711 matches
-
din senin, aproape orice portanță mentalitară, expediind-o rapid și folosindu-se de ea doar pentru a ilustra puterea contraexemplului (pp. 132 - 133). Ne putem întreba acum ce deosebește, fundamental, descinderile recuperatoare ale lui Răzvan Voncu printre textele cu alură confesivă din Evul Mediu românesc de acelea întreprinse de Eugen Negrici în volumele din seria Expresivității involuntare. Diferența e netă. Voncu lasă deoparte determinările formale de orice fel (inclusiv stilistice sau lingvistice, ceea ce-l ajută, ușor sofistic, să poată discuta și
O sinteză by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4032_a_5357]
-
informaț ii esențiale despre Bucovina de la 1900, ca și despre împrejură- rile unirii ei cu Vechiul Regat. E regretabil acest dezinteres, întrucât memoriile lui Ovid Țopa sunt importante din cel puțin trei puncte de vedere: 1) în contextul literaturii noastre confesive, 2) ca sursă documentară cu privire la viața politică și intelectuală a Bucovinei, și 3) pentru biografia lui Tudor Țopa. Manuscrisul Amintiri-lor... a stat ascuns pe toată durata regimului comunist, fiind protejat, de către familie, de ochiul curios al Securității. Căci, fără să
Memoriile tatălui by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3948_a_5273]
-
referă la Bucovina și Basarabia, provincii cedate Uniunii Sovietice. Or, după cum știm, un asemenea subiect era tabu chiar și în anii în care Ceaușescu poza în antisovietic. Spuneam că Amintiri din Țara Fagilor este o operă importantă în contextul literaturii confesive românești. Și aceasta, deoarece mult timp a funcționat prejudecata conform căreia literatura noastră este una pudibondă, care ocolește confesiunea. Explozia jurnalelor intime și a memoriilor de după 1989 nu a reușit să o clatine decât parțial, pentru că, în fond, mare parte
Memoriile tatălui by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3948_a_5273]
-
aceasta, deoarece mult timp a funcționat prejudecata conform căreia literatura noastră este una pudibondă, care ocolește confesiunea. Explozia jurnalelor intime și a memoriilor de după 1989 nu a reușit să o clatine decât parțial, pentru că, în fond, mare parte din scrierile confesive publicate acum aparțin scriitorilor, filosofilor și oamenilor politici. Ceea ce ar duce la concluzia că, totuși, confesiunea literară este restrânsă, la noi, la palierul elitar al culturii. Ovid Țopa este, însă, un mic burghez. Fiu de preot din Bucovina aflată încă
Memoriile tatălui by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3948_a_5273]
-
în 1974. Începând cu anul 1954, eminentul profesor secundar își va redacta memoriile, pe care însă nu a mai apucat să le definitiveze. Păstrate de către Dimitrie, fratele mai mic al scriitorului, manuscrisele tatălui dau la iveală câteva sute de pagini confesive de bună calitate, din care editorul, poeta Iolanda Malamen (autoare și a unei cărți de convorbiri cu Tudor Țopa), a extras deocamdată două volume, ce acoperă perioada 1891-1919. Memorialistica lui Ovid Țopa este neașteptat de bine scrisă, cu tușe portretistice
Memoriile tatălui by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3948_a_5273]
-
că înfățișarea unei vieți de om așa cum a fost nu numai că nu este inutilă ori indiscretă, ci poate contribui la îndreptarea morală și la cunoașterea trecutului mai apropiat sau mai îndepărtat. În realitate, deci, impresia că avem puține scrieri confesive în literatura noastră este rezultatul cenzurii din perioada comunistă, care, spre a nu periclita cumva cultul personalității și spre a nu da la iveală informații neconvenabile despre trecutul apropiat, a interzis cea mai mare parte a edițiilor de acest tip
Memoriile tatălui by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3948_a_5273]
-
eseistică liberă, foarte personală), cît și feeling-ul complexului evantai teoretic din studiul Regăsirea intimității... (unde analiza imaginarului corporal & senzorial servea drept cale de acces spre un set de romane caracteristice ale modernității interbelice și postmodernității postdecembriste), dar mai ales proza confesivă din volumul colectiv Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism, trădau calități latente de romancieră. De remarcat că atît în cronica literară - pe care a ținut-o constant de la începutul anilor 2000 -, cît și în studiul critico-teoretic și acum, iată
Misterele „Universalului” by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3958_a_5283]
-
culturale, de stil etc. Fiecare dintre cei cinci poeți este recognoscibil în contribuția sa, textele ar fi putut apărea, la fel de bine, nesemnate. Aebli e cel mai concentrat ca formulă poetică, Lutz e cumva mai conceptual și la fel de concis, Nora Iuga confesivă și deschisă cum o știm și cea mai biografică, cu cele mai multe referiri metanarative și de context, Ioan Es. Pop narativ și întunecat, R.Șerban oniric, cu viziuni mereu surprinzătoare și cu fine trimiteri religioase. Probabil există și o anumită doză
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13588_a_14913]
-
o arată și titlul cărții (conținutul unui pachet primit de acasă), mediul surprins în poezia lui Dan Sociu este cel al căminelor studențești, un mediu mizer, incert, adesea sordid, salvat întrucâtva de boemă. Poetul cultivă un biografism auster, firesc, un confesiv din doar câteva linii, evitând sentimentalul și încărcătura metaforică. Acest tip de minimalism biografic nu este nou deloc, cu atât mai puțin original, destul de răspândit astăzi (e chiar o modă de ani buni, se poartă), doar că lui Dan Sociu
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13680_a_15005]
-
ochiul de veghe” al formării autoarei. În acest sens, Olguța Luncașu Trifan plusează prin Cuvântul autorului, simțind nevoia unor lămuriri asupra operelor sale, date cu generozitate virtualului cititor. Personal, am perceput acest prim cuvânt ca pe un poem de natură confesivă, în care valențele poeziei sunt multiplicate prin prismă cathartică, cognitivă, terapeutică, psihologică. Nu știu dacă, la începutul fiecăruia dintre cele douăsprezece cicluri poetice, mai erau necesare alte „lămuriri” (rezumări a ceea ce urmează), deoarece consider că rolul unui artist e nu
LINA CODREANU de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384067_a_385396]
-
O persoană incitantă doamna, de ce să nu recunosc, cel puțin fizicamente vorbind, era peste măsură de bine organizată, scuză-mi frivolitatea de sorginte estudiantină. Intrase În vorbă cu mine Într-o manieră degajată, sigură pe sine și cu o propensiune confesivă remarcabilă - genul acela de femeie gata să-și depene biografia Înaintea primului Întâlnit, cu convingerea că respectivul este de-a dreptul pasionat să-i cunoască detaliile și dedesubturile. O volubilă nativă și incorigibilă, undeva la granița fragilă cu exhibiționismul intim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
vânt după flirturi ocazionale, dar cu atâta discreție din partea unei dame nu te Întâlnești pe orice cursă Tarom, nici măcar pe ruta București-Paris. După vreo oră de biografie livrată en gros și en detail, numita Elvira și-a cam epuizat resursele confesive. Am apreciat enorm faptul că nici n-a Început, nici nu și-a Încheiat speechul cu bine-cunoscuta formulă „viața mea e un roman”, m-ar fi enervat peste măsură. Întotdeauna am așteptat o persoană - una singură! - care să schimbe calimera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
am petrecut momente atât de stranii, de nepământene, după ce ne-am despărțit. — Zău, Beatrice? Când am suferit ultima cădere nervoasă. Se referea la ea ca la o ispravă eroică, vitejească. Doctorii mi-au spus - În voce Îi vibra o notă confesivă - că orice bărbat viu care ar fi băut la fel de necurmat ca mine ar fi fost terminat din punct de vedere fizic, dragul meu, și Înmormântat - Înmormântat demult. Amory a făcut o grimasă, Întrebându-se cum i-ar fi sunat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
sfârșește totodată prin a suplini ore de matematică, mai întîi la liceul "Spiru Haret" și ceva mai târziu la "Cantemir". Radicalismul estetic, la care ajunge cu opțiunea pentru un lirism purificat printr-o spiritualizare absolută, străin deopotrivă de orice elemente confesive, anecdotice și discursive, îl face să reacționeze cu o mare violență critică în plan teoretic, cu câteva diatribe, față de tot ceea ce i se pare că vine în epocă să contrazică într-un fel sau altul conceptul său ultim de poezie
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
prospețimea candorii infantile în receptarea lumii și conservarea acestei ingenuități până la o crispare tragică”; Lupta cu inerția (1958) în care recunoaște existența compromisului, a duplicității ori a indolenței, detestând aceste atitudini ale oamenilor. În poezia Primele iubiri, de exemplu, lirismul confesiv te subjugă: „Azi sunt îndrăgostit. E un curcubeu/ Deasupra lumii sufletului meu / Vin cerbii mei în goană să se-adune / Și către el privirile-și țintesc - / Un codru nesfârșit de coarne brune / În care mii de stele strălucesc ... ” sau în
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
o vocație epistolară, așa cum există o vocație poetică și una critică.Caragiale simte nevoia permanentă a dialogului și a sociabilității volubile, rezolvate și epistolar,Creangă rămâne un monologant, trimițând scrisori foarte rar și de obicei în mod oficial și uneori confesiv.Corespondența lui Duiliu Zamfirescu prin calitățile ei tinde să pună în umbră romanele și poezia sa. Iar la ion Slavici scrisorile sunt inexpresive, incomparabile cu Moara cu noroc sau Popa tanda. Elementele primordiale, care duc scrisorile în zona artei sunt
EPISTOLA CA LITERATURĂ POST FESTUM de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360807_a_362136]
-
o vocație epistolară, așa cum există o vocație poetică și una critică.Caragiale simte nevoia permanentă a dialogului și a sociabilității volubile, rezolvate și epistolar,Creangă rămâne un monologant, trimițând scrisori foarte rar și de obicei în mod oficial și uneori confesiv.Corespondența lui Duiliu Zamfirescu prin calitățile ei tinde să pună în umbră romanele și poezia sa. Iar la ion Slavici scrisorile sunt inexpresive, incomparabile cu Moara cu noroc sau Popa tanda. Elementele primordiale, care duc scrisorile în zona artei sunt
EPISTOLA CA LITERATURĂ POST FESTUM, DE AL.FLORIN ŢENNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360863_a_362192]
-
această dimensiune, împărat pe claritatea imaginației „somnului“ este conștientul; primitor de semnale luminoase din focarul subconștientului. Acest transfer difuz de semnale, dintre cele două instanțe psihice, este de natură ideatică; el nu exprimă, în acest caz, anonimizarea beznei efemeridelor. Tonul confesiv/meditativ se deschide printr-o firidă de cupolă a moto-ului/rezonator, cu intensă încărcătură sapiențial/soteriologică, revărsată de ecoul biblic: „Au venit peste mine clipe de întristare (...) harfa mea s-a prefăcut în instrument de jale și cavalul meu
VIORELA CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360901_a_362230]
-
Cuprins de vrajă și de verb,/ poetul e o frunză, herb,/ între nervuri și între nervi,/ o rază ca-n meduză, cerb./.../ Ca să dureze scrisul tău, trebuie să te zidești în el.” Și în „Casa mea ezoterică”, găsim un fragment confesiv privind scrisul: „Cum mi-a venit scrisul ? Ca un fluture în plină iarnă,/ Apoi s-a așezat în cămin și a aprins focul./ Un fulger nu poate să țină mai mult de două secunde./ Totuși e o viață.” Autentic, substanțial
BORIS MARIAN MEHR de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368356_a_369685]
-
oglinda puțin încețoșată a amintirilor: „Albastru vânt înlănțuie imagini, / Un glob de amintiri vrea să îmi sfarme, / Tomnatice priviri mă duc spre karme - / Condamn lumina plânsă în paragini” (Sonet XIII). Un grupaj de 9 rondeluri urmează Sonetelor, în același ton confesiv, rostit sotto voce, limpede, cu versuri în care eufonia și construcția stau pe primul plan. Și avem: Rondel de dor, Rondel de tristețe, Rondel poeziei, Rondelul cerului, Rondelul despărțirii, Rondelul înstrăinării, Rondelul mării, Rondelul munților, cel al singurătății. Ca notă
UN VIS DE NEMURIRE – TRECÂND PRIN ANOTIMPURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368385_a_369714]
-
atunci când trecea printr-o tulburare psihică, Eugen Ionescu încerca să se echilibreze bând alcool. Informațiile provenite din jurnalul lui Cioran din anii ‘60 pot fi coroborate cu cele provenite de la Eugène Ionesco însuși, din aceeași perioadă. Să luăm un text confesiv, „Present passe, passe present”, scris de Ionesco chiar în anul 1967. Dramaturgul se plânge ba că a ajuns „la capătul succeselor”, ba că îl doare cumplit capul după ce s-a îmbătat, ba că - la nici 58 de ani - își pierde
EUGÉNE IONESCO, ÎNTRE OROAREA DE A TRĂI ŞI OROAREA DE A MURI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367268_a_368597]
-
Mă înstrăinez de mine”. Într-un cunoscut studiu (Mythology of Memory and Forgetting, 1963), Mircea Eliade a comentat mitologia și simbolistica „uitării”, a „beției” și a „pierderii de sine”. „Fericit nu eram decât beat” Concludent este și un alt text confesiv al dramaturgului, Journal en miettes, publicat la sfârșitul anului 1967. Din păcate, intrările în jurnal nu sunt datate. Volumul este compus din pagini de confesiune ținute de scriitor în anii ‘60, până în vara anului 1967. Jurnalul cuprinde deci și episodul
EUGÉNE IONESCO, ÎNTRE OROAREA DE A TRĂI ŞI OROAREA DE A MURI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367268_a_368597]
-
ca scut, a imaginii bunicului și străbunicului între el și inamic - amintire a tătânilor care, la vremea lor, au pășit în sat cu certificatul „Bun pântru armată” împăturat „cu fală în dungi” și afișat la clop. O carte documentară și confesivă, împletitură de lirism și glumeață - de multe ori, în poante - trezvie. „Orânda este feciorul care ți-e rânduit să te iubească sau să îți mânce norocul pe viață. Bunînțeles dacă te măriți cu el”. Ton liric-elegiac tematic, în contrapunct cu
SALAMANDROFOBIE ŞI EMOŢIA LOCOMOTIVEI LA CEAPA DIN VECINI de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366992_a_368321]
-
Melania Cuc a devenit o prezență agreabila în peisajul literar românesc de dupa 1990. Cea de-a optsprezecea apariție editorială a prolificei autoare se intitulează Graal (Târgu-Mureș, Ed. Nico, 2007) și este o scriere cu valoare de document existențial, o proza confesiva, autobiografica, introspectiva. Poate fi privită și că un melanj între cercetarea de tip jurnalistic și jurnalul intim, dar și ca o relatare despre frământările pricinuite de actul creației sau, de ce nu, despre căutarea propriei identități într-o lume sfâșiata de
MELANIA CUC de MELANIA CUC în ediţia nr. 193 din 12 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367087_a_368416]
-
ta mă bântuie suspine, Dar, când mi-e dor, mă-ntorc în amintiri, Caut lumina ta să mă aline. (Caut) Ruperile de ritm existente în această „Poveste de dragoste” așezată cu mare grijă în versuri, alăturate stilului elegiac, adeseori aproape confesiv și direct, dar plăcut învăluit în pelerina străvezie a umorului, impun o lectură emoționantă cititorului, o lectură care construiește, dintr-un univers plin de surprize plăcute ori mai puțin plăcute, uneori tragic, din nefericire, această frumoasă poveste. Nu sunt întâmplătoare
POVESTE DE DRAGOSTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1254 din 07 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349751_a_351080]