712 matches
-
în moderate gesturi de supărare. M-am gândit că nu mergea ceva în patul lor conjugal și, la început, am crezut că acel lucru depindea de Romilde. Știam că longobarzii sunt niște soți grăbiți, dispuși să-și găsească amante și concubine, având mereu nevoie de prospături pentru a ține trează o carne înclinată mai curând spre lene. Iar femeile lor nu-i ajutau, mărginindu-se doar să li se ofere fără tragere de inimă. Ulterior mi-am dat seama cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
care-o luase de soție ca să-i crească faima, de îndată ce a fost ales rege, fără s-o repudieze totuși, sub pretextul sterilității, a surghiunit-o la mănăstirea de femei Sant’Eustorgio, în afara zidurilor orașului, și și-a umplut patul de concubine. În pofida stării ei de ostatică nefericită și umilită, Gundeperga era la curent cu tot ce se întâmpla și, exercitându-și puterea din mănăstire, întreținea relații epistolare, secrete și necontenite, cu papa Onoriu și cu Dagobert, regele francilor. Își păstrase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pus la punct, fața machiată. Văzând-o, atât eu, cât mai ales novicele care o slujeau zi de zi, am fost pur și simplu uluiți. În lumina candelelor, regina părea mai mult decât atrăgătoare. Regele a venit cu una dintre concubinele lui, în semn de batjocură față de soție; era frumoasă, dar vulgară, îmbrăcată prea luxos și bătător la ochi. Pentru Arioald noua stare a soției lui a fost egală cu primirea unei palme. Asta și fiindcă Gundeperga și-a pus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și fiindcă Gundeperga și-a pus la bătaie întreaga regalitate și făloșenie a sângelui său. Regele, știind că eu fusesem alături de soția lui în acele luni, s-a uitat mai întâi la mine cu un aer crunt, și apoi la concubina sa cu o neașteptată dezamăgire. Aș îndrăzni să afirm că am văzut în ochii lui o străfulgerare a poftei carnale pentru soția sa. A plecat neașteptat de repede, urându-i cu răutate: „Rămâi cu bine în fericirea și pacea mănăstirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
continuare. - Se face. Du-te-n port și așteaptă. Audiența se sfârșise, și eu, cu o plecăciune, am făcut câțiva pași înapoi. - Stiliano, află că ereticul de la Cormons a început să irosească averea bisericii mele, spre îmbelșugarea rudelor și a concubinelor lui. Nu uita că datorezi bisericii Sant’Eufemia o despăgubire. Cel puțin dacă ești un om drept, așa cum cred. Încă o dată n-am avut de făcut decât o plecăciune mută. Veneția, orașul care răsare din mare, a fost fondat de către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
seamă un braț, împiedicându-l să-și miște degetele de la o mână. Din care pricină a trimis după mine în primele zile de august ale anului Domnului 635. L-am găsit stând pe pat. Cu el mai era una dintre concubine, care îi punea feșe de in cald pe brațe. Slăbise mult și era albit la față. Înfățișarea îi era tot severă, și își încleșta maxilarele ca să nu dea la iveală durerile care îl chinuiau. - Ce anume pot face pentru tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
gravidă. Acum am să vorbesc despre Adeodato. El își venera cu iubire părintească biserica și devenise pilda și reazemul episcopilor catolici, chiar dacă existau și câțiva care nu puteau să-i ierte faptul de a-i fi obligat să-și alunge concubinele și să nu folosească biserica drept sursă de câștig. Trăia cumpătat într-o modestă casă, unde primea, dădea sfaturi și, mai ales, medita și se ruga. Arienii, neauzind nicicând din partea lui cuvinte de ofensă sau îndemnuri de a-și schimba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
locul în consiliu, eram mâna de fier care răspândea teamă. Așa se face că am pus un ucigaș cu simbrie să-l omoare pe ducele de Vicenza, aflând că își bătea joc „de un rege cu capul îngropat în mormântul concubinei“. Vasalii erau descumpăniți văzând un Rotari care le apărea tot mai străin de cel pe care-l admiraseră, respectaseră și de care se temuseră. La început au crezut că era ceva trecător și au făcut scut în jurul lui ca să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
străini dornici să ne spurce sângele cu al lor. La acestea, Ariberto a exclamat: - Bine zis! Și nici Gundeperga nu s-a lăsat mai prejos. - Chiar dacă mi-a fost soț, nici eu nu vreau să zac alături de el și de concubina lui. Din ziua aceea, pentru a se da rotunzi, niciun om din Pavia n-a mai vrut să fie înmormântat la San Giovanni. Drept care preoții catolici, care câștigau enorm de pe urma locurilor de înmormântare, au mers la rege să se plângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ignoranță. În ziua în care, în forum, sodomitul Marziale l-a acuzat de sodomie pe cinstitul Giulio, afirmând că-l iubea fără prihană pe Valerio, Ariberto a poruncit ca acei doi amanți să fie măcelăriți în aplauzele episcopilor și ale concubinelor lor. Toate acestea le-am aflat de la fiul meu. Cu toate că nu mai era decât un notar oarecare în cancelaria palatului, avea încă parte de confidențele multor oameni care-l regretau pe Rotari, și toate mi le-a spus în scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
unchiului Gisulf. Regele, temându-se de ducele cel războinic, a fost de acord. Preoții catolici de la San Giovanni nu erau precum Teja, înfierat de mine pe nedrept, ci niște netrebnici pe care nu-i ademeneau decât aurul, viața în lux, concubinele, și care pe timp de noapte lăsau biserica pe-ntuneric și fără pază, ca să strângă cât mai mult bănet. La Pavia mai existau câțiva bărbați, foști răufăcători pe care eu îi scăpasem de temniță, încă tineri și înrăiți doar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cele din urmă, urcase din poziția joasă a neguțătorului de ulei, cucerind provincia Mino cu mâinile goale. În acest scop, Își ucisese stăpânul, Toki Masayori, și-l alungase În exil pe moștenitorul său, Yorinari. Mai târziu, Își luase una dintre concubinele lui Toki. Circulau povești nenumărate despre brutalitatea lui și despre atrocitățile pe care le comisese. Dacă mai era nevoie de vreo dovadă a iscusinței lui, odată ce devenise stăpân peste Mino, nu mai cedase nici o palmă de pământ inamicilor. Dar Întorsăturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
a iscusinței lui, odată ce devenise stăpân peste Mino, nu mai cedase nici o palmă de pământ inamicilor. Dar Întorsăturile soartei sunt Înspăimântătoare. Ar fi cu putință ca Întâmplările următoare să fi fost o pedeapsă divină? L-a Înfiat pe Yoshitatsu, fiul concubinei fostului său senior. Se Întreba, Însă, dacă era copilul lui sau al Seniorului Toki. Pe măsură ce Yoshitatsu creștea, Îndoielile lui Dosan se accentuau cu fiecare zi ce trecea. Yoshitatsu era un bărbat impunător, Înalt de peste un metru și optzeci. Când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
călăreț porni În galop Întâmpinând zorii, fără a Întreba măcar de unde era calul. Călări până la cele șase sau șapte case ale maiștrilor de pe șantier. Își primeau salariul de la clan și aparțineau breslei meșteșugarilor. Construcția caselor indica opulența, aveau servitoare și concubine și erau extraordinar de Înstăriți În comparație cu casa lui Tokichiro. Mergea din casă În casă, bătând În porți și strigându-le celor care Încă mai dormeau: — Veniți la apel! Veniți la apel! Toată lumea care lucrează pe șantier, să fie la locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Începu și ea să aibă de suferit. Rece din fire, ajunsese acum ținta unor priviri la fel de reci. Poate că ar fi fost altfel, dacă-l proteja Yoshigake, dar pe acesta Îl rețineau propriii lui vasali. Croindu-și drum printre numeroasele concubine favorite ale lui Yoshigake, disputa căpătă proporții În castel. Mitsuhide nu avea relații și găsise doar un adăpost temporar. Era nefericit, dar n-avea ce face. „Am comis o greșeală,“ Își spuse Mitsuhide. Avea haine și mâncare, dar Își regreta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Traian i-a fost mulți ani tutore). Și, firește, pe Elena, creștină din copilărie și posibilă sursă de înrâuriri în privința convingerilor religioase ce vor fi afișate treptat de fiul ei, viitorul împărat Constantin cel Mare, soție frumoasă ori, poate, doar concubină (participantă la o uniune așezată pe mai mulți ani - fără a intra sub incidența adulterului sau a desfrâului -, dar care nu avea dreptul la „honor matrimonii” și nici nu lua parte, în calitate de soție [deși i se zicea coniux] la actele
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Petre Cazacul, și el o prezență efemeră în jilțul voievodal al Moldovei. Doar Petru Rareș a fost mai „prolific”. Copiii lui (făcuți cu cele două soții legitime - Maria și Elena-Ecaterina Brancovici -, cu săsoaica Ecaterina din Brașov și cu încă o concubină) - Maria, Ana, Stana, Maria, Bogdan, Chiajna, Ion, Iliaș, Ștefan, Constantin, Ruxandra, Iancu Sasul, Bogdan-Constantin și Eufrosina - alcătuiesc un șir lung, completat de încă un fiu și de o fiică, cu nume neștiute. O domniță venită de la Viena Radu Șerban (ultimul
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
trece apoi - după moartea lui Mihnea - în brațele lui Constantin Șerban, și el pribeag în acea vreme), persoană ce se aflase până atunci în suita Doamnei (căreia i-a fost, după toate probabilitățile, roabă). Ștefana devenea, după plecarea Doamnei Safta, concubina „oficială” a lui Gheorghe Ștefan. Cercheza i-a fost credincioasă moldoveanului care încerca, zadarnic, să-și recâștige tronul cu sprijin „european”, i-a stat alături, înfruntând o mulțime de vicisitudini, până când petrecărețul și iubărețul ei protector, bătrân și bolnav, s-
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în textele despre ea; nu lipsește în această literatură nici referirea la un „rege barbar” nenumit, care i-ar fi fost tată184) pe Constanțiu Chlorus, un funcționar roman care se întorcea dintr-o misiune în Persia. Frumoasa hangiță îi devine concubină (Eusebius din Cesareea Palestinei crede că acest lucru s-a petrecut în anul 272) și va conviețui cu viitorul cesar până în 293, când acesta o părăsește spre a se însura cu Teodora, fiica împăratului Maximian. Cercetătorii sunt de acord că
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
boierilor și celor mai de seamă chiar mai multe, iar voievozii sunt slobozi să aibă cîte vor [...] ei totuși iubesc pe copiii țiitoarelor tot atât de mult cât și pe copiii [soției] fără vreo piedică din faptul că aceia sunt [copii] de concubine, și toți sunt socotiți legitimi și vin la moștenire”), o acceptare tacită, contestată uneori doar din motive politice. Moartea taților făcea din numele acestor bastarzi („legitimați” doar de o eventuală urcare în scaunul domnesc: în Apus, unde chestiunile privind puterea
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Mihnea al III-lea Radu în refugiul lui transilvan, pentru a trece apoi - după moartea lui Mihnea - în patul lui Constantin Șerban, și el pribeag în acea vreme, sau ca acea Marie, care i-a luat locul Irinei Botezata - fosta concubină legitimată prin căsătorie ca Doamnă - în grațiile unui Petru Șchiopul „neatent” la faptul că era „bătrân, bolnav, rătăcitor și șchiop” [N. Iorga]); ea va ajunge și stăpână a castelului din Bozea, dar, mai târziu, se va mărita cu grecul Aslan
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Șchiopul, Alexandra, țiitoarea (un fel de „instituție” în preajma Domnilor români; iubitele lui Mihai Viteazul pot depune mărturie) ce se aflase până atunci în suita Doamnei (căreia i-a fost, după toate probabilitățile, roabă) și care devenea, după plecarea Doamnei Safta, concubina - într-o carte publicată acum câțiva ani, am dat acestei „trepte” un sens mai înalt decât „țiitoriei”, chiar dacă în DEX între cele două cuvinte - țiitoare și concubină - există o relație de sinonimie - „oficială” a lui Gheorghe Ștefan. Cercheza i-a
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a fost, după toate probabilitățile, roabă) și care devenea, după plecarea Doamnei Safta, concubina - într-o carte publicată acum câțiva ani, am dat acestei „trepte” un sens mai înalt decât „țiitoriei”, chiar dacă în DEX între cele două cuvinte - țiitoare și concubină - există o relație de sinonimie - „oficială” a lui Gheorghe Ștefan. Cercheza i-a fost credincioasă moldoveanului care încerca, zadarnic, să-și recâștige tronul cu sprijin „european”, i-a stat alături, înfruntând o mulțime de vicisitudini, până când petrecărețul și iubărețul ei
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Ștefan cel Mare, Sfânta Mănăstire Putna, 2005, p. 9. Vezi vol. Ștefan cel Mare la cinci secole de la moartea sa, Iași, 2003 și Ștefan cel Mare și Sfânt în memoria băcăuanilor, Bacău, 2004. 67. „Avea de obicei zece sau douăsprezece concubine” (Eudoxiu de Hurmuzaki, Documente..., Supliment, vol. I, partea 1, București, 1886, p. 49). 68. Maria a fost căsătorită cu Șendrea, portarul Sucevei, cel care a pierit în 1481 în războiul de la Râmnic, iar Sora a fost nevasta vornicului Isaia, ucis
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pentru longevitate. Cei doi au explorat secretele Îngrijirii naturale a sănătății prin intermediul Îmbinării reglate a esențelor masculină și feminină În timpul actului sexual. Împăratul Galben a urmat sfatul altruist al Fetei Simple și a ținut la curte peste o mie de concubine tinere, cu care avea contacte sexuale regulate, pentru a absorbi energia lor yin ce stimula și hrănea energia lui yang. Am spus deja că una dintre trăsăturile remarcabile ale sistemului chinez de Îngrijire naturală a sănătății este caracterul preventiv. Medicii
[Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]