325 matches
-
și riscă să ne Însoțească până la sfârșitul ei. Și când te gândești că totul este infinit mai simplu decât pare. Îngrozitor de simplu... Fizionomia emaciată a tipului cocheta consternant cu melancolia: trăia, probabil, clipa mistică a tristeții pe care călăul o concede victimei Înainte de execuție. Simțeam că mă sufoc. Aerul Încăperii se lichefiase sub presiunea amenințării, când explicite, când doar presimțite, ce guverna Încă de la Început strania Întrevedere. Derapajul melancolic al cheliosului mă Înspăimânta acum mai tare decât treaba cu Împușcatul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
postura de Dumnezeu al acelora. Un Dumnezeu mai mic, bineînțeles, un substitut al Său. Împrumutând pentru o clipă modul dumneavoastră de a vorbi, aș zice că avem de-a face cu o delegare parțială de competențe, pe care Creatorul o concede În sarcina favoritului Său. Mi se pare normal atunci ca acesta să fie făcut să arate asemănător, măcar, dacă nu să fie până la capăt identic cu prototipul divin. Ființa cea mai apropiată de Dumnezeu ca importanță, și chiar ca similitudine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
am ajuns aici În urma unei răpiri, dacă vă spune ceva cuvântul acesta. Știu: pentru femei, răpirea Înseamnă romantism, aventură, idilă; pentru bărbați, ea echivalează de cele mai multe ori cu un glonte, și anume În frunte. Sesizați diferența? Și dacă da, Îmi concedeți măcar un minimum de circumstanțe atenuante? Vă mulțumesc anticipat... - Scopul scuză mijloacele, nu-i așa domnule profesor? - Detest vorbele astea. Cu ele, Machiavelli a cauționat mii de josnicii și pe tot atâția ticăloși, care nici măcar n-au habar ce-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cu care continua să mă surprindă uneori, pentru că nu consona deloc cu imaginea durului pe care Îl cunoscusem cu ocazia primelor noastre Întâlniri. Nu sunt un entuziast al ideii de largă circulație cum că prima impresie contează, Însă trebuie să conced că ea ne persistă adesea În memorie mai mult decât ne-am aștepta și, chiar dacă nu ne marchează definitiv convingerile, rămâne totuși un element de reper important În evaluările ulterioare. O știu din relațiile cu studenții: de multe ori am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Lovinescu: "Din eternul feminin, scriitoarea desprinde momente ce tulbură și amețesc" 1919). Tudor Vianu trece de la diferența specifică la genul proxim încă din titlul articolului dedicat scriitoarei în Sburătorul, 1919: O ideologie feminină noua feminitate. Iorga face drumul invers, îi concede autoarei-femeie că se ridică "mult peste nivelul scrisului feminin". Nu lipsesc, în epocă, atacurile violente, generate de idei preconcepute, cum se întâmplă cu articolul plin de aluzii extraliterare al lui Tudor Teodorescu-Braniște, care e convins că "sufletul feminin nu poate
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
vîndă "marfa". Ofer servicii-pat prompte. Preț de pornire-atîta; o nocturnă cu Patrick atîta. "Gustați plăcerea din fiecare bucățică". Sărmană viață de pédé bătrîior: părăsit, bătut, cu contul spulberat. Și-o fi vindecat nebunia Brăduț? Să-i spun dragoste? Deși pot concede că asta o fi fost între ei, dragoste, niciodată nu mi s-a părut homosexualitatea decît morbus. Correctness? Dar e ca un vas plin cu reziduurile mațului gros. O slăbiciune pe cît de dezgustătoare, pe atît de nefastă a organului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Otoman de echilibrul european; încetarea preponderenței ruse în Marea Neagră. Gorceakov admite primul punct și-l respinge pe al doilea, care lega suveranitatea Rusiei prin măsurile de aplicare, adică reducerea flotei ruse, dezafectarea arsenalelor maritime etc. În cele din urmă, Gorceakov concede și la dezbaterea celui de al doilea punct ca urmare a promisiunii lui Francisc Iosif de a nu-și pune semnătura pe un tratat care ar leza onoarea și suveranitatea țarului. Potrivit instrucțiunilor, Gorceakov avea permisiunea să discute mijloacele diminuării
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
că "Influența nu înseamnă cauzalitate"791. Criticul observă că, dată fiind "contingența de care se preocupă, istoric, retorica"792, a aserta influența unui simbol se traduce în afirmația potrivit căreia simbolul respectiv are un anume impact asupra altor simboluri (McKerrow concede că acest impact poate fi apropriat, la nevoie, sub numele de "cauză ușoară" (soft cause, în limba engleză)). Întrucât prezența unui simbol are caracter măcar potențial, dacă nu actual, "noțiunea "influenței" respinge tezele gemene potrivit cărora, pe de o parte
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
în ce domenii și în ce scopuri ne ajută realismul să înțelegem lumea sau cum să ne comportăm în ea. Răspunsul meu general este: ",mult mai rar decât pretind cei mai mulți dintre realiști, dar mult mai frecvent decât ar vrea să conceadă cei mai mulți antirealiști". Dar mai important decât acest răspuns general este faptul că, în funcție de interesul politic și de preocupările empirice, realismul poate fi folosit în mod regulat, ocazional, sau aproape niciodată. Realismul trebuie să fie o parte a cutiei cu unelte
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
au dezvoltat împreună. Rezultatul acestor evoluții este acela că marxismul nu mai este găsit vinovat de ignorarea puterii de stat și a lumii clasice a relațiilor internaționale, astfel cum este aceasta concepută de realiști. Aceasta nu înseamnă că marxiștii vor concede, măcar pentru o clipă, că relațiile internaționale pot fi reduse la rivalitatea dintre marile puteri de-a lungul liniilor principale ale argumentului lui Waltz (a se vedea Capitolul 3 de mai sus). În timpul Războiului Rece, marxiștii și simpatizanții acestora se
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
un bildungs și nici nu aparține strict paradigmei textului. Felul În care criticii români Întrebuințează termenul, ca și neîncrederea nominalistă cu care este Întîmpinata noțiunea, dă seamă mai Întîi de perspectiva strict literară din care este ea interpretată. Atunci cînd concede autoficțiunii dreptul la existență, criticul român o instrumentează ca gen literar. Astfel, autobiografismul optzecist ar fi, de pildă, autoficțiune, iar Simona Popescu ar fi o autoficționară. Or, aici, ca și la Cezar Paul Bădescu, de pildă, avem de-a face
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
vedere al spațiului de referință, o literatură agorafilă sau claustrofilă. Prima ar putea integra realismul secolului XIX, a doua, mare parte din poezia romantică și avatarurile ei moderne. Evident, nu propun o tipologie pură. Tocmai de aceea, mă grăbesc să conced că, o dată cu restrîngerea ariei vitale a individului pe orizontală, corelativă cu extinderea ei În profunzime - astăzi noii preoți sînt psihoterapeuții - literatura care și-a cîștigat prestigiul cel mai mare a fost aceea claustrofilă. I se poate spune și „psihologizantă”. Focalizarea
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Topârceanu, Ion Minulescu și Tudor Arghezi, B. Fundoianu, Ilarie Voronca și Urmuz, Constant Tonegaru și Radu Stanca, M.R. Paraschivescu, Leonid Dimov, Nichita Stănescu și Mircea Ivănescu, ba chiar și cu François Villon, Jean Cocteau ori Francis Jammes! Numai pentru a concede că, finalmente, Emil Brumaru nu poate fi comparat decât cu... Emil Brumaru. Adică un inegalabil caligraf al spațiului (doar în aparență) bucolic, în fapt remodelat de singura perfecțiune grea pe care este dispus să o vadă ochiul său lăuntric: "O
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
inteligibilului, cum timpul nu este decât o "imagine mobilă a eternității""200. Or, acest fapt nu diminuiază cu nimic din valoarea socială a practicilor divinatorii. Din contra, valoarea lor sporește atunci când performatorul aparține unei categorii sociale căreia mentalul social îi concede un anumit tip de relație cu cunoașterea. La limită, apartenența socială poate fi garanția atingerii unui anumit tip de cunoaștere prin practicile divinatorii: cunoaștere ascunsă, cunoaștere magică, cunoaștere adevărată etc. Capitolul 9 SPECIALIȘTII ACTULUI DIVINATORIU ȘI REPREZENTĂRILE LOR SOCIALE Dacă
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
au evoluat din punctul de vedere al instituției și dogmei bisericești, unele practici nu au dispărut. Este semn că amintitele clasificări operează numai la nivel teoretic, nu și practic. Există, așadar, la nivelul mentalului colectiv o anumită predispoziție de a concede unor spații și persoane atribute care vin în dezacord cu dogmele și normele instituite. Este firesc să ne întrebăm cum poate să se petreacă un act divinatoriu într-un loc unde, așa cum am arătat mai sus, divinitatea este prezentată ca
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
putință o apropiere de absolut sau pur și simplu unele curiozități. Folclorul românesc reține o serie de secvențe în acest sens: "Părinte, popa Ilie, Ia caută-n păscălie Și te uită, popa-n carte Avea-oi multe păcate..."312. Comunitatea concede preotului o serie de capacități și puteri și datorită faptului că el, prin natura vocației, își creează reputația de a lucra cu secretul, cu nepătrunsul, fiind în permanent în contact cu marile mistere ale vieții: nașterea, nunta, moartea. Astfel de
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
înclinată către pierderea de vreme decît către lucru, în convorbire ducea familiaritatea pînă la nota trivială, crud pînă la neomenie, slobod pînă la ingratitudine, nerușinat pînă la cinism. Pentru a nu avea impresia că citează din Detractorii lui Caragiale, Cioculescu concede că scrisorile lui împrumută o ținută aleasă (ceea ce nu concordă deloc cu exprimările referitoare la N. Gane " Ieri am dejunat la Grand-Hotel cu scîrnăvia, cu Liki Ganef" sau ministrul destituit Bădărău "L-au regulat boierii pe mojic"), pentru a termina
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
mediteraneană. Acestor fațade, camuflând de fapt locuințe de oraș ale protipendadei (care își decorează spațiul "cubist", ca în Patul lui Procust, dar își face conacul neoromânesc sau chiar în "stil românesc de rit spaniol"26) li se poate cu greu concede apartenența la modernism. Ele sunt mai degrabă semnul unei inteligente, snoabe și -încă! - superficiale racordări la spiritul timpului - dacă privim la scara întregii societăți - fără asumarea tuturor consecințelor de profunzime pe care proiectul de societate modernă le presupunea și pe
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
din anii 1945-1948, în conjuncție cu naționalismul și antioccidentalismul elaborat de regimul Ceaușescu în felul lui tot un avatar al stalinismului decadent lasă loc presupunerii că, în replică la începuturile de coagulare a opoziției, echipa Iliescu a fost adusă să conceadă poziții importante în noile structuri de putere celor mai reacționare forțe moștenite din epoca Ceaușescu. Domesticite și înspăimântate o vreme de revoluție, aceste forțe profită acum de panica noilor guvernanți în fața opoziției democratice pentru a-și negocia concursul în noul
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
acest cadru. Așa cum am mai scris, cred că noua împărțire a sferelor de influență din 1989 lăsa, fie și implicit, Rusiei lui Gorbaciov cele 90 de procente de influență în România pe care Churchill fusese silit de împrejurări să le conceadă Rusiei lui Stalin. Acestea fiind zise, continuitatea elitelor comuniste după prăbușirea comunismului este rezultanta unei pluralități de raporturi de forță și a unui complex de opțiuni interne și internaționale. Interesele Rusiei nu sunt decât unul dintre factorii acestei complicate ecuații
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
puțin intransigent cu privire la originea strict italică a coloniștilor, menționează că, după măturarea dacilor, Traian "fórte mulțĭ lăcuitărĭ aŭ dus în Dachia, din tótă lumea Romanilor, dar maĭ ales din Roma și din Italia" (Șincai, 1886, p. 10) [1811]. Chiar dacă Șincai concede posibilitatea infiltrării unor coloniști cu origini geografice mai puțin nobile, Roma și Italia rămân sursele principale ale recrutării. În schimb, făcând notă discordantă încă o dată față de linia paradigmatică a Școlii din care făcea neîndoielnic parte, Ioan Budai-Deleanu, în tratatul său
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
exterminațiŏ, parte furŏ ucciși, parte allungați și refugiați unii pe la popolii vecini, și alții prin munți și spelunce, iar parte remasserŏ póte între Romani cà prisonieri sau sclavi" (Heliade Rădulescu, 1861, p. 23). Din această posibilitate, pe care Heliade o concede, cărturarul romantic-revoluționar lansează o ipoteză demnă de reținut în analele evoluției memoriei colective românești: "Mocanii pot să fiă descindenți ai Dacilor" (p. 23). Prin această afirmație trebuie semnalată prima integrare parțială, deși cu totul marginală, și periferică, a dacilor în
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
lungul secolului naționalist de existență istorică națională. Și în tratamentul creștinismului în general și a Bisericii Ortodoxe în particular sunt reperabile prelungirile interpretative ale istoriografiei critice a interbelicului. Primul căzut sub tirul critic este mitul creștinismului genetic al românilor. Deși concede că "nu încape îndoială că s-au creat comunități creștine pe teritoriul României de azi" încă de pe vremea stăpânirii romane a Daciei, manualul precizează că "nu există însă, până azi, dovezi de o creștinare în masă în acea vreme a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
stat. Porniți în cea de-a cincea lor incursiune asupra Bucureștiului, minerii au spulberat forțele de ordine la bătălia de la Costești. A urmat apoi umilitoare Pace de la Cozia (22-23 ianuarie 1999), pe care premierul Radu Vasile a trebuit să o conceadă minerilor, prin care autoritățile centrale au satisfăcut revendicările economice ale ortacilor. Scandalurile intestine au condus la demiterea premierului Radu Vasile, care a refuzat să părăsească poziția, dar a fost revocat din funcție prin decret prezidențial. În locul său a fost instalat
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
inovația individuală reprezintă progresul absolut în limbă, iar răspîndirea inovației, dezvoltarea, reprezintă progresul ei relativ. La Coșeriu însă197, tocmai răspîndirea inovației are importanță pentru limbă, în alte condiții inovația ținînd numai de obișnuita variabilitate de la nivelul vorbirii. Apoi, acest lingvist concede totuși că "în afară de artă, inovația poate avea chiar cauze fizice" și că, în principiu, "toate determinările psihofizice pot fi motiv de ‹alterare›"198, adică de producere a unei inovații. În acest context, Coșeriu consideră că s-ar putea accepta chiar
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]