399 matches
-
vorbelor: Privește bine la mine și să ții minte ce ți-oi spune acum...Până una-alta, îți cer îngăduința să mă lași să șed colea sub copacul acela mândru. Să-mi trag sufletul și pe urmă om mai vorbi, conașule. Abia termină ce are de spus și, cu un oftat de durere, se așază sub stejarul la umbra căruia s-or fi hodinit și oștenii bunilor domni ce au stăpânit aceste meleaguri. Ține mâinile în poală, iar ochii îi rotește
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
de durere, se așază sub stejarul la umbra căruia s-or fi hodinit și oștenii bunilor domni ce au stăpânit aceste meleaguri. Ține mâinile în poală, iar ochii îi rotește căutând parcă ceva în jur. Apoi continuă: Dacă ești bun, conașule, rogu-te să vii și matale lângă mine... După ce o-i prinde ceva puteri, ți-oi spune tot ce am purtat cu mine atâta veme...Toate le-am păstrat în suflet ca pe niște pietre prețioase și am așteptat cu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
ia ochii de la mine, privește undeva nedefinit, cu semne vădite că poartă un dialog cu ea însăși. O las să-și rumege gândurile în liniște. Fiorul simțit mai înainte mă furnică din nou, odată cu privirea țigăncii căzută pe mine... Apoi, conașule - a început țiganca să vorbească dintr-odată - Dumnezeu m-o trimis să te port pe la curțile domnești, dar nu în chip de slugă de rând. Nuuu! Ci ca om însemnat...Unul din cei ce poartă nelipsit asupra lui pana și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
multă vreme, m-a cuprins o stare de moleșeală, ca cea din preajma somnului. „Poate sunt obosit.” - am gândit eu, căutând să-mi țin atenția trează. Atâtea emoții...În timp ce mă zbăteam între vis și realitate, am auzit glas de femeie, cunoscut: „Conașule, stai liniștit și mă ascultă. Întâi vreau să-mi spui dacă îți place când te găsești în preajma lui vodă.” „De unde vorbești?” am întrebat aerul din jurul meu. „Sunt aici lângă matale, boierule. Nu căta să mă vezi, că nu se poate
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
cel care simte și acum fiorul din clipa în care l-a privit vodă? Am simțit săgeata ochilor lui tocmai în străfundul inimii. Nici nu știu cum am scris și apoi am citit cele spuse de măria sa.” „Dacă a cătat la matale, conașule, cu ochii limpezi și fața luminoasă, să n-ai nici o teamă. Așa-i vodă Ștefan. Îi are la inimă pe cei care stăpânesc slova...Să fii cu băgare de seamă, însă. Să te uiți la el drept. Nu-i plac
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
feresc privirea în fața lui. Îi bănuiește de șiretenie sau că au ceva de ascuns.” Încet-încet, glasul a început să se audă mai mult ca o șoaptă venită din înalturi: „Am să mai trec pe aici...Am să te mai caut, conașule...” O primăvară frumoasă a intrat în curtea palatului cu brațele pline de flori. În frunzișul crud al copacilor de sub geamuri, păsările nu-și dădeau rând întrecându-se parcă în măiestrie. Un soare primenit după ploaia de peste noapte a prins să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
pe ușă. Am rămas singur. După ce mi-am aruncat de pe umeri strania părere că și eu am trecut prin aceeași primejdie ca și vameșul Udrea, m-am apucat să rânduiesc manuscrisele pe rafturi. Și... Doamne! Multe mai erau!... „Spune drept, conașule. Mai ai tăria să fii de față încă la un divan ținut de măritul Ștefan?” m-am trezit întrebat de vocea țigăncii, izvorâtă de sub înaltul sălii tronului. „Nu știu sigur, dar parcă aș mai încerca.” - am răspuns eu cu oarecare
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
că știi câtă grijă poartă măria sa Mitropoliei Sucevei...” Zadarnic am mai așteptat alte vorbe ale țigăncii. În jurul meu plutea o tăcere grea... În ziua sorocită divanului ținut de măritul domn, m-am trezit mai devreme ca niciodată... „Te-ai trezit, conașule? Hai să intrăm în sala tronului înaintea lui vodă. Așază-te la măsuță și pregătește-te de scris.” Ca hipnotizat, m-am lăsat în voia soartei și sunt din nou în așteptarea înfrigurată a sosirii domnului... Preamăritul Ștefan vodă! a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
mă purta cu el...Mă aflam pe o pajiște smălțuită cu flori din care culegeam pe alese. În timp ce mă bucuram de soare, flori și cântec de pasăre, a apărut în fața mea - văitându-se -țiganca din ajun. „Bine te-am găsit, conașule. Iar te-am pierdut și umblu în urma matale de-mi rup oasele.” „Da’ ce grabă ai, să mă găsești?” am întrebat-o eu nedumerit. „Ți-am mai spus, conașule, că Cel de Sus mi te-a dat în seamă cu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
în fața mea - văitându-se -țiganca din ajun. „Bine te-am găsit, conașule. Iar te-am pierdut și umblu în urma matale de-mi rup oasele.” „Da’ ce grabă ai, să mă găsești?” am întrebat-o eu nedumerit. „Ți-am mai spus, conașule, că Cel de Sus mi te-a dat în seamă cu poruncă strașnică să te fac să mă urmezi.” „Și unde ar trebui să mergem acum?” am întrebat-o pe țigancă, considerând-o, fără să-mi dau seama, îndreptățită în
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
picioarele obosite și cătând din când în când către mine. O urmez tăcut. Când se oprește, oftează adânc și se uită în jur. „Am ajuns. Privește!”...Am tresărit. Mă aflam în fața unui adevărat palat... „Aici îi Curtea Domnească. O recunoști, conașule? Ai fost diac domnesc doar. Să intrăm, că multe ai de văzut și de aflat, boierule. N-ai să ai hodină. S-o iei încetișor, însă, conașule, că altfel pagubă mare ai să ai...” „Așa am să fac.” - m-am
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
tresărit. Mă aflam în fața unui adevărat palat... „Aici îi Curtea Domnească. O recunoști, conașule? Ai fost diac domnesc doar. Să intrăm, că multe ai de văzut și de aflat, boierule. N-ai să ai hodină. S-o iei încetișor, însă, conașule, că altfel pagubă mare ai să ai...” „Așa am să fac.” - m-am învoit eu, fără să bag de seamă că țiganca a dispărut deja și doar vorbele ei mai pluteau în aer... Am pornit cu pas timid. Mergeam împins
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
era plină doldora de manuscrise domnești îngălbenite de vreme. După ce am ocolit sala, m-am apucat să răscolesc pergamentele...” Doamne, cât de colbăite sunt!” În timp ce mă uitam la priveliștea din fața mea, auzeam parcă îndemnul țigăncii: „S-o iei încetișor, însă, conașule, că altfel pagubă mare ai să ai.” Aceste vorbe ale țigăncii m-au pus pe gânduri și m-au făcut să devin mai atent parcă... Întind mâna, apuc primul hrisov și simt căldură omenească izvorând din el...Este al lui
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
între atâtea pergamente. „ Și eu mă bucur că am parte de un asemenea ucenic.” Dialogul cu bătrânul călugăr ar fi continuat poate, dacă nu ar fi intervenit o altă voce, de asemenea cunoscută mie. Era vocea țigăncii... „ Îți spuneam eu, conașule, că, dacă vei avea răbdare multă, dobândă ai să ai pe măsură.” „Ia te uită! Țiganca n-a dispărut așa, pur și simplu, ci se ține în umbra mea. Cine poate fi această femeie?” m-am întrebat eu mirat și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
așa, pur și simplu, ci se ține în umbra mea. Cine poate fi această femeie?” m-am întrebat eu mirat și mai tare. Parcă mi-ar fi auzit gândul, glasul țigăncii a răsunat din nou: „Nu te voi părăsi niciodată, conașule. De fapt, nu am voie să te părăsesc.” De ce nu ai voie să mă părăsești? m-am trezit întrebând cu grabă. „Pe toate le vei afla la timpul lor, conașule. Acum vezi-ți de treabă în liniște.” Acest sfat a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
țigăncii a răsunat din nou: „Nu te voi părăsi niciodată, conașule. De fapt, nu am voie să te părăsesc.” De ce nu ai voie să mă părăsești? m-am trezit întrebând cu grabă. „Pe toate le vei afla la timpul lor, conașule. Acum vezi-ți de treabă în liniște.” Acest sfat a căzut pe un suflet în care a picurat deja nedumerirea, frica, dar și bucuria. Nedumerirea venea din faptul că ajutoarele și sfătuitorii mei s-au lipit de mine așa, fără
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
dă târcoale. Îmi reazem fruntea în palmă... „Așa-i că ai cam obosit, fiule?” aud vocea bătrânului, cu inflexiuni părintești. Așa-i, părinte, dar nu mă dau bătut - m-am grozăvit eu. „Atunci îi bine.” „ Cum să te dai bătut, conașule? Unde ai mai văzut un flăcău ca matale să se deie învins de te miri ce? Păi matale nu ești unul de ici de colea. Doar ai stat lângă marele Ștefan vodă cel fără de seamăn. Și cine a stat în fața
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
cel fără de seamăn. Și cine a stat în fața lui nu are voie să se plângă...Întotdeauna va fi gata să meargă mai departe fără să se poticnească. Așa că nu poți să te faci de rușine în fața slăvitului voievod...Capul sus, conașule!” s-a auzit pe neașteptate glasul țigăncii, venit din înaltul bolților... Nu știu cum, dar aceste vorbe au turnat argint viu în venele mele. Drept urmare, mi-am scuturat capul și am început să scotocesc mai departe. În cele din urmă, am dat
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
pauză nefirească. Nu știu de ce, dar am simțit o strângere de inimă la gândul că am rămas singur. Încep să simt răceala locului... „Unde o fi bătrânul? Cum a dispărut așa, dintrodată, fără să-mi spună nimic?” „Nu te necăji, conașule. Nu ești singur...Mai sunt și eu pe aici. Bătrânul nu a plecat pentru multă vreme...” - s-au auzit vorbele țigăncii. Fără să vreau, am căutat cu privirea locul de unde veneau vorbele, în speranța că aș putea s-o văd
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
pe cărarea pe care tocmai venisem. Mi-am întors capul, ușor speriat...În marginea poienii - cu ochii ei aprinși - ședea bătrâna țigancă...Văzând că privesc spre ea, a făcut o plecăciune și s-a apropiat cu pași mărunți. Sărut mâna, conașule. Nu te-am văzut de câtăva vreme. Tocmai mă întrebam ce mai faci, boierule. Și uite cum norocul mi te-o scos în cale. Bine te-am găsit, conașule - a pornit să turuie cu voce moale bătrâna. Când a ajuns
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
o plecăciune și s-a apropiat cu pași mărunți. Sărut mâna, conașule. Nu te-am văzut de câtăva vreme. Tocmai mă întrebam ce mai faci, boierule. Și uite cum norocul mi te-o scos în cale. Bine te-am găsit, conașule - a pornit să turuie cu voce moale bătrâna. Când a ajuns lângă mine, mi s-a părut că m-a privit cu duioșie, așa cum se uita la mine adeseori mama, și m-a întrebat: Pot să stau și eu aici
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
însă, vorba despre toate aiestea. Am răspuns ca și cum nu mi-ar fi trecut prin gând așa ceva: Ce să fac? Nu prea mare lucru. Am zăbovit pe lângă bunul călugăr, care îmi este ca un părinte adevărat și... Așa se și cade, conașule. Să-i dai ascultare, pentru că ai multe de învățat de la el. Mare grijă are să aibă de matale, boierule. Nu te va părăsi decât atunci când are să fie sigur că știi destule lucruri despre vremurile voievodale... Eu nu mai știu ce se
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
că știi destule lucruri despre vremurile voievodale... Eu nu mai știu ce se întâmplă în jurul meu. Mi se pare uneori că visez cu ochii deschiși și că trăiesc aievea, când de fapt dorm...Nu cumva?... Nuuu. Nu este nici o vrajă, conașule. Totul este adevărat. Un adevăr pe care îl vei înțelege desăvârșit mai târziu. Acum însă trebuie să urmezi calea pe care ai pornit. Călăuză îți va fi bătrânul călugăr, iar eu voi sta pe aproape, conașule... Să te îmbărbătez... Când
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Nu este nici o vrajă, conașule. Totul este adevărat. Un adevăr pe care îl vei înțelege desăvârșit mai târziu. Acum însă trebuie să urmezi calea pe care ai pornit. Călăuză îți va fi bătrânul călugăr, iar eu voi sta pe aproape, conașule... Să te îmbărbătez... Când țiganca a rostit ultimul cuvânt, din locul unde ședea s-a ridicat un nor de fum, iar ea...am privit cu mare luare aminte...nu se mai afla acolo...M-am frecat la ochi cu gândul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
roșii și albi Într-o găleată de plastic În care a pus apă, ca să nu-i pleoștească dogoarea, e Îmbrăcată multicolor, conform obiceiului și, de cum dă cu ochii de masa celor trei cheflii, Își concentrează toată atenția asupra lui Gicu. Conașule, mânca-ți-aș bucuria lu’ matale din priviri, hai de ia un bochet pentru cocoană, ca să ți cadă la așternut diseară. Hai, că ți-i Învelesc cu artă și precizie, În ceolofan, ca să nu te Înțepi la degete, că văd
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]