561 matches
-
nu vizează crearea "efectului de real", a impresiei de real, ci redarea chiar a imaginii realului. Acceptarea convenției literare presupune existența unui sistem de referințe care nu există în realitatea empirică, precum și absența funcției comunicative. În textele care alcătuiesc literatura concentraționară, referința chiar există, așa cum există și intenția comunicativă, la fel de importantă. Distanța dintre operă și realitate se estompează astfel. "Adevărul" ca deziderat al mesajului transmis de literatura concentraționară este strâns legat de contractul sau pactul care orientează lectura. Receptarea factualității acestui
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
există în realitatea empirică, precum și absența funcției comunicative. În textele care alcătuiesc literatura concentraționară, referința chiar există, așa cum există și intenția comunicativă, la fel de importantă. Distanța dintre operă și realitate se estompează astfel. "Adevărul" ca deziderat al mesajului transmis de literatura concentraționară este strâns legat de contractul sau pactul care orientează lectura. Receptarea factualității acestui tip de literatură este "dirijată" de pactul pe care îl face atât autorul, prin declarații explicite în paratext (titlul, subtitlul, prefața, indicarea genului, textul de prezentare de pe
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
în interviuri, cât și editorul, prin alegerea colecției în care va fi publicată opera. Pe lângă acest pact explicit, trebuie luat în calcul "pactul implicit", pe care îl presupune notorietatea calității de martor a autorului 65. Prin componenta sa documentară, literatura concentraționară se plasează în "spațiul autobiografic", alături de toate formele de scriitură izvorâtă din experiența personală, inclus, la rândul său, în spațiul mai amplu al referențialului, cel care aduce informații asupra realității exterioare textului, ce pot fi supuse unei verificări. Utilizarea persoanei
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
ce pot fi supuse unei verificări. Utilizarea persoanei întâi în aceste texte nu este o condiție sine qua non; conform lui Philippe Lejeune, o narațiune la persoana a treia nu schimbă cu nimic pactul autobiografic. De asemenea, într-o scriere concentraționară poate exista și un "eu dublu", romanesc și autobiografic. Dezideratul exprimării adevărului de către toți autorii de literatură concentraționară este echivalent, de fapt, cu asumarea pactului autobiografic (referențial). Ceea ce apropie literatura concentraționară de autobiografie este acțiunea de rememorare, pe care se
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
non; conform lui Philippe Lejeune, o narațiune la persoana a treia nu schimbă cu nimic pactul autobiografic. De asemenea, într-o scriere concentraționară poate exista și un "eu dublu", romanesc și autobiografic. Dezideratul exprimării adevărului de către toți autorii de literatură concentraționară este echivalent, de fapt, cu asumarea pactului autobiografic (referențial). Ceea ce apropie literatura concentraționară de autobiografie este acțiunea de rememorare, pe care se bazează ambele categorii de scrieri. Are loc o reconstrucție a evenimentelor, pornind din prezent, important fiind raportul între
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
cu nimic pactul autobiografic. De asemenea, într-o scriere concentraționară poate exista și un "eu dublu", romanesc și autobiografic. Dezideratul exprimării adevărului de către toți autorii de literatură concentraționară este echivalent, de fapt, cu asumarea pactului autobiografic (referențial). Ceea ce apropie literatura concentraționară de autobiografie este acțiunea de rememorare, pe care se bazează ambele categorii de scrieri. Are loc o reconstrucție a evenimentelor, pornind din prezent, important fiind raportul între ceea ce este povestit și referentul real, pe care scriitorul îl elaborează și îl
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
întreține, iar acest raport se întemeiază tocmai pe "adevărul" proclamat. Genul autobiografic este delimitat de o problemă contractuală de drept (identitatea este reală?), și nu de o chestiune literară de adevăr sau de verosimilitate (autobiograful este sincer?). Scrierile de tip concentraționar presupun, de asemenea, o identitate reală, însă implică și sinceritatea autorului. Aici se urmărește nu verosimilitatea sau "efectul de real", ci exprimarea adevărului (istoric, verificabil), adică redarea unei "imagini a realului". În spațiul autobiografic, literatura concentraționară reprezintă o categorie distinctă
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
sincer?). Scrierile de tip concentraționar presupun, de asemenea, o identitate reală, însă implică și sinceritatea autorului. Aici se urmărește nu verosimilitatea sau "efectul de real", ci exprimarea adevărului (istoric, verificabil), adică redarea unei "imagini a realului". În spațiul autobiografic, literatura concentraționară reprezintă o categorie distinctă, care nu poate fi asimilată celorlalte categorii deja consacrate (jurnal intim, autobiografie, memorii). Poate că, dintre acestea, scrierile concentraționare s-ar apropia în cea mai mare măsură de memorii. Memorialistul se vrea apropiat de istoric, dar
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
de real", ci exprimarea adevărului (istoric, verificabil), adică redarea unei "imagini a realului". În spațiul autobiografic, literatura concentraționară reprezintă o categorie distinctă, care nu poate fi asimilată celorlalte categorii deja consacrate (jurnal intim, autobiografie, memorii). Poate că, dintre acestea, scrierile concentraționare s-ar apropia în cea mai mare măsură de memorii. Memorialistul se vrea apropiat de istoric, dar nu garantează obiectivitatea propriei istorii. Este un martor sau un actor al unor evenimente publice, care își prezintă viața în măsura în care ea este legată
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
această acțiune prin dorința de a aduce materiale istoriei, legitimându-și discursul prin faptul de a fi văzut lucrurile pe care doar el le poate cunoaște. Până aici, demersul celor două categorii de autori este similar, însă autorul de literatură concentraționară nu este un simplu martor, ci unul care face parte din istorie într-un mod dureros. Suferința lui, transpusă în literatură, modifică inevitabil tonul și forma acesteia. Nici încadrarea scrierilor concentraționare în categoria autobiografiei nu este satisfăcătoare. Această asimilare nu
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
categorii de autori este similar, însă autorul de literatură concentraționară nu este un simplu martor, ci unul care face parte din istorie într-un mod dureros. Suferința lui, transpusă în literatură, modifică inevitabil tonul și forma acesteia. Nici încadrarea scrierilor concentraționare în categoria autobiografiei nu este satisfăcătoare. Această asimilare nu ia în calcul nici detaliul trăsăturilor definitorii ale autobiografiei, nici valoarea specifică a elementelor autobiografice în povestirile experienței concentraționare. Philippe Lejeune precizează că putem vorbi cu adevărat despre autobiografie atâta timp cât persoana
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
transpusă în literatură, modifică inevitabil tonul și forma acesteia. Nici încadrarea scrierilor concentraționare în categoria autobiografiei nu este satisfăcătoare. Această asimilare nu ia în calcul nici detaliul trăsăturilor definitorii ale autobiografiei, nici valoarea specifică a elementelor autobiografice în povestirile experienței concentraționare. Philippe Lejeune precizează că putem vorbi cu adevărat despre autobiografie atâta timp cât persoana reală care povestește despre propria existență pune accentul pe viața sa și pe istoria personalității sale. Or, ceea ce motivează scriitura textelor despre lagăre nu este sinele, ci necesitatea
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
nu folosește persoana întâi decât pentru grija de autenticitate. Departe de a fi individual, eul narativ se vrea colectiv, autorii supraviețuitori revendicând faptul de a vorbi în numele memoriei celor pe care atrocitățile istoriei i-au împiedicat să depună mărturie. Literatura concentraționară aduce laolaltă experiența colectivă (istorică) și experiența personală a autorului, iar dintre acestea primează latura colectivă. Tocmai dimensiunea colectivă a eului, care, în lagăr, este ultima etapă înainte de anonimat, conferă specificitate acestui gen de operă. Așadar, literatura concentraționară nu se
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
mărturie. Literatura concentraționară aduce laolaltă experiența colectivă (istorică) și experiența personală a autorului, iar dintre acestea primează latura colectivă. Tocmai dimensiunea colectivă a eului, care, în lagăr, este ultima etapă înainte de anonimat, conferă specificitate acestui gen de operă. Așadar, literatura concentraționară nu se circumscrie nici memoriilor, nici autobiografiei, nici jurnalului intim, nici unei forme de istorie a propriei personalități (toate acestea izvorând din experiența personală). Stranietatea absolută a experienței simultan individuale și colective formează, în viziunea L. Jurgenson, "indicibilul realului concentraționar"66
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
literatura concentraționară nu se circumscrie nici memoriilor, nici autobiografiei, nici jurnalului intim, nici unei forme de istorie a propriei personalități (toate acestea izvorând din experiența personală). Stranietatea absolută a experienței simultan individuale și colective formează, în viziunea L. Jurgenson, "indicibilul realului concentraționar"66. Însă "indicibilul" este dat, spune autoarea excelentei lucrări despre experiența concentraționară, și de vidul sau ruptura care apare în lanțul experiență mărturie lectură. Orice discurs asupra unor anumite aspecte ale lagărului este în mod obligatoriu o "reconstituire", o "machetă
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
nici unei forme de istorie a propriei personalități (toate acestea izvorând din experiența personală). Stranietatea absolută a experienței simultan individuale și colective formează, în viziunea L. Jurgenson, "indicibilul realului concentraționar"66. Însă "indicibilul" este dat, spune autoarea excelentei lucrări despre experiența concentraționară, și de vidul sau ruptura care apare în lanțul experiență mărturie lectură. Orice discurs asupra unor anumite aspecte ale lagărului este în mod obligatoriu o "reconstituire", o "machetă", de aceea apare, întotdeauna, un vid, invizibil precum punctul negru în secvențele
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
discurs asupra unor anumite aspecte ale lagărului este în mod obligatoriu o "reconstituire", o "machetă", de aceea apare, întotdeauna, un vid, invizibil precum punctul negru în secvențele cinematografice care permite captarea imaginii de către ochi. Pentru a putea construi povestirea realului concentraționar, se asumă o pierdere 67: Există în eveniment ceva care dintr-o dată nu aparține celui care îl trăiește, un rest care e pierdut pentru martor și, deci, o zonă unde martorul este pierdut pentru el însuși. Tocmai de aceea istoria
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
eveniment ceva care dintr-o dată nu aparține celui care îl trăiește, un rest care e pierdut pentru martor și, deci, o zonă unde martorul este pierdut pentru el însuși. Tocmai de aceea istoria nu admite ca pierdere decât esențialul experienței concentraționare pierderea de sine, care nu ține de competența ei. Astfel, în inima evenimentului însuși, din cauză că o parte din ceea ce se întâmplă plonjează în istorie, pierderea devine infinită, iar infinitul pierderii este cel care ia forma unui "indicibil"68. (trad. a
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
textul poartă în sine necesitatea de a înscrie realul lagărelor în marea carte a adevărului. Istoria plasează factualul în afara ontologicului, întrucât ea tinde să claseze, să arhiveze și să ordoneze evenimentele în timp. Odată luat în evidență de către istorie, evenimentul concentraționar ar fi ca oricare altul. Însă povestirea despre lagăr refuză să-i abandoneze istoriei ceea ce este trăit. 1.3. Sub semnul literarității: "documentul artistic" Dintre textele care formează literatura concentraționară, cel mai adesea se aduc în discuție cele cu valențe
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
evenimentele în timp. Odată luat în evidență de către istorie, evenimentul concentraționar ar fi ca oricare altul. Însă povestirea despre lagăr refuză să-i abandoneze istoriei ceea ce este trăit. 1.3. Sub semnul literarității: "documentul artistic" Dintre textele care formează literatura concentraționară, cel mai adesea se aduc în discuție cele cu valențe literare, pentru că acestea s-au dovedit cele mai rezistente în timp. Fără calități literare evidente, acest gen de texte poate pierde progresiv cititorii, ajungând să-l intereseze doar pe istoric
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
dovedit cele mai rezistente în timp. Fără calități literare evidente, acest gen de texte poate pierde progresiv cititorii, ajungând să-l intereseze doar pe istoric, pentru valoarea lor de mărturie, sau pe sociolog, care anchetează impactul evenimentelor asupra omului. Literatura concentraționară este încă insuficient studiată, din două motive. Pe de o parte, s-a crezut că, prin sublinierea calităților literare ale unei opere se pune la îndoială autenticitatea, suferința și sinceritatea autorului, subminând astfel valoarea documentară. Al doilea motiv care explică
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
menite să transmită experiența detenției. De aceea, fără a defini precis operele, critica le încadrează în genurile literare existente în funcție de câteva criterii superficiale, fără a menționa problemele mai profunde care însoțesc caracteristicile scrierilor respective. Ca o consecință a dezvoltării literaturii concentraționare, în ultimele decenii s-au organizat numeroase dezbateri și s-au publicat studii privind statutul acestui tip de literatură. S-a observat că este vorba despre o proză dificil de clasat, care constă într-un amestec de elemente etice, estetice
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
sinteza adeseori inefabilă a acestor elemente, deoarece o abordare unilaterală sau prea tehnică ar fi nepotrivită. Toate acestea obligă la reexaminări și reevaluări ale literaturii în general, dar mai ales la formularea unor răspunsuri pentru două întrebări esențiale privind literatura concentraționară. Prima întrebare vizează însăși apartenența acestor scrieri la categoria literaturii, iar dacă se admite că aceste texte sunt literatură, se pune întrebarea dacă ele reprezintă un gen literar distinct. Abordăm pe rând aceste probleme, referindu-ne mai întâi la conceptul
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
categorii abstracte, ci în recunoașterea realității lor în materia vie a literaturii. Linia de demarcație dintre literar și neliterar este, într-adevăr, "fluidă", greu de trasat. Cele două domenii sunt în permanentă mișcare, fenomenele de interferență frecvente 78. În ce privește scrierile concentraționare, latura ficțională constă nu atât în invenția de fapte, cât în modul de selecție și de organizare a materialului, aspect clarificat și de Silvian Iosifescu: Raportul dintre autentic și literar nu se exprimă aici prin intervenția ficțiunii propriu-zise, în sensul
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
modul de selecție a faptelor, viteza narativă în raport cu durata evenimentelor, un anumit stil (sublim, burlesc, ironic etc.), utilizarea focalizării interne (care presupune restrângerea viziunii la cea a martorului în momentul petrecerii faptelor) și folosirea tropilor 80. În același timp, literatura concentraționară ne oferă și cunoașterea celui care prezintă respectivul fapt real, a subiectivității acestuia. Secolul al XX-lea a fost teatrul unor multiple masacre, a căror estetizare pune probleme etice și estetice; problemele nu apar la nivel reprezentațional, care implică dihotomia
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]