414 matches
-
ziarele cu o logică aparte, de semidocți, într-o lume de cameleoni, șacali și tigri care fac politică în loc de deparazitare. Alexa Visarion nu-și mai scuză, nu-și mai iartă personajele, nu-și mai mângâie cu un surâs dulce și condescendent eroii, ci îi lasă goi, diformi, păroși, urduroși în fața publicului, condamnându-i cu cruzime. Gagurile trec pe planul doi, deși ele există din abundență, dar cu adresă mai exactă ca altădată, chiar și atunci când nu sunt bine servite de actori
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
asupra valorii literaturii, a artelor românești contemporane, în raport cu ce oferim noi înșine pe ecrane. Nu atât problema ecranizărilor am vrea, deci, să punem în discuție, cât seninătatea unor colegi care, în fața performanțelor altora, înclină ușor către o tandră, dacă nu condescendentă bătaie pe umeri. Or, deasupra acestei confuzii, deasupra acestei, din fericire, închipuite uniformizări a valorilor, pare cert că există avansuri foarte importante în celelalte domenii ale artei noastre contemporane, în roman și în teatru, ca să cităm două zone proxime. Cred
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
concepția și avea nevoie de sforțări ca să nu i se sfărîme. Statul, aici, era privit ca un vrăjmaș..." (s. n.) Un loc special în acest discurs îl ocupă războiul. Desfășurată sub accentul abia perceptibil al unei ironii care este a autorului condescendent, retrospecția din capitolul al doilea deschide tema războiului. Chiar dacă au trecut doi ani de front, în care Bologa a fost și decorat, aceasta este ilustrată deocamdată cu aceeași mecanică a ideilor primite: "Războiul a luat locul de frunte în concepția
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
într-o lume care încă nu o vede. Planurile lui Ioanide se nutresc din aceeași putere vizionară. Ca semn introductiv, Bietul Ioanide apare, retrospectiv, drept configurație oblică a titlului. Mai departe decît reflexul citirii lui în cheie eminesciană (geniul privit condescendent) și, de aceea, oarecum în serie titulară cu Sărmanul Dionis, formula deschide în roman posibilitatea situării ironice în lume. O vocabulă stereotipă, sugerînd, amestecînd graba compasiunii cu o românească reașezare în temeiul lumii, cu ce i-a fost dat fiecăruia
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
repeta el în mod obsesiv. Lumea îmbunătățită prin știință va fi regatul spiritului, "domnia fiilor lui Dmnezeu". Concepția lui Renan seamănă mult cu proiectele și teoriile lui Saint-Simon și Auguste Comte, față de care a avut însă tot timpul o atitudine condescendentă. Comunitarienii acuză faptul că individualismul ar fi degenerat în egocentrism, fă-cînd din individ o entitate suficientă sieși, ceilalți devenind dispensabili. Or, se afirmă că ceea ce unește ființele umane este mai important decît ceea ce le separă, iar virtutea ca și capital
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
mi-e gândul, ca un fel de neamț dement, un renegat al ordinii, o scobitură pe suprafața netedă, cristalină a ideii, nu poate fi numită vâjâiala asta altfel decât o chestie. Unii, e drept, îi spun poezie. Este un mod condescendent și eufemistic, ca să zic așa, de a numi chestia aceea. Hai să nu fiu rău și nedrept: vâjâiala asta poate deveni poezie, dar ar avea nevoie de un strop din ceea ce nu se poate numi ori atinge, dar care e
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
la jocuri lingvistice și metaforice, oscilează între ambivalente și paradoxuri. Mistificarea intențiilor este acoperită de o voce tandra, inocentă și cu un timbru seducător, care destabilizează interlocutorul de gen masculin. Caracterul enigmatic bulversează interlocutorul, Pariziana devine un model prin manieră condescendenta de a accepta și manieră politicoasa de a refuza. Ea știe când să spună "da", când să spună "nu". Limbajul Parizienei nu abundă în explicații, el ține de momentele de suspans și de tensiune ale discursului 367. Zâmbetul politicos însoțește
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
regulă, provincialei sentimente baroce, rochii excentrice și un limbaj extravagant. Dacă un autor riscă să o aducă în scenă, ea este nefericită, inocentă și persecutata, necunoscută și neînțeleasa. De regulă, ea va avea cincizeci de ani, iar dacă autorul are condescendenta să o prezinte tânără, va avea grijă să o depoetizeze de la inceput printr-un mic defect, deloc grav în aparență (ten în culori, o împlinire precoce), dar suficient pentru a arunca asupra tuturor acțiunilor, chiar și celor mai nobile, o
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
deja intrat în posesia moștenirii mezinului. Totuși, naratorul nu omite un dialog, anterior timpului povestirii, dintre erou și un avocat, în care ultimul îi spune primului că un singur om l-ar mai putea deranja pe cel înavuțit: Iancu. Stavrache, condescendent, îl contrazice pe omul legii: " Aș! nu mai poate călca, săracul!". Aflăm, la capătul acestei reminiscențe textuale, că au trecut cinci ani de la sfârșitul războiului. La finalul acestei informații seci, naratorul introduce o completare tulburătoare atât prin răceala tonului, cât
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
mai fi în ochii mei un simbol al imperialismului, vedeam din ce în ce mai clar că devenise ea însăși miza și victima noilor imperialisme; cel al Statelor Unite, hegemonic, dar silit să bată în retragere în Cuba, Vietnam și Iran, afișînd o atitudine deopotrivă condescendentă și protectoare față de națiunile Europei occidentale; cel al URSS, care nu încetase să progreseze la scară mondială. Începeam a întrezări dezvoltarea puterii militare sovietice, începută pe nesimțite în anii '60. Tresărirea europeană pe care o încercam avea drept cauză șocul
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
ca nimeni altul." În această atmosferă își desfășoară față de Cella Delavrancea și de tatăl său întreaga manie a unei imaginare grandori nobiliare: Se plimba prin salon cu mîinile la spate, ridica bărbia, își țuguia buzele [...]. Se oprea brusc, ne măsura condescendent, își ferea gîtul de gulerul înalt și scrobit, și continua să viseze cu glas tare la palatele strămoșilor din Urbino. Părea obsedat. Mi-aduc aminte cum, într-o zi, plimbîndu-se prin salon, repeta cu emfază: "Eu sînt ultimul descendent"... și
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
formele de stîngism și gîndire stîngistă ce dădeau cea mai mică atenție, sau nici o atenție, distincției stat-societate civilă. Unii recenzenți și unii cititori au remarcat corect că volumele se țineau cu tenacitate "la stînga" iar cîțiva critici le-au descris condescendent ca exemple de "thatcherism de stînga". Mai rar a fost apreciat punctul-cheie, anume că interpretările acestor cărți ca fiind "de stînga" erau corecte; de fapt, încercam astfel realizarea unei interpretări asemănătoare unei revoluții copernicane în sensul distincției stînga-dreapta. A fi
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
moment, la ipoteza formulată de Marion Heinz, editoarea cursului universitar din 1937. Dintr-o însemnare manuscrisă adnotată de Heidegger despre o circulară din Arhiva-Nietzsche din 27 octombrie 1938, Marion Heinz presupune că motivul demisiei lui Heidegger a constat în atitudinea condescendentă a Arhivei- Nietzsche față de "Reichschriftumskammer", organul care supraveghea tot ce se publica în Germania. Pentru a evita ca editarea lui Nietzsche să fie exclusă din operele care ar putea primi subvenții, s-a luat hotărârea se pare împotriva părerii lui
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
baza teoriilor care pornesc de la ideea că realitatea este o construcție socială. Probabil că mulți dintre autorii care susțin această perspectivă (cum ar fi Erving Goffman 120, Peter Berger și Thomas Luckmann 121, John R. Searle 122 ș.a.) ar zâmbi condescendent în față valului de concluzii superficiale pe care le favorizează "teoria" manipulării. Sleeper effect 123 Aceasta sintagma a fost propusă de Carl Hovland care, pe baza unor teste psihologice amănunțite a ajuns la concluzia că, pe masura ce se scurge timpul de la
Relațiile Publice Din Perspectivă Sociologică by Răzvan Enache () [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
duplicității narative pare mai productivă decît alegerea opacă a unui posibil răspuns ceea ce face de fapt Niditch, prin adoptarea grăbită a unei descrieri pe care ea o consideră mai potrivită cînd e să analizăm cultura antică. Relativitatea este, de fapt, condescendentă deoarece, dacă luăm în considerare alte culturi cu aceeași seriozitate ca pe a noastră, atunci fenomenul pe care îl discutăm merită cel puțin recunoașterea lui ca eveniment cu "o diferență intrinsecă", cu o capacitate de divizare intrinsecă, pe care o
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
ea nu trăiește în casa "soțului" ei, ci locuiește sau se întoarce în casa tatălui ei. Deci, termenii nu trebuie să fie legați de un concept încărcat moral precum prostituția ori apartenența la o clasă socială anume, de un concept condescendent precum cel de concubinaj expunerea evidentă a averii tatălui din Cartea judecătorilor 19 nu are cum să susțină opinia că fiica sa ar fi vîndută de rudele sărace ca o soție de rang secundar. Vechea problemă a traducerii este transformată
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
altceva vă trece prin gând dar popou nu se poate! - Fetele sunt făcute ,,cadou,, de mamare, vecina! Sunt verificate și curate, vedeți și voi! Spuse împăciuitor colonelul. Ele vă stau la dispoziție pe gratis, să le acceptăm toanele! Încheie surâzând condescendent în hohotele mesenilor și atmosfera se destinse. După alte parlamentări ,,serioase,, legate de această problemă, profesorul o luă pe cea drăguță de mână și dispăru. Au râs zgomotos, - Obișnuință de mocagiu! Cum a auzit că sunt moca s-a repezit
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
de scărpinat cu mâna stângă la urechea dreaptă, de care mai bine se lipsesc. Cât despre imaginea poetului, nu cred să fie una mai antipatizată. Nici măcar fetele nu mai pot fi vrăjite cu ea. Ți se spune "poete" întotdeauna ironic, condescendent: ești asociat turmei de deliranți de prin cârciumi, întotdeauna plini de vorbe și goi de integritate umană și de responsabilitate. în anii '80 și '90 cei care scriau profesionist poezie au înțeles dezastrul artei lor, care nu e specific culturii
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
extrem de pozitiv. După schimbarea de regim, criticul s-a văzut în tabăra politică și culturală opusă. în consecință, le-a adus, cu bună știință, tuturor celor glorificați de el înainte prejudiciul de a nu-i include (decît printr-o frază condescendentă) în manualul pentru ultimul an de liceu, realizat sub direcția lui. Subiectivismul răuvoitor al unui critic a întîrziat astfel cu un deceniu receptarea publică a unui întreg sector al literaturii de azi. Lucrurile se-ntîmplă de obicei cam așa: când ești
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
totalitarismul sovietic și la stalinism. Un alt aspect, mai controversat, este că gânditorii iluminiști desconsiderau societățile care nu aparțineau spațiului occidental (Vogel 2003). Lăsând la o parte dezbaterea, nu încape nicio îndoială că Marx și Engels afișau adesea o atitudine condescendentă și disprețuitoare la adresa societăților care nu se înscriau în spațiul occidental. Ei erau convinși că imperialismul occidental și răspândirea capitalismului erau necesare în vederea eliberării "popoarelor lipsite de istorie" de miturile religioase și tirania tradiției. În acest stadiu al argumentării, este
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
verbe verdictive și comportative (J.L. Austin), enunțuri cu caracter axiomatic, strategii proleptice etc., dublate de o juvenilă gesticulație retorică. Astfel, tonul capătă accente patetic-imperative sau retoric-interogative care simulează efortul persuadării. De fapt, avem de-a face cu piruete gratuite, executate condescendent în locul în care discursul riscă să fie afectat de rigiditate. Spre exemplu, după o scurtă pledoarie despre timp și fericire, filosofare de îndrăgostit imberb, conchide eminescian: "E lege barbară, ignobilă, care poate omorî dintr-un capriciu; e chiar, dacă voiți
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în raport cu adversarul perceput, în această situație, ca un terț descalificabil dintr-o dublă perspectivă. Comunicația, ca figură a dialogismului inerent oricărei polemici publicistice, în genere, accentuează, în plus, dorința polemistului de a-și persuada lectorul, etalând, față de acesta, o atitudine condescendentă și/sau protocolară. Atunci când respinge scriitura lui Iorga, pe motiv de prolixitate și inexpresivitate, prin enunțul asertiv: "proza domnului Iorga e perfect privată de el"291, Arghezi intră, concomitent, în jocul imaginar al unei dezbateri amicale cu lectorul său: "Nu
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
le fondează istoria Artei, nu invers? Și dacă monografii noștri cei mai pozitivi, istoricii de artă cei mai refractari la ideile generale, anglo-saxoni în chipul cel mai sobru, ar fi ei înșiși "vizionari ai altei lumi"? Creditul și tonul lor condescendent par, pentru un profan, a se baza pe presupoziții oarecum arbitrare, subiective și doctrinare, și anume 1/ că există un concept unic de artă care traversează civilizațiile și epocile, 2/ că poate exista deci o istorie unică și continuă a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
postmodernității înseamnă a argumenta și evidenția realizarea faptului că niciuna dintre acestea nu a existat" (Thomas Osborne, Aspects of Enlightenment: Social Theory and the Ethics of Truth, UCL Press, Londra,1998, p. 7). 438 Steve Matthewman și Douglas Hoey sunt condescendenți în această privință, atunci când spun: Credem totuși că se poate vorbi despre un moment postmodern, care înseamnă o fază a comprehensiunii noastre culturale mai curând decât condiția ultimă a acesteia (...)" (op. cit., p. 541). 439 Mihaela Constantinescu, Forme în mișcare. Postmodernismul
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
corectivă: "Prin reducerea la absurd, prin maieutică și dialectică, el tinde să aducă societatea românească la cunoașterea de sine și la o cunoaștere morală. Dialogurile lui din comedii și din momente au ceva din arta dialogului socratic"76. Această atitudine condescendentă pornește de la credința orgolioasă în propria superioritate care-i girează actul acuzator, negarea prin ridiculizare, prin demascarea făcută cu o mânie abia reținută: "Râsul său nimicitor face să explodeze ca niște baloane de săpun toate închipuirile vidului, de la demagogia vorbelor
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]