32,971 matches
-
Schrotter și Leslie Hawke (Asociația „Ovidiu Rom”). :: pentru participare, înscrie-te aici :: mai multe detalii pe aiesecbucharest.ro mulțumim de anunț! Se intensifică în România edițiile unor dialoguri cu oameni de succes, semn al occidentalizării, chiar dacă în cazul de față compoziția este aproape în totalitate neaoșa. Mult succes! Salut Dragoș! Astăzi am fost unul dintre studenți din Aulai care te-au ascultat! Vreau să fiu sincer, până să ne vorbești astăzi nu avea o părere despre tine, nici pozitivă nici negativă
Leadership talks by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82561_a_83886]
-
general, să știm cât mai puțin. Peliculă e atat de veridica, încât am avut de câteva ori reflexul de a-mi feri privirea. Poate și pentru că nu sunt străin de subiectul filmului. Iar George Piștereanu, care face un rol de compoziție genial, e o adevarată revelație. Totul, de la privire, gesturi și până la ticul verbal te fac să crezi că nu doar Papan Chilibar, ci și el ar fi un fost pușcăriaș, reconvertit la actorie. Pe scurt, “Eu când vreau să fluier
Un film bun. Poate prea bun by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82628_a_83953]
-
tricked the mass for private gain, We rîse to play a greater part. Reshaping narrow law and art Whose symbols are the millions slain, From bitter searching of the heart We rîse to play a greater part. excepționale versuri. excepțională compoziție. la fel si vocile. p.s. te-aș ruga dragoș, după concertul lui cohen să postezi aici un mic rezumat acestuia. din păcate nu voi ajunge la concert. mulțumesc irina eu vroiam doar să-ți zi c la mulți ani La
Villanelle For Our time by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82703_a_84028]
-
Uranus, în "Radical", Craiova, nr. 3, aprilie 1929) Uranus s-a legat și de V. Cugler. Un text, Eu și miracolul, are un moto semnat Apunake. Psihanaliza (,apa minunată care miroase a psihoanaliză" - Duhurile balneare), suprarealismul sunt deseori părăsite în compoziții lucide. În ele apar și traume psihanalizabile, de o cruzime tulburătoare. Una este apropiată de aceea expusă de Aglaja Veterany în De ce fierbe copilul în mămăligă: "Moș Grămadă se supără foarte amar și puse copilul să fiarbă într-un sac
Un avangardist dincoace de ariergardă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10684_a_12009]
-
atât de eficient. Cu un bun activism al (propagării) valorilor estetice, Adriana Bittel scrie despre ei și îi recomandă călduros în dreapta și-n stânga, îi susține în competiția premiilor și exultă la succesele lor. Nici un fel de calcul nu alterează compoziția gesturilor și atitudinii sale: ea nu așteaptă, ca alții, reciprocități avantajoase și nici nu-și cultivă o pepinieră de critici tineri din care să crească, viguroase, laudele viitoare. Îl evocă, mai degrabă, pe Marin Preda, cu luminosul pragmatism al directorului
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
destule dintre poemele de aici (prezente și în antologia generaționistă a lui Marin Mincu) și acomodați cu tonul de ostentație erotică a versurilor, volumul ca atare vine la rândul lui cu noutăți. Care nu țin atât de texte , cât de compoziție: începând chiar de la titlu, care oferă - orgolios - amoralității un background descinzând din mistica sanscrită, și încheind cu segmentarea caleidoscopică în patru secvențe, cartea capătă o coerență formală extraordinară. Scurtele erupții ale suferinței, așa de disipate la urma urmelor, tortúrile și
Poemeintrauterine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/11165_a_12490]
-
fiindcă el are muzica în cap. Deși era evident că replica lui o enervase, ea s-a străduit să păstreze aparențele și să înceapă discuția despre muzică pentru care îl invitase. Pe scurt, i-a spus că lucrează la o compoziție a cărei dominantă va fi nota do, dar nu e încă decisă ce anume să fie: o sonată sau o simfonie. Oricît de nepricepută aș fi în ale muzicii, dilema sa mi se părea cel puțin ciudată. Fiindcă era ca și cum
Riscul de a privi memoria ca zestre by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11154_a_12479]
-
iar drepții ajungând cu bine dincolo ș.a.m.d. Originală este și "decodarea" lui Koroviev din suita infernală a lui Woland, personaj declarat de Culianu "neidentificabil" în sursele demonologice curente. Acesta este într-adevăr "inventat" de Bulgakov din rațiuni de compoziție, fără a-l lipsi însă cu totul de aluzii demonice subtile.( v. pp.45-47) Și Ion Vartic ne demonstrează argumentat în paginile 48-58 că nu numai Maestrul ar fi un alter-ego al autorului, acela luminos, ci și... Koroviev, unul întunecat
O interpretare figurală by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/11909_a_13234]
-
ceea ce s-ar putea numi imagocentrism, adică acea supremație a imaginii în raport cu neantul din jur și acea capacitate a aceleiași imagini de a se autogenera, de a se înmulți prin înmugurire asemenea drojdiei de bere. Și asta fără ca imaginea și compoziția să-și piardă coeziunea și fără ca natura lor centripetă să fie în vreun fel amenințată. în absența oricărei pete de culoare, desenele lui Kazar sînt acum intens policrome pentru că insesizabilele vibrații ale liniei transmit centrilor optici sugestii atît de diferite
Portretul unui alexandrin: Vasile Kazar by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10227_a_11552]
-
ilustrare a acestei ipoteze constă în cele două bărci de hîrtie ale lui Pișcoci. Există un calcul care zice că, defalcînd comunicarea, 55% e non-verbală, 38% este para-verbală și 7% se face prin intermediul cuvintelor. Mi-e greu să gîndesc o compoziție similară, pe procente, a umorului din A fost sau n-a fost? . Scenariul e cu siguranță savuros, atingîndu-și apogeul comic în timpul talk-show-ului, și luînd suficient timp - mai precis, secvențele intercalate - pentru a-și creea o bază de acumulare. Dar partea
Vaslui ó Elsinore by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10225_a_11550]
-
spre exemplu. în mod firesc, drumul creației sale a fost însoțit de o treptată, de o necondiționată recunoaștere în planul vieții noastre muzicale, în planul vieții muzicale europene. La numai douăzeci de ani, în anul 1946, primea laurii Premiului de Compoziție "George Enescu". Imediat după război, perspectivele înșelătoare ale unor vremuri noi i-au învolburat imaginația, au adus speranțe, mai apoi amăgiri și deziluzii. Nu, însă, și în plan profesional. Anii de studii petrecuți la Conservatorul din Moscova sub oblăduirea personalității
80 de ani de la naștere - Anatol Vieru by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10280_a_11605]
-
afirmat puternic în contextul vieții muzicale a timpului nostru, cu muzicieni precum Genadii Rojdestvenski, Alfred Schnittke, Sophia Gubaidulina, Edison Denisov, Tiberiu Olah... Marile distincții obținute în plan european, Premiul "Herder", conferit de Universitatea din Viena pentru ansamblul creației, Premiul de Compoziție "Reine Marie José" îi aduc, treptat, o notorietate internațională. Mari muzicieni performeri ai timpului nostru, muzicieni ai unor mari ansambluri, s-au aplecat cu respect asupra muzicii sale, au cercetat-o, i-au pătruns sensurile, au dăruit-o, mai departe
80 de ani de la naștere - Anatol Vieru by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10280_a_11605]
-
locuit, loc pe care l-am botezat criptic, în stilul lui Frank Herbert: Vortexul Stării Celor 11 Beri (prescurtat: VSC11B). Dar după câteva sâmbete de audiție și extaz acustic mi-a venit o idee: ce-ar fi să scriu o compoziție pentru clopotele acestui oraș? În febra ideilor, am schițat un sistem de control al loviturilor de clopot și un altul al combinațiilor dintre diferite sonorități. Ba chiar am început să mă gândesc și la o modalitate de a nota totul
O poveste cu clopote by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10297_a_11622]
-
și într-o catedrală (o formulă nedescoperită nici în Domine Non Secundum de Cesar Franck, nici în Carillon de Westminster de Louis Vierne), fie pentru că extractele din Gallia lui Charles Gounod ori Dies Irae-ul lui Luigi Cherubini nu sunt nicidecum compoziții politempice, care să presupună zone heteroritmice între ansamblul vocal și orgă. Unde mai pui că și atunci când soluția unui dozaj salvator ori când rigoarea ritmică se pogorâse peste traseele polifonice și omofone, restituirile au păcătuit printr-o intonație aproximativă, priponită
Din Paris în Paradis by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10316_a_11641]
-
belle-époque: 1915. (Delavrancea). Patru anotimpuri pentru un secol de viață... Primul capitol e-o foaie cu flori. Stilistice: "văzduhul întreg era plin de frunzișoare cari plutiau, săltau, se învîrtiau, ca mii de fluturași eșiti la joc în bătaia soarelui." De compoziție: "sub unul din acești arbori, ședeau un flăcau și-o fată mare. Și pentru dînșii era Primăvară, și ochii lor erau plini de minunea iubirei. Peste capetele lor, se aplecau ramurile înflorite, și șopteau, și priviau și se bucurau; se
Poveste pentru Cella by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10370_a_11695]
-
Zavaidoc , o adevărată vila boiereasca de lângă Gară de Nord, este distrusă, caietele în care el își adunase „comoara sufletului” i-au fost spulberate, lăsându-l sărac sufletește, ca plângea că un copil, nu după averea ce o agonisise ci după compozițiile lui, munca de-o viață. Pleacă la Caracal, apoi la Roșiorii de Vede. Cântă prin mari localuri, fără microfon, schimbând câte 3-4 cămăși pe noapte (transpira abundent datorită unei afecțiuni renale ce-i va pune capăt zilelor, afecțiune pe care
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
este decât credință!” Ideea cărții, după ce a fost sugerată în titlu, străbate întregul univers ideatic și liric, acționând că un fir al Ariadnei, subtextual. Cele patru părți ale cărții sunt structurate corespunzător celor patru anotimpuri. Fiecare anotimp este introdus în compoziția cărții printr-o selecție sugestiva din lirica lui Juan Ramon Jimenez. I. Primăvară: Floralia ,,Rătăcește prin ploaie sufletul florilor”. ÎI. Vară: Iubitor ,,Iubire, daca pleci, rămân ruină.” III. Toamnă: Melanholia ,,Pe un drum de aur se duc mierle. Încotro? Pe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
o aveam...) cu cartea ei, n-o să aleg altă proză, nici n-am loc să stărui, decît Cehov, am cerut obosită. Povestea, din anii '80, a acelui anticariat unde am văzut-o. "Eu cu rochie nouă" e un personaj de compoziție. Joacă într-o scenă de dragoste obișnuită, aia, veche, cu care se distrează literatura: femeia tînără, stîngace, mioapă (dezinvoltă și cuceritoare ar fi fost prea banal...) care-și asaltează, în repetiții fără partener, idolul ieșit dintre cărți, crai de dughene
Femina by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10572_a_11897]
-
artă de miniaturist. Dar însumarea amănuntelor, atunci cînd se efectuează pe un arc de timp mai amplu, dă un tablou, adică o "sinteză", o imagine globală care poate fi abordată în două feluri, fie luînd în seamă ochiurile broderiei, infinitezimala compoziție ca un copios catalog al clipelor, fie urmărind perspectiva cu miză istorică mai mult ori mai puțin pronunțată. Creator al unui considerabil sistem autobiografic (două volume de memorii plus șapte volume de jurnal), Constantin Mateescu se dovedește un maestru al
Jurnalul unui incompatibil by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10557_a_11882]
-
să mă extaziez public în fața muzicii lui. E sarcina posterității să-i considere meritele și locul ce i se cuvine în muzica secolului XX și poate în cea a secolului XXI, să-i studieze principiile estetice, conceptele și tehnicile de compoziție, destul de cuprinzătoare și bogate, dar, în esența lor, nu atât de numeroase pe cât ar lăsa impresia aparenta diversitate a operei sale. Cum ar putea fi caracterizat drumul parcurs de creația lui? Ca al unui "versatil"", al unui "evolutiv", al unui
80 de ani de la nașterea lui Anatol Vieru - Tatăl meu by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/10546_a_11871]
-
dincolo, să se bucure pentru atunci, să și scoată bucuriile din truda partiturii, din neputința de a nu scrie." Se ținea mereu la distanță, retras. Și - trăsătură de caracter extrem de rară - nu vorbea niciodată despre sine, nici despre propriile-i compoziții. Mi s-a părut întotdeauna de o modestie maladivă, poate modestia marilor orgolioși. Nu se mulțumea doar să deteste aplauzele, și mai puțin încă suporta laudele. Și cred că înțeleg prea bine de ce: complimentele flatează vanitatea... Ori, adevăratul orgolios e
80 de ani de la nașterea lui Anatol Vieru - Tatăl meu by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/10546_a_11871]
-
N.B. După frecvența aparițiilor în programele IRCAM-ului, precum și după magnitudinea trendului mediatic, Frank Bedrossian pare a fi unul dintre răsfățații lui Pierre Boulez. S-a născut la Paris, în 1971. Tot aici a urmat Conservatorul (CNSMD), la clasa de compoziție a regretatului Gérard Grisey, iar ulterior a lui Marco Stroppa. Dacă i-aș transcrie CV-ul tipărit prin varii caiete-program, aș consuma prea mult spațiu imaculat. Bref, ce-am ascultat până acum din creația sa (Division, Digital, Transmission) mi se
Centre Pompidou by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10605_a_11930]
-
material, generează în prezent un nou interes pentru România. Am menționat turneul sopranei Mariana Nicolesco, dar am putea reaminti de asemenea primul London Festival of Romanian Composers, care s-a desfășurat în vara trecută. Vitalitatea aceasta se regăsește în domeniul compoziției. Creația lui Enescu, legendar violonist, mai puțin cunoscut prin activitatea sa componistică, dar figură emblematică a culturii românești din prima jumătate a secolului 20, merita să capete un mare relief. A făcut-o în mod excepțional Mariana Nicolesco într-un
Vocile României by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10582_a_11907]
-
împlinesc acum 125 de ani de la nașterea sa). Este admis de timpuriu la Conservatorul de la Viena, la recomandarea lui Eduard Caudella, directorul Conservatorului din Iași. Micul Enescu, la numai 12 ani, îl uimește până și pe Brahms, interpretând câteva dintre compozițiile acestuia. Descoperă la Viena muzica de operă și marea tradiție austriacă, dar capitala muzicală e în acel moment Parisul, unde este pe cale să se nască o nouă generație de compozitori. Recomandat lui Massenet, Enescu se instalează la Paris, care va
Vocile României by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10582_a_11907]
-
muzicală e în acel moment Parisul, unde este pe cale să se nască o nouă generație de compozitori. Recomandat lui Massenet, Enescu se instalează la Paris, care va deveni pentru cincizeci de ani cea de a doua patrie a sa. Studiază compoziția la Conservator cu Massenet și Fauré, dar e deja un autor prolific, considerat de presă drept "un nou Mozart". Lucrările sale, Rapsodia Română, Simfonia I, Suita pentru Orchestră Nr. 1, sunt dirijate de Gustav Mahler și Willem Mengelberg. Stilul său
Vocile României by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10582_a_11907]