609 matches
-
work-shop-uri și cîte și mai cîte, toate organizate cu o dăruire și pasiune cum nu mi-a mai fost dat să întîlnesc în periplurile mele europene și nu numai. George Enescu și contemporanii, Myriam Marbe și generația de aur a componisticii românești postbelice, Dan Dediu și tinerii dezlănțuiți au fost, uneori consecutiv, alteori concomitent prezentați, acreditați, propuși, livrați publicului german consecvent, dar și precaut, abil, dar și firesc, fără urmă de vreo retorică prețioasă. Dacă cineva mi-ar solicita o definiție
Avantaj muzica românească by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8971_a_10296]
-
încă din perioada de formare, de acumulări profesionale, fiind proaspăt absolventă a Conservatorului bucureștean, la clasa de Compoziție a distinsei Myriam Marbe, Violeta Dinescu a dus cu ea acea specie de simpatie intelectuală, grație căreia s-a transportat în interiorul fenomenului componistic românesc pentru a coincide cu ceea ce acesta are original, unic, autentic și, în consecință, demn de a fi împărtășit. Cu timpul ea însăși a dobîndit expresia fenomenului respectiv, purtîndu-i amprentele în spectaculoasele sale avataruri creatoare: Am venit în Germania încă
Avantaj muzica românească by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8971_a_10296]
-
să mă raliez acelor spirite "prudente", poate chiar paupere care, incapabile de discernămînt, văd emfaza sforăitoare și acolo unde se instaurează vibrația sonoră a unei mari sensibilități, am interogat-o pe Violeta Dinescu cu privire la episoadele ce au avut drept protagonistă componistica românească: Încă din 1995 am inițiat ciclul "Komponisten Colloquium", onorat sistematic de prezențe românești de cea mai consistentă magnitudine. În anul 2000 am reușit să inaugurez Arhiva de muzică din Estul Europei, cu o secțiune, îmi place să cred, aproape
Avantaj muzica românească by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8971_a_10296]
-
au bucurat - și nu cred că e o afirmație exaltată - de o atenție comparabilă într-un fel cu cea de care beneficiau artiștii renascentiști. Atenție concretizată în două concerte și două mese rotunde dedicate exclusiv creației celor doi muzicieni. Portretul componistic Pascal Bentoiu - 23 noiembrie, la Altes Gymnasium Saal - a cuprins Eminesciana II - 3 Sonete pe versuri de Mihai Eminescu, Flăcări negre - 7 Lieduri pe versuri de Alexandru Miran, ambele cicluri fiind interpretate de soprana Ioana Bentoiu și pianista Steluța Radu
Avantaj muzica românească by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8971_a_10296]
-
individualitatea proeminentă a Mihaelei Ursuleasa a impus - alături de coarde - dominanta acestei opere: virilitatea. Și imediat elanul romantic, melodia tipic schumanniană cu ascensiunea interogativă și răspunsul simetric, imediat preluat de violoncel. Dualitate în personajele imaginate prin care Schumann își evalua portretul componistic. Florestan, cel impetuos - Eusebius, poetul. Probabil că cel mai semnificativ comentariu despre întregul concert, (și într-un fel anume despre toate patru) l-a făcut publicul. Acum în Ateneul plin-deplin ca niciodată la o seară de muzică de cameră. Silențios
Rising stars - New generation by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/9013_a_10338]
-
a conferit, paradoxal, nu o stare de saturație ci una de așteptare. Prolificitatea și continuitatea convoacă de multe ori plictiseala, sațietatea. La Pascal Bentoiu însă ele au întreținut și au sporit, ca într-o avalanșă, bulgărele de talent și instinct componistic. Pe de altă parte, ritmul susținut al creației a menținut consistent legătura dintre o operă și alta, în pofida faptului că, bunăoară, fiecare simfonie are un profil unic, inconfundabil, acreditând "un spirit investigativ, deși remarcabil de echilibrat, dornic de o claritate
Opt simfonii și un poem by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9036_a_10361]
-
se încheie cu un motiv alcătuit din fundamentalele celor opt simfonii ale compozitorului. Geometrie sonoră? Jerbă? Coroană? Dincolo de spiritul ludic ori de subtilitatea viziunii (prezentă copios și în poemul Eminesciana III, op.23), Pascal Bentoiu își gestionează și negociază aventura componistică într-o tonalitate incontestabil realistă: "Am lansat buchetul celor opt simfonii într-o lume în plină dezagregare culturală: puțini sunt sorții ca un număr semnificativ de oameni să se intereseze de ele și de mesajul lor. Nu puteam însă face
Opt simfonii și un poem by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9036_a_10361]
-
interesului proxim sau de perspectivă. Sesizarea, distingerea, înțelegerea individualității este consecința senzației plus amintirii acelei personalități ori prima idee simplă produsă pe calea reflecției. Personal, îl percep pe Remus Georgescu în primul rînd în calitate de compozitor. Nu pentru că, vezi Doamne, creația componistică este cea care-i va supraviețui ci, efectiv, datorită unor lucrări precum Exorcisme pentru flaut și orchestră, oratoriul Cîntare străbunilor sau Concertul pentru orchestră care se constituie în adevărate focare de lumină din lumea subterană a creației sonore. Pe de
La o aniversară... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9147_a_10472]
-
unei muzici - cam ca muștarul peste crenvurști -, ci dă un înțeles suplimentar muzicii grație, vorba lui Adorno, unor gesturi solidificate capabile să comunice conotații, precum și o pluralitate de sensuri ce depășesc intenția și voința compozitorului, ignorînd chiar programarea auctorială. Existența componistică presupune însă și altfel de "programări". Bunăoară, Remus Georgescu însuși a fost parcă planificat să ducă povara unor roluri administrative pe care nu le-a rîvnit, singura consolare fiindu-i compoziția. A fost ani de-a rîndul directorul Filarmonicii "Banatul
La o aniversară... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9147_a_10472]
-
virtuozul violist Anatol Ștefăneț împreuna cu discipolii săi - Vali Bogheanu, Dorel Burlacu și Gari Tverdohleb - au cucerit (și) publicul vienez. Printre cei care au aplaudat cu fervoare, solicitând la final trei bis-uri, s-au aflat Mathias Rüegg, megastar al componisticii actuale și lider al Vienna Art Or--chestra, jazzologii Cris-toph Huber, Emanuel Wenger, Emilian Tantana, Harald Albrecht ș.a. Cu toții au fost de acord că această formație reușește să creeze un univers muzical sui generis, utilizând un limbaj în care fundamentele jazzului
Evenimente muzicale românești la Lisabona și Viena by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9171_a_10496]
-
de ce nu, luxurianța unui proiect unic, după știința mea ca profil și dimensiuni. Roman Vlad (în Piccolo lambiccamento pianistico sul nome di Tristan Tzara pentru pian) ne introduce în atmosfera celei de a doua școli vieneze bazată pe câteva principii componistice sacrosancte, printre care și variațiunile de structură; Viorel Munteanu (Invocazioni pentru clarinet solo) mizează în ambele piese pe polifonia latentă de care este capabil acest atât de mobil și suplu instrument; Doru Popovici (In memoriam Tristan Tzara pentru violoncel și
Muzici pentru Tristan Tzara by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9340_a_10665]
-
retrăiește în mare experiența unui ópus remarcabil al autorului, Parfumuri crinoline, pe un text-calambur semnat de Șerban Foarță; Romeo Cosma (Improvisations dadaistes pentru voce și pian) exultă în compania sonorităților de jazz, chiar dacă ele sunt metișizate prin inserarea unor tehnici componistice proprii muzicii savante; Dan Dediu (Variations Syntaxiques et Stylistiques pentru soprană și pian) debordează de inventivitate și referențialitate, sugestiile întinzându-se pe o plajă stilistică de un apreciabil areal stilistic, de la Machault și Beethoven, Schumann și Grieg până la Verdi și
Muzici pentru Tristan Tzara by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9340_a_10665]
-
multe centre muzicale europene muzica românească este fie o veșnică virtualitate, fie o abiotică abstracțiune. Iată însă că, din când în când, larvele virtualității ori abstracțiunii încep să se transforme în fluturi purtători, în cazul nostru, de zvonuri în legătură cu aventura componisticii românești. Cu două luni în urmă (19 aprilie), la Institutul Cultural Român din Stockholm, cvartetul de saxofoane ce poartă numele capitalei suedeze s-a încumetat să restituie o serie de opusuri pe care sertarele meselor de lucru ale câtorva compozitori
Miscellanea by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9434_a_10759]
-
rock-ului anglo-american, a belcanto-ului italian ori a Sprech-gesang-ului german m-au făcut să derog de la atitudinile critice sau, mă rog, să devin imun la acțiunea unor sugestii și autosugestii. Și totuși, până unde poate merge polistilismul în creația componistică? Probabil până în acel punct de fierbere în care iureșul său torențial se confun-dă cu inerția statică a muzicilor repetitive, de pildă, ori când frisonul schimbărilor, al fluctuațiilor ajunge să semene cu vertijul stazelor sau al proceselor imuabile. Nu știu dacă
Miscellanea by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9434_a_10759]
-
mult decât în celelalte limbaje artistice, ambiguitatea deține proprietatea laxității, a mobilității, gradele de echivoc semantic întinzându-se pe o scală de la un minim spre un maxim, aceste grade fiind în totalitatea lor probabile și relative. Dezordinea, informalul, indeterminarea gestului componistic (toate cu caracter aproximativ și, uneori, comensurabil), precum și dialectica dintre formă și deschidere, ce îmbracă multiple aspecte, au devenit frecvent scopuri explicite, manifeste în creația muzicală contemporană. Conceptul de deschidere are aici același înțeles ca la Umberto Eco: fără relief
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
Ricoeur nu exclude faptul ca lapidariile, conferind diverse posibilități de interpretare ale aceluiași mesaj artistic, să constituie o bază de decodare, instituind totodată unele direcții de lectură, excluzându-le însă pe altele. Renașterea a accentuat caracterul narativ al cineticii travaliului componistic, sporind în special doza de informație, nu atât la nivelul obiectelor sonore cât, mai ales, în planul sintaxei muzicale, mulțumită dezvoltării și rafinării tehnicilor plurivocale (polifonic-superpoziționale). În Baroc narativul și contemplativul conviețuiesc amiabil ca două regnuri ce se vădesc a
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
și instrumental nu prea îngăduie viziunile privilegiate, frontale, categorice (vezi Arta fugii sau Ofranda muzicala), ci determină ascultătorul să se deplaseze necontenit pentru a recepta muzica în ipostaze mereu noi, sustrase obișnuințelor canonice, înțepenite. Narativitatea se consolidează pe ambiguitatea misterului componistic, ce se cade a fi descoperit și cercetat, chiar și în pofida faptului că opera muzicală nu se fundamentează pe raporturi evidente, previzibile. O altă direcție vizează garantarea unei ordini cosmice în care se mizează pe stabilitatea esențelor. În Barocul religios
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
Despina Petecel Theodoru Concertul cameral subintitulat "Rezonanțe"- după denumirea unuia dintre ciclurile de lucrări semnate Ulpiu Vlad, desfășurat recent la Sala mică a Ateneului Român - și-a depășit "rolul" de simplu Portret componistic, extinzându-și semnificația în sfera simbolică a ne-uitării, a resuscitării memoriei Holocaustului. Impresionat de atrocitățile, greu de acceptat de către o minte omenească, la care a fost supusă identitatea poporului evreu de-a lungul istoriei - subiect intens dezbătut anul acesta
"Rezonanțe" în memoria Holocaustului by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/9505_a_10830]
-
imaginarului și a oniricului... Intuind cu certă acuitate esența spiritului iudaic, Ulpiu Vlad a transformat fiecare lucrare într-un eșantion psihologic, într-o formulă sintetică a diferitelor forme de manifestare și asumare a suferinței. În acest scop autorul folosește tehnici componistice și de limbaj de extracție impresionist-expresionistă, modală sau contrapunctică - fapt ce-i permite să proiecteze, ca în niște oglinzi paralele, oglinzi sparte sau oglinzi retrovizoare - comparabile, poate, cu cele din care e construit Memorialul copiiilor de la Yad va-Shem -, violența atroce
"Rezonanțe" în memoria Holocaustului by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/9505_a_10830]
-
re-inventarea mecanismelor intime de producere a folclorului tradițional românesc. Surdina pusă pe teoriile sale estetice (ca, de altfel, și muzica sa) răzbătând cu anevoie înspre limanul unei audiențe publice. Apoi, după stabilirea fizică în spațiul german, zvonurile în legătură cu preocupările sale componistice sau teoretice s-au rărit și au pălit, tot așa cum probabil a fost din ce în ce mai dificil pentru el să palpeze trupul creației autohtone ori să perceapă fără rest teribilul freamăt al muzicienilor de acasă. Abia acum am putut afla că perioada
Înaltul cer al muzicii românești - interviu cu Corneliu Dan Georgescu by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9502_a_10827]
-
Institut für vergleichende Musikstudien und Dokumentation" între 1989-1991 și la "Freie Universität" între 1991-1994, ambele din Berlin.) - Sunteți unul dintre cei mai avizați teoreticieni ai arhetipurilor sonore. Cu două decenii în urmă, Ștefan Niculescu vorbea despre o direcție arhetipală în componistica secolului 20. Cât de actuală (ori de prezentă) mai este ea acum? - Accepțiunea care se acordă acestei noțiuni este uneori atât de vagă, încât trebuie mai întâi să precizez pe scurt ce înțeleg eu și ce înțeleg alții prin arhetip
Înaltul cer al muzicii românești - interviu cu Corneliu Dan Georgescu by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9502_a_10827]
-
perioada 1962-1983 a făcut parte din colectivul de cercetători ai Institutului "Constantin Brăiloiu", a cărui secție muzicală a și condus-o între 1976-1980, ori că muzica sa constituie unul dintre vectorii de mare forță și, de ce nu, perspectiva ce străbate componistica românească actuală.
Înaltul cer al muzicii românești - interviu cu Corneliu Dan Georgescu by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9502_a_10827]
-
an în urmă când a fost prezentată în primă audiție absolută în cadrul obișnuitelor concerte de stagiune ale Filarmonicii. "Săptămâna muzicii contemporane" este, în adevăr, de mai bine de un deceniu și jumătate, o veritabilă vitrină în care sunt prezentate tendințele componistice actuale , de la noi, din lumea cea largă a muzicii. Varietatea de orientări este seducătoare. Varietatea limbajelor, a surselor sonore, a tipurilor de structuri componistice este uimitoare. Spectacolul creației este captivant. Informația, muzica însăși, lucrările, circulă cu o viteză amețitoare în
Unde ne sânt contemporanii? by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9570_a_10895]
-
de mai bine de un deceniu și jumătate, o veritabilă vitrină în care sunt prezentate tendințele componistice actuale , de la noi, din lumea cea largă a muzicii. Varietatea de orientări este seducătoare. Varietatea limbajelor, a surselor sonore, a tipurilor de structuri componistice este uimitoare. Spectacolul creației este captivant. Informația, muzica însăși, lucrările, circulă cu o viteză amețitoare în spațiul public al lumii actuale. Mai dificilă se dovedește a fi percepția, eventuala înțelegere a intențiilor, a realizărilor, pătrunderea sensurilor afunde ale lucrării. Atunci când
Unde ne sânt contemporanii? by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9570_a_10895]
-
alături de muzica marilor noștri maeștri, Aurel Stroe, Tiberiu Olah, Nicolae Brânduș, Cornel }ăranu, Ulpiu Vlad, a putut fi audiată creația unor tineri creatori de excepțională performanță cum sunt Diana Rotaru. Un special omagiu a fost adus acestei puternice personalități a componisticii actuale care este regretatul György Ligety, originar din țara noastră. Momente inedite în istoria de până acum a Festivalului? Imaginația, spiritul managerial al directorilor recentei ediții a "Săptămânii..." - mă refer la compozitorii Dan Dediu și Liviu Dânceanu - au fost realmente
Unde ne sânt contemporanii? by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9570_a_10895]