1,153 matches
-
tipologice. Toate variantele tipului voltarian, Mérimée sau France, sunt decalate în timp. Artistic, acestea sunt de asemenea, foarte deosebite ca anvergură și ca linii directoare. Aparținând unei literaturi pe care autorul lui Kir Ianulea a cunoscut-o bine, ei au conciliat claritatea rațională cu desele interludii fantastice. Structura lor intelectuală s-ar integra într-un tip ce poate fi definit ,,antiHomais’’. În aceeași tipologie se poate înscrie și raționalismul lui Caragiale. Întreaga prospețime a scrisului caragialian aparține și acestui tip de
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
fiscal; și dacă renunță la fiscalitate, trebuie să renunțe și la filantropie. Căci două promisiuni se împiedică întotdeauna și în mod necesar una de alta. A uza de credit, adică a devora viitorul, este un mijloc actual de a le concilia; se încearcă a se face puțin bine în prezent în schimbul a mult rău în viitor. Dar acest procedeu evocă spectrul bancrutei care alungă creditul. Ce e deci de făcut? Atunci statul nou își bravează partidul; reunește forțe pentru a se
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
calea care sfârșește în Comunism. El nu se înconjoară de ridicolul de a poza în campion al Proprietății în momentul în care o violează; dar ce imaginează el pentru a se justifica? El invocă axioma favorită a oricui vrea să concilieze două lucruri ireconciliabile: Nu există principii. Proprietate, Comunism, să luăm un pic din toate, după împrejurări. În opinia mea, pendulul civilizației, care oscilează de la un principiu la altul, după nevoile momentului, dar care se mișcă întotdeauna asimilând un progres în
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
familie cu cea profesională” se face tot cu sprijinul unei alte femei, nicidecum prin politici guvernamentale 1. șomajul, dificultățile de ordin social și economic, violența domestică se numără printre problemele cu care se confruntă femeile din România. Dificultatea de a concilia viața de familie cu cea profesională a fost cel mai acut resimțită, fiind menționată de toate cele trei intervievate. Organizația de Femei este un avantaj în primul rând pentru Partidul Democrat, iar Cornelia Cazacu aduce ca argumente o serie de
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
aproape o politică de stat. Cred că, înainte de a se „împăca” cu tinerii, ceea ce înseamnă un drum lung, pentru că nu este vorba de simple divergențe de opinii, ci de opțiuni fundamentale care ne despart, scriitorii mai vârstnici au a se concilia cu ei înșiși, recăpătându-și multrâvnitul echilibru interior. De bună seamă, cum ar mai putea ei nutri aceeași aversiune și atitudine de intoleranță extremă, după ce își vor fi rebobinat, cu onestitate, filmul traseelor lor individuale, până la vârsta aspirațiilor și elanurilor
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
un scenariu pe care nu-l mai controlează defel, autorul jurnalului intim se vede prizonierul ambiției nemăsurate de a face din notația lentă, de zi cu zi, literatură. Creație paradoxală, autoportretul se află mereu disputat de câteva timpuri greu de conciliat. Pe de o parte, el se subordonează spațiului retoricii, pe care o populează cu Întreaga sa gamă de ambiții și cu o insațiabilă nevoie de a se cunoaște. Acest demers trebuie circumscris, pe de altă parte, unei poetici a autenticității
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
strategiilor trecerii unului În multiplu. Mărturisindu-se, eul părăsește ipostaza de ficțiune, de fantasmă psihanalitică și devine o entitate palpabilă: o realitate fizică Într-un text real. Drama jurnalului intim pornește de la strategia sa fundamentală: de la Încercarea disperată de a concilia cele două ființe simultan existente În confesiune: identitatea și alteritatea - un autor care este totodată și subiectul exercițiului confesiv. În același timp, intimitatea acoperă și noțiunea de interioritate, ambele fiind fațete ale uneia și aceleiași realități: „Intimul este superlativul, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
a enunțului respectiv). Ca și ironia gluma propune o dublă lectură (literală și derivată cu focalizarea asupra sensului literal), instituind o nouă relație între structura lingvistică și uzajul limbii. Mecanismul glumei implică o activitate de tip problem solving care să concilieze incongruența dintre sensul literal și cel derivat, altfel spus între sensul expus și cel impus.Conform teoriei scripturilor, gluma activează două reprezentări ale lumii, două scripturi. Începutul glumei determină interlocutorul să construiască un anumit script. În final, elementele nu mai
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
la Evanghelie erau superiori cetățeniei romane, concetățeni ai sfinților din ceruri și fii ai lui Dumnezeu (Efes 2, 19); această diferențiere spirituală devenea cauza primă și originea tuturor acuzațiilor filozofilor păgâni. Concepția absolutistă și tiranică a puterii nu se putea concilia cu esența creștinismului, apărut în numele eliberării de rău (cf. In 8, 32-34), identificat cu Roma, mama și leagănul păgânismului și al demonului. Tertulian (cât timp a fost creștin) și alți gânditori creștini, analizând efectele benefice în favoarea creștinismului, prin formarea Imperiului
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
eminesciană "nu îmbrățișează lumea în realități" și de aceea, conchide criticul modernist, "nu are o prea mare valoare". După cum lesne se poate observa, aici se confruntă, în fond, două teorii pe care Lovinescu nu izbutește cu nici un chip să le concilieze. El susține, pe de o parte, că valoarea de sugestie a unei opere literare (și nu doar a poeziei) e în măsură să-i asigure rezistența în timp ca atare, "nu numai imaginile sau cadențele produc sugestii, cum e și
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
toată floarea vă cunoaște / Și toată frunza ei vă știe (O. Goga). Oximoronul este figura de stil ce constă în alăturarea neașteptată a două cuvinte incompatibile ca sens, pentru a crea o imagine artistică inedită (coincidentia oppositorum). Pentru că, în general, conciliază un substantiv și un adjectiv, oximoronul a fost prezentat și ca epitet antitetic. Este evident, însă, că epitetul conferă relief stilistic numai adjectivului, în timp ce oximoronul presupune amplificarea expresivității ambilor termeni: ... suferință, tu, dureros de dulce; ... Neguri albe strălucite / Naște luna
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
evite capcanele afacerii Dreyfus au cunoscut, odată cu Sillon, o mare amploare. Inițial, a fost un grup de studenți de la Colegiul Stanislas din Paris, grupați în jurul lui Marc Sangnier (1873-1950): Cercul Catolic " la Crypte" căuta, între anii 1893-1896, mijloacele de a concilia credința și societatea modernă. Astfel a apărut în 1894 revista Le Sillon. Provenind dintr-o familie burgheză, admis la politehnică, locotenent de excepție, Marc Sangnier va demisiona din armată pentru a-și oferi averea și timpul apostolatului social. Șef carismatic
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
arăta ca Baldur, zeul soarelui, ci ca un căpitan de vapor norvegian cu privirea pătrunzătoare, care a petrecut mulți ani în fața catargului.“98 Starea de continuă insatisfacție, o stare care îl consuma pe Wittgenstein, era întreținută de porniri greu de conciliat. Era înclinat să creadă că reflecțiile lui din ultimii zece ani pot deschide o perspectivă nouă gândirii filozofice și că ele ar trebui să fie împărtășite acelora care caută în mod sincer adevărul. Încă în 1933, Wittgenstein era bucuros că
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
nu ar fi lucruri „ce pot fi specificate în mod independent, că numele despre care se spune că stau pentru obiecte TRACTATUS-UL ȘI „SFÂRȘITUL FILOZOFIEI“ 145 ar fi nume fictive“. O asemenea interpretare, crede el, nu ar putea fi conciliată cu acea subliniere a relației dintre nume și obiect cuprinsă în caracterizarea propozițiilor elementare drept „imagini“ ale stărilor de lucruri atomare, în 4.0311: „Un nume stă pentru un lucru, un altul pentru alt lucru, și ele sunt legate între
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
principal asigurarea stabilității monedei naționale și implicit a nivelului prețurilor agregate. În același timp însă, "acest cadru al politicii monetare a conviețuit în ultimii ani cu un regim de flotare puternic administrată a cursului de schimb al leului, menit să concilieze obiectivul dezinflației cu cel de prevenire a deteriorării poziției externe a economiei pe care ar fi indus-o aprecierea excesivă în termeni reali a monedei naționale"23 Implicațiile politicii monetar-valutare asupra macroeconomiei cât și schimburilor externe se referă în principal
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
apreciază terapia prescrisă, aceasta nu poate fi decât sub forma unei analize a rezultatelor (efectuată împreună cu kinetoterapeutul), alegerea metodelor, procedeelor și a modalităților efective de lucru fiind lăsată la latitudinea kinetoterapeutului, ghidat el ̀ nsuși de reacțiile pacientului. Pentru a concilia autoritatea și responsabilitatea medicului și nevoia de libertate a kinetoterapeutului este nevoie de o informare reciprocă, constantă și fructuoasă, acest deziderat constituind ilustrarea concretă a principiilor terapiei ”centrată pe pacient”, introdusă pentru prima dată de școala lui Rogers. Capitolul V.
Masajul Terapeutic by Doina Mârza () [Corola-publishinghouse/Science/1659_a_2998]
-
cu cât e mai puțină valoare statutară în consum, cu atât crește potențialul de orientare al valorii imateriale a mărcilor. Fetișismul mărcilor, luxul și individualismultc "Fetișismul mărcilor, luxul și individualismul" Odată ajunși aici, nu putem eluda o întrebare: cum să conciliem avântul consumului emoțional cu gustul pentru marcă, remarcat atât la tineri, cât și la adulții din noile clase înstărite 7? Merită să ne oprim asupra acestei chestiuni nu doar pentru că lumea cumpără din ce în ce mai mult o marcă, și nu un produs
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
a ajuns să fie aplicat tuturor doctrinelor În care lumea și/sau ființele umane, sau părți ale lor, sînt rezultatul unei geneze datorate unor creatori distincți 1. Dualismul este un instrument În slujba teodiceei, care este o Încercare de a concilia existența unui Creator bun cu imperfecțiunile de netăgăduit ale lumii și ale existenței omenești. Evident, problema este de la bun Început perfect insolubilă dacă nu se utilizează un anumit tip de definire a lui Dumnezeu, numită apofatică (din grecescul apophasis, „refuz
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
cuvîntul hypostasis, ca și platonicienii perioadei de mijloc, Filon a făcut un pas Înainte În comentarea ipostazelor platoniciene. Evreu din Alexandria, bun cunoscător al Septuagintei grecești (există Îndoieli cu privire la cunoașterea de către el a limbii ebraice), Filon a trebuit să-l concilieze pe Platon cu Pentateucul și dialogul Timaios cu Cartea Genezei. Evident, cea dintîi problemă era că zeul-demiurg al lui Platon, cel care creează lumea cu ochii ațintiți la lumea Ideilor eterne și imuabile, nu prea corespundea cu descrierea Dumnezeului biblic
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
înțelegerea, tolerarea și aprecierea diferențelor. De exemplu: Cum comunică un american cu un japonez, un italian cu un suedez, un grec cu un turc? Cum se explică diferențele de percepții, expectații, viziuni, forme de comunicare dintre ei? Cum pot fi conciliate diferențele, cum pot fi evitate neînțelegerile și conflictele? În domeniul teoriei comunicării interculturale, obiectivele teoretice ale cercetării se corelează cu obiectivele practice, privind comunicarea cotidiană. Fondatorul domeniului comunicării interculturale este considerat E. Hall, primul care a folosit sintagma comunicare interculturală
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
toată floarea vă cunoaște / Și toată frunza ei vă știe (O. Goga). Oximoronul este figura de stil ce constă în alăturarea neașteptată a două cuvinte incompatibile ca sens, pentru a crea o imagine artistică inedită (coincidentia oppositorum). Pentru că, în general, conciliază un substantiv și un adjectiv, oximoronul a fost prezentat și ca epitet antitetic. Este evident, însă, că epitetul conferă relief stilistic numai adjectivului, în timp ce oximoronul presupune amplificarea expresivității ambilor termeni: ... suferință, tu, dureros de dulce; ... Neguri albe strălucite / Naște luna
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
al formelor, și nu al conținuturilor, așa cum se întâmplă în cazul lui Comte 174; altminteri, venind pe filieră istoristă, Dilthey este adeptul teoriei discontinuității, întrucât pentru el fiecare epocă are valoare în sine. Conștiința istoricității nu poate fi pe deplin conciliată cu ideologia progresului nici măcar în ordinea cunoașterii științifice, așa cum va demonstra, de pildă, Th. S. Kuhn în privința revoluțiilor științifice 175. Dar la tema progresului și a discontinuității ne vom referi pe larg în capitolul următor. Ca și Hegel, Comte valorizează
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
religioase" (Philosophische Weltanschauung, p. 1). 96 Pentru o orientare sumară în ceea ce privește poziția lui Dilthey, încercăm aici să rezumăm principalele tendințe. Dilthey venea în tradiția metafizicii inductive (inițiate de Lotze și continuate de Fechner, Wundt și Eduard von Hartmann), încercând să concilieze neoromantismul cu pozitivismul. El susține printre primii o Lebensphilosophie, care generează, la rându-i, o tradiție remarcabilă (Nietzsche, Simmel, Spengler, Spranger, Keyserling), merge în paralel cu realismul critic (Riehl, Külpe, Karl Gross, care psihologizează logica și teoria cunoașterii), cu intenționalitatea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
precizează Dilthey, îl constituie "experiența de viață", conjugată cu datele oferite de științe și cu "sistemele existenței istorice"219. Observăm că relativismul lui este dublat de un realism subiacent, ceea ce ne trimite iarăși cu gândul la încercarea lui de a concilia romantismul cu pozitivismul (vezi, de exemplu, I, 3F). Construind 220 în acest spirit oarecum avântat și încrezător o teorie a sistemelor, Dilthey încearcă să depășescă scepticismul istori(ci)st. Am văzut că Dilthey se referă și la o continuitate a
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
acestei opoziții printr-o aprehensiune reală a întregii stări de fapt este condiția sub care doar poate fi pus un fundament pentru științele istoriei și ale societății."24 Se poate observa cu ușurință și de aici încercarea autorului de a concilia tradiționalul cu ceea ce era modern în epocă, adică de a transpune într-o mai veche perspectivă romantică noua experiență pozitivă, care aducea cu sine limitele tipului de teoretizare consacrat de științele exacte ale naturii. Ținând seama de aceste lămuriri ale
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]