncă, nu mi-a fost și nu îmi poate fi indiferent ce se întîmplă cu acest Festival. Din nici un punct de vedere. Nimeni nu m-a solicitat în nici un fel. Nici din politețe, nici din complezență. În fine, realitatea certă a eliminat din start, din fericire, fraza celebră în țărișoară, atunci cînd cineva caută să se dezvinovățească ab initio: moștenirea grea. Nu am lăsat așa ceva. Ba dimpotrivă. Și încă un lucru nu s-a mai întîmplat
Festivaluri, festivaluri (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7669_a_8994]
-
său precumpănind ca literatura, teatrul, orice activitate cultural artistică să crească din rădăcinile active ale poporului. Această orientare către izvoarele populare, se constituie în zonă de simțire autentică, firesc și realist privite, fără căderi în dulcegării pitorești, fără retorică de complezență, fără elogiu gratuit. Elogiu constă în relații posibile între locuri și oameni, prin literatură. La Cimitirul Père Lachaise din Paris, descoperirea mormântului lui Musset îi amintește de poezia Nu mă uita, în traducerea lui Petru Grădișteanu, Bosforul cu malurile sale
Un entuziast: Iosif Vulcan by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13744_a_15069]
-
nu e pînă într-atît de darnică ca să străbată, stinghere și nelămurite, niște întrebări care, în lipsa răspunsurilor cuvenite, rămîn niște acolade retorice plutind în gol. Spuneam că autoarea e solicitantă și insistentă și, din acest motiv, întrebările nu sunt puse de complezență, ci creează o tensiune care silește preopinenții la un spor de concentrare. Mai mult, Ioana Revnic nu pare o ființă comodă, alături de care să te simți în apele tale în timpul unei discuții înregistrate. E pretențioasă și mereu în alertă, nesfiindu
În arena cu lei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5240_a_6565]
-
făcător de versuri, ori (sic!) acolo, într-o imensă monotonie și o indiscutabilă subordonare, îți vei pierde puterea poetică adevărată. Știi să faci poezie, dar nu uita că o operă nu se face cu jumătăți de măsură, cu indiferențe și complezențe (...) Rămân neînduplecat și definitiv desolidarizat de gândul tău de a te duce acolo! Încă te iubesc mult! În perspectiva timpului, poate că n-ar trebui să-mi pese! Dar avem atâtea exemple de oameni deosebiți care s-au pierdut pentru că
Doi poeți (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7566_a_8891]
-
situațiile comice și absurdul relațiilor sociale). Ochii și urechile sale sunt mereu la pândă, nici un element nu îi scapă, iar concluziile observațiilor sunt cel mai adesea sarcastice, la limita cinismului. Aflat la o lansare de carte, reproduce ultima frază, de complezență, a criticului după care trage o concluzie la care ar putea subscrie mulți dintre cei ce frecventează astfel de evenimente cultural-mondene: "-... putem spune, fără îndoială, că asistăm la un moment memorabil. Lansatorul de profesie își mângâie pântecul: "Să salutăm această
Tranziția la Iași by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9372_a_10697]
-
pe care mentalitatea actuală a ucis-o, îi vor mai putea reînvia țesuturile necrozate. Al doilea motiv descinde din primul: fiind reanimatorul unui spirit cu a cărui stingere nu se poate împăca, teologul e privit cînd cu suspiciune, cînd cu complezență. Suspiciunea ține de situația ingrată în care se află: el trebuie să pară un om adaptat spiritului modern, cu toate că mesajul lui e unul picat parcă din cerurile unei Antichități revolute. În plus, e vorba de un mesaj cristic pe care
Demnitatea lui Mihail Neamțu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9636_a_10961]
-
confesiuni sau numărul enoriașilor unei parohii, scopul ei e răspîndirea cuvîntului dumnezeiesc. În această privință, teologia creștină și-a pierdut virtutea convingerii, preschimbîndu-se într-o mentalitate împăciuitoare în virtutea căreia biserica trebuie să ofere consolare și asistență socială căzuților acestei lumi. Complezența cu care este privit teologul se trage tocmai din conștientizarea unei neputințe constituționale a îndeletnicirii sale: silit să trăiască în lumea de aici, el nu poate da socoteală de alcătuirea ei, pretinzînd totuși că ea depinde de lumea cealaltă. Sau
Demnitatea lui Mihail Neamțu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9636_a_10961]
-
vorbi despre dialogul teologiei cu filozofia și despre comerțul de idei dintre ecclesia și universitas, teme pe care Mihail Neamțu pune accentul în această carte. În schimb aici, în această lume, teologul e un stingher privit cu suspiciune sau cu complezență. Oricît și-ar schimba lexicul și oricît s-ar strădui să-și modeleze limbajul după calapodul vremurilor, gramatica subiacentă tutoror acestor jargoane e una singură. E vorba de gramatica tradiției descinse din cuvîntul lui Dumnezeu, după cum chiar autorul scrie "Nimeni
Demnitatea lui Mihail Neamțu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9636_a_10961]
-
comedia principiilor apolinice. Mai mult, simte cînd un prozator nu are talent, cînd se ascunde în spatele divagațiilor grațioase sau cînd nu are nimic personal de spus. E un critic fără tresăriri de oportunism, un spirit incisiv opac la judecăți de complezență, a cărui prezență îl urcă pe treapta caracterelor culturale. Și fiindcă e empatic, rîsul lui Alex nu e bășcălios, ci ușurător în virtutea detașării pe care o pune între el și lume. De aceea, cînd scrie despre alții, criticul dovedește un
Umorul sever by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6109_a_7434]
-
Astfel atitudinea cititorului-interpret în fața textului e una de perplexitate, de uimire: În locul privirii critice iscoditoare, al agresiunii cognitive (...), uimirea hermeneutică este o atitudine etică (în accepțiune aproape lévinasiană) față cu autonomia ontologică și semantică a ficțiunii". Ionesco însuși susține cu complezență o atare interpretare a lucrurilor, încă într-un eseu tineresc, din 1930, Poezia retorică și Walt Whitman, în cuprinsul căruia aprecia poezia drept "iubire și uimire față de tine ca față de un altul; față de un altul ca față de tine". În consecință
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14138_a_15463]
-
proclamă superioritatea morală a suferinței și a sacrificiului, precum și vinovăția plăcerii și a bucuriei (vezi Traian Ungureanu în revista 22). Noi provocări Evenimentele de la 11 septembrie 2001 reclamă disponibilitatea noastră, a tuturor, pentru inițierea unei analize profunde și lipsite de complezență a resorturilor care animă societatea umană contemporană. Incapacitatea noastră de a răspunde acestei provocări lasă deschise o serie de întrebri și de provocări extrem de incomode: Marchează atentatele de la 11 septembrie 2001 un "moment de răscruce" în evoluția relațiilor internaționale, poate
Departe de echilibru by Mircea Naidin () [Corola-journal/Imaginative/14824_a_16149]