2,296 matches
-
etiopian, tot de tendință monofizită, este dovedit de culegerea care îi poartă numele, Qêrellos, o compilație alcătuită din texte scrise de el și de alți autori. În latină, multă vreme, au circulat doar texte referitoare la controversa nestoriană și la conciliul de la Efes, traduse chiar la cererea lui Chiril, ori la Roma (printre traducători, s-au numărat Marius Mercator și Arnobiu cel Tânăr); progresiv doar și în special datorită traducerii unor documente privind controversa cristologică, realizată de Dionisie cel Mic al
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din 520: trimitere la Atanasie), iar în manieră sistematică începând din 429 (epistola 1). Cu siguranță, nu el a inventat acest procedeu, dar pentru prima dată el l-a folosit sistematic, inaugurând o practică ce avea să fie adoptată de conciliul din Efes și care avea să fie apoi întâlnită în mod curent în creștinismul oriental. Citatelor inatacabile extrase din Scripturi li se adaugă astfel, în argumentarea teologică, o altă autoritate (evident, mai mult sau mai puțin „construită”), tradiția universală a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
manifestare a rivalității dintre cele două mari patriarhate orientale. Așa cum am explicat pe larg în altă parte (a se vedea în acest volum pp. ???-???), polemica l-a determinat pe Nestorios să-i ceară lui Teodosius al II-lea convocarea unui conciliu. Au fost, în realitate, două concilii controlate de cele două facțiuni opuse; primul, condus de Chiril (22 iunie 431), l-a depus pe Nestorios, iar cel de-al doilea a făcut același lucru cu Chiril. Împăratul a ratificat ambele hotărâri
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mari patriarhate orientale. Așa cum am explicat pe larg în altă parte (a se vedea în acest volum pp. ???-???), polemica l-a determinat pe Nestorios să-i ceară lui Teodosius al II-lea convocarea unui conciliu. Au fost, în realitate, două concilii controlate de cele două facțiuni opuse; primul, condus de Chiril (22 iunie 431), l-a depus pe Nestorios, iar cel de-al doilea a făcut același lucru cu Chiril. Împăratul a ratificat ambele hotărâri, însă, în timp ce Chiril a putut să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
însă condamnate la distrugere în 435, deși, firește, au fost copiate în continuare și răspândite în cercurile nestoriene. Un anumit număr de citate se găsește în cele cinci cărți ale tratatului contra lui Nestorios compus de Chiril. Pe baza actelor conciliului de la Efes și a traducerilor latine ale lui Marius Mercator, editorul textelor care ne-au rămas de la Nestorios, Fr. Loofs, a distribuit materialul disponibil în treizeci de omilii: e vorba de texte practic complete (în foarte puține cazuri) și de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
altă scrisoare trimisă de Nestorios și de episcopii din tabăra sa de la Efes în iulie 431 împăratului Teodosius al II-lea pentru a protesta împotriva inițiativei sinodale a adversarilor. O epistolă către Teodoret din Cyr a fost extrasă din Actele conciliului și publicată de E. Schwartz. Alte două scrisori, păstrate numai în latină, adresate unor înalți funcționari de la curte, sunt compuse când dramaticele evenimente de la Efes din iulie-august 431 sunt în plină desfășurare (a doua, când Nestorios este deja arestat la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
locuitorii orașului Constantinopol, scrisă către sfârșitul vieții sale, în care acesta declară că e de acord cu condamnarea lui Eutihie de către papa Leon în Tomus ad Flavianum, apără corectitudinea propriilor opinii și își exprimă dorința de a participa la un conciliu unde să fie reabilitat. Considerată un fals de către Loofs și de către predecesorii săi, această epistolă trebuie considerată autentică după publicarea Cărții lui Heraclid (cf. aici, mai jos) cu care are multe similitudini. S-au păstrat și fragmente din două opere
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
latină, provine din ceea ce editorii moderni au numit Synodicon contra Tragediei lui Irineu: e vorba de o culegere de epistole în latină referitoare la controversa nestoriană, scrise de episcopi și păstrate în al doilea codice de la Montecassino ce cuprinde actele conciliului de la Efes. A fost alcătuită după moartea lui Iustinian de un autor care voia să combată Tragedia, o scriere în apărarea lui Nestorios compusă de Irineu din Tyr; așa cum a arătat Loofs, Irineu trebuie să fi reutilizat pur și simplu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
secolului al VI-lea, istoricul Evagrie scrie (Istoria Bisericii, I, 7) că în Oaza din Egipt Nestorios compusese o carte sub formă de dialog, dedicată unui egiptean anume, în care povestea într-o formă foarte prolixă toate evenimentele legate de conciliul de la Efes; spre sfârșitul secolului al XIII-lea, Ebed Jesu menționează această operă printre scrierile lui Nestorios. Însă, în epoca modernă, textul n-a mai fost regăsit decât atunci când, în 1889, un preot, în secret, a făcut în grabă pentru
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
un anume Sofronios care începe cu o trecere în revistă a ereziilor cristologice și continuă cu discutarea unor probleme de cristologie. A doua parte, cea mai lungă (pp. 81-249 din trad. lui F. Nau), este un comentariu detaliat al documentelor conciliului de la Efes și al evenimentelor ce i-au urmat până la unirea din 433 și al consecințelor funeste, din punctul de vedere al autorului, ale acestora, el referindu-se în special la atacurile contra lui Diodor din Tars și a lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
trecere în revistă (de această însă dată în scris, ceea ce, evident, nu se potrivește cu un dialog) a ereziilor cristologice; acest lucru se face din nou la repezeală, înainte de a se trece la discutarea opiniilor lui Chiril și a actelor conciliului de la Efes. Apoi, în a doua parte, figura lui Sofronios dispare rapid, iar forma nu mai este deloc specifică unui dialog. În fine, așa cum am spus, numai prima parte a fost împărțită ulterior în capitole, într-un mod prea puțin
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a fost nevoit să părăsească Antiohia și să plece în Egipt, ar fi vrut să compună un dialog cristologic prin care să combată probabil tezele lui Chiril din Căci Cristos e unul, așadar începând din 437-438. Mai târziu, după convocarea conciliului din Calcedonia, Nestorios s-ar fi lăsat convins de prieteni să scrie o nouă și mai amplă autoapărare: aceasta ar fi constituită din a doua și a treia parte a Cărții lui Heraclid pe care Nestorios nu a reușit să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
exercitat în mod constant, sau au încercat să-l exercite, asupra Bisericii. Așadar, e limpede cât de folositoare pot fi unele referiri succinte la frământările ecleziastice și teologice care au avut loc între moartea lui Chiril (444) și al doilea conciliu de la Constantinopol din 553 pentru situarea autorilor despre care vom vorbi în acest capitol. În câțiva ani, patriarhii din marile orașe orientale care trăiseră criza nestoriană au fost înlocuiți de o nouă generație: în 444, lui Chiril i-a urmat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și a lui Chrysaphios pentru a lovi atât Antiohia, cât și persoana lui Flavian, iar împăratul a convocat un sinod la Efes pentru august 449. Papa Leon cel Mare, care primise de la Flavian dosarul procesului lui Eutihie, a trimis la conciliu trei legați și o declarație doctrinală, Tomul către Flavian (aici, p. ???), prin care confirma teza distincției dintre cele două naturi în Cristos după unire. Însă conciliul din Efes din 449, controlat de Dioscor, în ciuda protestelor legaților romani (papa Leon a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Leon cel Mare, care primise de la Flavian dosarul procesului lui Eutihie, a trimis la conciliu trei legați și o declarație doctrinală, Tomul către Flavian (aici, p. ???), prin care confirma teza distincției dintre cele două naturi în Cristos după unire. Însă conciliul din Efes din 449, controlat de Dioscor, în ciuda protestelor legaților romani (papa Leon a definit apoi sinodul drept o „tâlhărie”), l-a reabilitat pe Eutihie, l-a depus și l-a demis pe Flavian, care a murit la puțin timp
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
arian, în ciuda opoziției lui Leon (care a ajuns însă la cunoștința lui Marcian după convocare) prefera ca episcopii să subscrie Tomul în mod individual și invoca situația părții occidentale a imperiului, devastată de Attila. Papa ar fi preferat să convoace conciliul la o dată ulterioară și dorea ca participanții să nu se ocupe de doctrină ci de reintegrarea episcopilor exilați în 449. Conciliul, convocat întâi la Niceea pentru 1 septembrie 451 și transferat apoi la Calcedon (mai bine controlat de Constantinopol), unde
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în mod individual și invoca situația părții occidentale a imperiului, devastată de Attila. Papa ar fi preferat să convoace conciliul la o dată ulterioară și dorea ca participanții să nu se ocupe de doctrină ci de reintegrarea episcopilor exilați în 449. Conciliul, convocat întâi la Niceea pentru 1 septembrie 451 și transferat apoi la Calcedon (mai bine controlat de Constantinopol), unde s-au și deschis lucrările la 8 octombrie, a aprobat Tomul lui Leon și a promulgat în sesiunea a cincea (25
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și fără ca deosebirea dintre cele două naturi să fie eliminată din cauza uniunii”. Expresia “în două naturi” provenea din Tom: fusese înlăturată formula „din două naturi” care lăsa deschisă posibilitatea unei singure naturi în Cristos după unire. Printr-o lectură solemnă, conciliul conferea caracter de autoritate celei de-a doua epistole a lui Chiril către Nestorios (ca și epistolei pacificatoare a lui Ioan de Antiohia din 433), dar nu și celei de-a treia scrisori a lui Chiril către Nestorios care conținea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Antiohia din 433), dar nu și celei de-a treia scrisori a lui Chiril către Nestorios care conținea anatematismele; totuși, în disputele doctrinale din deceniile următoare tocmai cu acestea a trebuit să se confrunte în mod dramatic definiția stabilită la conciliu și mulți episcopi orientali (așa cum a rezultat cu claritate din răspunsurile obținute în urma unei anchete privind valabilitatea conciliului de la Calcedon efectuate de împăratul Leon I în 458) considerau că la Calcedon fusese confirmată autoritatea lui Chiril și în special a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
anatematismele; totuși, în disputele doctrinale din deceniile următoare tocmai cu acestea a trebuit să se confrunte în mod dramatic definiția stabilită la conciliu și mulți episcopi orientali (așa cum a rezultat cu claritate din răspunsurile obținute în urma unei anchete privind valabilitatea conciliului de la Calcedon efectuate de împăratul Leon I în 458) considerau că la Calcedon fusese confirmată autoritatea lui Chiril și în special a anatematismelor sale. De fapt, combinarea formulelor “în două naturi” și „o singură ipostază”, cu explicita excludere a formulării
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
458) considerau că la Calcedon fusese confirmată autoritatea lui Chiril și în special a anatematismelor sale. De fapt, combinarea formulelor “în două naturi” și „o singură ipostază”, cu explicita excludere a formulării „o singură natură”, deriva din influența exercitată asupra conciliului de tradiția teologică occidentală și era greu de înțeles, în orice caz, suspectă de erezie pentru teologii orientali obișnuiți să folosească physis și hypostasis ca sinonime. Până către sfârșitul secolului al V-lea, inițiativa teologică urma să aparțină teologilor „monofiziți
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
al VI-lea, sub Anastasius și Iustin I și în mod oficial cu Iustinian, se va dezvolta inițiativa „neocalcedonienilor” care admiteau ambele formule - „două naturi” și „o singură natură” - (a se vedea aici, mai jos, p. ???). Pe planul disciplinei ecleziastice, conciliul l-a depus pe Dioscor, l-a reabilitat pe Flavian și i-a readus pe scaunul episcopal pe Teodoret (care, până la urmă, a fost nevoit să-l condamne pe Nestorios) și pe Iba, menținând condamnarea lui Nestorios. Au fost aprobate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lui Nestorios. Au fost aprobate treizeci de canoane dintre care al douăzeci și optulea (adoptat într-o ședință la care legații romani nu erau prezenți) consfințea primatul patriarhatului de Constantinopol imediat după episcopatul roman. Acest fapt a întârziat ratificarea hotărârilor conciliului de către papă, inclusiv a formulei dogmatice; ratificarea a avut loc la 21 martie 453 și excludea în mod expres tot ceea ce contrazicea canoanele de la Niceea (adică, potrivit Romei, în special canonul 28), dar s-a făcut după ce adversarii formulei de la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a-l determina pe Basiliscus să promulge întâi un Enkyklion care condamna Calcedonul, apoi un Antienkyklion care îl anula pe primul (pentru că își dăduse seama că la Calcedon fuseseră anulate și privilegiile garantate patriarhului de Constantinopol prin canonul 28 al conciliului). În 476, Zenon Isaurianul a putut să revină la tron. Succesorul lui Timotei, mort în 477, a devenit Petru al III-lea Mongo (477-490; aici, p. ???), care organizase împreună cu el rezistența monofizită la Alexandria după Calcedon. Episcopul calcedonian Ioan Talaia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a rămas confesiunea națională a Egiptului, mai ales la nivel popular și din cauza evidentelor implicații naționaliste ale acestei opoziții față de religia impusă de împărat. Opoziția față de Calcedon a rămas vie și în Palestina, unde Iuvenal din Ierusalim, la întoarcerea de la conciliu, a fost supus unui adevărat proces de către clericii și călugării care îl întâmpinaseră la Cezareea și, temându-se pentru propria viață, a trebuit să se refugieze la Constantinopol; a putut să se întoarcă numai cu ajutorul armatei în 453, însă, între
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]