35,112 matches
-
vulgară a epocii sale, îndeosebi dialectul local poitdevin. Amintirea lui Villon nu era departe. Trăinicia literaturii autorului lui Gargantua, Pantagruel, Panurge, se bazează întîi pe cultura epocii făurită de practicarea, pe lîngă medicină, a dreptului confruntat cu practica zilnică, suculentă, concretă, naturală, de unde delirul, de unde amestecul dintre dionisiac și apolinic. Gigantismul fizic, corporal, al lui Gargantua se răsfrânge în gigantismul frazei rabelaisiene aglomerată de forme, de substanțe, culori, odorate, drojdii, excese, tot ce este și al naturii. Rabelais trăind printre senzații
Fraza lui Rabelais (1) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12831_a_14156]
-
funcțiile de decizie, în frunte cu singurul lider comunist "reciclat" din Europa de Est, ce s-a menținut la putere aproape un deceniu și jumătate: "Abil în discursuri, s-a convertit la democrație. Numai să nu fie vorba de fapte, de lucruri concrete: garantarea proprietății, clarificarea rămășițelor Securității diseminate astăzi peste tot, Ťcapitalismul de cumetrieť, îmbogățirea peste noapte a unor înalți funcționari bugetari etc. etc.". în jurul acestui lider foiește o lume a demagogiei, carierismului, trădării și nu în ultimul rînd a corupției: "Oameni
Poetul în cetate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12830_a_14155]
-
știau în ambele ipostaze. Se auzeau, uneori, vîntul și ploaia de afară. Lucrau de zeci de ori la rînd fiecare expresie, fiecare intonație, accent, fiecare intenție. Vlad îi oprea și nu pricepeam imediat de ce. Le vorbea cîteva minute, dădea indicații concrete sau născocea mici povestioare cu tîlc. Abia după ce reluau, observam diferențele. Repetiția mi se părea istovitoare, regizorul nu-i cruța. Se forma un fel de angoasă în plus, aceea a perfecțiunii pe un text fără greșeală, scris pentru performanță actoricească
Ploua infernal by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12836_a_14161]
-
limba vorbită, fiind atestat sporadic și în scris: e desigur o negare accidentală și stilistică, cu rolul de a marca hiperbolic absența, la sfîrșitul unei enumerări. O regăsim într-un interviu recent: "Era o persoană pragmatică, exactă, cu o vorbire concretă, cu dicție bună, cu ne-mieunat, ne-botic, ne-nimic..." (EZ 3327, 2003, 10). Structura negativă e mai neobișnuită și mai expresivă decît construcțiile privative echivalente ("fără mieunat, fără botic, fără nimic"); în final, apare dubla negație de intensificare; aceasta e
Ne-nimic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12262_a_13587]
-
stil savant, desprins de oralitate, ci - în cadrul acesteia din urmă - unul plin mereu (dacă se poate spune așa) de Ťculoare intelectualăť. Din concentrarea lui Lucian Raicu asupra detaliilor, din minuția sa descriptivă și analitică ce denotă o voluptate a palpării concretului, o implantare în fluxul vital ce leagă textele de oameni, deducem un patetism reprimat, răsfrînt asupra "universului mic" al creațiilor. Un elan romantic sugrumat ce se trădează prin cultul nostalgic al fragmentelor care suferă de condiția lor de aservire (damnare
Trei decenii de critică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12257_a_13582]
-
de bibliotecă, pentru filosofia vieții, aceea a experiențelor-limită, forțând sau provocând "pe teren" destinul, iubirea, credința, cunoașterea, pragul morții, puterea de stăpânire a lumii. Fostul filosof livresc păstrează viu și incisiv reflexul interogativ despre starea lumii, în alcătuirea ei socială concretă: diversă și dezastruoasă. Marele Călător voia "să afle ceva", un secret ultim al lumii. Martorul, adică naratorul, își dă seama că "Sey era purtătorul unui mesaj ancestral". Ca în proza eminesciană sau ca în imaginarul romanticilor germani, Sey Mondy al
Viața ca o călătorie imaginară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12281_a_13606]
-
fragmentele unui peisaj incomplet", Ion Bogdan Lefter e în măsură, așa cum își propune, a-l contura "în liniile lui generale", însă fără a rezulta "o panoramă atent elaborată", ci - probă a contactului cu viața obiectului - un "șantier" plin de materiile concretului, forfotitor de impresii, remarci, reflecții, rectificări, ipoteze. în felul acesta intră în scenă o diversitate de modalități critice, într-un montaj atracțios tocmai prin capacitatea lui de-a răsfrînge cu o sporită fidelitate întregul (subiectul extrem de bogat și complex care
Trei decenii de critică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12304_a_13629]
-
și imaginea criticului, a personalității și Ťteorieiť sale"), să prezentăm cîteva din propozițiile teoretice de la care se revendică Ion Bogdan Lefter. Risipite în destule din paginile de "aplicație" (ni se vorbește, într-un rînd, despre o paradoxală "cronică a operei concrete ca exercițiu abstract"), ele îngăduie un "du-te vino" necurmat între receptarea curentă a literaturii și doctrina literară. Cea dintîi o confirmă pe cea de-a doua și invers. Căci o teorie dezlipită de viul estetic riscă a deveni nu
Trei decenii de critică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12304_a_13629]
-
ficțiune" e ocupat îndeobște de jurnalele criticilor, care sînt, de facto, (auto)biografiile lor, scrieri ce, regretabil, apar subestimate de "codurile instituționalizate" ale profesiei de critic, istoric, teoretician literar, coduri tiranice care tind să reducă la neant ființa auctorială, "omul concret" din spatele textului. Astfel autorii se pomenesc neluați în seamă în identitatea lor ireductibilă, puși în paranteză, anonimizați. Un obiectiv al cercetării luminate s-ar cuveni să devină restituția personalității, factor activ, imprevizibil, în natural impact cu cel al impersonalizării, pasiv
Trei decenii de critică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12304_a_13629]
-
2 față de Bolkonski nr. 1? Bezuhov, adversarul lui Napoleon, trebuie să răspundă pentru Bezuhov care era odinioară admiratorul lui? Care este fragmentul de timp pe parcursul căruia un om poate fi considerat ca identic cu sine însuși? Doar romanul poate, in concreto, să scruzeze acest mister, unul din cele mai mari pe care le cunoaște omul, și probabil că Tolstoi l-a făcut primul. Schimbarea de opinie, ca ajustare la spiritul timpului într-o zi, cu fața strălucitoare, o femeie mă anunță
Milan Kundera - Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12293_a_13618]
-
că în fiecare limbă și varietate a limbii se pot observa diferențe în modul de construire a unui dialog, în sistemul formelor de politețe, în "stilurile comunicative": cu preferințe pentru strategiile directe sau indirecte, explicite sau implicite, pentru anumite expresii concrete ale actelor lingvistice fundamentale; iar aceste diferențe depind de articularea diferită a unor sisteme de valori (solidaritate sau distanță, spontaneitate sau prudență etc.). Chiar metodologia anchetei dialectale este analizată în termeni pragmatici, ca un tip de conversație dirijată, care dozează
Pragmatică interculturală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12332_a_13657]
-
angajeze la ceva prin cele afirmate" (p. 72); "mărgineanul cere direct, întreabă mereu, dar dă sau răspunde pe ocolite" (p. 89); "Vorbitorii tind să răspundă cu anticipație la toate întrebările pe care le presupun la ascultător prin intermediul unor enunțuri dezvoltate, concrete, controlabile și analizabile" (76). Și maramureșenii preferă comportamentul interogativ, precaut, de "predare a inițiativei verbale către interlocutor". Interjecțiile sînt la fel de numeroase în toate graiurile populare, dar îndeplinesc funcții preferențiale diferite: de accelerare în Muntenia (hai !), de temporizare în Transilvania (no
Pragmatică interculturală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12332_a_13657]
-
convingeri exprimate răspicat despre necesitatea transformării revoluționare a lumii apăsate de exploatarea burgheză. Nu era, însă, membru de partid, refuzase înregimentarea doctrinară, optând pentru o participare personală, întemeiată pe o "credință" proprie, personalizată, pasibilă de interogări și confruntări cu realitățile concrete, dar ancorată în idealismul ei generos: Istrati nu încetează să viseze la eliberarea deplină a omului muncitor și nedreptățit de societatea în care trăiește. Referindu-se la concepția istratiană, prietenul său Boris Suvarin nota în 1981: Nu avea habar de
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
comsomoli", de a fi "ucis viitorul". Într-o anumită măsură, el se comportă, cum observa și Suvarin, ca un "anarhist", refuzând "camaraderia impusă" și condamnând explicit înregimentarea în numele unui program strict, rigid, repede dogmatizat, insensibil la aspectele umane, la viața concretă: "Nu din cauza Doctrinei se datoresc toate nenorocirile operei socialiste?" - se întreabă el retoric, ironizându-i pe cei care și-au luat de "nevastă, Doctrina" (Op.cit., p. 82). Dacă am vorbi în termenii lui Max Weber, angajarea sa este una care
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
pe baza unor premise deja falsificate. Istrati denunță fără rezerve "putreziciunea precoce", "minciuna, ipocrizia, delațiunea, asasinatul" ca mijloace de a ajunge la putere fără a mai lăsa loc acelei "etici a convingerii", proclamate totuși retoric, fără nici o bază în realitatea concretă. Ceea ce scriitorul numește "mașina de fabricat fericirea" produce mai degrabă sfărâmări de oase, " Este vânat omul oriunde se află", "în Rusia, pacea nu există pentru nimeni", cenzura înăbușă orice critică, se aude o lozincă precum "nu avem nevoie de intelectuali
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
cu acest eveniment va fi, ca atare, modelată deopotrivă de realitatea imediată, de evidențele unei manipulări punctuale de către agenții ideologiei Sovietelor, și de convingeri mai generale, de natură filosofică, de genul celor ilustrate prin citatele de mai sus. Pe teren concret, Fondane se izbește, ca și Istrati cu ani în urmă, de "imposibilitatea de a vorbi liber" și de conceperea reuniunii în cauză mai degrabă ca "meeting", la care un public în mare măsură neavizat e chemat să aplaude ori să
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
aruncă în mare, pentru a-și ridica propriile prețuri, atunci când lumea moare de nevoi spirituale și religioase, tone de mărfuri necesare, nu e oare o dovadă a contradicțiilor interne ale socialismului metafizic?" (Op. cit., p. 111). Fără îndoială, o asemenea realitate concretă, a politicii culturale staliniste, l-a provocat la contestarea radicală a marxismului, ajungând să spună că "cuvântul �cultură' este antimarxist". Or, Fondane pune accentul tocmai pe libertatea individuală a scriitorului, pe actul creator ca ținând mai degrabă de planul existențial
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
cum am văzut, în reflecțiile sale critice, și un fond ideatic chemat să le justifice în planul unei concepții mai generale. Amândoi se întâlnesc, însă, în refuzul îngrădirii libertății individuale de către organizații și programe constrângătoare, ce nu țin seama de concretul faptelor și existențelor particulare. Ambii se încadrează perfect în categoria oamenilor ce slujesc unei "morale a convingerii", vizând amintitul "optimum etic" și se opun eticii forței și puterii, acelei "morale a realității" care, prea adesea, nu e dispusă să țină
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
stil savant, desprins de oralitate, ci - în cadrul acesteia din urmă - unul plin mereu (dacă se poate spune așa) de Ťculoare intelectualăť. Din concentrarea lui Lucian Raicu asupra detaliilor, din minuția sa descriptivă și analitică ce denotă o voluptate a palpării concretului, o implantare în fluxul vital ce leagă textele de oameni, deducem un patetism reprimat, răsfrînt asupra "universului mic" al creațiilor. Un elan romantic sugrumat ce se trădează prin cultul nostalgic al fragmentelor care suferă de condiția lor de aservire (damnare
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
imaginea, s-au autonomizat și nu mai comunică subordonat. De-abia de acum înainte se va putea vorbi despre o realitate a literaturii, literară - literală va spune Gleize - a fiecărui act literar, din momentul în care, pentru literatură, realitatea ultimă/concretă nu poate fi decît literală. Abia de acum, de la această premisă a unor realități dacă nu paralele cel puțin diferite, concurente, putem vorbi despre tendințele literaturii moderne, despre cearta postmodernismului cu modernismul, despre recursul la imagine ca îndeplinire a promisiunii
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
viril al generalului roman Caius Lucius. Actrița reușește să sugereze golul care explică de ce, deși a învins pe câmpul de bătălie, generalul se întoarce la Roma fără tributul cuvenit. Viorica Petrovici a construit un decor simplu sugerînd atemporalitatea, dar și concretul unor ambianțe, costumele devin sub ochii spectatorului hainele necesare unei anumite scene, scenografia fiind unul din elementele cele mai adecvate concepției regizorale. Fascinat de lumea lui Shakespeare, sintetică, tragică și ridicolă în același timp, Hausvater a înfățișat-o fără să
Un rege vagabond by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12384_a_13709]
-
în felul unui pariu cu sine aidoma celui al lui Gelu Ruscanu, un fascinat al unei idei decorporalizate: "iubirea lui Fred e inumană ca și dreptatea acestuia din urmă". Premisa simțămîntului său e însă o umanizare a fețelor mărunte ale concretului, a detaliilor a căror semnificație se prezintă exacerbată parcă pentru a reliefa intangibilitatea Ideii: "Așa se explică tabieturile, capriciile, toanele înșirate pe pagini întregi: ŤLipsea sifonul și asta m-a înfuriat arzătorť. întîmplarea cu musca din farfuria cu varză se
Erosul lui Camil Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12399_a_13724]
-
condamna - și gramatica Academiei (1966). Iorgu Iordan, în Limba română actuală (1948), e interesat de un alt fenomen: înlocuirea în uz a construcțiilor cu de (indicînd tipul) prin cele cu din (indicînd partea, materia etc.), pe care le consideră mai concrete. O observație a autorului ne interesează în mod special: el consideră "din punct de vedere strict logic (...) absurdă" o construcție cu din + singular (non-colectiv), pentru că "din presupune existența mai multor obiecte de același fel (ca să poți lua sau alege unul
Din și dintre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12430_a_13755]
-
Marina Constantinescu Am intrat în bucătărie cu o pungă de medicamente în mînă. Pentru răceală. Nurofen, antigripal, diclofenac. Gesturile mele foarte concrete - să mă duc la farmacie, să le cumpăr, cu bani adevărați, să vin, să încui mașina și să descui poarta ș.a.m.d. - sînt aruncate în aer. Spulberate. Văd cum plutesc prin lumina becului chior bucățele infinitezimale. Eu cine sînt
Și în chioșc fanfara cînta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12432_a_13757]
-
cer scuze...) - se numesc în limbaj curent populăcioși. Respirăm fericiți: fătuca are dreptate: interpreți de muzică populară ni s-a părut dintr-odată o sintagmă greoaie, lungă, vetustă și chiar ridicolă. Pe când populăcioși este o definiție incomparabil mai explicită, mai concretă și, în orice caz, cu mult mai intimă. Este încă o dovadă că imaginația în democrație n-are opreliști însemnând, în același timp, că tinereții i se rupe (scuzați) de toate prejudecățile! Haralampy însuși pare să fi uitat de sinele
Poetul C.Haralampy și Monstrul din Montreal by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12458_a_13783]