1,949 matches
-
pe care ți le-am dat?") îndeplinesc o funcție fatică. ¶Jakobson 1960 [1964]; Malinowski 1953; Prince 1982. funcție metalingvistică [metalingual function / metalinguistic function]. Una din FUNCȚIILE COMUNICĂRII în raport cu care se poate structura și orienta orice act comunicativ (verbal). Cînd actul comunicativ se centrează pe COD (și nu pe unul din ceilalți FACTORI CONSTITUTIVI AI COMUNICĂRII), el are (în principal) o funcție metalingvistică. Mai exact, se poate spune că acele pasaje dintr-o narațiune care se concentrează pe limbajul ce o constitue
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
pîine prăjită felul cel mai obișnuit la gemul de piersici, cel mai rafinat dintre toate aceste frippes". ¶Jakobson 1960 [1964]; Prince 1982. funcție poetică [poetic function]. Una din FUNCȚIILE COMUNICĂRII în raport cu care se poate structura și orienta orice act (verbal) comunicativ. Cînd actul comunicativ se centrează pe MESAJUL în sine (mai degrabă decît pe unul din ceilalți FACTORI CONSTITUTIVI AI COMUNICĂRII), el are (în principal) o funcție poetică. Mai precis, se poate spune că acele pasaje din narațiune care se concentrează
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
cel mai obișnuit la gemul de piersici, cel mai rafinat dintre toate aceste frippes". ¶Jakobson 1960 [1964]; Prince 1982. funcție poetică [poetic function]. Una din FUNCȚIILE COMUNICĂRII în raport cu care se poate structura și orienta orice act (verbal) comunicativ. Cînd actul comunicativ se centrează pe MESAJUL în sine (mai degrabă decît pe unul din ceilalți FACTORI CONSTITUTIVI AI COMUNICĂRII), el are (în principal) o funcție poetică. Mai precis, se poate spune că acele pasaje din narațiune care se concentrează asupra mesajului și
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
atrăgînd atenția asupra structurii sale, asupra formei sale, "Stanca sta-n castan ca Stan") îndeplinesc o funcție poetică. ¶Jakobson 1960 [1964]; Prince 1982. funcție referențială [referential function]. Una din FUNCȚIILE COMUNICĂRII în raport cu care este structurat și orientat orice act (verbal) comunicativ; FUNCȚIE DE REPREZENTARE. Cînd actul comunicativ se centrează pe REFERENT sau CONTEXT (mai degrabă decît pe un FACTOR CONSTITUTIV AL COMUNICĂRII sau altul), el are (în principal) o funcție referențială: "Ion este deștept și arătos". Mai precis, se poate spune că
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
asupra formei sale, "Stanca sta-n castan ca Stan") îndeplinesc o funcție poetică. ¶Jakobson 1960 [1964]; Prince 1982. funcție referențială [referential function]. Una din FUNCȚIILE COMUNICĂRII în raport cu care este structurat și orientat orice act (verbal) comunicativ; FUNCȚIE DE REPREZENTARE. Cînd actul comunicativ se centrează pe REFERENT sau CONTEXT (mai degrabă decît pe un FACTOR CONSTITUTIV AL COMUNICĂRII sau altul), el are (în principal) o funcție referențială: "Ion este deștept și arătos". Mai precis, se poate spune că acele pasaje dintr-o narațiune
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
CONSTITUTIVI AI COMUNICĂRII, FUNCȚII ALE COMUNICĂRII. funcții ale comunicării [functions of communication]. Direcțiile care orientează orice act de comunicare (verbală) și determină rolurile pe care le îndeplinește acesta. Fiecare funcție corespunde unuia din FACTORII CONSTITUTIVI AI COMUNICĂRII, și orice act comunicativ îndeplinește una sau mai multe funcții. ¶Bühler identificase trei funcții ale limbii: REPREZENTATIVĂ, CONATIVĂ și EXPRESIVĂ. Jakobson, în ceea ce s-a vădit a fi cel mai influent model de comunicare (verbală) din NARATOLOGIE, a propus o schemă care implică șase
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
caracterizînd atît conținutul macrostructural cît și cel microstructural specific); (3) un set finit de REGULI (TRANSFORMAȚIONALE) operînd pe structuri interpretate și explicînd discursul narativ (FRECVENȚĂ, RITM, VITEZĂ, intruziuni ale instanței povestitoare etc.); (4) un component pragmatic (specificînd factorii cognitivi și comunicativi care afectează procesarea, DISPONIBILITATEA NARATIVĂ și oportunitatea debitului acestor trei părți ale gramaticii); și (5) un component al expresiei, permițînd translația informației furnizate de celelalte componente într-un anumit mediu de reprezentare (de ex., engleza scrisă). ¶Black, Bower 1980; Bruce
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
să comunicăm și să ne „împărtășim” celorlalți fără a rosti niciun cuvânt. Prin natura misiunii sale, omul școlii este obligat să conștientizeze aceasta și să acționeze ca un profesionist al comunicării (Olliver, B., 1992; Romano, C. ș.a., 1987); Absența intenției comunicative nu anulează comunicarea. Nehotărârea, neliniștea, blazarea, neputința etc. le transmitem elevilor chiar și atunci când nu o dorim. Ele se încorporează în baza relațională care filtrează mesajul didactic centrat pe conținuturile disciplinei. Aceasta și face ca profesori diferiți, cu aceeași clasă
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3059]
-
importanța lor și le cuantifică. Pentru realizarea feed-back-ului și stimularea autoevaluării, ulterior, vor fi discutate și analizate criteriile care au stat la baza evaluării ideilor formulate. Practica a demonstrat că metoda are o serie de avantaje: * Oferă elevilor mai puțin comunicativi posibilitatea de a se exprima; * Dezvoltă spiritul critic; * Încurajează competiția între grupuri; * Încurajează solidaritatea membrilor echipei; Pe termen lung, metoda pregătește elevii pentru profesiile care presupun lucrul în echipă. 3.3.4. Interviul grupului creativ Transpunând problema în formă ipotetică
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3061]
-
sentințele nedeterminate pentru a reduce puterea discreționară a instanțelor în alegerea sentințelor și pentru a promova consecvența și certitudinea. Cele mai cunoscute teorii retributiviste moderne sunt teoria avantajelor injuste, teoria pedepsei bazată pe blamul public și teoria pedepsei ca practică comunicativă. Teoria avantajelor injuste încearcă să justifice pedeapsa ca un act retributiv afirmând că un infractor trebuie văzut ca o persoană care dobândește un avantaj injust față de ceilalți membrii ai societății prin săvârșirea unei infracțiuni, iar prin instituirea unei pedepse se
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
justifica acest lucru, atât cât poate fi justificat și încurajat, prin prevederea publică a mijloacelor pentru exprimarea unui sentiment atât de natural și sănătos"126. În ultimii douăzeci de ani, s-a dezvoltat noțiunea de pedeapsă privită ca o practică comunicativă. Această noțiune afirmă că pedeapsa comunică infractorului un răspuns adecvat faptei pe care el a comis-o. Comunicarea presupune că partea căreia i se adresează trebuie să fie un participant activ în acest proces și trebuie să primească și să
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
să răspundă la comunicare. În plus, comunicarea trebuie să se facă cu persoane cu discernământ. Mesajul comunicat de pedeapsă trebuie să se concentreze și să fie justificat de fapta săvârșită, adică trebuie să fie potrivit faptei 127. Caracterul expresiv sau comunicativ al pedepsei este strâns legat de ideea pedepsei ca blam. Această concepție recunoaște pedeapsa ca fiind alcătuită nu atât din tratamente aspre, cât din elemente cum sunt condamnarea, denunțarea și blamul public. De exemplu, pedeapsa sub forma amenzii este diferită
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
nuanțare a perspectivei viitorilor/actualilor educatori, prin ilustrarea unora dintre reperele teoretice și aplicative care definesc/individualizează activitățile de educare a limbajului în etapa preșcolarității. Capitolul 1 Perspective asupra comunicării 1.1. Comunicare limbaj limbă: repere teoretice Realitatea existențială, relațională, comunicativă a planului uman implică o serie de nuanțări care unicizează fiecare aspect al acesteia, raportul comunicare limbaj limbă fiind, din această perspectivă, unul cu rol de direcționare a interpretărilor posibile asupra acestei realități. Într-un demers dinspre general către particular
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
limbă, ultimului acordându-i-se spații generoase în literatura de specialitate 2). Comunicarea ca realitate supraordonată celorlalte două vizate supra (limbaj, limbă) presupune nuanțări, redimensionări ale perspectivelor teoretice tocmai prin raportare la dimensiunea considerată (mai) relevantă într-un anumit context comunicativ, dintr-un anumit punct de vedere (al locutorului, al interlocutorului, al altor subiecți implicați în situația de comunicare respectivă, al informațiilor transmise/solicitate etc. voluntar/involuntar, al datelor relaționale, circumstanțiale, personale, social-politice, culturale etc. ale contextului, al ,,orizontului de așteptare
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
anumit punct de vedere (al locutorului, al interlocutorului, al altor subiecți implicați în situația de comunicare respectivă, al informațiilor transmise/solicitate etc. voluntar/involuntar, al datelor relaționale, circumstanțiale, personale, social-politice, culturale etc. ale contextului, al ,,orizontului de așteptare", al proiecțiilor comunicative etc.). (a) Comunicarea-relație Ca raport stabilit între emițător și receptor în vederea codificării/transmiterii, respectiv receptării/decodării unui mesaj într-un anumit con-text3, comunicarea implică ideea de relație nu doar cu trimitere la cei doi poli (auto)comunicanți, ci într-o
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
codificării/transmiterii, respectiv receptării/decodării unui mesaj într-un anumit con-text3, comunicarea implică ideea de relație nu doar cu trimitere la cei doi poli (auto)comunicanți, ci într-o perspectivă mai amplă și mai bine ancorată, de altfel, în realitatea comunicativă și prin prisma raportării la lume, la cadrul referențial, la cel acțional, comportamental etc. Un punct de vedere interesant asupra comunicării este reflectat (și) prin prisma acestei posibile direcții de analiză în lucrarea lui Lucien Sfez (2002: 25-28), care identifică
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
raportării la lume, la cadrul referențial, la cel acțional, comportamental etc. Un punct de vedere interesant asupra comunicării este reflectat (și) prin prisma acestei posibile direcții de analiză în lucrarea lui Lucien Sfez (2002: 25-28), care identifică/formulează specificul procesului comunicativ sub forma a trei metafore, corespunzând unui microsistem verbal trilateral: ,,a reprezenta sau mașina", ,,a exprima sau Organismul", respectiv ,,a confunda sau Frankenstein", relația fiind, de fiecare dată, supradimensionată în raportul cu lumea, cu sine, ca adaptare la lume sau
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
interpretare): una care vizează relația cu/raportarea la cadrul referențial, personal, interpersonal, acțional etc. și cea de-a doua, care presupune ancorarea într-un sistem minim de compatibilități care să optimizeze (deși în măsură diferită de la caz la caz) actul comunicativ acestea inclusiv ca modalități de adaptare/readaptare permanentă a acestui act la valențele contextului. (b) Comunicarea-subiectivitate/intersubiectivitate Actul comunicării reflectă, în general, o modalitate de concretizare a subiectivității, respectiv intersubiectivității comunicative în diferitele componente ale mesajului codificat/transmis de către locutor
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
deși în măsură diferită de la caz la caz) actul comunicativ acestea inclusiv ca modalități de adaptare/readaptare permanentă a acestui act la valențele contextului. (b) Comunicarea-subiectivitate/intersubiectivitate Actul comunicării reflectă, în general, o modalitate de concretizare a subiectivității, respectiv intersubiectivității comunicative în diferitele componente ale mesajului codificat/transmis de către locutor, receptat/decodat de către interlocutor. Astfel, subiectivitatea, abordabilă pluridimensional ca subiectivitate a locutorului, ca subiectivitate a interlocutorului, a ,,spectatorului" la un act comunicativ etc. (primele două fiind avute în vedere cu precădere
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
general, o modalitate de concretizare a subiectivității, respectiv intersubiectivității comunicative în diferitele componente ale mesajului codificat/transmis de către locutor, receptat/decodat de către interlocutor. Astfel, subiectivitatea, abordabilă pluridimensional ca subiectivitate a locutorului, ca subiectivitate a interlocutorului, a ,,spectatorului" la un act comunicativ etc. (primele două fiind avute în vedere cu precădere în capitolul de față) implică, în logica oricărui demers relațional/comunicativ, intersubiectivitatea, rezultat al coroborării coordonatelor ,,individuale" ale situației de comunicare. Subiectivitatea este înțeleasă în context comunicativ ca atribut al subiectului
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
decodat de către interlocutor. Astfel, subiectivitatea, abordabilă pluridimensional ca subiectivitate a locutorului, ca subiectivitate a interlocutorului, a ,,spectatorului" la un act comunicativ etc. (primele două fiind avute în vedere cu precădere în capitolul de față) implică, în logica oricărui demers relațional/comunicativ, intersubiectivitatea, rezultat al coroborării coordonatelor ,,individuale" ale situației de comunicare. Subiectivitatea este înțeleasă în context comunicativ ca atribut al subiectului locutor, respectiv interlocutor, atribut impregnat în mesajul codificat/transmis, respectiv receptat/decodificat într-o anumită situație de comunicare; relevante sunt
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
spectatorului" la un act comunicativ etc. (primele două fiind avute în vedere cu precădere în capitolul de față) implică, în logica oricărui demers relațional/comunicativ, intersubiectivitatea, rezultat al coroborării coordonatelor ,,individuale" ale situației de comunicare. Subiectivitatea este înțeleasă în context comunicativ ca atribut al subiectului locutor, respectiv interlocutor, atribut impregnat în mesajul codificat/transmis, respectiv receptat/decodificat într-o anumită situație de comunicare; relevante sunt, în acest sens, precizările pe care literatura de specialitate le face în ceea ce privește comunicarea de tip didactic
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
9 și, la un nivel mai general, supraordonat primelor elemente vizate, contextualizarea (vezi mai jos, comuni-carea-contextualizare); de altfel, însuși jocul acestor atribute este interesant de urmărit, în condițiile în care raportul subiectivitate ← intersubiectivitate ← contextualizare este unul mereu redimensionabil în realitatea comunicativă). Subiectivitatea locutorului (ca și cea a interlocutorului) este reprezentată atât la nivelul conținutului, cât și la cel al formei. La primul nivel, subiectivitatea locutorului reiese din însăși alegerea subiectului de prezentat, a coordonatelor acestuia; chiar și în situația în care
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
este relevată de însăși maniera de codificare a mesajului, de alegerea codului, de selecția operată de către locutor în planul paradigmatic al codului ales și de modalitatea de asociere a elementelor selectate în plan sintagmatic, de ponderea (diferită, de la un act comunicativ la altul) a verbalului, nonverbalului și paraverbalului, de caracteristicile de ordin fonetic/fonologic, lexical/semantic, morfologic, sintactic, stilistic ale mesajului transmis etc. Se poate realiza o distincție, din acest punct de vedere, între subiectivitatea locutorului reflectată în etapa de proiecție
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
ale mesajului transmis etc. Se poate realiza o distincție, din acest punct de vedere, între subiectivitatea locutorului reflectată în etapa de proiecție/construire/codificare a mesajului și cea reprezentată în etapa de transmitere propriu-zisă a acestuia, de realizare a actului comunicativ locutorial, acțiune guvernată într-o anumită măsură de caracteristicile de ordin individual ale locutorului (timbru, intensitate a vocii, plan afectiv, motivațional, particularități ale limbajului etc.). De altfel, gradul subiectivității locutorului are nu atât atributul constanței în tranziția de la o etapă
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]