427 matches
-
a o smulge cu totul. Homosexualitatea sa latentă a fost atît de supralicitată, încît s-a transformat într-un clișeu la fel de nerelevant și obositor ca și acela al legendarelor metehne ale maestrului: ,atitudinea rece, distantă față de semeni, ironia suverană și condescendentă, egomania, setea de glorie, ipohondria." Au continuat să fascineze și virtuțile ,machiavelice": abilitatea, spiritul diplomatic, iscusința cu care Thomas Mann a știut să-și instrumentalizeze și manipuleze contemporanii. Corespondența o dovedește din plin - a ținut Marcel Reich-Ranicki, între altele, să
Comemorare - Posteritatea lui Thomas Mann by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11375_a_12700]
-
-și bage cu ți tul în gură, clefăind zgomotos și uitându se pro vocator în jur. Ca s-o îmbunez, la cafea am vărsat o parte din zahăr în solnița rămasă pe masă, dar abia i-am smuls un zâmbet condescendent. La plecare am lăsat un bacșiș laș aceluia dintre chelneri care îmi remarcase manevra cu zahărul. încă un loc pe care am să-l evit de acum înainte. Alungiți în soarele ce intra prin chepengul minusculei ei mansarde, o vedeam
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
de la instinct la înălțare spirituală, de la concretul social brutal către purificarea prin artă. Ei, bine! azi le va arăta ce înseamnă acest drum, refăcându-l oarecum în sens invers. Va conduce totul cu eleganță și cu înalt dezinteres, afabil și condescendent ca totdeauna, spre a fi la nivelul acestui joc cu totul genial, pe care, cine știe? l-au clocit generații de regi și prinți, pentru a erupe cu toată strălucirea abia prin ultimul descendent. Bănuia că mulți îl vor fi
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
un meteorolog realist... EU ȘI OCHIALBI Îmi merge totul din plin! Cel puțin, așa cred vecinii și cunoștințele mai apropiate. Nu mi-au zis-o în față, dar parcă-i aud mormăind cu invidie abia mascată sau pe un ton condescendent: „prost să fii, noroc să ai”, „a mâncat rahat de mic!”, „a călcat într-un c... etc.”, ori aspru-acuzator: „are neamuri la Ierusalim!”, „și-a dat dosarul la curățat!” și altele asemenea. Gura lumii slobodă! Eu n-am timp să
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
ca să-ți bagi capul sănătos sub evanghelie, sau să te legi la cap dacă nu te doare”, altfel-zis, mai bine îți păzești capul, care s-ar putea să aibă o valoare mult superioară față de cum arată... Așa că orice Vasile zâmbește condescendent când îi aude pe ceilalți spunându-și părerea, ca și cum le-ar folosi la ceva, ca și cum n-ar ști că interlocutorul abia așteaptă s-o transmită subiectului, care, beneficiind de suficiente atribute, poate trece la atâtea predicate, încât să te pomenești
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
un om matur, mergând pe picioarele sale, și să aibă un rost în viață. Nu poseda nici o idee despre ce este Ioanide acum, nici măcar nu se interesa, și de fapt nici n-ar fi înțeles, persista deci în ținuta lui condescendentă, ca un învățător informîndu-se de soarta școlarilor săi. În vorbirea sa calmă și bonomă intra o nuanță de comizerație neintenționată, explicabilă prin inocența și prin temperamentul simplist euforic, evident în fața rumenă și mustățile întoarse galic peste buze. - Măi Ioanide, ce
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nici nu vrea s-audă, se pare chiar că e în contra regimului. Și Gaittany, cu o gingășie exagerată, plecând capul ceremonios, întinse mâna lui Pomponescu și-l concedie în mijlocul străzii, urcîndu-se în mașină, de unde îi mai trimise un salut subtil condescendent. Această aroganță moale indispuse pe Pomponescu, pentru întîia oară în viața sa plantat în drum așa de expeditiv. Pe urmă află cu mult sânge rău că directorul său de cabinet, recomandat de Gaittany, se menținuse și sub noul ministru, în vreme ce
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
eu am chibzuit. Acum tu încerci să chibzuiești și asta mă interesează. Spune ce dorești. Lanark era mulțumit și enervat totodată. Era îndeajuns de singuratic încît să se simtă flatat atunci cînd lumea i se adresa, dar îi displăcea tonul condescendent. — Nu sînt prea multe de spus, zise el cu răceală. — Dar de ce îți place lumina zilei? Avem suficientă lumină cu mijloacele obișnuite. — Pot măsura timpul cu ea. Am numărat treizeci de zile de cînd am venit aici, poate că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Spiritualul, venerabilului, și nu tocmai întotdeauna treazul lord Provost se află la locul lui. Gura lui Lanark se deschise. Deși se lăsase o tăcere totală, lui i se părea că aude un hohot imens. Multitudinea de priviri - batjocoritoare, era sigur, condescendente, disprețuitoare, amuzate - păreau să-l sfredelească și să-l apese. Cineva țipă: — Dați-i omului să bea ceva! El suspină și puse capul pe masă. Zgomotul de voci reîncepu, dar avea o notă mai curînd speculativă decît ilară. — Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
anunță, arătând într-acolo cu degetul. Ai văzut, Prefectule? Ambarrus și-a ținut cuvântul: uite ce mulți sunt! Sebastianus se gândi la Metronius; după câte se părea, își îndeplinise cu succes misiunea nicidecum ușoară. Apoi încuviință, nu fără un zâmbet condescendent, care nu reușea totuși să ascundă uimirea ce îl cuprinsese și acum, ca de fiecare dată când se gândea la potențialul de luptă al acelei armate improvizate, a cărei dezordine se vădea într-un dureros contrast cu alinierea perfectă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
curios, i-am întrebat pe prietenii mei iranieni care e cel mai dificil roman persan, pentru că aș vrea să-l traduc în română. Mi-au răspuns pe loc: Bufnița oarbă!, dar n-am ințeles de ce s-au uitat la mine condescendent... Aveam să ințeleg destul de repede: textul era aproape încifrat, scris într-o limbă aproape sinonimică, redundantă, bogată în fraze ce păreau rupte dintr-un discurs fundamental, dar care nu puteau fi reperate... Era un text fără „gravitație“, acronic, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
avea darul să mă convingă de contrariu. — După ce-ți vei fi terminat de retușat unghiile, poate-l anunți pe șeful tău că aș vrea să-l văd. Numele meu e Gunther. — Aveți programare? mă Întrebă el pe un ton condescendent. De când are nevoie de programare un bărbat În căutare de ceva diamante? Poți să-mi zici? Mi-am dat seama că mă găsea mai puțin amuzant decât o o cutie umplută cu fum. — Păstrează-ți forțele ca să sufli În ciorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
lacul Ploetzen. Goelpl, gâdele, poartă chiar și mănuși albe și frac atunci când Își face treaba. O chestie care te unge la inimă, nu credeți? Aruncă arma, Herr Gunther, dacă nu ți-e cu supărare. Vocea din ușă era răbdătoare, dar condescendentă, ca și cum i s-ar fi adresat unui băiețel neastâmpărat. Am făcut ce mi s-a spus. Știam că nu trebuie să mă pun cu un pistol automat și o scurtă privire aruncată feței lui tăbăcite ca o mănușă de box
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
așa definise Cioran corupta mascaradă geopolitică a Balcanilor, fie ea democratică sau autocratică. Paul Georgescu trăise și el experiența tragicomediei românești despre care avea, probabil, cam aceeași opinie. Democrația occidentală Îi părea un joc infantil, găunos. Îi rezerva ironia, surâsul condescendent, critica scârbită. Nevoia de ardoare se poate converti nu doar În dialogul Între conu’ Leonida și consoartă; automistificarea nu scutește nici personaje de mare calibru intelectual, mai ales În gheara situațiilor extreme. Tensiunea socialistă Între idealul „conservat” și realitatea putridă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
vedere, nu era o radicală deosebire. Drept care m-a categorisit, prompt, drept „liberal englez”. În traducerea sa, o caricatură. Nu am stopat, totuși, nici unul dialogul. Am continuat chiar să avem, din când În când, și caraghioase controverse politico-ideologice. Fiecare asculta, condescendent, prostiile celuilalt și Își vedea, apoi, de ale sale. Când Începuseră să-i apară primele cărți de proză, obișnuia să spună că din tot ce a scris nu va rămâne mare lucru, dar din ce a vorbit vor rămâne, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
studenții și amicii, și nu avea vreo reținere a Împărtăși unor oaspeți aproape necunoscuți secvențe penibile din popasurile pariziene ale autorului Sentimentului românesc al ființei, titlu pe care Îl ironizase, de altfel, și În scris. În relatarea sa, mai curând condescendentă decât revoltată, Noica juca rolul de fidel apărător al Marelui Fiu de la Scornicești. „Ce ai, mă, cu Ceaușescu și cu Securitatea?”, l-ar fi Întrebat, cu o uimire aproape cucernică, vechiul camarad și amic. Noica purta cu el, În permanență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
ști copil? LEONIDA: Pînă...seaaaa-ra?! EFIMIȚA: Trei săptămîni de zile, domnule! LEONIDA: Ei aș! EFIMIȚA: Ce'ești copil? Păi unde poate dumneaei pentru ca să... LEONIDA: Care dumneaei? EFIMIȚA: Revoluția. LEONIDA: Taci tu! Lasă-mă să-ntreb eu! EFIMIȚA: Mă rog... LEONIDA (condescendent): Ce'ști copil? Păi unde poate dumneaei pentru ca să...?? EFIMIȚA: Ei... cum întrebi dumneata bobocule, mai rar cineva. LEONIDA: Rezon. Ei... Întreabă-mă să te-ntreb. EFIMIȚA (interogativ): Ei?? LEONIDA (ton de comandă): Întreabă-mă să te-ntreb!! EFIMIȚA (accentuat, iritată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
cu cea mai cumplită meschinărie republicană, cu o micime și o obtuzitate spirituală menite parcă să-ți înfrângă rațiunea, Dovlecel a rămas de fiecare dată o doamnă. Eu, unul, eram barbar. Oricât de ponderat aș fi fost la început (sau condescendent, căci așa apăream în ochii altora), până al urmă ajungeam să fac spume, să iau la mișto, să insult și să ocărăsc, să mă iau în hâră cu acești oameni înfiorător de înțepați, făcându-l pe iubitul lor Ike analfabet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
să fut o tipă zdravănă și sănătoasă ca tine. Se cutremură toată de silă. — Spune-mi, te rog, de ce ții morțiș să folosești mereu cuvântul ăsta? — Acolo, în munți, băieții nu folosesc cuvântul „a fute“? — Nu, mi-a răspuns ea condescendentă, în nici un caz ca tine. — Păi, am spus eu, îmi închipui că n-au adunat atâta oftică la viața lor câtă am adunat eu. Și-atâta dispreț. Și m-am întins fulgerător spre piciorul ei. Fiindcă niciodată nu-mi ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
este înfrângerea hidrei fasciste. Și a mea bineînțeles, răspunde Marius privind în ochii negri, batjocoritori. Aceiași ochi care la nunta Cellei Marinescu, în fața lui Paul, se arătaseră umili și servili. O clipă, involuntar, se întunecă la față. Cunoaștem, cunoaștem, rânjește condescendent Iorgu în timp ce stinge țigara în scrumiera aflată pe birou. Marius simte cum sângele începe să fiarbă în vene și amenință să dea în clocot ca apa dintr-un ibric. Își stăpânește repede impulsul de a răspunde cu un replică usturătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și vinovată, ci bărbatul cu care te-a schimbat. Plăcere divină: a exulta de orgoliu și a purta în același timp masca celei mai desăvârșite modestii, așa ca să poți mistifica pe ceilalți până acolo încît să se poarte cu tine condescendent și protector. Cine nu e politicos cu slugile și cu animalele, n-are instinctul politeții, ci dresajul, și n-are sufletul suspus. Pentru un om cu adevărat inteligent, a minți este o sforțare, pe care și-o impune penibil, minciuna
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de scărpinat cu mâna stângă la urechea dreaptă, de care mai bine se lipsesc. Cât despre imaginea poetului, nu cred să fie una mai antipatizată. Nici măcar fetele nu mai pot fi vrăjite cu ea. Ți se spune "poete" întotdeauna ironic, condescendent: ești asociat turmei de deliranți de prin cârciumi, întotdeauna plini de vorbe și goi de integritate umană și de responsabilitate. în anii '80 și '90 cei care scriau profesionist poezie au înțeles dezastrul artei lor, care nu e specific culturii
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
extrem de pozitiv. După schimbarea de regim, criticul s-a văzut în tabăra politică și culturală opusă. în consecință, le-a adus, cu bună știință, tuturor celor glorificați de el înainte prejudiciul de a nu-i include (decît printr-o frază condescendentă) în manualul pentru ultimul an de liceu, realizat sub direcția lui. Subiectivismul răuvoitor al unui critic a întîrziat astfel cu un deceniu receptarea publică a unui întreg sector al literaturii de azi. Lucrurile se-ntîmplă de obicei cam așa: când ești
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
clar că nu-i plăcea ideea. Nu semăna cu ceilalți muritori. După atâta timp În Hollywood, probabil că nu mai credea În urmările filmelor de succes, și cine l-ar fi putut Învinovăți? — Dar e reversibilă, adăugă Matthew, simțind distanța condescendentă bruscă. Nu-i plăcea prea tare subiectul. — Povestește-mi mai multe despre tine. Kitty deschise ochii, se Întoarse spre el și Îl privi ciudat. Nu știa dacă să-i spună adevărul, dar nici nu-l putea minți. Mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
extremiste și neprobate, gratuite, prin care Îi execuți pe cei mai mari poeți români și pe politicienii noștri cei mai de seamă, spunând despre dânșii, În cel mai bun caz, c-au fost niște spirite minore! 4) Fii credincios, blând, condescendent și respectuos cu toți oamenii, cu orice interlocutor, indiferent de vârsta ori de condiția lui socială sau culturală! 5) Renunță, o dată pentru totdeauna, la rușinoaseleți procese de reabilitare și la Încercările de publicare, sub ăștia, a scrierilor tale literare de
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]