422 matches
-
a angajamentelor financiare. Pentru a ne atinge scopul, va trebui să dăm dovadă de o mare istețime în cursul convorbirilor și al negocierilor: dar în ceea ce se cheamă limba oficială vom urma o tactică opusă și vom părea onești și concilianți. Astfel, popoarele și guvernele creștinilor pe care noi i-am obișnuit să nu privească decât fața lucrurilor pe care noi li le înfățișăm ne vor socoti, încă o dată, drept binefăcătorii și salvatorii genului uman. La fiecare opoziție, va trebui să
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
în fața unui stat străin, atracția pentru violență și negarea libertăților și a democrației. Anticomunismul fracturează aproape toate forțele politice. Socialiștii germani, britanici sau scandinavi se dovedesc a fi de un anticomunism înverșunat, în timp ce tovarășii lor francezi și austrieci sunt mai concilianți, iar omologii lor italieni joacă rolul de tovarăși de drum ai PCI. Opozițiile cele mai elaborate pe plan intelectual și mai structurată pe planul organizării sunt opera partidelor catolice - democrația creștină din Germania și Italia - și a socialiștilor. Astfel, în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
24 septembrie, în cel belgian. Asta nu înseamnă că se instituie vreo politică loialistă. PCI* pare să urmeze calea cea mai prudentă după ce, pe 3 martie, Togliatti a fost primit la Moscova de către Stalin, care-i cere să se arate conciliant. Dimitrov rezumă astfel întrevederea: „în momentul actual, să nu cereți abdicarea imediată a regelui, comuniștii pot intra în guvernul lui Badoglio, principalele eforturi trebuie concentrate în vederea creării și întăririi unității în lupta contra Germaniei”. în ziua următoare, el îi dictează
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
utilizat, fără descernământ, cu sensul de oprobriu, este important de remarcat, că acesta este corelat logic cu imperialismul. Cu alte cuvinte, o politică de conciliere presupune o politică imperialistă. Dacă susținem că statul A aplică față de statul B o strategie conciliantă, spunem concomitent că al doilea aplică față de primul o politică imperialistă. Dacă ultima este incorectă, prima nu are sens. Conciliatorul consideră cererile succesive ale puterii imperialiste drept obiective raționale limitate care, în sine, sunt compatibile cu menținerea statu-quoului și care
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Neputința diplomației contemporane de a înțelege problema de a cărei rezolvare depinde menținerea păcii, cu atât mai puțin de a încerca s-o rezolve, este rezultatul inevitabil al mecanismelor pe care le întrebuințează. O diplomație care, în loc să discute în termeni concilianți cu partenerii de dialog, se adresează lumii în scopuri propagandistice; care, în loc să negocieze având drept scop ajungerea la un compromis, urmărește victorii ieftine, obținute în urma deciziilor luate prin vot majoritar inutil și vetouri obstrucționiste; care, în loc să abordeze problema principală, se
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
obicei se soldează cu scăderea motivației, cu evaluarea lui negativă de către alte persoane. Este o abordare a conflictului de pe poziția „învingător-învins”, bazată pe rivalitate, pe jocurile de putere pentru realizarea propriilor interese, pe forțarea submisivității celeilalte părți. Stilul acomodativ sau conciliant se caracterizează prin cooperarea cu cealaltă parte în scopul realizării dorințelor acesteia, fără susținerea însă a propriului interes. Altfel spus, el reflectă un comportament cooperator, dar nu și asertiv. A mai fost denumit și „îndatoritor”, deoarece presupune înțelegere, submisivitate, acordarea
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
deoarece presupune înțelegere, submisivitate, acordarea unei șanse. Atitudinea față de acest stil este divergentă. El poate fi perceput fie ca un act dezinteresat, ca o strategie pe termen lung în vederea încurajării cooperării, fie ca un act de supunere la doleanțele altora. „Concilianții” sunt percepuți fie favorabil, fie ca slabi și submisivi. Deși acest stil este mai atent față de aspectele emoționale ale partenerilor, deși face apel la cooperare, induce ideea perpetuării în timp a conflictului; de asemenea, încurajează ascunderea, mascarea adevăratelor sentimente sub
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
termenii conflictului constructiv; Stilul constrângător și cel evitant sunt percepute ca având efecte negative, ele fiind asociate cu sentimente negative din partea celorlalți, cu nefavorabila evaluare a propriilor performanțe și abilități și cu un mai slab înțeles constructiv al conflictului; Stilul conciliant și cel de compromis au efecte combinate, contradictorii; în unele studii s-a constatat că apelul la conciliere determină sentimente pozitive din partea celorlalți, dar aceștia nu realizează evaluări pozitive ale performanțelor și abilităților celor ce recurg la acest stil; folosirea
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
de a purcede la un asemenea demers, precizăm faptul că în literatura de specialitate, foarte adesea, stilul negocierii este echivalent cu strategia și tactica negocierii, cel puțin la nivelul denumirilor. De exemplu, se vorbește despre stilul evitant, stilul competitiv, stilul conciliant, stilul colaborativ, stilul de compromis corespunzătoare celor cinci strategii de soluționare a conflictelor. Așa au procedat Blake, Shepard și Mouton (1964) când au elaborate grila conflictuală pornind de la atitudinea față de oameni și față de producerea rezultatelor din situațiile conflictuale. La fel
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Fig 15.3 - Diferite tipuri de stratificare a trebuințelor Interdependență pozitivă Interdependență negativă Conflict Schimbare Competiție Cooperare Frustrare Conceptualizare Alte reacții Comportament Rezultat EPISODUL 1 Frustrare Conceptualizare Alte reactii Comportament Rezultat EPISODUL 2 Stilul constrângător/ competitiv Stilul colaborativ Stilul acomodist/ conciliant Stilul evitant Stilul de compromis Necooperator Cooperator COOPERARE Neasertiv Asertiv ASERTIVITATE 4. Roluri si proceduri Comportamentul celeilalte părți Comportamentul primei părți 1. Predispozițiile comportamentale ale primei părți 1. Predispozițiile comportamentale ale celeilalte părti 2. Presiunea sociala asupra primei părți 2
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
în care personajul-cititor din fotoliu urmărește în carte scena care-l conține: „V-ați dat seama, iubiți cetitori, parantezele acestea nu au decât rolul de a ne face din când în când cu ochiul, într-o dulce familiaritate, prefăcându-ne concilianți și răbdători, așa cum ne stă mai bine, mai ales la începutul unei atât de dificile întreprinderi ș...ț; dacă el se plimbă, mă plimb și eu, dacă el fumează, fumez și eu, dacă el se uită la fotografii, negreșit mă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
violente și fără grație, merge ținând capul sus. Vorbește pe un ton aspru, voce amplă și forte, cu accent jovial, conversație deschisă și zgomotoasă. Caractere psihologice (Caracter) Caracter vioi, vesel, afabil, voluptos, inconstant, îndrăzneț la nevoie și mărinimos. Natură optimistă, conciliantă, generoasă, expansivă, dar iritabilă, impulsivă, cu accese foarte violente de mânie, rapid trecătoare însă și neurmate de ranchiună. Foarte supus instinctelor, gurmand, voluptos, înfocat și schimbător în afecții. Memorie normală, ușoară, inteligență vie, dar superficială. Capabil de energie, dar cu
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
8. În plus, el amintește că încă din 1965, adică la trei ani după publicarea cărții lui Kuhn, în alocuțiunea lui ca președinte al APSA, David Truman recunoștea că știința politică nu are și nu a adoptat niciodată paradigme, dar, conciliant, admitea că această știință a cunoscut "ceva asemănător", behaviorismul din perioada 1880-1930. Perioada behavioristă ar fi în știința politică o perioadă de "știință normală", în sensul pe care îl dă Kuhn acestei expresii. Ce câștigăm dacă numim o perioadă benefică
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
produs mare agitație în cercurile internaționale. A doua serie de evenimente, provocate de ocuparea de către germani a orașului Praga, va avea însă consecințe majore asupra diplomației europene și a izbucnirii în cele din urmă a războiului. Justificarea inițială a politicii conciliant adoptate față de dictatori de statele occidentale era speranța că recunoașterea și satisfacerea nemulțumirilor lor legitime vor îmblînzi puterile Axei și vor duce în final la instaurarea păcii și a stabilității pe continent. Neville Chamberlain, primul-ministru britanic, care susținea acest program
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
zi înainte de semnarea armistițiului. Dorind să obțină cît mai mult de la vecina ei învinsă, Mussolini a obiectat energic împotriva termenilor blînzi ai capitulării. Politica germană era mult mai înțeleaptă; pînă la încheierea efectivă a luptelor, era preferabilă ducerea unei politici conciliante. Înfrîngerea rapidă și devastatoare a Franței a avut pentru guvernele balcanice o importanță la fel de mare ca și semnarea Pactului germano-sovietic. Ambele evenimente au schimbat radical echilibrul diplomatic și au răsturnat orientările politicilor de pînă atunci. Cu toate că Grecia avea încă speranțe
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
naștere germenilor timpurilor moderne și au propulsat China în fruntea dezvoltării economice, navigației și culturii în lume, 300 de ani în care civilizația Huaxia a evoluat spre culmile rafinamentelor. Politica externă adoptată de împărații Song a fost una pasivă și conciliantă. Istoricul Fitzgerald a apreciat că "din nefericire, dinastia Song era prea civilizată pentru lumea secolului al XI-lea". Dinastia Song s-a orientat spre deschiderea și lărgirea contactelor cu țările din sud-estul și sudul Asiei, pe mare, construind circa 3000
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
celor două țări. Puterile străine au demarat împărțirea Chinei, care ajunsese, de facto, sub administrarea colectivă a marilor puteri, ca țară învinsă în urma Răscoalei Boxerilor și semnarea tratatului în 1901 cu cele șapte state invadatoare, ca o consecință a orientării conciliante a demnitarilor prizonieri ai unor concepții tradiționale. După anul 1900 a început formarea primei generații de intelectuali de tip nou prin plecarea a 10.000 de studenți chinezi în Japonia; noii intelectuali compilează culegeri de filozofie, științe politice și sociale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
etosul destinderii. Îmi place să citesc, în acest spirit, ultima replică din O scrisoare pierdută, replica lui Ghiță Pristanda, care încununează toată comédia: „Muzica! Muzica!“ Până și tribulațiile minore ale unui târg de provincie pot fi anulate printr-o „cântare“ conciliantă. Și nu întâmplător, Caragiale, sastisit până la disperare de metehnele autohtone, era împătimit de muzică. Mai mult decât Berlinul, muzica a fost exilul și vindecarea sa. III ORDINEA SUBTILĂ A LUMII Speranța S-ar zice că, de la o vreme, competența noastră
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ar fi străduit mama să realizeze acele „punți de comunicare” cu noi, era evident că „vectorul” constant în stabilirea unui dialog sensibil și tangibil cerințelor și așteptărilor noastre, rămânea, prin excelență tata. Era un om bine echilibrat emoțional, extrem de răbdător, conciliant, diplomat, dar mai cu seamă știa să asculte, punea întrebări pertinente, iar răspunsurile sale erau adesea lecții de viață. Tata obișnuia să-mi spună adesea, așa ca o formulă de alint, Marina, alimentându-mi o stare de bună dispoziție și
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
tributare viziunii ușor conservatoare asupra familiei și a societății. Am susținut necesitatea valorizării în egală măsură a atributelor și a rolului de gen masculin și feminin, dar am preferat să adopt o poziție adesea conformistă normelor privind raporturile de gen (conciliantă și nu asertivă). Am susținut și suțin în continuare faptul că femeile constituie un grup minoritar, dar am subevaluat experiențele mele în calitate de membră a acestui grup. Am susținut că femeile sunt discriminate, oricât de subtile ar fi formele actuale ale
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
ai îți sunt negate, o astfel de reacție nu poate fi condamnată mai ales dacă scopul este acela de a-ți fi recunoscut dreptul deja obținut, referindu-se în contextul de față, la acceptarea propunerilor acesteia și crearea unui climat conciliant"5. Cum mă vede familia ca feministă? În experiența mea de feministă activistă și cercetătoare m-am lovit adesea de prejudecățile familiei, prietenilor, necunoscuților, bărbaților. Familia extinsă mă consideră progresistă, și pe un ton dojenitor îmi spuneau că "o să vezi
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
standarde înalte, stilul autoritar, asumarea riscului, spirit modern, independent, progresist, înclinat spre schimbare și evoluție, precum și voluntarismul, combativitatea, puterea de a învinge obstacolele erau și sunt caracteristici pe care le-am văzut la mama mea. Tatăl meu întruchipează spiritul conformist, conciliant, destul de rezistent la schimbare, sensibil, analitic-contemplativ și conservator-nostalgic, foarte atașat de modelul comunist de organizare a muncii și a societății, care prin comparație cu experimentele social-politice din tranziția românească îi dădeau sentimentul de stabilitate și echilibru. Foarte posibil ca diferențele
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
intitulată „Asociații religioase interzise și autorizate”, care relua o mare parte din prevederile regulamentului din 11 iunie 1938. Există, Însă, câteva articole care, prin aplicarea lor, urmau să determine o relaxare În regimul sectelor și asociațiilor religioase. Noua atitudine, mai conciliantă, este dovedită și de faptul că În textul deciziei ministeriale nu apare termenul peiorativ „sectă” (În 1938 era utilizat În titlul actului legislativ). Explicația atitudinii de conciliere față de asociațiile religioase constă, cel mai probabil, În presiunile exercitate de mediul internațional
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Costel COAJĂ () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93097]
-
vedea în întărirea poziției danubiene a adversarei sale o slăbire a celei proprii (s.n.). S-a ajuns în cele din urmă la un compromis între cele două Mari Puteri. Monarhia habsburgică, care își urmărea țelul cu asiduitate, a devenit mai conciliantă față de Rusia, adoptând teza acesteia cu privire la brațul Chilia. România, prin delegatul ei în CED, colonelul Eustațiu Pencovici, a opus o dârză rezistență proiectelor expansioniste ale diplomației de la Ballplatz, conflictul româno-austro-ungar ajungând, din primăvara anului 1880, să domine timp de trei
Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru () [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
1881 crearea Comisiei Mixte preconizate de Austro-Ungaria, subordonată CED Premierul liberal, observând cu o îngrijorare și o suspiciune pe deplin justificate apropierea tot mai strânsă dintre Sankt Petersburg și Viena, s-a grăbit să proclame Regatul României, arătându-se deopotrivă conciliant și maleabil în problema dunăreană 87. În același timp, ministrul român al Afacerilor Străine, Vasile Boerescu, a adresat la 10 martie 1881 o circulară miniștrilor României în străinătate, instruindu-i să sondeze opinia guvernelor pe lângă care erau acreditați pentru a
Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru () [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]